REVITALIZAREA

SPAȚIULUI PUBLIC
PRIN ILUMINAT

Daniel DRANCA

Daniel DRANCA
Inspector de specialitate, Primăria Cluj-Napoca,
Cluj-Napoca, România
Tel.: 0040-745-768.679
E-mail: daniel.dranca@gmail.com Public Space Revitalization
through Public Lighting

Revista Transilvană
de Ştiinţe Administrative
2(33)/2013, pp. 18-34
Abstract
Urban development strategies in Romania
seem to systematically ignore the significant po-
tential of public lighting in the field of public space
design. The general impression is that the munici-
palities are primarily considering public lighting as a
measure for crime prevention and traffic fluidization,
an approach that very often has a negative effect
upon the ambiance and identity of the public space.
This is the context in which the present paper is
proposing a new role for the public lighting system,
a role in which the light is actively contributing to
the revitalization and the attractiveness of the public
space. The evolution of public lighting technologies
has made it a lot easier for the urban designers
to emphasize the identity of the urban landscape
in the night, to create and influence behaviors and
attitudes within the users and in the same time to
provide the traditional functional role in a much more
efficient and environmentally friendly manner. It is
the reason for which public lighting should be inte-
grated into all the local strategies that involve inter-
vention within the spatial and psychological profile
of the public space.
Keywords: public lighting, spatial planning,
public space, public policies, Lighting Master Plan.

18
1. Introducere
Prezenta lucrare se dorește a fi o formă de promovare a iluminatului ca și com-
ponentă a politicilor publice locale și un demers de informare a factorilor de decizie
și a societății despre necesitatea înțelegerii și utilizării în mod corect a incredibilului
potențial pe care iluminatul îl are în definirea spațiului public, și în același timp despre
necesitatea înglobării acestuia într-o abordare strategică și multidisicplinară. Ilumina-
tul public nu mai trebuie perceput ca și factor ce determină „întreg relieful și formele
orașului să se dilueze în spatele unei mări de lumini portocali” (Narboni, 2012, p. 23),
ci el trebuie înțeles și impus ca și lumină socială, adică „lumină și ambianțe luminoase
care prezintă respect pentru nevoile de viață ale oamenilor și afectele utilizatorilor și
ale cetățenilor” (Narboni, 1997, p. 59 apud Măierean, 2012, p. 187).
În acest context prima parte a articolului va prezenta noul rol al iluminatului în
societatea curentă, urmând ca în a doua parte să se prezinte principiile de bază ale
unui Plan general de iluminat și un studiu de caz considerat de succes. Ultima parte
a lucrării reprezintă un manifest pentru revitalizarea prin lumină a cartierelor de lo-
cuințe din Cluj-Napoca, din păcate ocolite în general de astfel de intervenții în raport
cu zona centrală, prin prezentarea unei soluții tehnice de iluminare a spațiului public
din zona cartierului Mărăști.

2. Rolul iluminatului în definirea spațiului public

Probabil cel mai important și devotat promotor al noului rol al iluminatului este
designer-ul francez Roger Narboni. În special în lucrările sale „Les éclairages des villes:
Vers un urbanisme nocturne” (2012) și „La lumière urbaine. Éclairer les espaces pu-
blics” (1997) el scoate la lumină dualismul vieții urbane, cea care are potențialul de a fi
cel puțin la fel de efervescentă și după lăsarea înserării. Problemele care apar în acest
sens, conform lui Narboni, se leagă de „arbitrariul politicilor publice, standardizarea
imaginilor nocturne și uniformizarea decorului urban prin lumină astfel încât se pierde
particularitatea și morfologia urbană a orașului” (p. 35). Dimpotrivă, în concepția lui,
„orașul nocturn este un loc al interacțiunilor și întâlnirilor, în continuă schimbare, care
are un ritm și o cultură proprie și care se deosebește de orașul diurn prin el însuși”
(p. 35), iar rolul luminii este evidențierea acestui aspect.

2.1. Iluminatul – creator de identitate a spațiului urban

Cu toate că încercări de iluminare a spațiului public există încă din antichitate, până
în anii 1960 nu se poate vorbi despre o abordare strategică a sistemului de iluminat
(Narboni, 2003 apud Alves și Almeida, 2010, p. 6), acesta având un singur scop clar
definit, acela de a răspândi un sentiment general de siguranță. Politicile care să fi vizat
vitalizarea spațiului public prin lumină ar fi fost oricum sever limitate de un număr
scăzut de produse disponibile în cadrul tehnologiei acelor vremuri.
Odată cu progresul tehnologic și cu diversificarea gustului și cerințelor societății s-a
cristalizat și necesitatea unei ierarhizări a iluminatului urban. Acesta va ține cont de
tipologii ale peisajului urban și de comportamente ale utilizatorilor și va primi chiar

19
rolul de a delimita zone cu funcționalități diferite. Peisajul urban pe timpul nopții
nu trebuie să mai fie acoperit „de o mare de lumini portocalii care șterge contrastele,
omogenizează culorile și prin asta dezinformează asupra adevăratei sale identități”
(Narboni, 2012, p. 33 )1, el va primi rolul de a da viață spațiului public prin scoaterea
în evidență a acelor elemente care îl reprezintă și îi formează identitatea.
Este și momentul în care iluminarea orașului devine o componentă integrantă a
strategiilor de dezvoltare urbană. Politica de descentralizare administrativă din Franța
anilor 1980 a transferat municipalităților puterea de decizie în ceea ce privește planifi-
carea politicilor publice inclusiv în domeniul iluminatului public (Narboni, 2003 apud
Alves și Almeida, 2010, p. 6), ceea ce a condus la elaborarea primului document strate-
gic de reglementare a iluminatului la nivel urban, „Schéma directeur d’aménagement
lumière”. Scopul principal al acestuia este transformarea iluminatului dintr-un factor
de estompare a specificității locale într-un creator și catalizator al identității orașului
și a locuitorilor.
Probabil cel mai bun exemplu pentru descrierea potențialului iluminatului de scoa-
tere în relief a identității culturale locale este prezentarea în contrast a abordărilor
alese de orașele Berlin și Lyon în evidențierea, respectiv în încercarea de creare a unei
identități. Narboni (2012), descrie în „Les Ecartes Postales” un Berlin voit sobru pe timp
de noapte, cu niveluri slabe de iluminare, cu spații verzi și piețe lăsate mai degrabă
în penumbră și chiar cu monumente istorice neiluminate (Narboni, 2012, p. 79). Mai
mult, lămpile pe gaz conservate în unele zone, numărul mic de reclame luminoase și
un cer puțin poluat luminos creează senzația „unei dulci obscurități” (Narboni, 2012,
p. 80). Întreaga ambianță este „premeditată”, respectându-se propriul Plan General de
Iluminat, creat în armonie deplină cu un trecut marcat de momente istorice în foarte
multe situații încărcate de tragism.
Din contră, orașul Lyon este pe timp de noapte supraîncărcat de lumini multicolore și
de un număr mare de fațade ale clădirilor cu un iluminat intenționat supradimensionat,
ceea ce crează impresia unei „supradoze de lumină” (Narboni, 2012, p. 85). Originea
acestei viziuni asupra iluminatului îl reprezintă o sărbătoare a luminii datând încă din
anul 1852, prin care lyonezii își ornau (și își ornează și în continuare) balcoanele și fe-
restrele cu o feerie de lumini în fiecare seară de 8 Decembrie, ca omagiu adus Fecioarei
Maria. Ca și în cazul Berlinului, această abordare respectă propriul Plan General de
Iluminat, elaborat încă din 1989, din nou în strânsă comuniune cu identitatea locală.

2.2. Iluminatul – creator de ambianță urbană

Diversificarea nevoilor și schimbarea de atitudine a utilizatorilor spațiului public a
condus la cristalizarea unui nou rol al iluminatului, cel de creator de ambianță. Viața
într-un spațiu urban din ce în ce mai dinamic a condus la formarea unor exigențe vi-
zuale adesea diametral opuse în rândul utilizatorilor, cu atât mai mult cu cât ei înșiși

1 Narboni face aici trimitere la temperatura de culoare a iluminatului cu lămpi pe bază de

vapori de sodiu, în general asimilată cu galbenul sau portocaliul (NA).

20
se regăsesc în ipostaze diferite în relație cu spațiul public (Măierean, 2012, p. 190).
Întotdeauna vor exista diferențe între nivelul de iluminare pretins de utilizator pentru
traseele de deplasare cotidiană comparativ cu cel de petrecere a timpului liber, chiar
dacă acesta din urmă este adeseori afectat și de un conținut variabil de subiectivism.
Dacă în primul caz este necesar un nivel de iluminare care să permită o vizualizare
optimă a traficului rutier și pietonal, în cel de-al doilea caz atenția este direcționa-
tă înspre acele elemente care definesc spațiului public și care necesită o scoatere în
evidență prin iluminare sau obscuritate. Aici intră iluminatul în rolul său de creator
de ambianțe și de efecte scenografice, perceptibil în trei dimensiuni (Măierean, 2012,
p. 189): geometrie a spațiului (verticale pentru fațade și monumente, orizontale la
nivelul solului), profunzime (prim plan, plan secundar, fundal) și reliefare a spațiului
(planuri supra-expuse – umbre, contraste – echilibre).
Iluminarea sau lăsarea în obscuritate voită a fiecărui plan în parte, vertical și/sau
orizontal, amplasarea în spațiu a punctelor luminoase trebuie gândite în legătură cu
compoziția spațială dorită, iar puterea lămpilor și intensitatea luminii sunt cele care eti-
chetează ambianța (intensă, călduroasă, strălucitoare, sumbră) și ierarhizează impactul
vizual la scara orașului (de exemplu prin iluminarea mai puternică a simbolurilor pute-
rii – sedii de primării, biserici etc). (Narboni, 1997 apud Măierean, 2012, pp. 189 și 191).

2.3. Iluminatul – organizator al infrastructurii urbane

După cum spațiul urban este ierarhizat în funcție de funcționalitate, într-un mod
similar iluminatul spațiului public trebuie să respecte o tipologie specifică destinați-
ei acestuia și necesităților specifice tipului de utilizator. Diversitatea acestora trebuie
respectată și uneori accentuată printr-un sistem de iluminat adaptat în mod corespun-
zător. Principalele tipuri de spații publice și particularitățile lor din punctul de vedere
al iluminării sunt următoarele (Măierean, 2012, pp. 195-201):
Străzile
Străzile se clasifică din punct de vedere luminotehnic în clase de iluminat prin luarea
în considerare a unor parametri precum geometrie, utilizatori, influențele de mediu
și de vreme. Iluminarea acestora este reglementată la nivel european prin standardul
EN 13201/2001 – Road Lighting.
Intersecțiile și sensurile giratorii
În general, intersecțiile mari și sensurile giratorii întrerup tipul de iluminat ales
pentru o stradă. În cazul intersecțiilor este preferabilă menținerea pe cât posibil a
configurației de amplasare și a tipului sistemelor de iluminat de pe artera principală
de circulație.
Sensurile giratorii, în schimb, trebuie să atragă atenția. De aceea, este indicat să
fie iluminate la un nivel mai ridicat decât străzile adiacente în sensul captării atenției
conducătorului auto la configurația lui și asigurării unei mai bune ghidări vizuale.
Dacă diametrul insulei centrale este egal sau mai mare de 20 m, este important ca cir-
cumferința (perimetrul) acesteia să fie marcată prin borne, semnalizări luminoase sau
prin aparate de iluminat montate pe stâlpi de mică înălțime, de la 3 la 4 m.

21
 Străzile pietonale și piețele publice
Acest tip de spații publice permit o abordare mai flexibilă a sistemului de iluminat
datorită în special absenței vehiculelor. Sunt create astfel condiții pentru elaborarea și
aplicarea unor scenografii care pot modifica substanțial ambianța respectivului spa-
țiu, dar numai cu condiția existenței unei viziuni integrate, interdisciplinare. Ilumina-
tul acestor spații trebuie să fie conceput în funcție de soluțiile urbanistice alese și de
prioritățile spațiale determinate în proiectul de reamenajare, altfel există riscul ca acesta
să-i diminueze valoarea sau chiar să o anuleze.
Cartierele de locuințe colective și zonele defavorizate
Cartierele cu locuințe colective și zonele de locuire defavorizate necesită o abordare
specifică, deoarece există multe terenuri virane și alei (cărări) pietonale, care produc un
puternic sentiment de nesiguranță utilizatorilor când le traversează. Abordarea trebuie
să fie diferită față de iluminatul din centrul orașului, deoarece mediul luminos nu este
același. În centru trotuarele beneficiază de iluminatul căilor de circulație rutiere, al vi-
trinelor, de iluminatul arhitectural, în timp ce aceste cartiere sunt în general constituite
din locuințe colective, multe separate de căile de acces rutier, din clădiri publice, gen
școli sau grădinițe, care fiind închise pe timpul nopții nu beneficiază de iluminat, și
dintr-un număr redus de spații comerciale care se închid devreme. „Trebuie luate în
considerare aceste particularități; dedic mult timp pentru a explica faptul că iluminatul
acestor cartiere nu poate fi abordat ca cel al zonelor centrale, nu putem să reproducem
aceleași rețete”, afirma Narboni (1997, p. 59 apud Măierean, 2012, p. 200).
Parcurile și grădinile publice
Parcurile constituie pentru orașe spații de recreere și destindere. Din păcate, aceste
spații nu fac obiectul unui concept de iluminat integrat, proiectele de amenajare/rea-
menajare când există, se rezumă la iluminatul aleilor de promenadă și de acces, even-
tual iluminatul câtorva lucrări de artă, neglijându-se în totalitate iluminatul vegetației
(Narboni, 1997, p. 60 apud Măierean, 2012, p. 201).

2.4. Modificarea comportamentului utilizatorilor

Succesul unei strategii se bazează bineînțeles pe alegerea unei viziuni și a unor
programe realiste și realizabile, dar la fel de importantă este și o bună înțelegerea a
particularităților urbanistice și psihologice ale spațiului. Dacă din punct de vedere
tehnic și strategic expertiza de specialitate nu ar trebui să constituie o problemă, la
nivel de corelare a viziunii strategiei de intervenție asupra spațiului public cu percep-
ția utilizatorilor asupra acestuia există încă mari lacune. Acest aspect este deosebit de
important în contextul în care în prezent realizarea unui sistem de iluminat care să
crească atractivitatea spațiului public reprezintă un demers destul de riscant tocmai
datorită multitudinii de soluții pe care tehnologia actuală le oferă. Limita dintre a pune
în valoare un spațiu și a obține rezultatul contrar, sau mai rău, alterarea întregii sceno-
grafii sau ambianțe a unui spațiu a devenit foarte fină datorită multitudinii de soluții
tehnice aduse de evoluția constantă și susținută a tehnologiei LED.

22
 În acest context este esențială o abordare complementară celei tehnice și politice,
una care să ia în calcul și latura psihologică a efectelor intervenției asupra spațiului
public. Considerăm relevantă în acest sens prezentarea în antiteză a două exemple
despre intervenții asupra spațiului public. Studiul de caz pe orașul Liverpool prezentat
în capitolul următor deține o dublă relevanță în cadrul acestei lucrări, consituind și un
exemplu pentru un Plan General de Iluminat.

2.4.1. Comportamentul utilizatorilor:

Studiu de caz pe strada Andrei Șaguna utilizând experimentul lui Kevin Lynch
Nu de puține ori eforturile municipalităților de reconfigurare a spațiului public nu
au fost bine primite de locuitori, acestea nereușind să le modifice în vreun fel compor-
tamentul sau atitudinea și aceasta tocmai datorită unei incompatibilități între viziunea
proiectanților și semnificația spațiului pentru individ sau grup.
Un exemplu la îndemână în acest sens îl reprezintă strada Andrei Șaguna din Cluj-
Napoca pe care Primăria a transformat-o în zonă pietonală în anul 2010, acțiune care
nu s-a bucurat de un foarte mare succes în rândul utilizatorilor, drept dovadă fiind
multiplele încercări ale Primăriei de a închiria spațiul pentru terase publice rămase
mult timp fără rezultat (CityNews, http://citynews.ro/din-oras/nimeni-nu-e-intersat-
sa-amplaseze-terase-pe-andrei-saguna).
O explicație posibilă și în același timp un bun model de evitare a acestor situații îl
poate constitui o abordare propusă de Kevin Lynch, una din personalitățile marcante
ale designului spațiului public din secolul XX. În cartea sa, „The city image and its
elements” (1960), Lynch sugerează că imaginea mentală pe care fiecare individ și-o for-
mează despre spațiul urban nu este altceva decât o piesă de puzzle a întregii imagini a
orașului, iar dacă aceste imagini individuale ar fi suprapuse ele ar reda însăși imaginea
spațiului urban ca întreg, a punctelor de interes, de atracție sau repulsie. Lynch descrie
cinci elemente în jurul cărora se cristalizează imaginea mentală individuală a orașului:
căile, limitele (marginile), districtele (sectoare), nodurile și punctele de referință2.
Am participat la realizarea unui astfel de experiment în timpul programului de
master (octombrie-decembrie 2012), iar rezultatele sale sunt relevante pentru situația în
care se regăsește strada Andrei Șaguna, chiar dacă experimentul a fost realizat cu scop
strict didactic și nu emite vreun fel de pretenție de reprezentativitate pentru locuitorii
orașului Cluj-Napoca. „Subiecții” (aleși în mod arbitrar) au fost rugați să deseneze o
schiță a centrului orașului pe care să figureze punctele sau spațiile care în opinia lor se
încadrează în cele cinci elemente amintite de Lynch.
Deloc surprinzător, strada Andrei Șaguna nu s-a încadrat în categoria spațiilor cu
un nivel înalt de atractivitate, nefiind amintită nici măcar o dată în niciuna din cele
cinci categorii. În aceeași ordine de idei, s-a putut afirma faptul că pentru respondenți,
această stradă nu lega noduri sau puncte de referință și din acest motiv nu era inclusă
în traseele lor zilnice. Chiar și nereprezentativ, acest experiment dovedește cât de mult

2 În engleză: paths, edges, districts, nodes and landmarks

23
poate cântări comportamentul utilizatorilor în succesul unei politici publice și că relația
individului cu spațiul public este mult mai închegată decât s-ar fi putut crede la o primă
vedere. În lipsa unei bune înțelegeri din partea designerilor și factorilor de decizie a
rolului pe care spațiul îl are sau îl poate avea pentru utilizatori, este foarte ușor ca o
măsură nobilă în esența ei să producă efecte cu totul nebănuite.

3. Iluminatul ca și instrument de politici publice

3.1. Conceptul de Plan general de iluminat
Am văzut cum gradul din ce în ce mai ridicat de diversitate a funcționalității și a
utilizatorilor spațiului public a impus necesitatea înglobării sistemelor de iluminat de
la nivelul unei localități într-un document strategic asemănător ca structură și efecte
unui Plan Urbanistic General. De altfel, denumirea din limba franceză (schéma directeur
d’aménagement lumière) are ca origine chiar corespondentul din limba română a planu-
lui urbanistic general (Schéma directeur d’aménagement et d’urbanisme). În concepția
aceluiași Roger Narboni, „termenul SDAL se referă la studii urbanistice globale realizate
la scara unui oraș, a unui cartier sau a unei zone. El constă într-o reflecție aprofundată
asupra luminii urbane: analiza situației existente, principii sinoptice, tipuri de ilumi-
nat, compoziție, tonalități, clădiri și spații publice privilegiate. O schemă directoare
se referă, în special, la iluminatul spațiilor publice, monumentele remarcabile nefiind
luate în considerare decât din punct de vedere al capacității lor de a dinamiza traseul
nocturn. Un SDAL nu este un proiect; el definește un concept global pe termen lung
(de la 15 la 20 de ani), linii directoare, orientări, un caiet de sarcini, un program pentru
iluminatul urban, ambianțe nocturne, punerea în lumină și mobilierul de iluminat. Se
prezintă sub forma unui memoriu însoțit de numeroase planuri. După aprobarea de
către primării, SDAL devine un mijloc destinat serviciilor tehnice și de urbanism ale
orașelor care îi vor coordona aplicarea pe termen scurt și lung” (Narboni, 2003 apud
Măierean, 2012, p. 204)
Deși un Plan general de iluminat este prin el însuși specific fiecărei structuri admi-
nistrative căreia i se adresează, există câteva recomandări generale care trebuie luate în
considerare indiferent de particularitățile acesteia. Astfel, un Plan general de iluminat
trebuie să se bazeze pe o viziune și o strategie de punere a acesteia în practică, dar fără
prezentarea unor acțiuni concrete, care vor face obiectul altor tipuri de documente. Nu
vor fi propuse în cadrul acestei lucrări formulări de structură sau conținut ale unui
Plan general de iluminat decât în forma unui studiu de caz, pentru că ele există deja în
literatura de specialitate, inclusiv în cea românească (vezi Măierean, 2012). Există însă
o altă componentă ce se dorește a fi scoasă în evidență, și anume sublinierea rolului
iluminatului ca și instrument de politici publice.
Administrația publică locală din România pare foarte puțin conștientă de faptul
că iluminatul public, dincolo de incotenstabilul potențial de capital de imagine, poate
contribui uneori decisiv la rezolvarea unor problemele de organizare a spațiului public,
fie ca accesoriu la un proiect general, fie prin el însuși. Un astfel de demers este strâns
legat de exemplele prezentate anterior, întrucât și el presupune efortul de a modifica

24
comportamentele utilizatorilor și constă concret în stimularea acestora în a utiliza anu-
mite spații publice în detrimentul sau în paralel cu altele.

3.2. Plan General de Iluminat al orașului Liverpool – studiu de caz

Cu toate că strategia de iluminat a acestui oraș nu este foarte recentă, am considerat
cazul acestuia relevant pentru lucrarea de față întrucât prezintă și rezultatele unui stu-
diu care a vizat percepția utilizatorilor asupra modificărilor aduse prin Planul General
de Iluminat.
Liverpool se bucură de o bogată moștenire de clădiri de patrimoniu din perioada
secolelor XVII-XIX, când acesta se distingea ca unul din cele mai importante porturi
comerciale ale lumii. Din punctul de vedere al patrimoniului cultural, valoarea arhi-
tectonică a centrului orașului a permis desemnarea acestuia ca și Capitală Culturală
Europeană în anul 2008.
Planul general de iluminat destinat punerii în valoare a patrimoniului local a vizat
iluminarea arhitecturală de către municipalitate a unui număr de 60 de obiective publice
din centrul orașului și încurajarea unor practici similare în rândul proprietarilor privați
de clădiri valoroase din punct de vedere arhitectonic. Obiectivele de iluminat au fost
împărțite în șase circuite/subzone și pentru fiecare dintre ele a fost ales un model de
iluminare în ton cu particularitățile acesteia. Aceste modele au fost la rândul lor integrate
într-o viziune generală care a creat o ambianță definitorie pentru identitatea orașului.
Din punct de vedere tehnic, Planul General de Iluminat pentru orașul Liverpool a
impus respectarea următoarelor principii:
– Designeri independenți – s-a asigurat astfel o viziune profesionistă a strategiei,
care să aleagă cea mai potrivită soluție dintre multitudinea de variante oferite de
tehnologia actuală și de numărul mare de producători.
– Control al poluării luminoase și al distribuției luminii, prin respectarea strictă a
rezultatului calculelor luminotehnice.
– Utilizarea de surse luminoase cu un indice ridicat de redare a culorilor și cu o tem-
peratură de culoare de 3000K (alb cald). Utilizarea lămpilor pe bază de descărcări
în vapori de sodiu a fost restrânsă la căile de rulare pentru traficul rutier, dar și
aceasta numai dacă nu rezultă un contrast care să afecteze zonele adiacente. Trebuie
însă menționat și faptul că la data elaborării acestei strategii evoluția tehnologiei
pe bază de lămpi LED era la nivel de pionerat.
– Sisteme de iluminat cât mai discrete cu putință, mai ales în cazul montării pe
clădirile istorice. În același timp se impunea integrarea acestora în cadrul peisajul
urban diurn.
După cum am arătat, ceea ce este foarte interesant la exemplul orașului Liverpool
este monitorizarea percepției utilizatorilor asupra acestor intervenții prin intermediul
unui studiu indepentent. Rezultatele acestuia sunt cu adevărat impresionante:
– 84% dintre utilizatori s-au simțit mai în siguranță după lăsarea înserării datorită
iluminării clădirilor;

25
 – 88% dintre utilizatori au admis că noua viziune a iluminatului a crescut gradul de
atractivitate al spațiului public;
– 50% dintre utilizatori (din care 72% vizitatori din străinătate) sunt dispuși să vizi-
teze orașul special pentru un circuit al zonei centrale.
S-a estimat că investiția în iluminat a generează în cadrul comunității venituri de
£ 3,2 milioane pe an.

4. Propunere de iluminare a zonei Mărăști, Cluj-Napoca

Ultima parte a acestui articol propune o variantă de iluminare a centrului cartie-
rului Mărăști, una din cele mai frecventate zone ale orașului Cluj-Napoca, în scopul
creșterii nivelului de atractivitate și de utilizare a acesteia. Am ales în mod intenționat
un cartier al orașului și nu zona centrală întrucât aceasta din urmă nu a fost ocolită în
ultimii ani de intervenții în reamenajarea sau modernizarea spațiului public, inclusiv
în reabilitarea sistemului de iluminat public și arhitectural, în vreme ce în zonele de
cartiere investițiile s-au concentrat în special pe aspectul funcțional și mai puțin pe
cel ambiental, vizându-se adaptarea infrastructurii urbane la noua realitate spațială și
demografică a acestora. În același context, eforturile pe direcția dezvoltării sistemului
de iluminat s-au axat exclusiv pe asigurarea unui iluminat funcțional, preocupare de
altfel legitimă, dacă luăm în considerare faptul că în multe dintre cartiere acesta nu a
existat până în anii 2008-2011 decât pe străzile principale, dar care necesită în prezent
o abordare complementară.
În acest context, această lucrare se dorește a fi și un manifest pentru încurajarea unor
eforturi integrate de revitalizare a spațiilor publice din centrele de cartier. Argumentul
principal este necesitatea revitalizării și redescoperirii spațiului public din cartiere ca
și alternativă la petrecerea timpului liber în zonele centrale. Un centru de cartier care
încurajează promenada, amenajarea de terase, evenimente publice desfășurate în aer
liber și care creează o ambianță care în general invită la ieșirea în spațiul public poate
conduce la formarea unei mai strânse relații individ-cartier, la creșterea gradului de
diversitate a spațiului public urban și în cele din urmă la mai puține deplasări în cen-
trul orașului.
Viziunea proiectului
Marea provocare a acestui proiect a fost ierarhizarea spațiului public prin lumină, cu
încadrarea în parametrii impuși de fiecare clasă de iluminat. S-a dorit implementarea
unei soluții care să permită o scădere graduală a nivelului de iluminare dinspre artera
de circulație rutieră înspre zona pietonală.
Un al doilea aspect de care s-a ținut cont în soluția propusă a fost încadrarea sis-
temelor de iluminat în peisajul urban diurn al spațiului vizat de prezentul proiect.
S-a dorit din acest punct de vedere utilizarea unui iluminat unitar prin folosirea unui
singur aparat de iluminat pentru toate aranjamentele și prin utilizarea unui număr cât
mai redus de suporți.

26
 Amplasament
Zona din cartier vizată prin acest proiect este încadrată de Centrul Comercial Mă-
răști și podul Teodor Mihali. În soluția propusă s-a dorit realizarea unei ierahizări a
spațiilor iluminate în acord cu destinația lor și cu profilul spațiului de iluminat. S-a
dorit crearea unei noi geometrii a spațiului public atât pe verticală cât și pe orizontală.
Din punct de vedere al soluțiilor tehnice alese au rezultat astfel trei direcții principale:
iluminat rutier, iluminat funcțional pietonal și iluminat de ambianță și ghidaj vizual.
Astfel, în funcție de destinație și de tipul utilizatorilor, zona dintre Piața Mărăști și
podul Teodor Mihali a fost clasificată în următoarele subzone (Figurile 1 și 2):
– Sensul giratoriu;
– Calea de rulare a autovehiculelor;
– Banda nordică de parcare în carosabil;
– Zona pietonală nordică;
– Banda sudică de parcare în carosabil;
– Parcarea delimitată sudică;
– Zona pietonală sudică; și
– Banda mediană de separare sensuri.

Figura 1: Încadrarea în zonă a spaţiului vizat de acest proiect

Sursa: preluare de pe https://www.google.com/earth/

4.1. Analiza situației existente

Iluminatul public al străzii 21 Decembrie 1989 este asigurat prin aparate de iluminat
PVB echipate cu lămpi pe bază de descărcări în vapori de sodiu, proiectate la cerințele
anilor 1980, fiind deci uzate fizic și moral. Ca și puncte slabe trebuie amintit în special
gradul scăzut de protecție la praf și apă al compartimentului optic (IP) și faptul că nu a
existat o înlocuire a lămpilor după termenul de 16.000 ore de funcționare, termen de la
care fluxul luminos al lămpii de sodiu scade sub 75% față de cel inițial, ceea ce conduce
la defectări dese și la asigurarea de nivele de iluminare necorespunzătoare. În același
timp, trebuie subliniat și faptul că temperatura de culoare a lămpilor cu descărcări în

27
vapori de sodiu nu reprezintă cea mai bună soluție pentru iluminarea căilor de rulare
a autovehiculelor urbane. În această situație este indicată utilizarea unor temperaturi
de culoare cu un indice de redare a culorii mai ridicat. În același timp, unghiurile de
montare ale aparatelor de iluminat mai mari de 20 de grade, alături de forma adâncită a
difuzoarelor creează condițiile unui înalt nivel de poluare luminoasă, foarte dăunătoare
într-o zonă în esență rezidențială, caracterizată de trafic pietonal dar și rutier intens.
Sensul giratoriu este iluminat cu aparate Luxten de 250 W care prezintă aceleași ca-
racteristici tehnice referitoare la fiabilitate, temperatură de culoare și unghi de înclinare
precum cele menționate anterior, cu diferența că difuzorul plat este un „poluator” mai
discret. Aparatele de iluminat sunt amplasate atât în interiorul sensului giratoriu, cât
și pe exteriorul acestuia.
Porțiunea dintre sensul giratoriu și podul Teodor Mihali este iluminată prin aparate
de iluminat Saphir 2 montate în anul 2011, echipate tot cu lămpi pe bază de vapori de
sodiu, dar cu respectarea parametrilor de uniformitate și de poluare luminoasă impuși
de standardul în vigoare. Ca și dezavantaj trebuie însă amintită amplasarea a câte două
aparate de iluminat pe suportii din partea nordică, orientate deci și înspre imobilele
locuite, generându-se astfel un anumit nivel de disconfort vizual pentru locuitori, în
ciuda faptului că asigură desfășurarea traficului pietonal în condiții de siguranță.
Zona pietonală sudică prezintă în momentul de față un sistem de iluminat ambiental
foarte puțin eficient din punct de vedere luminotehnic datorită echipării cu lămpi flu-
orescente compacte și datorită actelor frecvente de vandalism care vizează difuzoarele
din sticlă. Este discutabilă și compatibilitatea sistemului cu peisajul diurn al spațiului
public, acesta fiind de fapt format din vechii stâlpi de iluminat amplasați în Piața Unirii
înainte de modernizarea acesteia în 2009. Numărul lor fiind limitat, în spațiul din fața
imobilului Aurel Vlaicu nr. 2-4 au fost montați doar câte doi în fiecare scuar față de
câte patru în drept cu 21 Decembrie nr. 152. Dat fiind și faptul că această zonă pietonală
reprezintă și o zonă de trafic intens, realizând legătura cu parcarea limitrofă prin scări
și reprezintând în același timp și intrarea principală în imobilele de locuințe, nivelul
de iluminare este în mod cert deficitar.
Zona pietonală nordică nu este în prezent iluminată decât pe porțiunea dintre sen-
sul giratoriu și podul Teodor Mihali, în condițiile deja amintite. Ca și dimensiune este
mai redusă decât cea sudică și prezintă față de aceasta două dezavantaje majore din
perspectiva scopului acestui proiect. În primul rând, se află poziționată limitrof față de
zona destinată traficului rutier. În al doilea, rând este extrem de neuniformă ca spațiere
și destinație, alternând mici spații verzi (parculețul din fața str. Aurel Vlaicu nr. 1-3)
cu elemente de mobiler urban, toate amplasate fără respectarea unui aliniament sau
ordine prestabilită. Acest lucru îngreunează elaborarea unui proiect de iluminat unitar,
aplicabil întregului spațiu.
Parcarea este amplasată pe latura sudică, între zona pietonală și banda de parcare
din carosabil și nu îi este atribuit un sistem de iluminat propriu. Nivelul de iluminat este
necorespunzător, fiind asigurat în mod indirect prin sistemul de iluminat stradal, re-
spectiv prin cel ambiental și nu are în prezent potențialul de descurajare a criminalității.

28
4.2. Soluția tehnică propusă
Alegerea claselor de iluminat
Clasa de iluminat reprezintă un sistem de clasificare a căilor publice și zonelor
pietonale în funcție de un set de criterii care vizează în principal tipul și numărul utili-
zatorilor principali, densitatea zonelor de risc și geometria străzii. Pentru fiecare clasă
de iluminat trebuie respectați anumiți parametri de calitate și cantitate ai iluminatului.
Artera de circulație rutieră a fost încadrată în clasa ME2, pe baza următoarelor
considerente:
– Este amplasată pe axa de traversare a orașului pe direcția est-vest;
– Existența de trafic mixt de tip rutier, pietonal și de biciclete, fără ca acesta din urmă
să fie delimitat sau semnalizat corespunzător;
– Existența unei benzi de parcare chiar pe carosabil și a unei parcări amenajate în
partea sudică prevăzută cu acces direct din artera principală;
– Existența transportului public și a unui trafic intens de persoane în zona stațiilor
de autobus;
– Existența trecerilor de pietoni intens circulate;
– Existența unui număr de intersecții mai mare de 1 la 3 km;
– Cele două sensuri de circulație rutieră comunică vizual pe cea mai mare parte a
direcțiilor de deplasare; și
– Nivel ambiental de iluminare ridicat generat de activitățile comerciale.
Parcările de pe carosabil au fost încadrate în clasa de iluminat S1, poziționată pe
nivelul de iluminare imediat inferior celui de referință, în conformitate cu SR EN 13201-
1, cu mențiunea că s-a proiectat o valoare mai mare decât cea impusă de clasa de ilu-
minat în contextul gradului crescut de risc generat de imediata vecinătate a arterei de
circulație rutieră. Soluția propusă se poate implementa prin utilizarea aceluiași sistem
de iluminat destinat și arterei rutiere, poziționată limitrof.
Pentru parcarea sudică s-a ales aceeași clasă de iluminat S1 pe considerentul princi-
pal că accesul în parcare se face direct din artera principală și în plus legătura cu zona
pietonală sudică se realizează prin intermediu scărilor. S-a stabilit însă o valoare mai
mică decât cea a parcării din carosabil în contextul vecinătății cu zona pietonală sudi-
că, încadrată în clasa de iluminat S2. În aceeași clasă a fost încadrată și zona pietonală
nordică și în mod suplimentar au fost calculate valori și pentru clasa de iluminare
complementară ES vizând descurajarea criminalității. Clasa de iluminare ES asigură
obținerea unui nivel de iluminare suficient pentru recunoașterea trăsăturilor feței, aspect
important în zonele care prezintă risc de criminalitate.
Descrierea soluțiilor propuse
Pentru iluminarea arterei de circulație rutieră și a benzilor de parcare din carosabil
s-a recurs la utilizarea unui sistem de iluminat compus din aparat de iluminat Schre-
der Yoa Midi echipat cu 48 surse LED, montat la o înălțime a punctului luminos de 10
metri, cu o lungime a consolei de 1 metru și o înclinație de 5° față de orizontală. Stâlpii
de susținere vor fi amplasați la o distanță de 28 m, cu specificația că s-a păstrat alinia-

29
mentul bilateral în detrimentul unuia pe banda mediană datorită necesității susținerii
liniilor de contact pentru alimentarea troleibuselor.

Figura 2: Reprezentare 3D a configuraţiei sistemelor de iluminat alese

Sursa: Calcule luminotehnice proprii desfășurate în programul DiaLux

În cazul sensului giratoriu principala dificultate întâlnită a fost forma neregulată a

punctelor de convergență cu arterele de circulație, care a făcut foarte dificilă amplasarea
unui aranjament simetric pentru aparatele de iluminat.
În conformitate cu normativele în vigoare, amplasarea de puncte luminoase în inte-
riorul sensurilor giratorii mari nu este recomandată decât dacă sunt destinate semna-
lizării acestuia, recomandându-se în acest sens un nivel de iluminare mai ridicat decât
în restul străzii, iar ca și orientare a aparatelor se consideră mai adecvată poziționarea
acestora pe extremitatea sensului giratoriu și nu în interiorul rondoului din aceleași
rațiuni ce țin de ghidajul vizual al traficului auto. Soluția propusă constă în sistem de
iluminat format din 9 aparate de iluminat Schreder Yoa Midi echipat cu 96 surse LED
montate la o înălțime a punctului luminos de 12 metri (Figura 3, poziția 1). La punctele

Figura 3: Amplasamentul sistemului de iluminat destinat sensului giratoriu

Sursa: Calcule luminotehnice proprii desfășurate în programul DiaLux

30
de convergență cu arterele s-a ales soluția montării a 8 sisteme de iluminat formate din
aparat de iluminat Schreder Yoa Midi echipat cu 48 surse LED montat la o înălțime
a punctului luminos de 10 metri (Figura 3, poziția 2), care continuă și completează
aranjamentul destinat arterelor de circulație rutieră.
Pentru iluminarea trotuarului nordic și respectiv a parcării sudice s-a utilizat un
sistem de iluminat format din aparat de iluminat Schreder Yoa Midi echipat cu 32
surse LED montat la o înălțime a punctului luminos de 8 metri pe același stâlp destinat
șoselei, la o orientare de 180°. Pentru zona pietonală sudică a fost ales un sistem format
din aparat de iluminat Schreder Yoa Midi echipat cu 24 surse LED montat în vârf de
stâlp la o înălțime a punctului luminos de 5 metri (Figura 2 și 6).
S-a urmărit armonizarea nivelurilor de iluminare dintre sensul giratoriu, pe de o
parte, strada și benzile de parcare pe de cealaltă parte, în funcție de caracteristicile geo-
metrice și de zonele de risc, dar și de nivelurile de iluminare determinate de alăturarea
zonelor studiate. Din acest motiv era important ca benzile de parcare să beneficieze
de un nivel de iluminare cât mai apropiat celui din sensul giratoriu, considerat de
referință, obținându-se astfel valori de 20,6 lx, respectiv 21,6 lx. Parcarea sudică a fost
încadrată tot în clasa S1, însă s-a stabilit o valoare a iluminării medii mai mici decât
în cazul benzii de parcare, 18,09 lx față de 21,09 lx. S-a dorit o descreștere graduală a
nivelurilor de iluminare dinspre șosea spre zona pietonală, astfel încât pentru aceasta
a fost stabilit un nivel al iluminării medii de 14,7 lx (Tabelul 1).
Tabelul 1: Comparaţie între valorile obţinute şi cele impuse
Zonă de calcul Clasa atribuită Valori impuse Lm/Em Valori obţinute Lm/Em
Artere rutiere ME2 1,50 cd/mp 1,64 cd/mp
Sens giratoriu CE2 20 lx 25 lx
Parcare carosabil Nord S1 15 lx 20,64
Zonă pietonală Nord S2 10lx 14,92
Parcare carosabil Sud S1 15 lx 21,70
Parcare Sudică S1 15 lx 18,09
Zona pietonală Sud S2 10lx 14,70
*Se observă scăderea graduală a nivelurilor de iluminare (Nord-gri deschis, Sud-gri deschis).

Sursă: Calcule proprii, bazate pe rezultatele calculelor luminotehnice

Sisteme de iluminat complementare celui funcțional

În cazul zonei pietonale sudice calculul a fost rulat pentru o lățime a trotuarului de
8 metri, însă aliniamentul clădirilor din planul al doilea este poziționat la o distanță de
16 metri față de aranjamentul folosit, ceea ce conduce la necesitatea amplasării unor
sisteme de iluminat suplimentare. Totuși, datorită geometriei spațiului, este dificilă și
ușor forțată amplasarea de sisteme de iluminat montate pe suporți în interiorul acestor
nișe, de aceea propunem montarea aparent pe structura băncilor a unor aparate de
iluminat cu rol ambiental și de ghidaj.
De asemenea, pentru crearea senzației de diminuare a nivelului vertical al clădirilor
ce formează profilul străzii, s-a propus soluția unui sistem de iluminat arhitectural mon-
tat la limita superioară a acestora, care va crea și un efect de continuitate pe orizontală

31
 Figura 4: Detaliu cu zona pietonală sudică
Sursa: preluare de pe https://www.google.com/earth/

a întregii scenografii. Datorită faptului că imobilele de locuințe nu au aceeași culoare

a fațadelor se impune utilizarea unei surse cu indice scăzut de redare a culorilor. Un
astfel de sistem ar contribui și la crearea unei ambianțe care să crească nivelul general
de atractivitate a spațiului urban și care să determine în cele din urmă cristalizarea unui
sentiment de apartenență a locuitorilor la spațiul public și în cele din urmă la creșterea
utilizării acestuia în scopuri recreative.
Partea pietonală nordică este după cum deja s-a detaliat dificil de inclus într-o soluție
unitară de iluminat. Fiind amplasată chiar la limita cu zona de trafic rutier, datorită
căreia se creează un sentiment de expunere, la care se adaugă alte inconveniențe cum ar
fi zgomotul și praful, este foarte puțin pretabilă amenajării ca și spațiu urban recreativ.
În plus, zona constituie un important nod de transport public și din acest motiv este
utilizată foarte intens în tranzitul pietonal. Din aceste considerente zona se pretează,
în mod adițional celui deja prezentat, unui sistem de iluminat de ghidaj vizual și se
propune în acest sens un sistem format din mini proiectoare LED cu lumină albastră
și distribuție luminoasă directă, încastrate în pavaj. Cu toate că lumina albastră este
un poluator și creează în cantități mari tulburări ale somnului, considerăm că lumina
albastră este compatibilă cu acest proiect, chiar dacă este propusă într-o zonă reziden-
țială, pentru că este folosită exclusiv ca și formă de ghidaj vizual. Eventual, pentru a
i se estompa din efectele adverse, se poate folosi intercalat cu o altă culoare, cum ar fi
verdele ( a se vedea Figura 5).

Figura 5: Soluţii alese la iluminarea Canalului Hangzhou – Proiectant Roger Narboni

Sursa: http://www.architonic.com/aiabt/agence-concepto/5205396

32
 Aceste sisteme suplimentare sunt cu atât mai oportune cu cât sistemul de iluminat
funcțional propus în acest proiect are potențialul de a crea un efect de tunel și chiar de
grotă, dacă luăm în considerare înălțimea clăririlor ce formează profilul străzii. Ele ne-
cesită însă o abordare mai amplă, integrată la nivelul unei concepții urbanistice unitare
și va face obiectul unui studiu distinct, în continuarea celui prezent.

4.3. Rezultate
Ierarhizarea spațiului public
Sistemele de iluminat propuse au făcut posibilă o ierarhizare a spațiului public prin
niveluri de iluminare diferite, stabilite în parametri impuși de standardele în vigoare.
S-a reușit astfel consolidarea sentimentului general de siguranță a traficului auto și
pietonal dar și crearea unei ambianțe mai receptive la comportamentul și așteptările
utilizatorilor, în măsură să crească sentimentul de apartenență al acestora față de spațiul
public și să le modifice atitudinea față de acesta.
Armonizarea sistemului de iluminat cu peisajul diurn al spațiului public
În cadrul soluției propuse s-a folosit câte un singur aliniament de suporți pe fiecare
parte, cu aparate montate la o orientare de 180°. În plus, cu toate că pentru zonele de la
limita cu parcările din carosabil s-a ales soluția montării punctului luminos la 8 metri
înălțime față de 10 metri în cazul arterei principale, simetria nu este afectată, asta și da-
torită faptului că s-a folosit aceeași lungime a consolei, 1 m, pentru toate aranjamentele
ce au propus montarea de aparate în consolă. De asemenea, nivelul general ridicat de
iluminare a permis montarea aparatelor de ilminat destinate zonei pietonale sudice la
aceeași distanță dintre stâlpi ca și cea existentă în cazul arterei principale fără afectarea
uniformității și cu obținerea valorilor impuse de clasa de iluminat suplimentară ES.
Astfel, la o lățime de 43 de metri a spațiului vizat s-au utilizat doar 3 rânduri de stâlpi,
evitându-se o supraîncărcare a peisajului urban diurn.
Realizarea unui sistem de iluminat unitar
Prin utilizarea unui aparat de iluminat versatil, disponibil într-o varietate de facilități
de montaj și de distribuții luminoase, a fost posibilă crearea unui sistem de iluminat
unitar pe toată suprafața de calcul, cu efecte pozitive în perspectiva unei reamenajări
generale a spațiului public vizând modificarea configurației geometrice a spațiului.

5. Concluzii finale
Progresul tehnologic înregistrat în ultimii 20 de ani a transformat iluminatul într-un
instrument care în lipsa unei bune înțelegeri a destinației spațiului public și a compor-
tamentului și așteptărilor utilizatorilor poate conduce la insuccesul măsurii de politică
publică locală al cărei obiect îl constituie.
Este necesară în acest context o reglementare a subiectului la nivel local printr-un
set de reguli generale, după modelul planului urbanistic general, care să includă pro-
puneri și recomandări specifice aplicabile inclusiv rețelelor private de iluminat. Acestea
deseori generează poluare de vecinătate și în plus nu se încadrează din punct de vedere
ambiental în scenografia zonei din care face parte. Înainte de reglementarea

33
 Figura 6: Simulare aparat de iluminat Schreder Yoa
Sursa: Simulare proprie
iluminatului public este însă necesară înțelegerea și recunoașterea rolului său în de-
finirea spațiului public. Este elementar ca iluminatul să nu mai fie perceput doar ca
factor de siguranță publică și măsură de prevenire a delictelor, el trebuie perceput ca
o unealtă în măsură să vitalizeze spațiului public, să creeze legături emoționale, să
descopere lumi pe care peisajul diurn le poate cel mult sugera. Este deci un moment
în care iluminatul trebuie să devină componentă integrantă a proiectelor care vizează
intervenții asupra spațiului public, iar designerul de iluminat trebuie să participe activ
în elaborarea și în urmărirea acestora.

Bibliografie:
1. Alves, T.și Almeida, D., „Planning the Night – Light as a Central Issue”, 2010, [Online]
disponibil la adresa http://www.iar.unicamp.br/lab/luz/ld/Arquitetural/diversos/plan-
nig_the_night_light_as_a_central_issue.pdf, accesat la data de 13 noiembrie 2013.
2. CityNews, „Nimeni nu e interesat să amplaseze terase pe Andrei Șaguna”, 22 iunie
2012, [Online] disponibil la adresa http://citynews.ro/din-oras/nimeni-nu-e-intersat-sa-
amplaseze-terase-pe-andrei-saguna, accesat la data de 15 decembrie 2013.
3. Lynch, K., The City Image and Its Elements, MA: MIT Press, 1960.
4. Măierean, M., Iluminatul spațiilor publice, teză de doctorat, UT Cluj-Napoca, 2012.
5. Narboni, R., Les éclairages des villes: Vers un urbanisme nocturne, Infolio, 2012.
6. Narboni, R., La lumière urbaine. Éclairer les espaces publics, Moniteur, 1997.
7. Narboni, R., „Brève histoire de l’urbanisme lumière”, în Masbourgi, A. (editor), Penser
la ville par la lumière, Paris: Editions de la Villette, 2003, pp. 17-23.

34