SEMIOLOGIA

DERMATOLOGICĂ
 Stabilirea unui diagnostic necesită o anamneză
corectă, o examinare atentă, precum şi
utilizarea unor mijloace de laborator.
 Anamneza: Se va interoga pacientul asupra
istoricului, antecedentelor personale şi familiale,
patologia, date epidemologice, medicamentele
utilizate prescrise sau autoadministrate cutanat sau
pe cale internă.
 Examenul obiectiv: Necesită o iluminare bună, de
preferat naturală, eventual cu o lupă. Trebuie
urmărite: distribuţia, morfologia şi configuraţia
leziunilor.
Leziunile cutanate elementare
sunt:
1. Macula – modificare circumscrisă a culorii
sau texturii pielii cu dimensiuni sub 0,5 cm;
2. Pata – maculă cu dimensiuni peste 0,5 cm;
3. Telangiectazia - dilataţia vizibilă a vaselor

de sânge din piele

4. Papula – elevaţie palpabilă circumscrisă cu
diametrul mai mic de 0,5 cm;
5. Placa – arie tegumentară elevată cu
dimensiuni mai mici de 2 cm
6. Nodulul – masă solidă observabilă ca
zonă elevată sau palpabilă, cu dimensiuni
peste 0,5 cm
7. Vegetaţia – masă papilomatoasă grupată
8. Lichenificare – ingroşarea epidermului
şi/sau dermului cu accentuarea cadrilajului
normal al pielii ca urmare a unui grataj
prelungit;
9. Tumora – creşterea în dimensiuni a
ţesuturilor, produsă de celule sau material
extracelular.
Poate fi benignă sau malignă. Dimensiunea
este peste 1 cm.
10. Vezicula sau bula – acumulare vizibilă de
fluide intra sau subepidermice,
vezicula fiind sub 0,5 cm,
bula mai mare de cât 0,5 cm
11. Pustula – acumulare vizibilă de puroi; poate
fi foliculară sau nefoliculară
12. Eroziunea – leziune cu pierdere de
substanţă a cărei adâncime nu depăşeşte
membrana bazală.

Se vindecă fără cicatrice.

 13. Ulceraţia - leziune cu pierdere de
substanţă a cărei adâncime depăşeşte
membrana bazală.

Se vindecă cu cicatrice.
(Ulcerul = fără tendinţă de vindecare
spontană);
14. Fisura – pirdere de substanţă cu
dispoziţie liniară
15. Escoriaţia – pierdere de substanţă liniară
produsă prin gratare
16. Scuama – agregate de celule cornoase
exfoliate.
Poate fi fină (furfuracee),
groasă,
lamelară (psoriaziformă),
formată din agregate mari
poligonale (ihtioziformă);
17. Crusta – uscarea unei serozitati sau a
unui exudat
18. Sfacelul – zonă de piele necrozată
19. Escara – necroză ischemică neagră,
uscată
20. Cicatricea – sechelă cutanată rezultată
din înlocuirea zonei afectate de către un ţesut
fibros
21. Atrofia – subţierea pielii
22. Poikilodermia - asocierea unor hipo şi
hiperpigmentari cu atrofie şi telangectazie
 După precizarea tipului de leziune se urmăresc:
mărimea, forma, culoarea, marginile, suprafaţa
(ex. ombilicată, lenticulară), textura (aspră,
catifelată), temperatura locală.
 De cele mai multe ori, leziunile elementare se
intrica. În acest caz, când leziunile sunt numeroase,
se foloseşte termenul de erupţie. Erupţia poate fi
monomorfă sau polimorfă, iar după extindere, poate
fi localizată, diseminată sau generalizată.
 Configuraţia: În funcţie de modul de organizare a
leziunilor, ele pot fi: izolate, confluate, grupate,
liniare, numulare, inelare, circulare, arcuate,
serpiginoase.
NOŢIUNI GENERALE DE
TERAPIE DERMATOLOGICĂ
Tratamentul dermatologic cuprinde:
a)Tratamentul medicamentos (topic şi
sistemic);
b)Tratamentul prin agenţi fizici;
c)Tratamentul chirurgical;
d)Tratamentul balnear (helioterapie).
 Tratamentul medicamentos
Tratamentul topic are două avantaje:
 perimite aplicarea directă a medicamentului pe zona şi în
concentraţia dorită;
 are efecte secundare mai reduse decât cel sistemic.

Rata de transfer a medicamentului din vehicul în stratul

cornos depinde de coeficientul de partiţie (solubilitatea
substanţei în cele două componente: vehicul şi strat cornos).

Difuziunea prin stratul cornos este influenţată de:

 factori ce ţin de medicament (gradientul de concentraţie şi
structura chimică);
 factori ce ţin de piele: grosimea, integritatea, tipul leziunii,
temperatura.
 Medicamentele aplicate cutanat sunt dizolvate sau
suspendate în diverse baze.
Principalele tipuri de baze sunt:
 Pudrele – sunt cele mai adesea minerale (talc, oxid de zinc);
au acţiune de suprafaţă, reduc frecarea suprafeţelor în contact
(se aplica in pliuri), au efect calmant şi răcoritor;

 Soluţiile – sunt indicate în tratamentul dermatozelor acute cu sau fără

exudaţie, au acţiune antiinflamatorie şi antipruriginoasă, efecte datorate
evaporării apei după tamponarea leziunii, urmată de scăderea locală a
temperaturii şi vasoconstricţie;

 Mixturile (suspensii) – sunt soluţii cărora li s-au adăugat pulberi

insolubile. Au efect de suprafaţă, sicativ (de uscare), răcoritor şi
calmant;

 Cremele – sunt amestecuri de substanţe lipo şi hidrosolubile (emulsii).

Au proprietăţi emoliente, limitează deshidratarea cutanată;

 Unguentele – au excipienţi lanolina şi vaselina, având proprietăţi

emoliente şi ocluzive, permiţând medicamentului să acţioneze în
profunzime. Absorbţia lor se face transepidermic şi transfolicular (pentru
substanţele liposolubile). Se folosesc în dermatozele cronice, uscate,
exfoliative.
Moduri de aplicare a
tratamentului topic:
 1. Băile – utile pentru îndepărtarea crustelor,
scuamelor, contribuie la hidratare;
 2. Compresele umede – folosite pentru a limita un
proces inflamator acut, pentru îndepărtarea
crustelor. Băile şi compresele se fac cu substanţe
antiseptice (ex. acid boric, cloramina);
 3.Pansamente oclusive – constau în acoperirea
zonei tratate cu un unguent, cu un material
impermeabil (ex. polietilenă). Sunt utile în
dermatozele cronice, cu tegumente îngroşate,
lichenificate refractare la tratament uzual. Cresc
gradul de penetrare transepidermică.
 Cel mai important mijloc de tratament
topic este reprezentat de dermato-corticoizi.
Efecte:
1. Antiinflamator prin vasoconstricţie,
reducerea permeabilităţii vasculare,
diminuarea migrării fagocitelor, scăderea
activităţii fibroblastelor şi stabilizarea
membranelor lizozomale;
2. Imunosupresor local;
3. Reduc proliferarea epidermică.
În funcţie de potenţă, sunt patru
clase de dermato-corticoizi:
Grupa I foarte eficace: Propionatul de clobetazol-DERMOVATE.
Grupa a II-a eficienţi: - Furoat de mometazona- 0,1% -
ELOCOM
- Metilprednisolon aceponat 0,1% -ADVANTAN
- Hidrocortizon 17 – butirat 0,1%- LOCOID
Grupa a III-a moderat eficienţi: Pivalat de flumetazon;
Grupa a IV-a puţin eficienţi: Hidrocortizon acetat1%.

Pe măsura creşterii intensităţii activităţii, creşte şi incidenţa

reacţiilor adverse: atrofia, apariţia de telangiectazii, hirsutismul,
foliculitele, erupţii acneiforme, favorizarea unor procese
infecţioase, absorbţia sistemică, tahifilaxia, rebound-ul la oprirea
tratamentului,dependenta.
Principalele medicamente de
uz sistemic sunt
glucocorticoizii,
imunosupresoarele,
antihistaminicele,
retinoizii,
antiviralele,
antifungicele,
antibioticele,
antimalaricele,
antileproasele (DAPSONA).
Celelalte metode de tratament
sunt :
chirurgia,
electrochirurgia,
chiuretarea,
crioterapia,
fototerapia (UVA 320 – 400 nm;UVB290-320nm;UVB
NARROW BAND THERAPY 311 nm.),
laser terapia,
peelingul ,
microdermabraziunea,
IPL,
terapie Fotodinamica.