Circuite electrice de c.a.

monofazate ELECTROTEHNICĂ II

9.9.2. Rezonanţa de curent

În figura 9.22., a este reprezentată schema unui circuit R, L, C paralel, a cărui admitanţă
echivalentă este:

I
IR IL IC I R0 = I 0 Ub

Ub R L C
I C0
I L0

Fig.9.22. Rezonanţa de curent . Diagrama fazorială

1 1 1  1 
Ye = + + jω C = − j  − ωC  (9.90.)
R jωL R  ωL 

Condiţia de rezonanţă este:

1
Be =− ω0 C = 0 (9.91.)
ω0 L
de unde rezultă pulsaţia, respectiv frecvenţa de rezonanţă (formula lui Thomson):

1 1
ω0 = , f0 = (9.92.)
LC 2π LC
1 U
Admitanţa echivalentă Y e = Ge = şi curentul din circuit I 0 = b au valori minime, iar
R R
curenţii prin bobină şi condensator sunt în opoziţie de fază şi egali în modul (fig.9.29.,b).
Ub R
I L0 = =−j I0
jω0 L ω0 L
U R
I C0 = j ω0 CU b = j b = j I L = − I L0 (9.93.)
ω0 L ω0 L 0
I L0 = I C0
Caracterizarea proprietăţii de selectivitate a circuitului se face pe baza curbei de
rezonanţă I / I 0 = f (η ) :
2
I 1 
= 1 + Q02  − η  (9.94.)
I0 η 
unde
R C
Q0' = = ω0C R = R (9.95.)
ω0 L L

este factorul de calitate al circuitului derivaţie considerat.

În figura 9.23. sunt reprezentate curbe de rezonanţă pentru diferite valori ale factorului de
calitate Q0' .
Circuite electrice de c.a. monofazate ELECTROTEHNICĂ II

I
I0 10
1

1 Q0 ' = 0,5

1 η

Fig.9.23.Dependenţa de pulsaţie a curentului (u.r.) pentru diferite valori ale factorului de

calitate la rezonanţa de tensiuni

9.10. Factorul de putere

Raportul dintre puterea şi puterea activă maximă, corespunzătoare aceloraşi pierderi prin
efect Joule-Lenz pe linie, se numeşte factor de putere. Deoarece în regim sinusoidal puterea
activă maximă este egală cu puterea aparentă, rezultă:

P P P U b I cos ϕ
k= = = = = cos ϕ (9.96.)
Pmax S P +Q
2 2 UbI

Pentru ca o instalaţie cu puterea aparentă dată să fie folosită eficient este necesar ca
factorul de putere să fie cât mai mare
(cosϕ = P / S ) .
ϕ'' Ub
ϕ'
ϕ Fig.9.24. Definirea factorului de putere
I ''

I'
I

La putere activă şi tensiune la borne constante, creşterea factorului de putere determină

( )
micşorarea curentului I = P / (U cos ϕ ) şi implicit a pierderilor RI 2 . Aceasta rezultă şi din
diagrama fazorială a tensiunii şi curentului pentru trei valori ale defazajului, respectiv ale
factorului de putere (fig.9.24.). Sunt evidente relaţiile:

P = U b I cos ϕ = U b I ' cos ϕ ' = U b I ' ' cos ϕ ' ' (9.97.)

Factorul de putere este cu atât mai mare cu cât puterea reactivă este mai mică
(cos ϕ = P / P2 + Q2 . )
O valoarea redusă a factorului de putere în instalaţiile electrice de transport şi
distribuţie are următoarele consecinţe negative:
- Creşterea pierderilor de putere în rezistenţa conductoarelor. Pentru o valoare dată a
puterii active P , tensiune constantă U şi rezistenţă R a liniei de transport, pierderile de putere se
modifică invers proporţional cu pătratul factorului de putere:
Circuite electrice de c.a. monofazate ELECTROTEHNICĂ II

2
 P  P2 1
P = RI = R
2
 = R 2 (9.98.)
 U cos ϕ  U cos 2 ϕ

- Creşterea căderilor de tensiune pe liniile de transport, prin creşterea intensităţii

curentului prin linii şi necesitatea măririi secţiunii conductoarelor liniilor de trasnport şi
distribuţie.
Din cele prezentate rezultă necesitatea îmbunătăţirii (ameliorării) factorului de putere.
Prin normative s-a stabilit un factor de putere de 0,95 pentru U b > 110 kV şi 0,93 pentru
U b < 110 kV .
Principale măsuri luate pentru îmbunătăţirea factorului de putere prin micşorarea
sau compensarea puterii reactive sunt:
- limitarea funcţionării în gol a receptoarelor de putere reactivă (motoare de inducţie
transformatoare de sudură etc.);
- funcţionarea motoarelor de inducţie şi a transformatoarelor la o sarcină apropiată de
cea nominală;
- folosirea condensatoarelor statice;
- utilizarea compensatoarelor sincrone (motoare sincrone ce funcţionează în gol,
supraexcitate).
Metodă de îmbunătăţire a factorului de putere prin conectarea condensatoarelor
statice. Se consideră un receptor inductiv de putere activă P, alimentat cu tensiunea la borne
U b şi parcurs de curentul I. Pentru a mări factorul de putere de la cos ϕ la cos ϕ ' , se conectează
un condensator C în paralel cu receptorul (fig.9.25.,a). Se cere determinarea capacităţii
condensatorului C, astefl ca factorul de putere să devină mai mare: cos ϕ ' > cos ϕ ( adică
ϕ ' < ϕ ). Curentul prin consumator şi defazajul său faţă de tensiunea la borne nu se schimbă,
puterea activă consumată rămâne aceeaşi,

P = U b I cos ϕ = U b I ' cos ϕ ' (9.99.)

dar se micşorează valoarea efectivă a curentului pe linia de transport I ' < I şi defazajul dintre
acesta şi tensiunea la borne ϕ ' < ϕ (fig.9.25.,b).

ϕ' Ub
I' I
IC
ϕ I'
C Ub R + jX IC

Fig.9.25. Îmbunătăţirea ( compensarea) factorului de putere cu ajutorul condensatorului

Din schema electrică şi diagrama fazorială (fig.9.25.) rezultă relaţiile:

Circuite electrice de c.a. monofazate ELECTROTEHNICĂ II

Ub
Ic = = U bω C , I C = I sin ϕ − I ' sin ϕ ' (9.100)
XC

astfel că
I sin ϕ − I ' sin ϕ ' P (tgϕ − tgϕ ' )
C= = (9.101)
ωUb ω U b2

Curentul pe linie devine minim (la fel pierderile prin efect Joule-Lenz) dacă ϕ ' = 0 . În
această situaţie, din relaţia (9.80,a) se obţine

I sin ϕ P tg ϕ
C= = (9.102)
ω U b ω U b2

În practică se utilizează, în general baterii de condensatoare fixe sau cu trepte de

capacitate care se reglează în funcţie de necesităţi.