ACVAPORINE

Cine este Gheorghe Benga?

 Doctorul Gheorghe Benga a fost cadru didactic la Universitatea de Medicină şi

Farmacie Iuliu Haţieganu din Cluj până în 2009 când s-a transferat la Universitatea Vasile
Goldiş din Arad. În paralel, acesta este şeful Laboratorului de Genetica Moleculară din
Spitalul Judeţean Cluj. Pentru că i s-a părut nedrept faptul că n-a fost nominalizat la
Premiul Nobel în 2003, Gheorghe Benga a întemeiat Fundaţia Out Nobel.
Descoperirea Aquaporinelor

 În 1986, Gheorghe Benga, împreună cu Octavian Popescu şi Victor I. Popa, au

demonstrat existenţa unei proteine canal pentru apă în membrana eritrocitelor.
Cercetătorul român a explicat rolul acestor proteine: „Exact cum apa este transportată de
la rădăcină spre frunze în cazul plantelor, proteinele canal din organismul animal şi uman
au rolul de a accelera trecerea apei prin membranele celulalare." Descoperirea
aquaporinei  a avut un rol major deoarece s-a înţeles pentru prima oară rolul major al
acestor proteine în detoxifierea organismului, în tratarea afecţiunilor de la nivelul ochilor,
creierului şi rinichilor.
Premiile Nobel

 Descoperirea aquaporinei a fost făcută în 1986 de profesorul Gheorghe Benga, dar

cercetarea sa n-a fost luată în calcul în 2003 când s-a acordat premiul Nobel cercetătorilor
americani Peter Agre şi Roderick MacKinnon pentru “descoperirea “ acestor canale
proteice pentru apă.
 Deşi P. Agre l-a citat pe profesorul român de mai multe ori şi l-a recunoscut ca precursor
în domeniu, nu a spus clar ca s-ar fi inspirat din lucrările și articolul publicat de acesta în
revista “Biochemistry” doctorului român.\
 Cu toate, astea Peter Agre, spune ca Benga doar a oferit o sugestie, desi acesta avea o
experimentatie solida, inca din 1986
 La inceput, se credea ca apa trece prin membrana celulara doar prin difuziune simpla, dar
acest lucru nu putea explica modul in care apa se poate misca atat de repede prin unele
celule
 Datorita permeabilitatii relative mari la apa a unor celule epiteliale s-a suspectat mult timp
ca trebuie sa existe un mecanism suplimentar pentru transportul apei prin membrana
 Aceasta ipoteza a dus la descoperirea acvaporinelor
Ce sunt acvaporinele?

 Sunt canale membranare care permit trecerea moleculelor de apa, impiedicand trecerea
ionilor fara a perturba astfel homeostazia
 Unele dintre ele transporta si alte molecule dizolvate mici si neincarcate electic
( ammoniac, dioxid de carbon, glicerol, uree)
 Astfel, acvaporinele nu sunt canale ionice si nu folosesc ATP
Cand intervin acvaporinele?

 Atunci cand celulele trebuie sa transporte apa de o alta parte a membranei foarte repede,
in sensul gradientului de concentratie
 Producerea lacrimilor, a salivei
 In cazul hematiilor care in traiectul lor prin capilare au nevoie sa isi regleze volumul si
presiunea intracelulara
 In rinichi, datorita reabsorbtiei apei din urina primara
Structura acvaporinelor

 Proteinele acvaporinei sunt compuse din 6 alfa

helixuri elicoidale incorporate intr-o membrana
celulara.
 Portiunea interna a acvaporinei continue un pasaj
alcatuit din aminoacizi hidrofili, incarcati pozitiv
care interactioneaza cu moleculele de apa
 Datorita sarcinii pozitive a aminoacizilor,
protonii vor fi respinsi si nu vor putea intra in
celula pe calea acvaporinelor
 1 million de molecule de apa traverseaza aceste
canale intr-o secunda
Tipuri de acvaporine si distributie

 Acvaporinele se gasesc atat la procariote

cat si la eucariote, structura lor fiind
asemanatoare, de aceea se presupune ca ar
fi aparut de la inceputul evolutiei
 Ele sunt diferentiate dupa anumite
caractere filogenetice
 Se diferentiaza in 2 mari categorii:
glicoacvaporinele (GLP), permeabile si
pentru glicerol si acvaporinele propriu zise
(AQPs), transportatoare exclusiv de apa
 Se diferentiaza in 2 mari categorii: glicoacvaporinele (GLP),
permeabile si pentru glicerol si acvaporinele propriu zise (AQPs),
transportatoare exclusiv de apa
 In functie de localizarea la nivelul nefronului:
AQP1 se regaseste în epiteliul tubului proximal, al ansei Henle.
AQP2, prezentă la nivelul tubului colector şi în vezicule intracelulare, îndeplineşte funcţii reglatoare în
metabolismul vasopresinei
AQP3 şi AQP4, prezente tot la nivelul tubului colector în membrana bazo-lateral îndeplinesc funcţii de bază în
concentrarea urinei
 O deleţie în gena care codifică AQP5, la şoarecii transgenici, perturbă secreţia salivară. În reglarea presiunii
intracraniene şi a celei intraoculare, AQP5 joacă un rol esenţial. În ochi, aquaporinele intervin în secreţia
lacrimală, implicit în hidratarea suprafeţei corneene, precum şi în păstrarea transparenţei cristalinului.
 AQP4 este exprimată în astrocite (in parenchimul cerebral si LCR), unde faciliteaza transportul apei in
timpul circulatiei ionilor de K+ dupa neuroexcitatii
 AQP7 faciliteaza efluxul de glicerol din adipocite si se opune acumularii de trigliceride intracelular
 Acvaporine Rol
AQP 1,2 Reabsorbtia apei
AQP 3 Reabsorbtia apei + permeabilitatea la
glicerol
AQP 4 Circulația apei în apropierea lichidului
cefalorahidian
AQP 5 Generarea salivației, lacrimilor și
secrețiilor pulmonare.
AQP 6 Filtrarea glomerulară, endocitoza tubulară
și metabolismul acid-bază
AQP 7 Transportul apei, glicerinei și ureei.
Rol important în termoreglare sub formă
de transpirație
Funcția spermatozoizilor
AQP 8 Canal specific apei, sensibil la mercur
AQP 9 Răspunsul imunologic și activitatea
bactericidă.
Patologie-AQP2

 Diabetul insipid nefrogen este o boala rara,

afectand 1 din 20 de milioane de nou nascuti.
Este datorat unor evenimente mutagene din
structura acvaporinei 2. Fiind implicata in
secretia vasopresinei ( hormon cu rol in
reglarea diurezei ), diabetul insipid nefrogen
se caracterizeaza prin poliuire si ploidipsie.
Patologie-AQP3

 Acvaporina 3 faciliteaza transportul

glicerolului in anumite zone din epiderma.
Tulburările acestei acvaporine reduc
elasticitatea pielii, întârzie proliferarea și
migrarea celulelor in plăgile cutanate.
Patologie-AQP4

 Fiind implicata in transportul apei in timpul

circulatiei ionilor de potasiu in timpul
neuroexcitatiilor, deficientele ce privesc AQP4
vor viza Sistemul Nervos.
 Neuromielitis optica -maladie
neuroinflamatorie demielinizanta care
afectează nervul optic și rahisul, produce
orbire și paralizii.
 Epilepsia
Patologie-AQP7

 Fiind implicata in efluxul de glicerol si in preventia acumularii de trigliceride intracelular,

patologiile ce vizeaza AQP7 sunt insotite de obezitate si rezistenta la insulina.
Bibliografie

 https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fgene.2021.654865/full
 https://www.sciencephoto.com/media/608612/view/aquaporine-channel-animation
 https://www.viata-medicala.ro/dosar/aquaporinele-si-aquaporinopatologia-9801
 https://www.bio.unibuc.ro/index.php/departamente/anatomie-fiziologie-animala-si-
biofizica/35-biofizica-membranelor/172-aquaporine