PARTEA I

- Nu, nu face asta! Nu așa trebuie să fii!

- M-am săturat de minciuni, m-am săturat de viața asta, vreau mai
mult!
În urma acestui schimb de replici s-a auzit doar zgomotul luptei
dintre bine și rău, și anume zgomotul rece al lamelor de jian care
se intersectează. Loviturile nu își schimbă scopul: oprește și
depășește. De fiecare dată când unul atacă, celălalt se apără ca mai
apoi să atace la rândui. Împrejurimile dispar, nu mai există pereți,
stâlpi, nimic. Tot ce mai poate vedea unul este doar celălalt. De
fapt, doar jianul se mai vede, atât. Lupta ajunge însă la un sfârșit
abrupt când liniștea este ruptă de un sunet care pare uman:
- M-ai doborât ... m-ai doborât, Naois. Era unul dintre
combatanți. A fost înfrânt, dar nu doar atât, era pe moarte.
Responsabilul, Naois, a avut nevoie doar de o oportunitate pe care a
folosit-o: și-a doborât oponentul printr-o mișcare puternică. Nimic
spectaculos. Scena era acum diferită: au apărut pereții, au apărut
toate necesare unui peisaj: era o veche încăpere care făcea parte
dintr-o casă neîngrijită aflată la marginea civilizației. Arăta ca
un loc abandonat însuflețit doar de ierburile din jurul casei și
care s-au ridicat și pe pereți.
Între timp, înăuntru victima zace pe jos, pe numele ei Sibil,
conform inscripției de pe jian, aflat acum în mâinile lui Naoris
care după ce îl studiază atent îl înfășoară bine și pleacă fără să
se uite înapoi. Afară îl așteaptă un fal pe care se urcă și pornește
la drum lăsând în urmă tot. Fața nu exprimă nimic, ca și cum totul
ar fi fost ceva simplu, obișnuit. De fapt așa a fost în ultima
perioadă: confruntare după confruntare cu diverși jiankei trădători.
Această sarcină este una care va determina viitorul lui Naoris, căci
acesta este evaluarea sacră. De regulă se desfășura în fața unui
consiliu de jiankei seniori și erau testate abilitățile fizice dar
și cele intelectuale. Însă, în ultimii 13 ani evaluarea sacră a fost
coordonată de însuși Enul Gethin care însă reprezenta un stagiu de 3
luni, stagiu în care jiankei-ul trebuia să demonstreze că este un
războinic demn prin diverse misiuni: asasinarea unor inamici,
spionaj sau manipulare. Naoris nu era interesat de aspectele aceste
ci dorea doar titlul de jiankei cu toate că nu mai înseamnă ceea ce
crede el.
Pe drumul său către provincia Ilk expresia feței lui Naoris
indică că este măcinat de ceva, iar acel ceva este ultima victimă,
Sibil, care, până nu demult îi era prieten bun, cel mai bun prieten
și unicul. În minte îi tot apar secvențe fără logică pentru el: cum
s-au întâlnit, ce prostii au făcut. Tot. Cei 12 ani în care l-a
considerat pe Sibil ca pe un frate ...
- Bună