Sunteți pe pagina 1din 18
An I, Seria D, Grupa 26 Curecheriu Mariana Loredana Pîrju Nicoleta
An I, Seria D, Grupa 26 Curecheriu Mariana Loredana Pîrju Nicoleta

An I, Seria D, Grupa 26 Curecheriu Mariana Loredana

An I, Seria D, Grupa 26 Curecheriu Mariana Loredana Pîrju Nicoleta

Pîrju Nicoleta

Descoperirea aquaporinei

În 1986, Gheorghe Benga, împreună cu Octavian Popescu şi Victor I. Popa, au demonstrat existenţa unei

proteine canal pentru apă în membrana hematiilor. Cercetătorul român a explicat rolul acestor proteine: „Exact cum apa este transportată de la rădăcină spre frunze în cazul plantelor, proteinele canal din organismul animal şi uman au rolul de a accelera trecerea apei prin membranele celulalare."

Descoperirea aquaporinei a avut un rol major deoarece s-a înţeles pentru prima oară importanța acestor proteine în detoxifierea organismului, în tratarea afecţiunilor de la nivelul ochilor, creierului şi rinichilor. De asemenea, descoperirea a deschis calea unor studii importante de biochimie, fiziologie şi genetică.

Din păcate, pe atunci, izolarea unei asemenea proteine, în scopul caracterizării sale, era un procedeu imposibil de realizat la noi în ţară. Cercetătorii nu au putut să facă altceva decât publice descoperirea, în acelaşi an, în câteva reviste internaţionale de specialitate, cum ar fi „Biochemistry" sau „European Journal of Cell Biology". În aceste materiale s- a menţionat şi modul în care aquaporina ar putea fi purificată, cu aparatura necesară. Doi ani mai târziu, în 1988, cercetătorul american Peter Agre a descoperit întâmplător aceeaşi proteină şi a purificat-o. Tot el a identificat, în 1992, proprietatea aquaporinei de a transporta apa. În studiile publicate în acest an Agre nu l-a menţionat pe român în bibliografie, spre deosebire de cele din 1988.

În anul 2003 Premiul Nobel pentru Chimie a fost acordat americanilor Peter Agre și Roderick MacKinnon, pentru descoperirile din domeniul canalelor membranelor celulare, astfel: jumătate din premiu lui Peter Agre (creditat de juriul Nobel pentru descoperirea canalelor pentru apă), și jumătate din premiu lui Roderick MacKinnon (creditat de juriul Nobel pentru studiile asupra structurii și mecanismelor canalelor ionice).

Definiție :

Aquaporinele sunt proteine integrale ale plasmalemei responsabile de reglarea fluxului transmembranar al apei.

Definiție : Aquaporinele sunt proteine integrale ale plasmalemei responsabile de reglarea fluxului transmembranar al apei. Acestea

Acestea sunt localizate în membranele tuturor

celulelor din corpul uman, având rol deosebit de

important în creșterea, dezvoltarea și menținerea sănătății organismului.

Structură

Aquaporina este o proteină

formată din patru unități de α- aminoacizi, cu o structură

hexagonală extrem de complexă.

Forma acesteia este perfect adaptată transportului de apă (formă de clepsidră care străbate toată membrana celulară). Părțile largi

ale acestei clepsidre proteice sunt variabile în funcție de tipul de

celulă în care se află, dar partea îngustată este constantă pentru toate celulele și are un diametru identic cu cel al unei singure

molecule de apă.

Tipuri de aquaporine

Au fost identificate 13 tipuri de aquaporine în membranele celulelor umane, membrii ai unei

familii de proteine majore intrinseci de

membrană, care transportă apa în și din celulă,

prevenind trecerea ionilor și a altor substanțe .

Tipuri de aquaporine Au fost identificate 13 tipuri de aquaporine în membranele celulelor umane, membrii ai
AQP 0 – se găsește la nivelul cristalinului și mutația acesteia provoacă cataractă congenitală. AQP 1
AQP 0 – se găsește la nivelul cristalinului și mutația acesteia provoacă cataractă congenitală. AQP 1

AQP 0 se găsește la nivelul cristalinului și mutația acesteia provoacă cataractă congenitală.

AQP 0 – se găsește la nivelul cristalinului și mutația acesteia provoacă cataractă congenitală. AQP 1
AQP 0 – se găsește la nivelul cristalinului și mutația acesteia provoacă cataractă congenitală. AQP 1

AQP 1 - se găsește în membrana

bazo-laterală și apicală a celulelor epiteliale din tubii contorți proximali, ansa lui Henle și vasa recta, în membranele hematiilor, a endoteliilor vasculare și

tractului gastro-intestinal. Are rol în producerea lichidului cerebro-spinal

AQP 2 – este localizată în ductul colector principal al rinichilor și este controlată de vasopresină

AQP 2 – este localizată în ductul colector principal al rinichilor și este controlată de vasopresină (ADH). Mutațiile în aquaporină 2 determină

diabetul insipid .

AQP 2 – este localizată în ductul colector principal al rinichilor și este controlată de vasopresină

AQP 3 și AQP 4 – sunt răspunzătoare de absorbția apei la nivelul ductelor colectoare medulare din rinichi. De asemenea, au rol în producerea

secrețiilor fluide din trahee (AQP3) si bronhii

(AQP4)

AQP 2 – este localizată în ductul colector principal al rinichilor și este controlată de vasopresină

AQP 3, 7, 9 și 10 sunt aquagliceroporine, canale care transportă glicerol și apă. Rolul fiziologic și

patologic ca transportori ai glicerolului nu este

elucidat pe deplin.

AQP 5 – se găsește la nivelul glandelor salivare și lacrimale având rol în producerea secrețiilor

AQP 5 – se găsește la nivelul glandelor salivare și lacrimale având rol în producerea secrețiilor salivare și respectiv lacrimale .

AQP 5 – se găsește la nivelul glandelor salivare și lacrimale având rol în producerea secrețiilor

AQP 6 – este localizată la nivelul ficatului și are o permeabilitate foarte scăzută.

Traversarea apei prin membrană

Importanța Aquaporinelor în Sistemul Urinar
Importanța Aquaporinelor în Sistemul
Urinar

Din desenul anterior putem deduce că la

nivelul tubului contort proximal acționează AQP 1 și 7, cu rol în reabsorbția apei.

De asemenea, la nivelului Ansei Henle, AQP 2, sub

controlul ADH exercită același rol. Prezente la nivelul tubului colector sunt AQP3 și 4 .

Aquaporinele intervin în reglarea transferului de

apă la nivel renal, digestiv, al creierului, glandelor

salivare, vaselor de sânge, hematiilor, plămânilor și

cristalinului.

Importanță Clinică

Importanță Clinică

Dacă aquaporinele ar putea fi manipulate, s-ar putea rezolva numeroase probleme

medicale, ca de exemplu retenția de fluid în

boli cardiace și edeme cerebrale ca urmare a atacurilor vasculo-cerebrale.

- Peter Agre

Studii clinice

Un număr mic de oameni au fost identificați ca având

deficiență severă sau totală de aquaporină 1. Este

interesant de observat că aceștia au în general o stare de sănătate bună, dar prezintă o deficiență în ceea ce privește concentrația urinei și sunt incapabili de a își

conserva apa din organism atunci când sunt lipsiți de

consumul de lichide.

Șoarecii cu aquaporină 1 eliminată din organism, de

asemenea prezintă o severă deficiență în a își

conserva apa, precum și probleme în urinare.