COMPARTIMENTELE HIDRICE ȘI DINAMICA FLUIDELOR ÎN

ORGANISM
ECHILIBRUL HIDRIC

Care este necesarul zilnic de

apa ?
*corelat cu necesarul și
pierderile

* aprox 1ml/calorie

*este influențat de: cofeina,

alcool, diuretice, aport crescut
proteic
Semne de deshidratare
Apa totală
= reprezintă 50-60% din
greutatea corpului

= depinde de:
 vârstă
 sex
 gradul de adipozitate

- ţesutul adipos conţine o cantitate foarte mică

de apă -lipidele sunt hidrofobe
- depozitele de grăsime = reducerea apei totale
%
Apa Totală
La vârstnici:

creşte masa ţesutului adipos/scade ţesutul muscular

scade capacitatea de reglare al bilanţului sodiu-apa

Calculul apei totale
(TBW, total body water)

Bărbați: TBW = 0.6 x Greutatea corporală

Femei: TBW = 0.5 x Greutatea corporală

Apa intracelulară: 0.4 x Greutatea corporală

Apa extracelulară: 0.2 x Greutatea corporală
APA
Compartimentele lichidiene ale
organismului
Apa totală a organismului

Compartimentul
extracelular Compartimentul
1/3 AT intracelular
2/3 AT

Lichidul interstițial Plasma

¾ EC Lichidul transcelular
¼ EC
 Compartimentul intracelular
= prezintă schimburi permanente cu compartimentele extracelulare
prin intermediul membranelor celulare (canale, pompe ionice)
= compoziție predominantă:
Compartimentul extracelular
= apa din afara sectorului celular ;
= asigură mediu constant ambiental pentru funcționalitatea celulară;

= distribuit în subcompartimentele:
1. plasmatic intravascular
2. interstițial
3. transcelular
4. oase și țesuturi dense conjunctive - cartilaginos și fibros
(structura particulară și vascularizația redusă impune schimburi
extrem de lente și puțin intense);

= compoziție ionică opusă compartimentului intracelular, bogat în sodiu, calciu,

clor, bicarbonați.
Subcompartimentul interstitial
= lichidele spațiilor interstițiale cuprinse între endoteliile capilare și
membranele celulare care scaldă celulele;

= face legătura între diferitele compartimente hidrice;

= gazele respiratorii, nutrienții, mesagerii celulari, cataboliții, traversează

lichidul interstițial;

= compoziție asemănătoare tuturor lichidelor extracelulare cu excepția unei

concentrații în proteine mai mici decât cea plasmatică;

= limfa constituie parte a LI cu rolul de a realiza returnarea proteinelor și

excesului de LI în circulație
 Subcompartimentul plasmatic
 Sistem esențial de legătură între mediul extern și intern propriu-zis;
 Compoziția electrolitică ușor diferită de cea a lichidului interstițial
 conținut proteic ridicat (6 – 8 g % ml plasmă) față de lichidul interstițial
Subcompartimentul transcelular

= lichidele schimburilor celulare și secrețiile lor;

= secrețiile digestive, LCR, umoarea apoasă, lichidele

seroaselor(pleural, pericardic, peritoneal), seminal,
sinovial, folicular tiroidian, endolimfa cohleară, urina,
secrețiile glandelor sudoripare și ale altor glande;

= volumul și compoziția electrolitică variază în funcție de

origine, rata secreției acestora
Dezechilibre hidrice: Cauze posibile

= Deshidratarea:  TA,  GFR

Cauze :
 Hiperventilația
 Pierderile digestive prin diaree și vărsături
 Febra
 Arsurile întinse
 Hemoragii severe

= Hiperhidratarea:  TA,  GFR

Aquaporinele (AQP)
Proteine tetramerice transmembranare cu
distribuție largă celulară implicate în
transportul fluidelor (apa și/sau glicerol).

1986 - Prof. Gheorghe Benga (UMF Cluj)

descoperă AQP1 și publică rezultatele

1992 - Peter Agre descoperă aceeași

proteină pe care reușește să o separe
și purifice (Nobel, 2003)
Aquaporinele (AQP)
AQUAPORINA DISTRIBUȚIE PERMEABILITATE Disfuncționalitate
(AQP) pentru: mutagenă =
AQUAPORINOPATIE
AQP0 Cristalin, Epitelii apa Cataracta congenitală
AQP1 Rinichi, Endoteliul Capilarelor, apa
Eritrocite, Cornee, Plexuri Coroide
AQP2 Rinichi apa Diabet insipid nefrogen
AQP3 Rinichi, Colon, epitelii, mucoase Apa,glicerol, uree
AQP4 SNC, Mm. Scheletic, Plămâni, Apa (H++ insensitive Neuromielita optică
Rinichi, Urechea Internă, Stomac, (autoanticorpi anti
Celule Parietale AQP4), epilepsia
AQP5 Plamân, Trahee, Gl.Salivare, Cornee, apa
Gl Lacrimale
AQP6 Rinichi Apa(redusa) și anioni
(HNO3)
AQP7 Tesut Adipos, Testicul, Rinichi Apa si glicerol Obezitatea - acumulare
de glicerol, acizi graşi şi
trigliceride în adipocite,
ca urmare a reducerii
permeabilităţii
membranei plasmatice
pentru glicerol.
AQP8 Rinichi, Ficat, Intestin, Pancreas, apa afecţiuni inflamatorii cu
Testicul componentă autoimună
AQP9 Ficat, Leucocite, Scoarta Cerebrală, Apa,glicerol, uree obezitate şi diabet
Testicul
AQP10 Intestin Subțire Apa,glicerol, uree
AQP11 Rinichi, Scoarța Cerebrală apa
AQP12 Pancreas apa
Maladiile neoplazice şi relaţia lor cu anomaliile
diferitelor aquaporine
 AQP - implicate esenţial în invazia neoplazică locală şi la distanţă și în
neoangiogeneză;
 AQP1 - prezentă în cantităţi mari în diferite tipuri de cancere;
 există proporţionalitate directă între stadiul de dezvoltare al
neoplaziei şi expresia AQP1;
 glioblastomul se corelează cu expresia crescută AQP4;
 AQP3 se corelează cu neoplaziile cutanate virale (Papilloma) sau
neinfecţioase;
 privarea naturală sau terapeutică de AQP3 induce o rezistenţă
remarcabilă faţă de tumorile specifice tegumentare și ar putea
reprezenta o metodă adjuvantă de tratament oncologic;
 DETERMINAREA ANTICORPILOR ANTI-AQP 4
 Test diagnostic pentru NEUROMIELITA OPTICĂ (NMO, Sindromul
Devic,s)
 în serul pacienţilor cu neuromielita optică a fost depistat în exclusivitate un
autoanticorp IgG anti-AQP 4
 antigenul ţintă este reprezentat de proteina canalului de apă AQP 4 exprimată
la nivelul astrocitelor.
 Indicații:
 - dg dif : scleroza multiplă (afecţiune demielinizantă primară)
 - diagnosticul şi tratamentul NMO
 Titrurile crescute de autoanticorpi se asociază cu cecitate optică şi leziuni
cerebrale extinse evidenţiate prin RMN.
 Există o corelaţie pozitivă între titrurile de anticorpi şi extinderea leziunilor
medulare. Titrurile scad după administrarea de metilprednisolon în doze mari
şi se menţin scăzute în perioada de remisiune clinică sub imunosupresie (dg
dif. scleroza multiplă)
 VOLEMIA
= volumul sanguin total (VST)

= VST = volum plasmatic (VP) + volum globular (VG)(E,L,T)

= la adult = 5000 ml: VP = 3000 ml ( 55%)

VG = 2000 ml (45%).

3 ±0,5 l/m2 supr. corporală

 VOLEMIA
Variaţii fiziologice
Sexul
Volemie B > Volemie F
(masa musculară  consum O2 = eritropoieză    VG)

Vârsta
 Nou-născut : 80-100 ml/kg corp
(hipoxie perinatală  eritropoieza )
 Adult: 78 ml/kg corp
 Vârstnic: <78 ml/kg corp
(prin scăderea VP)
Starea fiziologică
- VST  cu 20-30% la gravide în trim. III
(secreţia  de E,P  retenţie hidrosalină  VST  )

Efortul fizic
- la neantrenaţi: VST  cu 10%
(prin extravazarea de lichide în spaţiul interstiţial)
- antrenaţi: VST  cu aprox.100 ml/kg
(prin mobilizarea eficientă a sângelui de depozit)
Condiţii externe
- la altitudine:  VST prin  VG (policitemia de altitudine);
- temperatura crescută   VST prin  VP (transpiraţie)

Modificările de postură
 ortostatism 30 min: VST  cu aproximativ 15%
( Ph în capilarele de la nivelul membrelor inf.)
VOLEMIA:
NORMOVOLEMIE
normocitemică (Ht N) - fiziologic
oligocitemică (Ht  ) - anemii
policitemică (Ht  ) - fiz: la altitudine
- pat: policitemie vera
HIPOVOLEMIE
normocitemică (Ht N) - hemoragii acute (faza I)
oligocitemică (Ht  ) - anemii severe
policitemică (Ht  ) - deshidratări extracel.
(vărsături, diaree, plasmoragii)

HIPERVOLEMIE
normocitemică (Ht N) - fiz: gravide, trim. III
- pat: postperfuzabil.
oligocitemică (Ht  ) - hiperhidratări extracel.
policitemică (Ht  ) - HTA + IResp
 DEPOZITELE SANGUINE
VST = VS circulant + VS în depozite

MICA
FICAT CIRCULAŢIE
PLEX VENOS (VSC)
SPLINĂ
SUBPAPILAR
DERMIC

= “rezervă funcţională”
DEPOZITELE SANGUINE
Particularităţi morfo-funcţionale
 vene şi capilare sinusoide
 distensibilitate mare  acumulare volum  sînge
fără   a presiunii sanguine
 sfinctere pre- şi postcapilare  reglare circ. în depozit
 Inervaţie simpatică
 Sensibilitate la catecolaminele circulante
 viteza de circulaţie a sângelui în depozit – de 8-10 ori mai
mică decât în circulaţia sistemică
 sângele depozitat = sânge concentrat cu Ht 
Reglarea
volemiei