Circuite electrice de c.a.

monofazate ELECTROTEHNICĂ II

9.8.Puterea complexă

Puterea momentană, având o componentă constantă şi alta variabilă de pulsaţie 2ω

(rel.9.55.), nu poate fi reprezentată în complex. O mărime avantajoasă pentru calculul puterilor
activă, reactivă şi aparentă este puterea complexă, definită ca produsul dintre tensiunea
complexă şi curentul complex conjugat:

S =U b I ∗ (9.68.)

Ţinând seama de expresiile imaginilor complexe ale tensiunii şi curentului, rezultă:

S =U b Ie jϕ = S e jϕ = S (cos ϕ + j sin ϕ ) = P + jQ (9.69.)

Se observă că modulul puterii complexe este egal cu puterea aparentă şi argumentul său
este defazajul circuitului. Puterea activă este partea reală, iar puterea reactivă partea imaginară a
puterii complexe:

P = ℜe {S }, Q = ℑm {S } (9.70.)

Pentru un circuit pasiv, puterea complexă primită pe la borne poate fi scrisă şi sub
următoarea formă:

S =U b I ∗ = Z I I ∗ = Z I 2 = R I 2 + j X I 2 (9.71.)

Valoarea complex conjugată a puterii este dată de relaţia

∗ ∗
S =U b I =U b Ie − jϕ = Se − jϕ = P − jQ (9.72.)
în care
{ }
P = ℜe S ,
∗
{ }
Q = − ℑm S
∗

Pentru un circuit pasiv, puterea complex conjugată poate fi exprimată şi astfel:

∗ ∗ ∗
S =U b =U b Y U b = Y U b2 = GU b2 − jBU b2 (9.73.)

S
jQ
j ϕ
1 P
−ϕ
− jQ
∗
S

Fig. 9.18. Reprezentarea puterii complexe

Circuite electrice de c.a. monofazate ELECTROTEHNICĂ II

Puterii complexe îi corespunde un afix, ale cărui proiecţii pe axele reală şi imaginară sunt
puterile activă şi reactivă (fig.9.18.). Pentru un circuit dipolar pasiv, cu sensurile tensiunii la
borne şi curentului asociate conform regulii de la receptoare, afixul puterii complexe este situat
în semiplanul drept:
- în primul cadran, pentru circuite cu caracter inductiv ( X > 0 , ϕ > 0 ) ;
- în cadranul al patrulea, pentru circuite cu caracter capacitiv ( X < 0 , ϕ < 0 ) .

9.8. Teoremele de conservare a puterilor

Se poate demonstra că suma puterilor complexe primite de toate laturile unui circuit,
necuplate magnetice cu exteriorul, este nulă:

1 1

∑ S =∑ U
∗
k k I k =0 (9.74.)
k =1 k =1

Dacă în relaţia (9.74) se exprimă puterea complexă pentru fiecare latură sub forma
S k = Pk + j Qk şi se separă părţile reale şi imaginare, rezultă teoremele conservării puterilor active
şi reactive:
l l

∑
k =1
Pk = 0; ∑Q
k =1
k =0 (9.75.)

Pe baza legii lui Ohm generalizate (rel.3.65.) exprimată în complex:

U k + U ek = Z k I k (9.76.)

este posibilă scrierea teoremei conservării puterilor complexe şi sub următoarea formă:

l l

∑ U ek I k =∑ Z k I k2
∗
(9.77.)
k =1 k =1

adică, suma puterilor complexe ale surselor de energie ale circuitului este egală cu suma puterilor
primite de impedanţele laturilor. Separând în relaţia (9.74) părţile reale şi imaginare, se obţin
teoremele de conservare ale puterilor active şi reactive:

1 ∗
1
ℜe ∑ U ek I k  = ∑ Rk I k2 (9.78.)
 k =1  k =1
 1
∗
1
ℑm ∑ U ek I k  = ∑ Qk I k2 (9.79.)
 k =1  k =1
Aplicaţie
Să se determine curenţii prin laturile circuitului cu schema din figura 9.23. şi să se verifice
conservarea puterilor.

Ue I2 Fig.9.19.Schema electrică a circuitului

Us
Z2 Date numerice:
I1
u e = 150 2 sin ωt ( V )
Z1 Z3
Circuite electrice de c.a. monofazate ELECTROTEHNICĂ II

 π
i s = 2 sin  ωt −  ( A)
 4
Z 1 = 50 (1 + j ) Ω
Z 2 = Z 3 = 50 (1 − j ) Ω
Rezolvare
Se exprimă mărimile din valori instantanee în imaginile lor complexe.
Cu teorema curenţilor de contur se scrie ecuaţia:

(Z 1 + Z 2 ) I 1 + Z 2 I s =U e
a cărei soluţie este
3 13 j arctg 2 / 3
I1 =
+ j= e
2 2
Imaginile complexe ale curenţilor din celelalte laturi sunt:

I s = 1 − j = 2 e − jπ / 4
5
I2 = I1 + Is =
2
Tensiunea la bornele sursei de curent se determină din ecuaţia
Z 2 I 2 + Z 3 I s − U s =0
rezultând U s = 25 (5 − 9 j ) .
Puterea complexă furnizată de surse este:
3 
S = U e I 1 + U s I s = 150  − j  + 25 (5 − 9 j )(1 + j ) = 575 − 250 j = P + jQ
∗ ∗

2 
Puterea activă consumată pe rezistenţe întregului circuit este:
13 25
P = R1 I 12 + R2 I 22 + R3 I s2 = 50 ⋅ + 50 ⋅ + 50 ⋅ 2 = 575W
4 4
13 25
Q = X 1 I 12 + X 2 I 22 + X 3 I s2 = 50 ⋅ − 50 ⋅ − 50 ⋅ 2 = −250 VAr
4 4
Se constată verificarea teoremei de conservare a puterilor:

ℜe{S } = P şi ℑm{S } = Q

9.9. Circuite electrice în regim de rezonanţă

Un circuit electric dipolar care conţine elemente reactive (bobine şi condensatoare) şi

funcţionează în regim sinusoidal este la rezonanţă, dacă puterea reactivă primită pe la borne este
nul
Q =0 (9.80.)

Din relaţia de definiţie a puterii reactive rezultă că în regim de rezonanţă defazajul ϕ este
nul, adică tensiunea şi curentul sunt în fază. Luând în considerare expresiile puterii reactive
condiţia de rezonanţă se exprimă prin relaţiile
Xe = 0 (9.81.)
respectiv,
Be = 0 (9.82.)
Circuite electrice de c.a. monofazate ELECTROTEHNICĂ II

Rezonanţa se poate realiza modificând cel puţin una din mărimile ω , L sau C.

9.9.1. Rezonanţa de tensiune

Rezonanţa de tensiune apare în circuitul R, L, C serie (fig.9.26.,a) dacă reactanţa
echivalentă a circuitului este nulă
1
X e = ωo L − =0 (9.83.)
ωo C

I R L C
I0
jω 0 L I 0
jω 0 C
Ub

U b = RI 0 I0

Fig.9.20. Rezonanţa de tensiune a circuitului RLC . Diagrama fazorială

Din relaţia (9.83.) rezultă formula lui Thomson pentru pulsaţia, respectiv frecvenţa de rezonanţă:

1 1
ωo = , f0 = (9.84.)
LC 2π LC

Valoarea reactanţei inductive şi a reactanţei capacitive se numeşte impedanţă

caracteristică
1 L
Z C = ω0 L = = (9.85.)
ω0C C
La rezonanţă impedanţa echivalentă a circuitului este minimă Z e = R , iar curentul de
circuit I 0 = U b / R este maxim şi în fază cu tensiunea la borne.
Tensiunile pe bobină şi condensator sunt în opoziţie de fază şi egale în modul (fig.9.20).

U L0 = jω0 L I 0 = j Z C I 0
1
U C0 = − j I 0 = − j ZC I 0 (9.86)
ω0C
Z
U L0 = U C0 = Z C I 0 =U b C
R
Aceste tensiuni pot depăşi valoarea tensiunii la borne dacă Z C > R , putând fi periculoase
pentru izolaţia bobinei, respectiv dielectricul condensatorului. Pe de altă parte, un astfel de
circuit poate fi utilizat pentru amplificarea tensiunilor mici, având frecvenţe egale cu cea de
rezonanţă. Din aceste motive se defineşte factorul de calitate sau de supratensiune ca raportul
dintre impedanţa caracteristică şi rezistenţa electrică a circuitului:

Z C ω0 L 1 1 L
Q0 = = = = (9.87.)
R R ω0CR R C
Circuite electrice de c.a. monofazate ELECTROTEHNICĂ II

Reprezentarea grafică a valorii relative a curentului I / I 0 în funcţie de valoarea relativă a

pulsaţiei ω / ω0 , numită curbă de rezonanţă, este influenţată de mărimea factorului de calitate.
Într-adevăr
I Ub R 1
= 2
⋅ = 2
(9.88.)
I0  1  U b  1
R 2 +  ωL −  1 + Q02 η − 
 ωC   η
unde

ω f
η= = . (9.89)
ω0 f0
I
I0
1
Q0 = 0,5

2
5
1 η

Fig.9.21.Dependenţa de pulsaţie a curentului (u.r.) pentru diferite valori ale factorului de

calitate la rezonanţa de tensiuni

În figura 9.21. sunt reprezentate curbe de rezonanţă pentru diferite valori ale factorului de
calitate. Proprietatea circuitului de a realiza curenţi care variază pronunţat cu frecvenţa tensiunii
aplicate, se numeşte selectivitate. Trecerea prin maxim a curentului relativ I / I 0 la rezonanţă este
cu atât mai netă (selectivitate mărită) cu cât factorul de calitate Q0 este mai ridicat.