COMPARAŢIE ÎNTRE CONCEPTELE LUI
FREUD ŞI ADLER
FREUD
1. Obiective.
2. Teorie cu substrat fiziologic.
3. Cauzalitatea în centru.
4. Reducţioniste: individul e divizat în
părţi opuse una alteia: ego-superego,
eros-tanatos, conţtient-inconştient.
5. Studiul individului se axează pe
intrapesonal, intrapsihic.
6. Stabilirea armoniei intrapsihice este
scopul ideal al psihoterapiei: „Unde a
fost Sinele, acolo va fi Eul.“
7. Oamenii sunt în esenţă „răi“. Civilizaţia
încearcă să-i îmblânzească, fapt pentru
care au un preţ mare de plătit. Prin
terapie, cerinţele instinctuale pot fi
sublimate, dar nu eliminate.
8. Oamenii sunt victime atât ale vieţii
instinctuale cât şi ale civilizaţiei.
9. Descrierea dezvoltării copilului a fost
postdictivă, nebazându-se pe observarea
directă a copiilor, ci pe asociaţiile libere
ale adulţilor.
10. Accent pe situaţia Oedip şi rezolvarea
sa.
11. Oamenii sunt „duşmani“. Alţii ne sunt
competitori şi trebuie să ne apărăm de
ei.
Theodore Reik îl citeză pe Nestroy:
„Dacă întâmplarea aduce doi lupi faţă-n
faţă în pădure, nici unul nu se va simţi
mai stingher că celălalt e lup; totuşi,
două fiinţe umane nu se pot întâlni
niciodată în pădure fără ca una dintre
ADLER
1. Subiective.
2. Psihologie socială.
3. Teleologia în centru.
4 Holiste. Individul este indivizibil, este
mai mult decât suma părţilor sale, este o
unitate; toate părţile sale (memorie,
emoţii, comportament) sunt în serviciul
acestui individ întreg.
5. Oamenii pot fi înţeleşi numai
interpersonal, ca fiinţe sociale care se
mişcă şi interacţionează cu mediul lor.
6. Scopurile ideale pentru individ sunt
creşterea Sentimentului de Comuniune
Socială, auto-realizarea şi evoluţia
omului.
7. Oamenii nu sunt nici „buni“, nici „răi“.
Ca fiinţe creative, în măsură să aleagă;
oamenii pot alege să fie „buni“ sau „răi“
sau ambele, în funcţie de Stilul Vieţii lor
şi de modul în care percep situaţiile şi
recompensele acestora, rezultatele lor.
În cadrul terapiei, oamenii pot alege să
se auto-actualizeze.
8. Alegând, oamenii ăşi pot modela atât
mediul lor intern cât şi pe cel extern.
Deşi ei nu pot alege întotdeauna ce se va
întâmpla cu ei, ei pot întotdeauna alege
ce atitudine vor adopta în faţa
provocărilor vieţii.
9. Copiii au fost studiaţi direct în familiile
lor, în şcoli şi în centrele de educaţie
familială.
10. Accent pe Constelaţia Familiei.
11. Ceilalţi oameni sunt „mitmenschen“,
semeni de-ai noştri, parteneri. Sunt
egalii noştri, colaboratori şi cooperează
cu noi în viaţă.
12. Femeile se simt inferioare pentru că
invidiază penisul bărbaţilor. Femeile
sunt inferioare. „Anatomia e destinul“.
13. Nevroza are o etiologie sexuală.
14. Nevroza este preţul pe care-l plătim
pentru civilizaţie.
12. Femeile se simt inferioare pentru că
sunt subevaluate în mediul nostru
cultural. Bărbaţii au privilegii,
drepturi, statut preferenţial, deşi în
actualul curent culturaltoate acestea
sunt reevaluate.
13. Nevroza este un eşec al învăţării, un
produs al percepţiilor distorsionate.
14. Nevroza este preţul plătit pentru lipsa
civilizaţiei.