Circuite electrice de c.a.

monofazate ELECTROTEHNICĂ II

9.6. Circuite cuplate magnetic

9.6.1. Bobine cuplate magnetic

Bobinele cuplate magnetic pot fi legate în serie, în paralele sau pot aparţine unor circuite
distincte. Expresia tensiunii la bornele unei astfel de bobine este diferită de cea stabilită în
absenţa cuplajului magnetic. În scopul determinării ei, se consideră cazul a două bobine cuplate
magnetic având N1 , respectiv N 2 spire parcurse de curenţii i1 şi i2 . Presupunând că numai
bobina 1 este parcursă de curent (i1 ≠ 0 ) , o parte din fluxul magnetic propriu Φ 11 străbate spirele
bobinei 2 (fluxul util Φ 21 ), restul închizându-se în jurul propriei înfăşurări (fluxul de dispersie
Φ d 1 ).
În mod analog considerând bobina 2 alimentată, curentul i2 ≠ 0 produce fluxul propriu
Φ 22 , din care o parte străbate bobina 1 (fluxul util Φ 12 ). În figura 9.13.,a fluxul Φ 12 are acelaşi
sens cu Φ 11 şi cuplajul magnetic este pozitiv (adiţional). Schimbarea sensului curentului i2
(fig.9.13.,b) determină un flux Φ 12 în sens contrar lui Φ 11 , deci un cuplaj negativ (în opoziţie).

N1 N2 N1 N2
Φ11 Φ 21 Φ12 Φ 22
Φ d1 i1 = 0 Φd 2
i1 i2 = 0 i2

a)

N1 N2 N1 N2
Φ11 Φ 21 Φ12 Φ 22
Φ d1 i1 = 0 Φd 2
i1 i2 = 0 i2

b)

Fig. 9.13. Bobine cuplate magnetic

Dacă se consideră ambele bobine parcurse de curenţi, înlănţuirea magnetică a primei

bobine se va scrie sub forma:

Ψ1 = N 1 (Φ 11 ± Φ 12 ) = L1i1 ± L12i2 (9.49.)

în care inductivitatea proprie L1 este pozitivă, iar inductivitatea reciprocă (mutuală) L12
este pozitivă sau negativă, după cum cuplajul este adiţional sau în opoziţie.
Tensiunea la bornele bobinei 1 devine:

dΨ1 di di
u1 = = L1 1 ± L12 2 (9.50.)
dt dt dt

9.6.2. Ecuaţiile circuitelor cuplate magnetic

Datorită cuplajelor magnetice, ecuaţiile corespunzătoare teoremelor lui Kirchhoff şi

curenţilor de contur conţin termeni suplimentari.
Circuite electrice de c.a. monofazate ELECTROTEHNICĂ II

Pentru stabilirea acestora, în figura 9.14. este reprezentată o latură activă de circuit k,
cuplată magnetic cu alte alte laturi ( reprezentată prin latura de indice p).
Ecuaţia în mărimi instantanee pentru această latură este:

1 dik l di p
uk + uek = Rk ik +
Ck ∫
ik dt + Lk + ∑
dt p =1
Lkp
dt
(9.51.)
( p≠k )

Ip Lp ∗
U ek
Rk Ik Lkp
Lk ∗
Ck

Uk

Fig.9.14. Teorema lui Kirchhoff pentru circuite cuplate inductiv

În regim permanent sinusoidal, exprimând mărimile în complex, ecuaţia (9.51.) devine:

1
U k + U ek = Rk I k + I k + j ω Lk I k + ∑ j ω Lkp I p (9.52.)
j ω Ck p

respectiv
U k + U ek = Z k I k + ∑ Z kp I p (9.53.)
p

 1 
în care Z k = Rk + j  ω Lk −  este impedanţa complexă a laturii k, iar Z kp = j ω Lkp
 ω Ck 
reprezintă impedanţa complexă mutuală. Inductivitatea de cuplaj Lkp intervine cu plus sau
minus după cum cuplajul este adiţional sau în opoziţie.

Teorema a doua a lui Kirchhoff în formă complexă ( ∑ U k = 0 ) devine:

 
∑U ek = ∑  Z k I k + ∑ Z kp I p  (9.54.)
 p 

şi care se enunţă astfel: suma algebrică în complex a tensiunilor electromotoare ale

generatoarelor din laturile ce aparţin unui ochi de reţea este egală cu suma algebrică a
căderilor de tensiune complexe din laturile respective (căderi de tensiune pe inductanţe
proprii şi mutuale).

Teorema curenţilor de contur (independenţi sau ciclici). Sistemul de ecuaţii

corespunzător teoremei curenţilor de contur se scrie în complex sub forma:
Circuite electrice de c.a. monofazate ELECTROTEHNICĂ II

Z '11 I '1 + Z '12 I '2 + ... + Z '10 I '0 =U 'e1

 ' ' ' ' ' ' '
Z 21 I 1 + Z 22 I 2 + ... + Z 20 I 0 =U e 2
.

.

.
 ' ' ' ' ' ' '
(9.55.)
Z ν 1 I 1 + Z ν 2 I 2 + ... + Z ν 0 I 0 =U eν
.

.

.
Z '01 I '1 + Z '02 I '2 + ... + Z '00 I '0 =U '
 e0

în care U eν reprezintă suma algebrică a t.e.m. din laturile ochiului (buclei) ν în sensul de
'

'
referinţă al curentului I ν . Semnificaţiile coeficienţilor din ecuaţii sunt următoarele:
- impedanţa proprie a ochiului ν

Z νν = ∑ Z k + ∑ Z kp
'
(9.56.)
(ν ) (ν )

este egală cu suma impedanţelor proprii adunată cu suma impedanţelor de cuplaj magnetic ale
laturilor aparţinând ochiului considerat. Deoarece Z kp = Z pk , în ecuaţia unui ochi fiecare
impedanţă de cuplaj magnetic intervine de două ori cu semnul „+” sau „-„ după cum sensul
curentului de contur este acelaşi sau opus în raport cu bornele marcate ale bobinelor.
- impedanţa de cuplaj a ochiurilor ν şi µ

∑Z ∑Z
'
Z νµ = k + kp (9.57.)
k ∈(ν ,µ ) k ∈(ν )
p∈( µ )

este egală cu suma impedanţelor laturilor comune ochiurilor ν şi µ adunată cu suma

impedanţelor de cuplaj magnetic dintre o latură k aparţinând ochiului ν şi latura p din ochiul µ .
Impedanţele de cuplaj magnetic Z kp intervin în ecuaţii cu semnul „+” sau „-„ după cum sensurile
curenţilor de contur din ochiurile ν şi µ sunt aceleaşi sau opuse în raport cu bornele marcate
ale bobinelor.

9.7. Impedanţe şi admitanţe complexe echivalente

9.7.1. Circuite electrice conectate în serie

Se consideră n circuite dipolare, pasive şi necuplate magnetic, având impedanţele
complexe Z k = 1, 2 ,...,n conectate în serie, deci parcurse de acelaşi curent (fig.9.9.,a). Problema
constă în determinarea impedanţei echivalente faţă de bornele de alimentare (fig.9.9.,b)
Circuite electrice de c.a. monofazate ELECTROTEHNICĂ II

A I Z1 Z2 Zn Ze
A I

Ub U1 Ub
U2 Un

B B
a) b)

Fig.9.15.Conectarea în serie a impedanţelor

Tensiunea la bornele circuitului fiind egală cu suma căderilor de tensiune pe aceste

impedanţe, se obţine:

U b = Z 1 I + Z 2 I + ... + Z n I = (Z 1 + Z 2 + ... + Z n ) I (9.58.)

de unde rezultă impedanţa echivalentă:

n
Ub
Ze = = Z 1 + Z 2 + ... + Z n = ∑ Z k (9.59.)
I k =1

Separând părţile reală şi imaginară, se obţine rezistenţa echivalentă Re şi reactanţa

echivalentă X e :
n n
Re = ∑ Rk ; Xe =∑ Xk (9.60.)
k =1 k =1

9.7.2. Circuite electrice conectate în paralel

Se consideră n circuite dipolare, pasive şi necuplate magnetic, având admitanţele
complexe Y k = 1, 2 ,..., n conectate în paralele, deci cu aceeaşi tensiune la bornelor (fig.9.16,a). Ne
interesează admitanţa (impedanţa) echivalentă (fig.9.16.,b).

A I Ye
I1 I2 In
Ub Y1 Y2 Yn Ub

a) b)
Fig.9.16.Conectarea în serie a impedanţelor

Aplicând în complex prima teoremă a lui Kirchhoff, se obţine:

I = Y 1U b + Y 2 U b + ... + Y n U b = (Y 1 + Y 2 + ... + Y n )U b (9.61.)

de unde rezultă:
n
1
Ye = = Y 1 + Y 2 + ... + Y n = ∑ Y k (9.62.)
Ub k =1
Circuite electrice de c.a. monofazate ELECTROTEHNICĂ II

sau
n
1 1 1 1 1
= + + ... + =∑ (9.63.)
Ze Z1 Z2 Z n k =1 Z k

Separând în relaţia (9.62.) părţile reală şi imaginară, se deduc conductanţa echivalentă

Ge şi susceptanţa echivalentă Be :

n n
Ge = ∑ Gk ; Be = ∑ Bk (9.64.)
k =1 k =1

9.7.3. Circuite electrice în conectare mixtă

În cazul circuitelor în conectare mixtă (serie şi paralel), determinarea impedanţelor
complexe echivalente se face ţinând seama de rezultatele stabilite în paragrafele anterioare.
Pentru exemplificare se consideră circuitele dipolare din figura 9.17, ale căror impedanţe
echivalente au expresiile:
1 L  1 
R 2 + j R  ω L − 
jω L R jωC C  ω C 
Ze = + =R (9.65.)
R + jω L R + 1 L  1 
R + + j R  ωL −
2

jωC C  ωC 
corespunzător schemei din figura 9.17.,a, respectiv
 
(R + jωL ) R + 1  R 2 + L + j R  ω L − 1 
 jω C  C  ωC 
Ze = = (9.66.)
1  1 
R + jω L + R + 2 R + j  ωL − 
jω C  ωC 
pentru schema din figura 9.17.,b.

R R R L

L R C
C

Ub Ub
a) b)

Fig.9.17.Conectatea mixtă a circuitelor

Aceste circuite au proprietatea remarcabilă de a fi complet rezistive faţă de bornele de

alimentare Z e = R , dacă parametrii elementelor de circuit satisfac relaţia
L
R= (9.67.)
C
În cazul circuitelor cu structură complexă, determinarea impedanţei echivalente
presupune rezolvarea circuitelor respective.