TULBURARI HIDRO-

ELECTROLITICE
CURS VII NEFROLOGIE
2020 – 2021
MG
LUPU MARY - NICOLETA
 LICHIDE SI ELECTROLITI

• Importanta lichidelor pentru organism

- faciliteaza transportul de nutrienti, hormoni, proteine si altele
- contribuie la indepartareaa produsilor rezultati din
metabolismul celular
- asigura mediul pentru metabolismul celular
- regleaza temperatura corporala
- asigura lubrifierea articulatiilor musculo-scheletale
- componenta a tuturor cavitatilor: pleurala, parietala etc.
 FIZIOLOGIE

Apa din organism = 55 - 60% din greutatea corporală

• Apa totală din organism depinde de vârstă, sex și gradul de adipozitate.
• La indivizi sănătoşi şi în condiţii normale, apa totală reprezintă aproximativ
60% din greutatea corporală la bărbaţi şi 50% la femei.
• În cazul unui bărbat de 70 kg, apa totală este de aproximativ 600 mL/kg
(42L).
Distribuţia apei:
1. apa intracelulară – 66% din total (2/3) sau 40% din greutatea corporală
2. apa extracelulară – 33% din total (1/3) sau 20% din greutatea corporală
3. apa intravasculară (volemia) - 5% din greutatea corporală
4. apa interstiţială - 15% din greutatea corporală
5
 Extracellular space Intracellular space
Intravasal Interstitial space
space

Water

Electrolytes

Colloids

Capillary wall Cell membrane

Oncotic pressure Osmotic pressure

 SPAŢIUL INTRAVASCULAR

• Principalele elemente clinice de evaluare a spaţiului intravascular:

• setea
• TA, frecvenţa cardiacă, proba ortostatică
• presiunea venoasă centrală (PVC)
• presiunea în capilarul pulmonar blocat şi debitul cardiac
• efecte asupra funcţiei unor organe: nivel de conştienţă, debit urinar,
perfuzia ţesuturilor periferice (TAM)
 SPAŢIUL INTERSTIŢIAL

• Principalele elemente clinice de evaluare (imprecisă):

- apectul tegumentelor şi mucoaselor; culoare, temperatură, umiditate, turgor,
edeme.
• Spaţiul intracelular - principalele elemente clinice de evaluare (imprecisa):
- setea, alterarea statusului mental, semne neurologice.
• Evaluare paraclinică:
- hematocrit şi proteine totale
- ionograma sanguină şi urinară
- osmolaritatea plasmatică şi urinară
- ECG
 OSMOLARITATE

• Osmolaritatea plasmatică = suma contribuţiei substanţelor

osmotic active

• Principalele substanţe osmotic active din plasmă: Na, glucoza,

uree

• Osmolaritatea calculată = Na-mia x 2 + glicemia/18 +

ureea/2,8

• Modificările volumului intracelular sunt secundare variaţiilor

presiunii osmotice efective.
 OSMOLALITATE ȘI OSMOLARITATE

• Homeostazia apei în organism este reglată cu ajutorul

hormonului arginin-vasopresină (AVP sau ADH).
• ADH-ul este sintetizat în nucleii hipotalamici şi
depozitat la nivelul hipofizei posterioare.
• Sinteza hormonului antidiuretic (ADH) este strict
controlată de:
- modificări ale osmolalitatăţii plasmatice (chiar şi 1%-
2%) detectate de osmoreceptori localizați în
hipotalamusul anterior
- modificări ale presiunii arteriale medii şi/sau volumului
sanguin detectate de baroreceptorii aflaţi la nivelul
arcului aortic şi la nivelul bulbului carotidian.
• ADH-ul își exercită efectul la nivelul tubului colector
crescând permeabilitatea acestora pentru apă.
 OSMOLALITATEA SERICA

• Valori critice: < 240 mOsm/ kg H2O

• Poate fi masurata prin osmometria cu reducerea punctului de
inghet
• Diferenta (gap –ul) osmolar apare cand diferenta dintre
valorile masurate si calculate ale osmolalitatii serice este > 6
mOsm/ kg H2O
• Solutiile izotone au aceeasi osmolaritate ca mediul
intracelular.
 IZOTONICITATE

• Soluţia izotonă are osmolaritate (288+/- 5 mosm/L

H2O) sau osmolalitatea (280 – 300 mosmol/Kg H2O)
similară cu valorile plasmatice.
• O solutie hipertona produce deshidratare celulara.
• O solutie hipotona produce acumulare intracelulara
de apa.
310
HIPERTON

300

290
IZOTON

280

270
HIPOTON

260
 ECHILIBRUL ELECTROLITIC OPTIM

CONCENTRATIE PLASMA
ELECTROLITI

Sodiu 142
Clor 103
Potasiu 4.5
Calciu ionic 1
Magneziu ionic 1
Bicarbonat 24
Acetat -
Coloid albumina
Osmolalitate teoretica (mosm/l) 280 - 300
 COMPOZITIA CELOR MAI FOLOSITE
CRISTALOIDE

Fluid Na (mmol/L) K (mmol/L) Cl (mmol/L) Osmolaritate

(mosm/L)
Plasma 136 - 145 3.5 - 5 98 - 105 280 - 300
G 5% - - - 278
NaCl 0.9% 154 - 154 308
Ringer lactat 130 4 77 154
16
Celula in
solutie
hipertona

17
Celula in
solutie
hipotona

18
MISCAREA FLUIDELOR IN ORGANISM

• “Unde merge sodiul, acolo merge si apa”

• Difuzie = deplasarea particulelor conform gradient de
concentrație.
• Osmoza - difuzia apei prin membrane permeabile selectiv
• Transport activ - deplasarea particulelor conform gradientului
de concentrație
- necesită energie
 CLASIFICAREA TULB. HIDRICE

• Tulburări de volum
- contracţie de volum
- expandare de volum
• Tulburări de concentraţie
- hiponatremia
- hipernatremia
- alte stări hiperosmolare
• Tulburări de compoziţie
- hipo/hiperpotasemia
- hipo/hipercalcemia
- hipo/hipermagnezemia
- hipo/hiperfosfatemia
- tulburările ionului de hidrogen (acidoza, alcaloza)
 MODIFICARILE DE VOLUM

DEFICIT DE VOLUM EXCES DE VOLUM

MODERAT SEVER MODERAT SEVER

Apatie, somnolenta, ROT ↓, stupor, coma
SNC raspuns intarziat
↓ apetitului, Greata, varsaturi, ileus, Mai ales postoperator EPA
TUB distensie abdominala Edemul peretelui
DIGESTIV intestinal, peritoneu,
mezentar

hTA ortostatica, hTA, zg. cardiace ↑ PVC, ↑ Dc, Anasarca, raluri,

AP. CV tahicardie, colabarea asurzite, extremitati reci, Zgomote cardiace varsaturi, diaree
venelor periferice, puls puls periferic absent asurzite, murmur, galop,
greu decelabil zg P2 intarit

Turgor ↓, limba uscata Edem cu godeu

TISULAR
T◦ ↓ moderat ↓ marcata a T◦ - -
METABOLIC
 BALANTA HIDRICA ZILNICA

INTRARI IESIRI
• Intrari lichidiene 1.5 L • Pierderi insensibile 0.8 L
• din mancare 0.8 L • Transpiratii 0.1 L
• Apa metabolica 0.3 L • scaun 0.3 L
• Urina 1.5 L

• TOTAL = 2.6 L • TOTAL = 2.6 L

 EVALUAREA CLINICA A
ECHILIBRULUI HIDRO-ELECTROLITIC
• anamneza
- ingestia de apă şi sare
- pierderi
- setea
• examenul tegumentelor şi
mucoaselor
- umiditatea mucoasei bucale si a
pielii
- culoarea şi temperatura pielii
- turgorul cutanat
• greutatea corporală
• examenul clinic al aparatului
respirator
- polipneea
- raluri subcrepitante la baze
• inspecţia patului venos periferic
• parametrii hemodinamici
- TA
- amplitudinea undei de puls
- proba ortostatică
- PVC
• debitul urinar
• evaluarea stării de conştienţă
 DEHYDRATION
• Signs: increased thirst (except: advanced age, hypotonic
dehydration), weakness, decreased skin turgor, dry mucous
membranes, empty neck veins, decreased urine output,
elevated Htk, fever, tachycardia, hypotension, decreased
CVP,lethargy, stupor, coma

• Mild (loss: 4% of body weight): decresed skin turgor, sunken

eyes, dry mucous membranes
• Moderate (loss: 5-8 % of body weight): + oliguria, orthostatic
hypotension, tachycardia
• Severe (loss: 8-10 % of body weight): + hypotension,
decreased level of consciusness, stupor
 DESHIDRATAREA

• Semne: sete marcata (cu excepția: vârstă avansată, deshidratare hipotonă),

slăbiciune, scăderea turgorului cutanat, mucoase uscate, venele gâtului
colabate, scăderea diurezei, creșterea Ht, febră, tahicardie, hipotensiune
arterială, scăderea PVC, letargie, stupor, coma
• Ușoară (pierdere - 4% din greutatea corporală): turgor cutanat scăzut, ochi
infundați, mucoase uscate
• Moderată (pierdere – 5 - 8% din greutatea corporală): + oligurie,
hipotensiune ortostatică, tahicardie
• Severa (pierdere – 8 - 10% din greutatea corporală): + hipotensiune,
scăderea nivelului de conștiință, stupor
 DESHIDRATAREA HIPOTONA

• Apare in caz de scădere a volumului fluidului extracelular, iar

volumul fluidului intracelular este crescut
• Cauze: înlocuire inadecvată a lichidelor cu soluție hipotonă,
secreție crescută de ADH + pierdere de lichid extracelular,
boală Addison, diuretice, vărsături
• De obicei fără sete
• Terapie: înlocuirea pierderilor cu lichide izotone, înlocuirea
Na în caz de hiponatremie severă
 DESHIDRATAREA IZOTONA

• Volumul de lichid intracelular rămâne constant

• Pierderi externe:
- Vărsături
- Diaree
- Hemoragii
- arsuri
• Pierderi interne:
- Ileus
- Ascită
- revărsat pleural
• Terapie: înlocuirea volumului cu solutii izotone
 DESHIDRATAREA HIPERTONA

• Pierderi de lichid extracelular si intracelular; osmolaritate

crescută
• Cauze: înlocuirea inadecvată a pierderilor de lichid hipoton,
diureza osmotică (diabet), scăderea secreției de ADH, febră
mare, expunere la căldură ridicata, diaree masivă
• Terapie: înlocuirea lentă a pierderilor de apa, soluțiile
hipotone sunt contraindicate în prima fază de înlocuire
• Deficitul de apă (l): 0,6 x kg x ((Na masurat / Na normal) -1)
 TABLOU CLINIC

• sete vie
• tahicardie
• tahipnee
• proba ortostatică pozitivă
• scăderea amplitudinii undei de puls
• hTA (temporar TA normală)
• nelinişte, agitaţie, confuzie, comă
• oligurie
• extremităţi reci
• transpiraţii profuze
• pat venos periferic colabat
• prelungirea timpului de umplere capilară

+ anamneză pozitivă pentru pierderi hemoragice sau non-hemoragice

 PRINCIPII DE TRATAMENT

• Tratament cauzal – oprirea pierderilor

• Repleţia volemică
- căi de administrare
a.acces venos periferic
b.acces venos central
• Important:
- tipul soluţiei de repleţie volemică
- ritmul administrării
- monitorizarea eficienţei.
 REPLEŢIA VOLEMICĂ

• Soluţii de repleţie volemică

- soluţii cristaloide izotone, hipertone
- soluţii coloide
- sânge integral şi masa eritrocitară
- plasma proaspătă concentrată
- concentrat trombocitar
• Ritmul administrării depinde de:
- pierderi în curs / pierderi oprite
- ritmul pierderilor – instalare rapidă (minute, ore) sau lentă (zile)

Repleţia volemică - în funcţie de parametrii clinici şi hemodinamici (TA,

frecvenţa cardiacă, diureza etc.).
 MONITORIZAREA REPLEŢIEI

• Parametri clinici: normalizarea TA, frecvenţei

cardiace, amplitudinii pulsului, culorii şi temperaturii
tegumentelor, statusului mental, debitului urinar;
• Parametri hemodinamici (PVC, PCPB, DC, RVS –
rezistenta vasculara sistemica)
• Parametri de laborator (echilibru acido-bazic, Hb,...)
 CRISTALOIDE

- utilizate pt repleţia volemică iniţială (înlocuire volemică şi

menţinerea echilibrului H-E si A-B)
- sunt solutii care contin saruri sau zaharuri cu greutate
moleculara (GM) mica
• Trec din spatiul intravascular in cel interstitial si invers
• Folosite pentru tt deshidratarilor din holera si , din secolul al
XIX, in chirurgie
ARGUMENTE PRO- UTILIZARE CRISTALOIDE

PRO
1. soluţii ieftine
2. stabile la temperatura camerei, usor de depozitat
3. disponibile
4. efecte adverse reduse (la administrare de cantitati mari de cristaloide poate aparea
acidoza hipercloremica si ↓ RFG)
5. exista o gama variata de solutii cristaloide, cu continut diferit de NaCl, G, K

6. compatibile cu medicamentele ce tb administrate iv (SF, G 5% sunt diluanti si

transportatori pt administrarea lor); nu tb administrat sange pe acceasi linie venoasa cu G
5% si sol. Hartmann
7. nu vin in contradictie cu cutume religioase (nu deriva din surse umane sau animale)

8. utilizate pt înlocuire de volum şi menţinere volemică

 ARGUMENTE CONTRA- UTILIZĂRII
CRISTALOIZILOR

CONTRA

1. Potential de supraincarcare lichidiana si electrolitica

2. Efecte adverse respiratorii

3. Lipsa proprietatilor biochimice

 ARGUMENTE CONTRA- UTILIZĂRII
CRISTALOIZILOR
CONTRA
1. Potential de supraincarcare lichidiana si electrolitica
• Soluţiile trec repede şi liber prin membrana capilară şi balansează între spaţiul intravascular şi
spatiul extracelular; retenţie slabă de cristaloide în spaţiul intravascular
• pt a inlocui un volum dat de sange pierdut, este necesar un volum de cristaloide de 3 ori mai mare
• 70 – 80 % din volumul de cristaloide infuzat va ramane in spatiul extravascular
• Risc de edem mai ales al tesuturilor periferice, ↑apa pulmonara extravasculara
• Mobilizare redusa, afectarea vindecarii plagilor, transport deficitar de oxigen si nutrienti la celule cu
afectarea functionarii organelor
• ↑ continutul lichidian al organelor vitale
• Motilitate GI ↓
• La varstnici (functie cv si respiratorie ↓) risc de morbiditate si mortalitate ↑
• Acidoza hipocloremica → vsc renala → ↓ RFG
• La pacientul chirurgical, hipercatabolic, ↑ productia de de uree si raspunsul inflamator la agresiunea
chirurgicala → retentie de Na, Cl si apa in spatiul interstitial
 ARGUMENTE CONTRA- UTILIZĂRII
CRISTALOIZILOR

2. Efecte adverse respiratorii

• O cantitate crescuta de glucoza la pacientii gravi, dependenti de ventilatie
mecanica, poate rezulta o cantitate crescuta de CO2 si lactat. G furnizeaza
doar apa libera si nu aduce si electroliti.
3. Lipsa proprietatilor biochimice
• Cristaloizii nu au efecte biochimice (ex. Efecte antiinflamatorii,
antioxidante, transportori de molecule etc.), furnizeaza numai lichide si
eventual electroliti.
 COLOIZII SINTETICI

• Soluţiile coloidale sunt lichide pentru uz iv care conţin molecule mari ce

prelungesc timpul de rămânere în circulaţie.
• Molecula cea mai mare folosită pt soluţiile coloidale este albumina umană, o
proteină plasmatică.
• Se mai pot folosi molecule sintetice de tip colagen şi zaharuri.
• Cele mai utilizate molecule sintetice sunt HES (hidroxietil amidon si gelatina.
• Sunt folosite pentru expandare volemica la pacienti cu pierderi de volum.
• Au risc de afectare renala, a hemostazei si prurit persistent.
 COLOIZII SINTETICI

• HES
- derivati din amidon de cartofi sau porumb
- molecula mare
- grad de hidroxietilare (raportul de substitutie) si pattern-ul C2:C6 pt hidroxietilare
- degradat de amilaze si excretat prin urina
- 50% din volumul dat poate parasi vasul si trece in tesuturi unde nu este degradat de
amilaza si actioneaza ca un corp strain
• Risc de afectare renala, a functiei de coagulare, depozitare tisulara si prurit
persistent
• Noile generatii de HES au molecule mai mici (130 Kda), raport de substitutie 0.45
(tetraamidon)
• Nu sunt recomandati la pacientul critic
 COLOIZII SINTETICI

• Gelatine
• Sunt polipeptide produse prin hidroliza colagenului (oase de vita), modificate prin
succinilare sau legare de uree
• G cca 20 kDa, eliminate prin urina fara metabolizare
• Afecatrae functiei renale si a hemostazei
 HIPERHIDRATAREA

• Semne: edem, turgor crescut cutanat, PVC ↑, jugulare

turgescente, edem pulmonar

HIPOTONA IZOTONA HIPERTON

A
Na seric - N +
Osm serica - N +
Hb - - -
Ht - - -
Volum + + +
sangvin
 HIPERHIDRATAREA IZOTONA

• Volumul de lichid intracelular rămâne constant

• Cauze:
- insuficiență renală
- insuficiență cardiacă
- scăderea presiunii oncotice
- creșterea aportului de lichide izotone
• Tratament: scăderea aportului, diuretice
 HIPERHIDRATAREA HIPOTONA

• Volumul lichidului intracelular este crescut = intoxicatie cu apa

• Cauze:
- insuficiență cardiacă
- înec (apă dulce)
- aport crescut de soluții hipotone (sindrom post rezectie transuretrala de prostata
TURP)
• Simptome:
- slăbiciune
- greață
- vărsături
- stare mentală modificată
• Tratament: diuretice + înlocuirea lichidelor cu soluții izotone (+ Natriu)
 HIPERHYDRATAREA HIPERTONA

• Rar intalnita
• Cauze:
- insuficiență renală
- aport excesiv de lichid hipertonic
• Simptome:
- sete intensa
- Febră
- convulsii, comă
• Tratament: diuretice, dializă + înlocuire lentă cu soluții
hipotone
 ABORDAREA TULBURARILOR DE
VOLUM
DEFICITUL DE VOLUM
• Estimarea deficitului
• Calcularea necesarului zilnic de
fluide
• Inlocuirea pierderilor excesive de
fluide
• Se va tine cont de statusul
postoperator, stressul asociat,
varsta, greutate, functia renala si
cardio-vasculara
EXCESUL DE VOLUM
• Restrictii de apa si sodiu
• Tratament diuretic pentru excesul
de apa si suport miocardic inotrop
pozitiv
• In cazul insuficientei renale
severe, indepartarea excesului de
apa prin tehnici de dializa
 COMPONENTELE ELECTROLITICE

SPATIUL EXTRACELULAR SPATIUL INTRACELULAR

- K+ - K+
- Ca 2+ - Fosfati
- Na+ - Mg 2+
- Mg 2+ - proteine
 HIPER- NA (140 – 145)

• Efecte fiziologice
• hiperosmolaritate extracelulară
• atragerea apei din spaţiul intracelular
• menţinerea volumului spaţiului extracelular în ciuda pierderilor
• contracţia spaţiului intracelular
 HIPER-NA
CLASIFICARE
• HIPOVOLEMICĂ
• Deficit de apă şi Na
• Deficit de apă > Na
• Cantitatea totală de Na 
Falsă hipernatremie
• IZOVOLEMICĂ
• Deficit de apă
• Cantitatea totală de Na normală

• HIPERVOLEMICĂ
• Exces de apă şi Na
• Exces de Na > apă
• Cantitatea totală de Na ↑
Hipernatremie reală
 HIPER – NA
TRATAMENT
• Administrare de apă pentru corectarea hiperosmolarităţii
• Când există semne de depleţie a spaţiului extracelular
(hipovolemie) se administrează soluţii izotone până la
corectarea volumului intravascular
• Calcularea deficitului de apă = 0,6 x kg x (Na actual / 140 – 1)
• Corecţia hiperNa: nu cu mai mult de 2mEq/oră
 HIPO-NA

• Efecte fiziologice
• Hipoosmolaritate extracelulară
• Apa trece în spaţiul intracelular
• Semne de expandare a spaţiului intracelular
 CLASIFICARE

• Hipovolemică
• Deficit de apă şi Na
• Deficit de Na > apă
• Cantitatea totală de Na a organismului 
Hiponatremie reală
• Izovolemică
• Exces moderat de apă în spaţiul extracelular
• Cantitatea totală de Na a organismului - normală
Hiponatremie diluţională / Pseudohiponatremie
• Hipervolemică
• Exces de apă şi Na
• Exces de apă > Na
• Cantitatea totală de Na a organismului ↑
Hiponatremie diluţională
 TRATAMENT

• Refacerea osmolarităţii extracelulare şi îndepărtarea

excesului de apă
• Ritmul corecţiei ţine cont de:
- severitatea hipoNa-miei
- prezenţa/absenţa simptomelor
- ritmul instalării

• Corectarea rapidă a unei hipoNa-mii cronice – leziuni

pontine de mielinoliză (sechele ireversibile)
• În prezenţa simptomelor, corecţie rapidă până la Na-mie
120mEq/l, apoi lentă
 K
• Distribuţia K în organism
- 98% intracelular – 150 - 160mEq/l
- 2% extracelular – 3.5 - 5mEq/l
- principalul cation intracelular
• Funcţiile intracelulare ale K:
- reglarea volumului celular
- reglarea pH-ului intracelular
- sinteza proteinelor şi glicogenului
- reglarea creşterii celulare
- activitatea enzimelor celulare
- potenţialul de repaus al membranei celulare
• Principalul rol în organism - asigurarea potenţialului de membrană
 VARIATIILE K FUNCTIE DE PH

• Acidoză → H+ extracelular ↑ → H+ intră în celulă

K+ iese din celulă

Hiperpotasemie

• Alcaoză → H+ extracelular  → H+ iese din celulă

K+ intră în celulă

Hipopotasemie
 HIPER-K

• Cauze frecvente de pseudohiperpotasemie:

- utilizarea la recoltarea sângelui a acelor subţiri şi a presiunii
intens negative în seringă, ceea ce poate duce la hemoliza
hematiilor şi eliberarea de potasiu
- utilizarea garoului şi strângerea repetată a mâinii ca pumn pot
duce la eliberarea de potasiu din muşchi
- in cursul formării cheagului hematiile eliberează potasiu
- leucocitoza sau trombocitoza cresc nivelul seric de potasiu.
 TABLOU CLINIC

• Semne ale musculaturii scheletice

- parestezii
- slăbiciune musculară
- paralizie
• Semne cardiace
- semne EKG
- tulburări de ritm
- oprire cardiacă în diastolă.
 HIPER - K

• uşoară/medie (K+= 6 - 8mEq/l)

- cu simptomatologie absentă
- modificări ECG limitate (unde T înalte ascuţite, fără modificări
ale undei P sau complexului QRS)
- necesită monitorizare ECG şi tratament.
• severă (K+= > 8mEq/l)
- cu simptomatologie severă
- modificări severe ECG (unde T înalte ascuţite, dispariţia undei P
şi lărgirea complexului QRS)
- necesită monitorizare ECG şi tratament de urgenţă, din cauza
riscului tulburărilor de ritm sau opririi cardiace.
 TRATAMENT
• În formele uşoare/moderate:
- limitarea /suprimarea aportului de potasiu
- administrarea de răsini schimbătoare de ioni
- forţarea diurezei
• În formele severe:
• tratament de urgenţă pentru antagonizarea efectelor membranare şi
scăderea nivelului sanguin prin redistribuţie
- gluconatul de calciu sau clorura de calciu
- bicarbonatul de sodiu
- glucoza cu insulină
• tratament de eliminare a potasiului din organism
- răşine schimbătoare de ioni
- diuretice
- hemodializa
• suprimarea aportului de potasiu
 HIPO-K
CAUZE
1. Cu K total normal – modificarea distribuţiei intercompartimentale
• Alcaloza respiratorie şi metabolică
2. Cu K total scăzut
• scăderea aportului
• nutriţie deficitară (alcoolici)
• pierderi digestive
- vărsături, fistule gastrice, aspiraţie
- diaree, laxative
• Pierderi renale
- exces de mineralocorticoizi – primar/secundar
- Diuretice
- diureza osmotică
 TABLOU CLINIC
1. Efecte neuro-musculare – modificarea potentialului de membrana
- parestezii
- slăbiciune musculară
- hiporeflexie osteo-tendinoasă
- ileus dinamic
2. Efecte cardio-vasculare - anomalii ale excitabilităţii cardiace
- modificări ECG
- otenţarea toxicităţii digitalicelor
- tulburări de ritm
- HTA
3. Efecte vegetative
- hTA ortostatică
4. Efecte hepatice
- agravarea encefalopatiei la cirotici
 ABORDAREA HIPO-K

1. PROFILAXIE
-acoperirea necesarului zilnic de K – 1mEq/kg zi
2. TRATAMENT
-corectarea cauzei
-aport de K – funcţie de severitatea hipo-K
• K-mia > 3 mEq/l – săruri de K oral
• K-mia 2 – 3 mEq/l – 10 – 20 mEq/h
• K-mia < 2 mEq/l – 20 mEq iv sub control ECG, apoi
20mEq/h
 MESAJE PENTRU ACASĂ

• Dezechilibrele electrolitice sunt foarte frecvente în

terapia intensivă.
• Corectarea rapidă de hipo-/ hipernatremie poate cauza
complicaţii neurologice severe (demielinizare pontină,
edem cerebral, hemoragie subdurală).
• Hiperpotasemia poate duce la stop cardiac, în special
în cazul unei creşteri rapide a potasiului seric.
• Când managementul medical al hiperpotasemiei
eşuează, este necesară instituirea tratamentului de
epurare extrarenală.
• Potasiul trebuie administrat pe cale centrală cu o rată
de infuzie de până la 20-30 mEq pe oră.