CURS: CONTABILITATEA ÎN CONSTRUCȚII

TEMA 3: Poziția și performanța financiară a entității

Lect.univ. Lesan Anna

Chișinău, 2020
 OBIECTIVE

Studiul acestei teme vă va permite familiarizarea cu noţiuni generale privind poziţia financiară, performanţa financiară,
instrumentele principale cu ajutorul cărora se efectuează sintetizarea informaţiei aferente, se apreciază importanţa,
structura varietatea bilanţului, cunoaşterea tipurile de modificări bilanţiere cauzate de tranzacţiile economice, structura
semnificaţia situaţiei de profit pierdere,
legătura ei cu bilanţul.

ACTE LEGISLATIVE RECOMANDATE:

Legea contabilitraportării financiare nr. 287 din 15.12.2018. in Monitorul Oficial nr. 1-6, art. 22 din 05.01.2018. Data intrării
în vigoare: 01.01.2019.

SNC „Prezentarea situatiilor financiare". În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 233-237, din 22 octombrie
2013, cu modificările ulterioare.
 SUBIECTE:

3.1. Bilanţul: noţiune, importanţă şi structură

3.2. Modificări bilanţiere cauzate de faptele economice
3.3. Situaţia de profit şi pierdere: conţinut, structură şi utilitate
 3.1. Bilanţul: noţiune, importanţă şi structură
Pentru conducerea entităţii, sunt necesare informaţii utile 1n luarea deciziilor. Instrumentul principal, cu ajutorul
căruia se efectuează sintetizarea informaţiei şi se oferă o imagine fidelă a poziţiei financiare, este bilantul.
Bilanţul constituie un procedeu de lucru specific metodei
contabilităţii, prin intermediul căruia se prezintăgeneralizat informaţii aferente soldurilor existente, la data raportării
privind activele, capitalul propriu şi datoriile. Relaţia dintre activele, capitalul propriu şi datoriile entităţii prezentate
in •bilanţ caracterizează poziţia financiară a entităţii

Etimologic, cuvântul bilanţ derivă din cuvintele latine „bi" si

„lanx" şi corespunde noţiunii de balanţă cu două talere.

Importanţa primordială a bilantului rezultă din funcţiile, pe care

acesta le indeplineşte
 În practică, se cunosc două forme/scheme de bilanţ, şi anume:
forma-tablou a bilanţului, cu gruparea elementelor patrimoniale în două colane distincte, în funcţie de criteriile amintite
anterior, în mod ordonat, expresie valorică şi la o anumită dată. Bilanţul, în această formă, are două părţi al ăturate, partea stângă
numită activ şi partea dreaptă numită pasiv.
forma-listă sau schema verticală a bilanţului, cuprinde gruparea elementelor de activ şi de pasiv, respectându-se aceeaşi
ordine: în activ, începând cu elementele care se transformă cel mai greu în lichidităţi, iar în pasiv, în ordinea creşterii exigibilităţii
acestora
Echilibru permanent (egalitatea bilanţieră), specific bilantului în forma-listă, este asigurat de ecuaţia:

Total activ — Total Datorii = Total Capital propriu

Cele două structuri de activ şi de pasiv sunt concepte proprii, specifice contabilităţii.
Particularitate bilanţului constă în identitatea sau egalitatea totalurilor valorice ale activului şi pasivului.
Această cerintă este obligatorie pentru toate entităţile, indiferent de schema de prezentare a bilanţului şi a
criteriilor de ordonare ACTIV = PASIV

Indiferent de schema de bilanţ, tablou sau listă, datele privind mărimea dementelor patrimoniale sunt prezentate la
începutul si la sfărsitul perioadei de gestiune
Noţiunea de activ o putem asimila cu rolul activ al elementelor patrimoniale respective, în sensul
participării efective la procesele economice.
Noţiunea de pasiv o putem asimila cu rolul pasiv al elementelor patrimoniale, în sensul că acestea nu participă
efectiv la procesele economice, ele modificându-se ca urmare a modificării activelor
 Identitatea activului şi pasivului reiese din faptul că atât în activ, cât şi în pasiv, sunt prezentate unele şi aceleaşi bunuri
economice, numai că grupate după diferite criterii. Din egalitatea activului şi pasivului, rezultă şi noţiunea de bilanţ care
înseamnă echilibru, identitate a două părţi

Forma tablou a bilanţului este utilizată, în prezent, în ţara noastră, Si este cunoscută sub denumirea
de schemă orizontală a bilanţului. Generalizarea în bilanţ a bunurilor economice şi a surselor de formare/finantare se
face în capitole, iar fiecare poziţie/rând din activul şi pasivul bilantului poartă denumirea de postură de bilanţ

Bilanţul cuprinde 6 capitole: din care primele două sunt destinate pentru reflectarea activelor, iar celelalte
patru capitole pentru reflectarea pasivelor.
Activul, prin componenţa sa, evidenţiază destinaţia şi lichiditatea bunurilor economice. Ordinea de dispunere a
posturilor în activul bilanţului este de la cele mai puţin lichide (imobilizări) la cele mai lichide (numerarul).
Denumirea capitolelor, care se cuprind în bilanţ, coincide cu denumirea grupelor în cazul clasificării activelor.
Pasivul, prin componenţa sa, evidenţiază sursele de formare, în funcţie de module de constituire şi gradul de
exigibilitate. Ordinea de succesiune a posturilor de pasiv se incepe cu elementele capitalului propriu, continuând cu
datoriile pe termen lung, curente şi provizioane. Denumirea capitolelor din pasivul bilanţului, de asemenea, coincide
cu denumirea grupelor în cazul clasificarii
 Bilanţul marchează etapa cu care se încheie lucrările de contabilitate dintr-o perioadă, fiind în acelaşi timp punctul de
plecare al contabilităţii pentru perioada următoarea de gestiune. Cu ajutorul acestuia, se realizează sistematizarea şi
generalizarea datelor extrase din documentele contabile cu scopul obţinerii unor indicatori ce caracterizează activitatea entităţii.

În funcţie de categoriile de entităţi prevăzute în Legea contabilităţii şi raportării financiare şi necesităţile informaţionale
proprii, deosebim:
1. Bilanţul prescurtat, în componenţa situaţiilor financiare prescurtate.
2. Bilanţul simplificat, în componenţa situaţiilor financiare simplificate.
3. Bilanţul, în componenţa situaţiilor financiare complete.

Diferenţa între aceste formate de bilanţ, constă doar în gradul de detaliere a informaţiilor, în funcţie de
tipul entităţilor.
De exemplu, bilanţul complet conţine 87 de indicatori generali şi 26 de indicatori cei completează. in schimb, bilanţul
prescurtat conţine doar 23 de indicatori generali
 3.2. Modificări bilanţiere cauzate de faptele economice

Ca urmare a activității economico-financiare a entității, elementele patrimoniale suferă modificări în decursul unei perioade în
rezultatul faptelor economice. Operaţiile sunt numeroase şi diverse, intrucât formează diverse categorii de operaţii caracterizate
prin tipul de modificare produsă în Aceste operaţii produc modificări continue în volumul şi structura elementelor
patrimoniale, influenţând astfel mărimea posturilor din bilant. Indiferent de modificările generate în structura patrimoniului
de către operatiile economicofmanciare, egalitatea intre cele două structuri bilantiere, se menţine.

Pentru a ilustra modificările cauzate de faptele economice, va fi luat în considerare următorul bilanţ la inceput de
perioadă:
 Dacă se porneşte de la ecuaţia generală a
patrimoniului, respectiv Activ = Pasiv, vor avea loc
următoarele tipuri de modificări (X-modificarea):
1) ACTIV + X = PASIV + X
Acest tip de modificare produce schimbări concomitente şi
cu aceeaşi sumă X, atât în structura, cât şi în volumul
activului şi pasivului, în sensul creşterii unui element de
activ şi a unui element de pasiv, totalul modificânduse şi el
în acelaşi sens, dar menţinându-se egalitatea bilanţieră
 Exemplul 1. Procurarea mărfurilor de la
furnizori în sumă de 10000 lei.
► Explicaţie. Această operaţie determină o creştere
în activul bilantului la postura „Mărfuri", ceea ce
reprezintă creşterea stocului de marfă de la 50000
lei la 60000 lei. Concomitent, operaţia deterrnină şi
o creştere, in pasivul bilanţului, la postura
„Datorii comerciale" cu 10 000 lei, adică de la 35
000 lei la 45 000 lei, ceea ce inseamnă creşterea
obligaţiei entităţii faţă de furnizorii săi de a le
achita contravaloarea mărfurilor procurate. Totalul
activului și pasivului s-a majorat cu 10 000 lei,
însă egalitatea s-a menţinut. Astfel bilanţul
întocmit, după această operaţie se prezintă:
 Concluzie:
 Operaţia economică a determinat o modificare in ambele părţi ale bilanţului.
 S-a modificat (majorându-se) un element de activ şi alt element de pasiv concomitent şi cu aceeaşi sumă.
 S a schimbat totalul bilanţului în acelaşi sens cu aceeaşi sumă.
-

 S-a menținut egalitatea bilanțieră

2) ACTIV - X = PASIV - X

Acest tip de modificare produce schimbări concomitente şi cu aceași sumă X, atât în structura, cât şi în volumul
activului şi pasivului, in sensul micșorării unui element de activ şi a unui element de pasiv, totalul modificându-se şi el,
in acelaşi sens, dar menţinându-se egalitatea bilantieră
 Exemplul 2. Achitarea datoriilor faţă de
furnizori în sumă de 20000 lei.

Explicaţie. Această operaţie determină o micşorare în

activul bilanţului lapostura „Numerar în conturi
curente", ceea ce reprezintă diminuarea numerarului

de la 25000 lei la 5 000 lei. Concomitent, operaţia

determină şi o diminuare în pasivul bilanţului la postura
„Datorii comerciale" cu 20 000 lei, adică de la 45 000
lei la 25 000 lei, ceea ce înseamnă micşorarea
obligaţiei entităţii faţă de furnizorii săi. Totalul
activului şi pasivului s-a micşorat cu 20 000 lei,
însă egalitatea s-a menţinut. Astfel, bilanţul,
întocmit după această operaţie, se prezintă:
Concluzii:
 Operaţia economică a determinat o modificare în ambele părti ale bilantului.

 S-a modificat (diminuându-se) un element de activ şi alt element de pasiv concomitent şi cu aceeaşi sumă.

 S-a schimbat totalul bilanţului în acelaşi sens şi cu aceeaşi sumă.

 S-a mentinut e alitatea bilantieră.

3) ACTIV + X - X = PASIV

Acest tip de modificare generează schimbări numai în structura elementelor de activ, adică în structura bunurilor
economice, sensul cresterii unui element concomitent cu aceeaşi sumă X, se micşorează un alt element, totalul activului
rămânând nemodificat, menţinându-se egalitatea bilanţieră.
Exemplul 3. Se incasează de la clienţi prin contul
bancar sumă de 20 000 lei pentru mărfurile livrate în
luna anterioară celei în curs.
Explicaţie. Această operaţie produce o scădere, în
activul bilanţului, la postura „Creanţe comerciale" cu
suma de 20 000 lei, adică de la 20 000 lei la 0 lei, fapt ce
reprezintă diminuarea datoriilor cumpărătorilor. Concomitent,
se produce o creştere, tot în activul bilanţului, la postura
„Numerar în conturi curente", ceea ce semnifică o creştere
a disponibilităţilor băneşti în contul de la bancă al entităţii,
adică de la 5 000 lei la 25 000 lei. Totalul activului şi
pasivului nu s-a modificat, egalitatea s-a menţinut. Astfel,
bilanţul, întocmit după această operaţie, se prezintă:
 Concluzie
 Operaţia economică a generat modificări numai în structura şi în volumul unei singure părţi a bilanţului, respectiv în
activ, cealaltă parte a bilanţului (pasiv) a rămas aceeaşi.
 S-a modificat (majorându-se) un element de activ concomitent, iar cu aceeaşi sumă s-a modificat (diminuându-se) un
alt element de activ
 Nu s-a modificat pasivul bilanţului.
 Totalul bilantier a rămas acelasi. S-a mentinut egalitatea bilantieră

4) ACTIV = PASIV+ X - X

Acest tip de modificare produce schimbări numai în structura elementelor de pasiv, adică în structura surselor de
formare/finanţare, în sensul creşterii unui element şi, concomitent, cu aceeaşi sumă X, se micşorează un alt element, totalul
pasivului rămânând nemodificat, menţinându-se egalitatea bilanţieră
 Exemplul 4. O parte din creditele pe
termen lung se trece în categoria
creditelor pe termen scurt - 50 000 lei.
Explicaţie. Această operaţie produce o scădere în
pasivul bilanţului la postura „Credite bancare pe
termen lung" cu suma de 50 000 lei, adică de la
100 000 lei la 50000 lei, fapt ce reprezintă diminuarea
datoriilor fmanciare pe termen lung. Concomitent, se
produce o creştere, de asemenea în pasivul bilanţului
la postura „Credite bancare pe termen scurt",
ceea ce semnifică o creştere a datoriilor fmanciare pe
termen scurt, adică de la 0 lei la 50 000 lei. Totalul
activului şi al pasivului nu s-a modificat, egalitatea
s-a menţinut.
Concluzii:

 Operaţia economică a determinat modificări numai in structura şi in volumul unei singure părţi a bilanţului, respectiv în
pasiv, cealaltă parte a bilantului (activ) a rămas aceeaşi.

 S-a modificat(a crescut) un element de pasiv concomitent, iar cu aceeaşi sumă s-a modificat (a scăzut) un alt element de
pasiv.
 Nu s-a modificat activul bilanţului, totalul bilanţier a rămas acelaşi.

În activitatea practică a entităţii, există, insă si exemple de fapte economice, cu un conţinut complex, care determină
modificarea concomitent si cu aceeaşi sumă a mai mult de două posturi din bilant. Dar indiferent de complexitatea lor, faptele
economice se pot descompune în operatii simple, iar modificările, pe care le implică in activul şi pasivul bilantului, indiferent de
natura lor, se vor încadra într-unul dintre cele patru tipuri prezentate mai sus.
Cele patru tipuri de operaţii, din punctul de vedere al modului, în care influenţează posturile şi totalurile bilanţiere, se
pot grupa în două categorii astfel:

Operaţii economice şi financiare, care produc modificări atât în structura activului şi pasivului, cât şi în volumul
(totalul) bilanţului. Acestea se numesc modificări de volum şi, în această grupă se încadrează operaţiile:
ACTIV + X = PASIV + X şi ACTIV - X = PASIV — X
Operaţii economice şi financiare, care produc modificări numai în structura activului şi pasivului, fără a
influenţa volumul (totalul) bilanţului. Acestea se numesc modificări de structură şi, în această grupă, se încadrează
operaţiile:
ACTIV + X - X = PASIV şi ACTIV = PASIV + X — X
Dacă se porneşte de la ecuaţia generală a contabilităţii, exprimată sub forma: Activ = Capital propriu +
Datorii (certe + incerte), se pot determina mai multe tipuri de modificări specifice patrimoniului entităţii
(luând în considerare tipurile de active şi de pasive, în particular).
 3.3. Situaţia de profit şi pierdere: conţinut, structură şi utilitate

Pentru reflectarea modificărilor în masa elementelor patrimoniale, a relaţiilor de transformare a elementelor

patrimoniale în cadrul activităţii economice desfăsurate de entitate, contabilitatea foloseşte categoriile specifice de venituri si
cheltuieli şi, implicit, pe cea de rezultat financiar.
În contabilitate, pentru a pune în evidenţă corelaţia dintre venituri şi cheltuieli şi, implicit, a rezultatului financiar, se
foloseşte Situaţia de profit şi pierdere. Ea se întocmeşte în baza clasificării cheltuielilor după destinaţie (funcţii) conform
formatelor tipizate prezentate în SNC „Prezentarea situaţiilor financiare".

Situaţia de profit şi pierdere caracterizează performanţa financiară a entităţii pentru perioada de gestiune şi
conţine informaţii privind veniturile, cheltuielile şi rezultatele financiare.

Performanţa financiară este relațiile dintre venituri și cheltuielele întreprinderii prezentate în situați de profit și
pierderi
 Cheltuielile reprezintă efortul depus de entitate pentru realizarea veniturilor, care reprezintă efectul obţinut in urma
acestui efort, concretizânduse în compararea celor două mărimi în rezultat: profit sau pierdere.

Una din erorile comise, adesea, in asimilarea noţiunilor de venitiusi şi cheltuieli, o constituie asocierea celor două
noţiuni cu incasările, respectiv plăţile unei perioade.
Există o serie de venituri şi chertuieli a căror inregistrare nu generează fluxuri de incasări și plăţi (spre exemplu,
cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor), precum şi o serie de fluxuri de incasări şi plăţi ce nu generează venituri şi
cheltuieli (spre exemplu, plata unui avans către un furnizor).

Rezultatul financiar sintetizează eficienţa cu care s-a desfăşurat intreagja activitate a entităţii. Exprimarea valorică a
activităţii desfăs,urate se prezintă astfel:

Venituri Cheltuieli = ± Rezultat

-
 Rezultatul activităţii desfăşurate poate lua una din cele două forme:
a) Profitul este rezultatul pozitiv şi reprezintă sursa proprie de finanţare a activelor create, ca excedent al veniturilor faţă de
cheltuieli.
b) Pierderea constituie rezultatul negativ şi denotă mărimea resurselor consumate în activitatea entităţii, care nu a putut fi
acoperită cu veniturile proprii.
Rezultatul activităţii desfăşurate este constituit din:
 operaţiuni provenind din activitatea operaţională a entităţii;

 operaţiuni provenind din alte activităţi ale entităţii.

În contabilitate, potrivit legislaţiei în vigoare, rezultatul se calculează anual cu total cumulativ de la începutul perioadei
degestiune, în Situaţia de profit şi pierdere. Determinarea rezultatului financiar final se bazează pe o serie de calcule
intermediare ale profitului (pierderii), sub aspectul tipurilor distincte de activităţi ale entităţii: operaţională, alte activităţi
 Situaţia de profit şi pierdere se consideră una dintre cele mai importante şi esenţiale părţi ale situaţiilor fmanciare,
care prezintă un interes primordial atât pentru conducerea entităţii, cât şi pentru alţi utilizatori de informaţii. in
funcţie de categoriile de entităţi prevăzute în Legea contabilitătii si raportării financiare (art. 4) şi necesităţile
informaţionaleproprii, entitatea poate întocmi:

1. Situaţia de profit pierdere prescurtată, în componenta situaţiilor financiare prescurtate, care conţine 14 poziţii
(indicatori generali)

2. Situaţia de profit şi pierdere simplificată, în componenţa situaţiilor financiare simplificate.

3. Situaţia de profit şi pierdere, în componenţa situaţiilor financiare complete, care conţine 14 poziţii (indicatori
generali), 13 indicatori care-i detalizează pe cei generali, precum şi 6 indicatori cu aspect informativ.

Diferenţa dintre aceste tipuri de Situaţie de profit şi pierdere constă doar în gradul de dezvăluire a informaţiilor, şi
anume, prezentarea sau neprezentarea a 6 indicatori (suplimentar) cu titlu informativ
 Situaţia de profit şi pierdere cuprinde 14 indicatori, care reflectă veniturile, cheltuielile şi rezultatele realizate în
cursul perioadei de gestiune şi al perioadei corespunzătoare a anului precedent. Tehnica de întocmire constă în completarea
fiecărui rând în baza datelor aferente veniturilor şi cheltuielilor. in procesul completării raportului, rezultatele financiare
pozitive (profitul) se înregistrează cu cifre obişnuite, iar cele negative (pierderea) - în paranteze.
Primii opt indicatori componenţi ai raportului caracterizează rezultatul din activitatea operaţională a entităţii,
determinată de statutul acesteia. Acesta apreciază eficienţai ineficienţa entităţii din tranzacţiile operaţionale realizate cu
efortul entitătii.
Următorii trei indicatori se prezintă sub forma cheltuielilor, veniturilor şi, implicit, a rezultatelor financiare din alte
activităţi, care nu constituie, pentru entitate, o activitate de bază. Rezultatul în cauză reprezintă măsura incidenţei operaţiilor
altor activităţi realizate asupra rezultatului până la impozitare.

Determinarea rezultatului până la impozitare este efectuată în scopul determinării impozitului pe profit (cheltuielile privind
impozitul pe profit), care se calculează prin aplicarea unei cote asupra rezultatului contabil
Rezultatul net se determină prin diminuarea cheltuielilor privind impozitul pe profit din rezultatul până la impozitare
 Veniturile şi cheltuielile aferente aceloraşi operaţiuni economice se reflectă în Situaţia de profit şi pierdere în
aceiaşi perioadă de gestiune (de exemplu, valoarea contabilă a bunurilor vândute şi valoarea de vânzare a acestora se
recunosc concomitent în aceiaşi perioadă de gestiune). in cazul în care in perioada de gestiune nu au fost înregistrate venituri,
dar au fost suportate

Cheltuielile trebuie recunoscute în conformitate cu SNC „Cheltuieli,, acestea se prezintă in Situatia de profit şi
pierdere în perioada de gestiune în care au fost suportate. Dacă in perioada de gestiune au fost inregistrate doar
venituri, care trebuie recunoscute in conformitate cu SNC „Venituri" şi nu au fost suportate cheltuieli, acestea
trebuie prezentate in Situaţia de profit şi pierdere în perioada de gestiune în care au fost câştigate