Circuite electrice de c.a.

monofazate ELECTROTEHNICĂ II

9.3. Circuitul R, L, C serie. Impedanţa şi admitanţa circuitului

Se consideră circuitul liniar format din elemente ideale (rezistor, bobină, condensator)
conectate în serie şi alimentat de la o sursă cu tensiunea la borne sinusoidală (fig.9.6.):

ub =U m sin ωt = 2 U b sin ωt (9.12.)

UC

UR UL Fig. 9.6. Circuit RLC serie

Ub
Γ

Aplicând teorema a doua a lui Kirchhoff pe conturul închis Γ , se obţine:

ub = u R + u L + uC (9.13.)

Ţinând seama de expresiile stabilite pentru tensiunile la bornele elementelor ideale,

ecuaţia circuitului R, L, C cu regim sinusoidal este:

di 1
dt C ∫
ub = Ri + L + i dt (9.14.)

Cunoscând parametrii elementelor de circuit şi tensiunea aplicată, se pune problema

determinării curentului de regim permanent. Acesta fiind tot sinusoidal, cu aceeaşi frecvenţă
ca şi a tensiunii la bornele circuitului, se poate scrie în forma:

i = I m sin (ωt − ϕ ) (9.15.)

în care: I m = 2 I - amplitudinea curentului şi ϕ - defazajul dintre tensiune şi curent
apar ca necunoscute în relaţia (9.15).
În scopul determinării lor, se introduce soluţia (9.15.) în ecuaţia (9.14.) şi se obţine
expresia:
 1 
U m sin ω t = R I m sin (ωt − ϕ ) +  ωL −  I cos (ωt − ϕ ) (9.16.)
 ωC  m
valabilă pentru orice valoare a lui t.

Considerând momentele particulare t = 0 şi t = ϕ / ω , din ecuaţia (9.16.) rezultă:

1 1
ω L− ω L−
ωC ωC
tg ϕ = sau ϕ = arc tg (9.17.)
R R
U sin ϕ Um
Im = m = (9.18.)
1 2
ωL− 
R +  ωL −
2 1 
ωC 
 ωC 
Circuite electrice de c.a. monofazate ELECTROTEHNICĂ II

Pentru circuitul considerat, impedanţa:

2
 1 
Z = R +  ωL −
2
 (9.19.)
 ωC 

depinde numai de parametrii R, L şi C, precum şi de frecvenţă (ω = 2 π f ) .

Cu notaţiile: X L = ωL - reactanţă inductivă, [Ω] ;

1
XC = - reactanţă capacitivă, [Ω] şi
ωC
1
X =ω L − - reactanţa circuitului serie, [Ω] ,
ωC
Relaţiile (9.17), (9.18.) se pot scrie şi sub forma:

X Um
tg ϕ = , Im = (9.20.)
R Z
Z = R2 + X 2 (9.20.)

Z X Y B
ϕ ϕ
R G
Fig.9.7. Triunghiul impedanţelor şi admitanţelor

Din relaţia (9.19.) rezultă că parametrii Z, R şi X pot reprezenta laturile unui triunghi dretunghic,
numit şi triunghiul impedanţei (fig.9.7.,a). Din punct de vedere al defazajului se disting
următoarele situaţii:
- dacă X L > X C , respectiv X > 0 , ϕ > 0 , circuitul are caracter inductiv şi curentul este
defazat în urma tensiunii;
- dacă X L = X C , respectiv X = 0 , ϕ = 0 , circuitul are caracter rezistiv şi tensiunea şi
curentul sunt în fază;
- dacă X L < X C , respectiv X < 0 , ϕ < 0 , circuitul are caracter capacitiv şi curentul este
defazat înaintea tensiunii.
Mărimea reciprocă impedanţei se numeşte admitanţă Y = 1 / Z . Unitatea de măsură în SI
este siemensul [S ] .
Se defineşte admitanţa circuitului R , L, C serie:

1 R2 X2
Y2 = = + = G2 + B2 (9.21.)
(
R2 + X 2 R2 + X 2 ) (R2 2
+X 2 2
)
unde mărimea
R R
G= = 2 (9.22.)
R +X
2 2
Z
se numeşte conductanţă şi
Circuite electrice de c.a. monofazate ELECTROTEHNICĂ II

X X
B= = 2 (9.23.)
R +X
2 2
Z
se numeşte susceptanţă.
Pe baza relaţiei (9.21.) se poate construi triunghiul admitanţei, reprezentat în figura 9.7.b.

9.4. Puteri în regim sinusoidal

9.4.1. Puterea instantanee

Produsul dintre valorile momentane ale tensiunii la borne ub şi curentului i se
numeşte putere electromagnetică instantanee (sau momentană):

p = ub i (9.24.)

Presupunând tensiunea ub = 2 U b sin ωt şi curentul i = 2 I sin (ωt − ϕ ) asociate după

regula de la receptoare, puterea electromagnetică momentană primită de circuitul dipolar din
figura 9.20,a are expresia

p = ubi = 2U b I sin ωt sin (ωt − ϕ ) =U b I cos ϕ −U b I cos (2 ωt − ϕ ) (9.25.)

ub
i
i P = U b I cos ϕ
ub
ωt

Fig.9.8. Circuit dipolar.Puterea instantanee şi puterea activă

Reprezentarea grafică (fig.9.8) evidenţiază faptul că puterea momentană variază

periodic cu pulsaţia 2ω în jurul valorii constante U b I cos ϕ . Existenţa intervalelor de timp
când puterea este negativă se datorează prezenţei bobinelor sau condensatoarelor în circuit
(ϕ ≠ 0 ) . Energia înmagazinată în câmpul magnetic, respectiv electric al acestor elemente de
circuit este cedată parţial sursei.

9.4.2. Puterea activă

Valoarea medie a puterii instantanee pe o perioadă sau un multiplu întreg de
perioade se numeşte putere activă
1 T
P = ∫ pd t (9.26.)
T 0
În cazul regimului sinusoidal, rezultă:

T
1
[ U b I cos ϕ − U b I cos (2 ωt − ϕ ) ] dt
T ∫0
P=
Circuite electrice de c.a. monofazate ELECTROTEHNICĂ II

de unde:
P = U b I cos ϕ ≥ 0 (9.27.)

care reprezintă componenta constantă a puterii instantanee. Cosinusul unghiului de defazaje se

numeşte factor de putere şi influenţează în mare măsură valoarea puterii active. P este pozitivă
 π π
întotdeauna deoarece ϕ ∈ − ;  .
 2 2
Pe baza relaţiei (9.17.) şi din triunghiurile impedanţei respectiv admitanţei (fig.9.7.),
pentru un circuit dipolar pasiv se obţin şi alte forme de exprimare a puterii active primite:

P = Z I 2 cos ϕ = R I 2 = YU b2 cos ϕ = GU b2 (9.28.)

Unitatea de putere activă în SI este wattul [W ] cu multiplii: kilowatt (1 kW = 10 3 W ) ,

megawatt (1 MW = 106 W ) , gigawatt (1GW = 10 9 W ) .

Integrala pe un interval de timp a puterii active se numeşte energie activă

t
W = ∫ P dt (9.29.)
0

Unitatea de energie activă în SI se numeşte joule (1 J = 1Ws ) ; uzual se foloseşte

kilowattora (1 kWh = 3,6 ⋅ 106 Ws ) .

9.4.3. Puterea reactivă

Puterea reactivă se defineşte prin relaţia:

Q = U b I sin ϕ ≤≥ 0 (9.30.)

şi are unitatea de măsură în SI cunoscută sub denumirea de Volt-Amper-reactiv [VAr ].

Integrala în funcţie de timp a puterii reactive este energia reactivă:

[VArs; kVArh] .
t
Wr = ∫ Q dt
0

Prin convenţia de semne de la receptoare, dacă receptorul are caracter inductiv

(X >0, ϕ >0) rezultă Q > 0 , ceea ce înseamnă că în circuit se consumă putere reactivă. Dacă
receptorul are caracter capacitiv ( X < 0 ,ϕ < 0 ) atunci Q < 0 , deci în circuit se produce putere
reactivă.
Puterea reactivă primită de un circuit pasiv se poate exprima şi în formele:

Q = Z I 2 sin ϕ = X I 2 = YU b2 sin ϕ = BU b2 (9.31.)

Puterea reactivă prezintă importanţă în legătură cu calculul factorului de putere mediu în

raport cu o anumită perioadă.

9.4.4. Puterea aparentă

Puterea aparentă se defineşte ca produsul valorilor efective ale tensiunii la borne şi
curentului:
Circuite electrice de c.a. monofazate ELECTROTEHNICĂ II

S =U b I (9.32.)

Unitatea de măsură în SI este denumită volt-amper [VA] şi are multiplii: kVA, MVA,
GVA. Ţinând seama de relaţiile U b = ZI şi I = Y U b , puterea aparentă se poate exprima şi în
formele:

S
Q Fig.9.9.Triunghiul puterilor
ϕ
P

S = ZI 2 = YU b2 (9.33.)

În regim sinusoidal, între puterile activă, reactivă şi aparentă există relaţia:

S 2 = P2 + Q2 (9.34.)
şi
P = S cos ϕ ; Q = S sin ϕ ; Q = Ptgϕ

căreia îi corespunde triunghiul puterilor.