BULETINUL PROCEDURILOR DE INSOLVENŢĂ Nr. 17727/24.09.

2019

Creanța Creanța Temei

Creditor Adresa CUI % grupa % total Obs.
solicitată acceptată juridic
art.161
Iacob Florian 1,388,030.40 1,388,030.40 100.00% 68.30% pct.10
lit.a)
Total creante
1,388,030.40 1,388,030.40 68.30%
subordonate
Total general 2,032,322.83
Semnătură și ștampilă

3. Societatea T.M.U.C.B. SA, cod unic de înregistrare: 2786487

România Curtea de Apel București Secția a VI-a Civila
Splaiul Independenței nr.5, București, sector 4
Dosar nr.11696/3/2019 Completul nr.18A
Comunicare decizia civilă nr.1323A/02.09.2019
emisă la: ziua 19 luna 09 anul 2019
Apelant-reclamant Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice București – Administrația Fiscală Pentru
Contribuabilii Mijlocii-sector 2, București, str. Sperantei, nr. 40
Intimată SC T.M.U.C.B SA prin administrator judiciar CITR Filiala București SPRL, cu sediul în București, str. Gara
Herăstrău nr.4, clădirea Green Court, et.3, sector 2
Se comunică Decizia civilă nr.1323A/16.09.2019, pronunțată de Curte de Apel București – Secția a VI-a Civilă, în
dosarul nr.11696/3/2019 privind pe debitoarea SC T.M.U.C.B SA, cu sediul în București, str. Lujerului nr.26, sector 6,
CUI: 2786487.
Parafa șefului instanței, Grefier,
Dobre Georgeta
*
Document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CABUC:2019:046.001323
Dosar nr.11696/3/2019 (Număr în format vechi 2045/2019)
România Curtea de Apel București Secția a VI A Civilă
Decizia civilă nr. 1323A
Ședința publică de la 16 Septembrie 2019
Curtea constituită din:
Președinte – Iulia Craiu
Judecător-Alina Irina Prisecaru
Grefier-Georgeta Dobre
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta-pârâtă Direcția Generală Regiională A Finanțelor Publice
București în reprezentarea Administrației Fiscale Pentru Contribuabilii Mijlocii București, împotriva sentinței civile
nr.3433 din data de 05.06.2019, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr.11696/3/2019,
în contradictoriu cu intimata-reclamantă T.M.U.C.B SA prin administrator judiciar CITR Filiala București SPRL.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut
referatul cauzei de către grefier, după care: Curtea constatând că apelanta a solicitat judecarea căii de atac și în lipsa
părților potrivit art.411 alin.1 pct.2 C.pr.civ., reține apelul spre soluționare.
Curtea,
Deliberând asupra apelului de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București-Secția
a VII a Civilă sub nr. 11696/3/2019, reclamanta CITR Filiala București SPRL, administrator judiciar al T.M.U.C.B.
(Trustul de Montaj Utilaj Chimic București) SA, în contradictoriu cu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice
București-Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii-DGRFP București, în temeiul art.997 C.pr.civ. și art.45
alin.2 din Legea 85/2014, a formulat cerere de ordonanță președințială prin intermediul căreia a solicitat suspendarea
efectelor somației de plată cu nr.146/28.03.2019 și a titlului executoriu nr.105/28.03.2019 până la soluționarea acțiunii
în anulare ce face obiectul dosarului 11323/3/2019, prin care s-a solicitat anularea actelor enumerate mai sus.
În motivarea cererii s-a arătat că procedura colectivă a insolvenței dă dreptul debitoarei de a nu fi executată individual
de creditori, că regula în insolvență este suspendarea, respectiv încetarea tuturor măsurilor de recuperare individuale ale
creanțelor, dat fiind că procedura insolvenței este o procedură colectivă, obligatorie pentru toți creditorii. Aceștia nu au
opțiunea de a alege recuperarea creanței prin altă modalitate, cât timp debitoarea a intrat sub regimul insolvenței.
Apreciază că aparența unui drept este în favoarea debitoarei, respectiv cel de a se afla în continuare sub efectele Legii
nr.85/2014, procedura insolvenței nefiind suspendată. Nu există nici un act comunicat de pârâtă care să conducă la
concluzia că procedura de insolvență a fost sistată și aceasta are dreptul să procedeze la executarea silită.
Mai mult, art.163 alin.3 din Legea nr.85/2014 stipulează fără echivoc: „contul de insolvență deschis în condițiile art.39
alin.2 nu va putea fi în niciun mod indisponibilizat prin nicio măsură de natură penală, civilă sau administrativă dispusă
de organele de cercetare penală, de organele administrative sau de instanțele judecătorești”. Apreciază că pârâta Direcția
Generală Regională a Finanțelor Publice București-Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii-DGRFP
Destinat exclusiv beneficiarilor publicaţiei Buletinul Procedurilor de Insolvenţă pe bază de abonament sau furnizare punctuală în conformitate cu prevederile
HG nr. 460/2005, modificată şi completată prin HG nr. 1881/2006 şi prevederile HG nr. 124/2007
 BULETINUL PROCEDURILOR DE INSOLVENŢĂ Nr. 17727/24.09.2019

București realizează acte de recuperare individuală a creanței, contrare procedurii colective a insolvenței. Prin actele
somație de plată nr.40/60/2019/600970 și titlu executoriu nr.10/25.02.2019 (anexa 1), care fac obiectul acțiunii în
anulare deja înregistrate, pârâta a demarat procedura de executare silită împotriva debitoarei. Raportat la prevederile
art.141 din Legea 85/2014 s-a arătat că TMUCB SA se află în perioada de reorganizare, iar debitorul își conduce
activitatea sub supravegherea administratorului judiciar. De asemenea, s-a menționat că TMUCB SA își continuă
activitatea curentă, respectând planul de reorganizare, confirmat de către Tribunalul București la data de 16.11.2016,
prin încheierea de ședință nr.7216 din data de 16.11.2016. Ca urmare a desfășurării activității curente, aceasta a generat
creanțe fiscale, sens în care s-a transmis de către organul fiscal titlul executoriu nr.105/28.03.2019 și somația nr.146/
28.03.2019 pentru începerea procedurii de executare silită. Creanța fiscală în valoare de 424.936 lei rezultată din
somația de plată cu nr.146/ 28.03.2019, reprezintă obligații fiscale/bugetare, respectiv: Taxa pe valoarea adăugată de
109.950 lei; Impozit pe veniturile din salarii de 43.460 lei; Vărsăminte de la persoane juridice pentru persoane cu
handicap neîncadrate de 10.640 lei; Contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați de 176.413 lei;
Contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați de 68.961 lei; Contribuție asiguratorie pentru muncă de
15.512 lei. Împotriva acestor acte emise de către organul fiscal debitoarea a formulat acțiune în anulare depusă în
dosarul nr.11323/3/2019, aflat pe rolul Tribunalului București-Secția a VII-a Civilă și contestație la executare și cerere
de suspendare înregistrate pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București. S-a arătat că debitoarea se află în situația blocării
întregii activități, cu consecința directă a anulării de facto a rațiunii deschiderii procedurii de insolvență, dacă nu este
suspendată urgent executarea silită a acesteia. Astfel, dacă se continuă executarea silită atunci s-ar îngrădi conducerea
normală a activității debitoarei, impunându-se conducătorului activității să achite cu prioritate creanțele fiscale, deși o
societate care nu se găsește în insolvență nu are această obligație. S-a mai arătat că a înregistrat o acțiune având ca
obiect anularea tuturor măsurilor de executare silită efectuate în baza titlului executoriu cu nr.105/28.03.2019, emis în
dosarul de executare nr.2786487/40/60/1/2019/603783, astfel că prin prezenta ordonanță președințială solicită
suspendarea tuturor efectelor juridice produse de actele emise de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice
București-Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii-DGRFP București.
În dovedire a depus la dosar înscrisuri. Intimata Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București în
reprezentarea Administrației Fiscale pentru Contribuabili Mijlocii București a formulat întâmpinare prin care a solicitat
respingerea cererii. Înțelege să invoce excepția inadmisibilității ordonanței președințiale, întrucât nu sunt îndeplinite
condițiile cerute de lege în acest sens: Fiind în prezența unei somații emise în temeiul art.230 Cod procedură fiscală, se
aplică întocmai și fără nicio excepție prevederile art.260 alin.2 conform cărora ,Dispozițiile privind suspendarea
provizorie a executării silite, prevăzute de Codul de procedură civilă, republicat, nu sunt aplicabile.” Procedura
ordonanței președințiale nu poate fi utilizata pentru a examina valabilitatea titlurilor invocate de părți, deoarece s-ar
rezolva fondul cauzei. Pe calea ordonanței președințiale instanța nu poate decât să stabilească, în baza probelor
prezentate de părți, în favoarea căreia există aparența de drept. Pe calea ordonanței președințiale poate fi luată numai o
măsură provizorie; aceasta înseamnă nu numai să existe o limită formală în timp, dar mai ales ca această limită să fie
efectivă și previzibilă. Caracterul provizoriu al unei masuri presupune, pe lângă durata limitată în timp, și
reversibilitatea măsurii adoptate, adică posibilitatea de a întoarce efectele măsurii luate sau reluarea situației juridice din
momentul și locul în care dispoziția instanței de judecată a întrerupt-o. Codul de procedură fiscală dispune expres în
conținutul art.260-261 că împotriva somației se poate introduce contestație la instanța judecătorească competentă, în
termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii. Ori, atât timp cât pe calea contestației la executare se poate solicita și
suspendarea executării, prezenta acțiune este inadmisibilă, în acest sens sunt dispozițiile art.260 alin.2 Cod procedură
fiscală.
Concluzionând, se observă că formularea unei acțiuni în temeiul art.997-999 C.pr.civ. pentru „suspendarea efectelor
actelor de executare silită” este inadmisibilă. Pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că pentru
ca cererea de suspendare să fie admisibilă trebuie îndeplinită o condiție principală, și anume achitarea de către
contestatoare a unei cauțiuni în cuantumul stabilit de către același text legal.
Cu privire la îndeplinirea celorlalte condiții impuse de prevederile art.719 Cod procedură civilă, respectiv existența unui
interes, existența unor motive temeinice și vremelnicia măsurii suspendării, s-a arătat că nu sunt îndeplinite nici aceste
condiții. S-a învederat că actele de executare au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile: Somația și titlul
executoriu emise la data de 28 032019 respectă dispozițiile legale aplicabile, creanța solicitată este certă, lichidă și
exigibilă. Posibilitatea de a solicita pe cale separată recuperarea creanțelor născute după data deschiderii procedurii,
cuprinse în plan ca obligații curente, dar neachitate cu depășirea termenului de 60 de zile de la data scadenței reprezintă
o obligație a organului fiscal în aplicarea dispozițiilor art.143 alin.1 din Legea 85/2014, astfel cum a fost modificat prin
OUG 88/2018, coroborate cu dispozițiile art.230 din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală.
Prin adoptarea O.U.G. nr.88/2018, legiuitorul a intenționat în mod expres să aducă unele modificări legii speciale a
insolvenței, apreciind că se impune adoptarea unor măsuri urgente prin care să se permită conversia, reducerea
creanțelor bugetare, pentru a se evita intrarea iminentă în faliment a unor societăți cu potențial de viabilizare și cu
consecințe grave pe plan economic și social. Față de măsura emiterii somației, contestatoarea apreciază că această
măsură nu-i este aplicabilă și consideră neîntemeiat că organul fiscal a forțat aplicarea OUG nr.88/2018, contrar
dispozițiilor legii privind procedura insolvenței. În vederea punerii în aplicare a prevederilor art.1 pct. 14 din O.U.G.
nr.88/2018, pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative, s-a
comunicat faptul ca, la data emiterii somației, contestatoarea figurează cu obligații de plata neachitate cu o vechime mai
mare de 60 de zile de la termenul de plata, astfel cum au fost declarate de aceasta însăși.
Destinat exclusiv beneficiarilor publicaţiei Buletinul Procedurilor de Insolvenţă pe bază de abonament sau furnizare punctuală în conformitate cu prevederile
HG nr. 460/2005, modificată şi completată prin HG nr. 1881/2006 şi prevederile HG nr. 124/2007
 BULETINUL PROCEDURILOR DE INSOLVENŢĂ Nr. 17727/24.09.2019

Rațiunea adoptării ordonanței de modificare a prevederilor Legii 85/2014 constă tocmai în aplicarea unor măsuri
alternative care să împiedice intrarea în faliment, ori, în mod nejustificat, contestatoarea arată că pentru creanțele mai
vechi de 60 de zile nu trebuia emis niciun act de executare. Totodată, s-a arătat că la emiterea OUG 88/2018, legiuitorul
a avut în vedere respectarea drepturilor materiale șl procesuale ale părților din procedură, nefiind astfel încălcat
principiul neretroactivității civile. Atâta timp cât contestatoarea este subiect al legii privind procedura insolvenței, are
creanțe curente neachitate de peste 60 de zile de la data scadenței, iar somația a fost emisă după intrarea în vigoare a
O.U.G. 88/2018, consideră că s-a procedat în mod legal la emiterea somației, alternativa fiind cererea de deschidere a
procedurii falimentului, acțiune pe care legiuitorul a încercat să o înlăture, acesta fiind, în fapt, un beneficiu adus în
vederea redresării societății.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.205 și urm. Cod Procedura Civila, Legea nr. 207/2015 privind Codul de
procedura fiscală și Legea nr.85/2014. Prin Sentința civilă nr.3433/05.06.2019 pronunțată în dosarul nr.11696/3/2019
Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a admis cererea și a dispus suspendarea efectelor somației de plată
nr.146/28.03.2019 și a titlului executoriu nr.105/28.03.2019 până la soluționarea acțiunii în anulare ce face obiectul
dosarului nr.11323/3/2019. Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că prin încheierea din 21.07.2014
pronunțată de Tribunalul București-Secția a VII a civilă s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență
împotriva debitoarei T.M.U.C.B SA. S-a mai reținut că prin actele reprezentând somație de plata nr.40/60/2019/600970
și titlul executoriu nr 10/25.02.2019, pârâta a demarat procedura de executare silita împotriva debitoarei.
Au fost citate prevederile art.75 alin 1 din Legea 85/2014 și s-a arătat că procedura de executare silită începută de
creditor după deschiderea procedurii insolvenței este suspendată de drept, valorificarea creanțelor deținute de creditor
putând fi făcută doar în cadrul procedurii insolvenței, procedură concursuală și colectivă. De asemenea, a mai reținut
prima instanță că, așa cum rezultă chiar din ordonanța președințială formulată, reclamantul a formulat împotriva actelor
de executare emise, acțiune în anulare ce face obiectul dosarului nr.11323/3/2019 aflat pe rolul Tribunalului București-
Secția a VII a civilă și contestație la executare înregistrata pe rolul Judecătoriei sector 6 București. S-a subliniat că până
la soluționarea pe fond a litigiului dintre părți, dispozițiile privind ordonanța președințiala permit suspendarea executării
silite, având în vedere că prin aceasta se evită producerea unui prejudiciu în sarcina debitoarei, caracterul suspendării
fiind vremelnic. S-a constatat astfel îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru cererea de ordonanță președințială,
instanța dispunând admiterea acesteia și suspendarea efectelor somației de plată nr.146/28.03.2019 și a titlului
executoriu nr.105/28.03.2019, până la soluționarea acțiunii în anulare ce face obiectul dosarului nr.11323/3/2019.
Împotriva acestei soluții, în termenul legal, la data de 11 iunie 2019, a declarat apel Direcția Generală Regională a
Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Fiscale pentru Contribuabilii Mijlocii București, cererea de
apel fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VI-a Civilă, la data de 04 iulie 2019.
Prin apelul declarat pârâta a solicitat modificarea, în tot, a sentinței civile apelate în sensul respingerii ordonanței
președințiale în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată. În motivarea apelului se arată că fiind în
prezența unei somații emise în temeiul art.230 Cod procedură fiscală, se aplică întocmai și fără nicio o excepție
prevederile art.260 alin.2 Cod procedură fiscală, care exclud de la aplicare dispozițiile privind suspendarea provizorie.
Se mai arată că procedura ordonanței președințiale nu poate fi utilizată pentru a examina valabilitatea titlurilor invocate
de părți, ci doar aparența dreptului, iar caracterul provizoriu al măsurii presupune pe lângă durata limitată și
reversibilitatea măsurii adoptate. Susține apelanta că potrivit prevederilor art.260-261 Cod procedură fiscală împotriva
somației se poate formula contestație la executare, iar atât timp cât pe calea contestației la executare se poate solicita și
suspendarea executării, prezenta cerere este inadmisibilă.
Mai critică apelanta faptul că instanța a suspendat executarea, deși reclamanta nu a achitat cauțiunea prevăzută de
art.719 C.pr.civ., făcând trimitere sub acest aspect la decizii ale Curții Constituționale. Apelanta apreciază că nu sunt
îndeplinite nici celelalte condiții impuse de prevederile art.719 C.pr.civ., respectiv cerința unui interes, existența unor
motive temeinice și vremelnicia măsurii, sens în care face trimitere le prevederile art.260 Cod procedură fiscală.
Apelanta mai arată că noile modificări legislative în domeniul insolvenței consacră posibilitatea organului fiscal de a
efectua executarea silită pentru obligațiile acumulate după intrarea în insolvență, în mod direct, fără nicio formalitate.
În drept au fost invocate prevederile art.456 și urm. C.pr.civ. și ale Legii nr.205/2015 privind Codul de procedură
fiscală. Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru. La data de 18 iulie 2019, prin serviciul Registratură, s-a
depus la dosarul cauzei de către intimata – debitoare TMUCB prin administrator judiciar CITR Filiala București,
întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat. În apărare intimata arătat că prin cererea de față a
solicitat suspendarea efectelor somației de plată și a titlului executoriu până la soluționarea acțiunii în anulare ce face
obiectul dosarului 11323/3/2019 prin care s-a solicitat anularea respectivelor acte. Se mai adaugă că debitoarea nu a
solicitat instanței să analizeze fondul cauzei, iar efectele hotărârii de suspendare se vor produce până la pronunțarea
unei soluții în dosarul nr.11323/3/2019. Referitor la cauțiune se arată, în principal, că acțiunea a fost întemeiată pe
dispozițiile art.997 C.pr.civ, iar nu pe dispozițiile art.719 C.pr.civ., iar în subsidiar că TMUCB, în calitate de societate
în insolvență este scutită de la plata cauțiunii, față de prevederile Legii nr.85/2014. În ceea ce privește susținerea
apelantei că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.719 C.pr.civ. intimata subliniază că acțiunea a fost
întemeiată pe dispozițiile art.997 C.pr.civ., prevederi legale în baza cărora a și fost dispusă suspendarea. Intimata –
debitoare prezintă în continuare aspectele pentru care apreciază că solicitarea de suspendare formulată este întemeiată,
fiind reluate argumentele prezentate prin cererea de chemare în judecată.
În drept au fost invocate prevederile art.205 și urm. și art.4711 C.pr.civ. și art.43 alin.3 din Legea nr.85/2014.
În apel nu au fost administrate probe noi. Analizând apelul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile
Destinat exclusiv beneficiarilor publicaţiei Buletinul Procedurilor de Insolvenţă pe bază de abonament sau furnizare punctuală în conformitate cu prevederile
HG nr. 460/2005, modificată şi completată prin HG nr. 1881/2006 şi prevederile HG nr. 124/2007
 BULETINUL PROCEDURILOR DE INSOLVENŢĂ Nr. 17727/24.09.2019

formulate și cu observarea prevederilor art.476 C.pr.civ., Curtea constată următoarele: Cu titlu preliminar Curtea
notează, față de prevederile art.477 alin.1 C.pr.civ., că instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele
stabilite, expres sau implicit, de către apelant, astfel că în prezenta cauză se impune a fi analizată sentința de fond în
limita criticilor formulate prin memoriul de apel de către creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice
București în reprezentarea Administrației Fiscale pentru Contribuabilii Mijlocii București.
1.Criticile prin care se invocă inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată în raport de prevederile Codului
procedură fiscală nu sunt fondate. Curtea constată că potrivit art.260 alin.2 Cod procedură fiscală, invocat de apelanta –
creditoare, dispozițiile referitoare la suspendarea provizorie a executării silite prevăzute de Codul de procedură civilă nu
sunt aplicabile în cazul contestării actelor de executare fiscale emise în temeiul art.230 Cod procedură fiscală.
Se constată, însă, în cauza de față, că intimata – debitoare a investit tribunalul cu o cerere de ordonanță președințială
prin care a solicitat suspendarea executării unor acte a căror validitate a contestat-o pe calea dreptului comun în dosarul
nr.11323/3/2019, solicitând ca efectele suspendării să se producă până la soluționarea respectivului dosar.
În atare situație critica apelantei – creditoare apare ca a fi vădit nefondată, odată ce în prezenta cauză nu suntem în
prezența unei cereri de suspendare provizorie prevăzută de Codul de procedură civilă.
Nefondate sunt și criticile prin care se susține că acțiunea de față este inadmisibilă deoarece împotriva somației emise în
temeiul Codului de procedură fiscală se poate formula numai contestație la executare, în cadrul căreia se poate solicita
suspendarea executării. Referitor la aceste afirmații Curtea constată că în cadrul apelului declarat împotriva unei
hotărâri pronunțate pe cale ordonanței președințiale, admisă în raport de existența unei acțiuni în anulare de drept
comun, nu poate analiza admisibilitatea acțiunii de fond (anulare act) pentru a pronunța o soluție de inadmisibilitate pe
cererea de ordonanță președințială. Astfel, odată ce se constată că în cauză a fost formulată o acțiune în anulare de drept
comun, iar până la soluționarea acesteia s-a solicitat suspendarea executării actelor contestate pe calea ordonanței
președințiale, această din urmă cerere nu poate fi respinsă, de plano, ca inadmisibilă.
2. Critica prin care se invocă lipsa cauțiunii pentru admiterea cererii de suspendare nu este fondată.
În analiza acestui motiv de apel Curtea reiterează că în cauza de față debitoarea a investit tribunalul cu o cerere de
ordonanță președințială, întemeiată pe dispozițiile art.997 și urm. C.pr.civ., iar nu cu o cerere de suspendare provizorie,
care, potrivit art.719 C.pr.civ. ar fi presupus plata unei cauțiuni.
În atare situație, de vreme ce dispozițiile art.719 C.pr.civ., nu au fost obiectul investirii sau analizei instanței de fond,
critica apelantei referitoare la plata cauțiunii este, de asemenea, vădit nefondată.
3. Criticile prin care se invocă neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art.719 C.pr.civ. pentru a se dispune suspendarea
actelor de executare sunt, la rândul lor, vădit nefondate. Curtea atrage atenția că prin apelul declarat creditoarea invocă
prevederi legale ce nu au format obiectul investirii sau analizei tribunalului, prevederile referitoare la suspendarea
provizorie sau suspendarea executării din cadrul contestației la executare, depășind cadrul legal din litigiul de față.
Consecvent Curtea constată că nu se impune a fi analizate condițiile interesului și existenței unor motive temeinice
pentru a se dispune suspendarea actelor de executare, deoarece aceste condiții sunt prevăzute de art.719 C.pr.civ., text
de lege, care astfel cum s-a subliniat de mai multe ori prin prezentele considerente, nu a făcut obiectul acțiunii de fond.
În ceea ce privește condiția vremelniciei măsurii, condiție prevăzută și de art.997 C.pr.civ. pentru emiterea ordonanței
de plată, Curtea constată că aceasta este îndeplinită, măsura suspendării fiind solicitată de debitoare până la soluționarea
dosarului 11323/3/2019. Deși judecătorul sindic nu a indicat această limită prin dispozitivul hotărârii, vremelnicia
măsurii rezultă atât din cererea de chemare în judecată (prin care s-au fixat limitele investirii) cât și din considerentele
expuse în motivarea hotărârii de fond. Potrivit dispozițiilor art.997 C.pr.civ. „instanța de judecată, stabilind că în
favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru
păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara,
precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”. Astfel, pentru admiterea unei cereri de
ordonanță președințială trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții: se existe aparența de drept în favoarea
reclamantului, să nu se prejudece fondul, să există urgență, iar măsura dispusă să fie vremelnică.
După cum s-a indicat mai sus, condiția vremelniciei este îndeplinită în cauză, iar îndeplinirea celorlalte condiții nu a
fost contestată de apelanta – creditoare, motiv pentru care față de prevederile art.477 C.pr.civ., considerentele
judecătorului sindic prin care s-au apreciat a fi îndeplinite condițiile aparenței de drept în favoarea reclamantului,
neprejudecării fondului și urgenței, au intrat în puterea de lucru judecat. Pe cale de consecință, având în vedere
aspectele arătate mai sus, Curtea apreciază că tribunalul a pronunțat o hotărâre legală și temeinică a cărei confirmare se
impune, și, cu observarea prevederilor art.480 alin.1 și a art.997 C.pr.civ., urmează să respingă apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive, în numele legii, decide:
Respinge apelul formulat de apelanta-pârâtă Direcția Generală Regiională A Finanțelor Publice București în
reprezentarea Administrației Fiscale Pentru Contribuabilii Mijlocii București, cu sediul în București, str. Speranței
nr.40, sector 2, împotriva sentinței civile nr.3433 din data de 05.06.2019, pronunțată de Tribunalul București – Secția a
VII-a Civilă, în dosarul nr.11696/3/2019, în contradictoriu cu intimata-reclamantă T.M.U.C.B SA prin administrator
judiciar CITR Filiala București SPRL, cu sediul în București, str. Gara Herăstrău nr.4, Green Court, et.3, sector 2, ca
nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 16 Septembrie 2019.
Președinte Judecător, Grefier,
Iulia Craiu Alina Irina Prisecaru Georgeta Dobre
Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă Judecător sindic – Mariana Moncea

Destinat exclusiv beneficiarilor publicaţiei Buletinul Procedurilor de Insolvenţă pe bază de abonament sau furnizare punctuală în conformitate cu prevederile
HG nr. 460/2005, modificată şi completată prin HG nr. 1881/2006 şi prevederile HG nr. 124/2007