Vitamine

Vitaminele sunt componente importante ale alimentatiei. Vitaminele sunt

micronutrienti organici care intra in compozitia alimentelor, esentiali pentru
desfasurarea functiilor organismului. Acesti micronutrienti nu sunt sintetizati de
organism sau sunt sintetizati in cantitati insuficiente.

Alimentele animale sau vegetale contin tipuri si cantitati de vitamine variabile,

de aceea carenta unui aliment se poate asocia cu deficiente de vitamine.
Alimentatia variata asigura necesarul de vitamine fara a se impune suplimentarea
acestora.

Clasificarea Vitaminelor;

 liposolubile
 hidrosolubile
 factori alimentari "vitamin-like"
Vitaminele liposolubile se absorb pasiv (fara consum energetic) din intestin
impreuna cu lipidele si se elimina prin materiile fecale. Vitamine liposolubile sunt : A,
D, E , K.
Vitaminele hidrosolubile se absorb din intestin pasiv sau activ (cu consum
energetic) si se elimina prin urina. Vitamine hidrosolubile sunt : vitamina B1 (tiamina),
vitamina B2 (riboflavina), B3 (niacin), vitamina B6 (piridoxina), B7 (biotina), B5 (acidul
pantotenic), vitamina B12, acidul folic.
Factorii alimentari "vitamin-like" au caracteristici similare cu vitaminele, dar nu
intrunesc toate criteriile de vitamine : pot fi sintetizati de organism, pot fi esentiali
pentru anumite perioade ale dezvoltarii organismului.
Factorii alimentari "vitamin-like" sunt : carnitina, colina, mioinoziotol, ubiquinone
(coenzima Q10), bioflavonoidele.

Au existat cateva etape in descoperirea vitaminelor :

 consumul de alimente uscate de catre marinarii care calatoreau 10 - 12

saptamini a determinat aparitia scorbutului (deficitul de vitamina C); dupa
consumul de fructe si salate revenirea a fost spectaculoasa; in 1753 un chirurg din
 armata britanica a descris scorbutul si efectele benefice ale sucului de portocala in
tratamentul bolii
 1844 - s-a observat ca soriceii hraniti cu lapte inalt purificat nu se dezvoltau
corespunzator
 boala beriberi (deficitul de vitamina B1) s-a asociat cu diete bogate in orez
alb; initial s-a considerat ca boala este determinata de o toxina produsa in
procesul de preparare a alimentelor; in 1895 Adolph Vorderman - inspector
medical, a constatat ca prizonierii hraniti cu orez brun nu aveau beriberi decit in
proprtie de 1 / 10000 spre deosebire de cei hraniti cu orez alb care dezvoltau
boala in proportie de 1 / 39
 1884 - suplimentarea dietei marinarilor japonezi cu fructe si carne a
determinat eradicarea bolii beriberi
 pellagra ("piele aspra") a fost descrisa de un medic de curte spaniol si se
datoreaza deficitului de vitamina B3 (niacina) si triptofan - un aminoacid esential.
Ioseph Goldberger ofiter in serviciile de sanatate publica a SUA a constatat ca
exista o asociere intre consumul de porumb in detrimentul consumului de grau si
pelagra
 sterolii au fost considerati nesemnificativi pentru dieta pana cand s-a
constatatat ca participa la formarea vitaminei D al carei deficit produce rahitismul
 1932 - descoperirea vitaminei A
 1937 - descoperirea vitaminei C
 1943 - descoperirea vitaminei K
 1948 - descoperirea vitaminei B12

Vitaminele si rolul lor au fost minimalizate secole. Experimentele pe modele animale

efectuate la inceputul secolului XX au aratat ca animalele hranite cu alimente inalt
purificate (proteine, glucide, lipide si saruri minerale) nu se dezvoltau corespunzator.
In 1912 Frederick Gowland Hopkins a publicat "Feeding Experiments Illustrating
The Importance of Accesory Factors in Normal Dietaries" unde se discuta despre
factori alimentari suplimentari necesari pentru cresterea si dezvoltarea organismului,
factori denumiti ulterior vitamine.
Vitaminele sunt nutrienti esentiali avand roluri in : mentinerea barierei de aparare la
nivelul mucoaselor si cresterea rezistentei la infectii; metabolismul proteinelor,
glucidelor, lipidelor si mineralelor; sinteza unor structuri indispensabile (acizi nucleici
si nucleoproteine din molecula de ADN, enzime, factori de coagulare); procesele de
oxidare (efect antioxidant) si aterogeneza (efect antiaterogen).