ADENOMUL DE PROSTATĂ

DEF: Adenomul de prostată sau hiperplazioa benignă a prostatei ( HBP) este cea mai
frecventă tumoare benignă a bărbatului după vârsta de 50 – 60 ani şi alături de cancerul
de prostată, la fel de frecvent întâlnit, reprezintă un important capitol de patologie
urologică.

ETIOLOGIE:
Există 2 ipoteze plauzibile ce explică apariţia acestei tumori:
1. reinducţia capacităţii mezenchimului sinusului uro – genital de a forma ţesut prostatic
sub simulare androgenică;
2. HBP însoţeşte procesul de îmbătrânire.

Anatomie patologică:
HBP apare în urma unui proces de lungă durată – tumoarea este formată din 2 lobi laterali
egali sau asimetrici, la care uneori se mai adaugă un lob median.

Fiziopatologie:
- schimbările la nivelul tractului urinar, în cazul HBP, se instalează lent şi insidios ;
- tumoarea este un obstacol în evacuarea urinei şi determină disectazia colulul vezical ;
- în faza incipientă detrusorul vezical ( muşchiul vezicii) reuşeşte evacuarea completă a
vezicii;
- când detrusorul vezical devine hipoton şi nu se mai efectuează golirea vezicii,
progresează decompensarea vezicală şi apare retenţia cronică incompletă cu
distensie vezicală;
- aparatul urinar superior suferă modificări ce duc la ureterohidronefroză bilaterală,
apoi ischemia şi infecţiile urinare favorizează instalarea insuficienţei renale.

SIMPTOMATOLOGIE:
- scăderea jetului urinar, la bărbaţii de peste 50 ani.
- HBP evoluează în 3 faze:
1. Prostatism = hipertrofia detrusorului apar:
- polakiuria nocturnă ( 2 – 3 micţiuni, senzaţie de corp străin în rect şi poluţii nocturne.
2. Retenţie cronică incompletă fără distensie:
- polakiurie diurnă ( de zi) , disurie.
3. Retenţie cronică incompletă cu distensie vezicală:
- apar pseudoincontinenţă de urină ;
- semne de insuficienţă renală: paloare, sete, edeme la membrele inferioare, apatie,
greţuri, vărsături;
- cresc ureea sanguină şi creatinina serică.
Pentru clasificarea HBP – ului se folosesc mai multe metode:
- cele 4 semne obstructive : disurie iniţială, scăderea forţei şi calibrului jetului urinar,
micţiune intermitentă şi senzaţia de golire incompletă a vezicii.
- 3 semne iritative: polakiurie nocturnă şi diurnă, imperiozitate micţională.
Pentru fiecare din cele 7 semne, pacientul îşi acordă puncte de la 0 – 5 pentru fiecare
semn, adunând punctele se poate reflecta gradul de suferinţă clinică provocat de adenomul
de prostată.

Simptomatologie:
- uşoară : puncte între 0 – 7 ;
- moderată: puncte între 8 – 19 ;
- severă: puncte între 20 – 35 .

Diagnosticul – se emite în urma:

- EDR ( examen digital rectal) ;
- US ( ultrasonografia).
Acestea sunt examene de rutină peste vârsta de 50 ani.

EXAMEN CLINIC:
- examenul urinii la emisie: jet întrerupt, slab proiectat;
- evaluarea aspectului urinii ( limpede, normocromă, tulbure, hematurică);
- inspecţia şi palparea regiunii hipogastrice, se evidenţiază globul vezical;
- EDR – arată mărirea în volum a prostatei;
- Ultrasonografia – suprapubian sau transrecta ( US) măsoară diametrul prostatei.

Debitmetria urinară ( uroflorometria) – sunt necesare 2 determinări:

- valorile normale ale debitului urinar:
 durata micţiunii: 12 – 13 sec;
 flux urinar : max 19 ml/sec şi min 12 ml/sec.
- la HBP , durata micţiunii este de 48 – 50 sec.

Examen laborator:
- uree sangvină, creatinină serică, ionografia;
- sumar urină, urocultura, grup sangvin, probe coagulare.

Diagnostic diferenţial:
- cancer de prostată;
- screloza colului vezical;
- vezica neurogenă ( disfuncţie a vezicii datorită tulburări ale sistemului nervos);
- prostatită acută şi cronică.
Evoluţia HBP:
- boala este bine tolerată de-a lungul timpului;
- episoadele exacerbare ( retenţie completă de urină) se remit sub tratament.

Complicaţii ale HBP:

- litiaza renală: din cauza stazei şi infecţiei urinare;
- adenomita: accentuare polakiurie, disurie, febră;
- cistita acută: piurie microbiană, disurie, accentuare polakiurie;
- pielonefrita acută : dureri lombare, febră, piurie;
- insuficienţa renală cronică.

Tratament:
1. Medicamentos:
 alfa- blocante :
- relaxează muşchii prostatici şi cervicali;
- reduc presiunea uretrală, ameliorează fluxul urinar;
- se administrează Doxazosin ( Cardura) : 4 mg/ seară şi Tamsulosin ( Omnic): 0,4 mg/zi.
 antiandrogeni:
- Finasterid ( Proscar): 5mg/zi pers;
- Efectele apar după minim 6 luni de tratament.
 alfa blocante + Finasterid.

2. Chirurgical, în:
- retenţie cronică de urină completă sau incompletă;
- litiază vezicală secundară;
- distensia aparatului urinar superior;
- infecţii urinare repetate;
- insuficienţă renală prin ureterohidronefroză bilaterală marcată, după ameliorarea
funcţiei renale.
 PATOLOGIA APARATULUI GENITAL MASCULIN

A. PRIAPISMUL: erecţie prelungită, dureroasă pentru un pacient, neasociată

cu excitaţie sau dorinţă sexuală.
Clasificare:
- priapism cu flux crescut;
- priapism cu flux scăzut.

ETIOLOGIE:
- priapism cu flux crescut: apare în urma traumatismelor perineale;
- se formează anevrisme ce determină anomalii ale reglării fluxului sanguin penvian.
- priapism cu flux scăzut: apare după câteva ore de erecţie dureroasă.

TRATAMENT:
- administrarea intracavernoasă de noradrenalină, Levophed;
- decomprimarea corpilor cavernoşi prin crearea unei fistule între glandul penian şi
aceştia;
- la pacienţii cu afecţiuni preexistente, se tratează afecţiunea de bază;
- priapismul netratat duce la impotenţă.

B. FIMOZA: afecţiune în care prepuţul stenozat nu poate fi retractat înapoia

glandului.
ETIOLOGIE:
- igienă locală deficitară;
- infecţia cronică.
SIMPTOMATOLOGIE:
- edem, eritem, durere la nivelul prepuţului, secreţie purulentă la acest nivel;
- imposibilitatea retracţiei prepuţului.
TRATAMENT:
1. Medicamentos: antibiotice cu spectru larg;
2. Chirurgical:
- incizia porţiunii dorsale a prepuţului;
- circumcizia după dispariţia infecţiei.

C. VARIOCELUL: afecţiune caracterizată prin inflamarea şi dilatarea venelor de

la nivelul scrotului.
Variocelul:
- afectează concentraţia şi motilitatea spermatozoizilor ( scad semnificativ) –
spermograma;
- poate surveni infertilitatea.
 TRATAMENT:
- chirurgical: ligatura venelor spermatice interne ( laparoscopic)

D. HIDROCELUL: acumulare progresivă de lichid galben – citrin în cavitatea

vaginală.
Se cunosc hidrocel: congenital şi secundar.
ETIOLOGIE:
- apare din cauze necunoscute la ̴ 40 ani.

SIMPTOME:
- disconfort datorită dimensiunilor crescute a testiculelor şi aspectul inestetic.

Diagnostic diferenţial:
- hernie inghinoscrotală, orhiepididimita, tumori testiculare.

Investigaţii: ecografie scrotală.

Tratament:
- chirurgical: desfiinţarea cavităţii vaginale prin eversiunea vaginalei ( Winkelmann),
plicaturarea ( procedeul Lord) sau rezecţia acesteia.