Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Extrădarea
1
Cuprins
2
Capitolul 1. SCURT ISTORIC
3
ca aceasta să fie judecată sau pentru a executa o pedeapsă la care a fost deja
condamnată în acel stat.
Ca natură juridică, spre deosebire de expulzare, extrădarea reprezintă un
act de asistență juridică internațională în lupta împotriva criminalității.
Extrădarea este actul prin care un stat predă, la cererea altui stat, o persoană
aflată pe teritoriul său, presupusă a fi autorul unei infracţiuni, pentru a fi
judecată sau pentru a executa o pedeapsă la care a fost condamnată anterior. Ca
regulă, cetăţenii proprii nu se extrădează.
Într-o concepţie internă, se stabileşte că extrădarea “este actul prin care un
stat, solicitat, predă unui alt stat, solicitant, un infractor care a săvârşit o
infracţiune de o anumită gravitate, pe teritoriul acestui stat sau îndreptată
împotriva intereselor acestuia, ori când infractorul este cetăţean al statului
solicitant”.
În doctrina de specialitate, aceasta nu apare numai ca o “măsură” ci şi ca un
“act de asistenţă judiciară” astfel că extrădarea este “un act de asistenţă judiciară
interstatală în materie penală care urmăreşte transferul unui individ urmărit sau
condamnat penal, din domeniul suveranităţii judiciare a unui stat în domeniul
celuilalt stat” sau ca un act de asistenţă juridică în domeniul dreptului penl, fiind
definită că “actul prin care statul pe teritoriul căruia s-a refugiat o persoană
urmărită penal sau condamnată într-un alt stat remite, la cererea statului
interesat, acea persoană pentru a fi judecată sau pentru a executa pedeapsa la
care a fost condamnat. Din aceasta deducem că rolul principal al extrădării
este acela de a asigura fiecărui stat condiţii optime de realizare a justiţiei, prin
represiunea infracţiunilor.
Extrădarea este o instituţie juridică atât a dreptului intern cât şi a dreptului
internaţional prin care persoanele vinovate de săvârşirea unor infracţiuni
internaţionale sunt predate statelor îndreptăţite a le judeca şi condamna ori a le
obliga să execute o pedeapsă la care au fost condamnate.
Din perspectiva dreptului internaţional , extrădarea “reprezintă un atribut al
suveranităţii statului care o acordă” statele fiind îndreptăţite să aprecieze dacă
un asemenea act se impune ca necesar ori să-l refuze în caz contrar.
4
De asemenea, într-o altă concepţie, extrădarea este definită ca fiind „actul
prin care un stat remite altui stat un individ urmărit sau condamnat pentru o altă
infracţiune la legile ţării reclamante.
În art. 4 din Legea nr. 296/2001 privind extrădarea se dispune că sunt
supuse extrădării persoanele a căror predare este solicitată de un alt stat în care
sunt urmărite penal sau sunt trimise în judecată pentru săvârşirea unei
infracţiuni ori sunt căutate în vederea executării unei pedepse penale.
Într-o definiţie, pe care o considerăm mai exactă în raport cu realităţile
contemporane, extrădarea este un act juridic internaţional, bilateral, care constă
în acceptarea remiterii unei persoane, presupusă ca autor al unei infracţiuni de
către statul solicitat în vederea judecării acesteia sau pentru a executa o
pedeapsă la care a fost condamnată anterior.
Fiind o instituție juridică, extrădarea prezintă și un pronunţat conţinut politic
întrucât se realizează pe baza voinţei liber exprimate a statelor cu respectarea
suveranităţii şi independenţei lor.
Legea nr. 18 din 9 mai 1977 pentru ratificarea Convenției Europene,
încheiată la Paris, la 13 decembrie 1957 și a protocoalelor sale adițonale,
încheiate la Strasbourg la 15 octombrie 1975 şi la 17 martie 1978, prevede, în
art. 3 ca extrădarea va fi cerută și, respectiv acordată de România , în vederea
urmăririi sau judecării, numai pentru fapte a căror săvârșire, atrage, potrivit
legislației părții solicitante și a părții solicitate, o pedeapsă privativă de libertate
mai mare de 2 ani sau o pedeapsă mai severă, iar în vederea executării pedepsei;
numai dacă pedeapsă privativă de libertate este mai mare de un an sau mai
severă.
În materie de extrădare sunt cunoscute trei sisteme:
- sistemul politic sau guvernamental;
- sistemul jurisdicţional;
- sistemul mix.
Sistemul politic prevede că extrădarea este considerată ca un act cu caracter
politic, pentru că admiterea sau respingerea cererii se face de guvern, pe baza
datelor culese de la organele administrative sau judiciare. Decizia guvernului nu
este supusă controlului justiției. Caracterul politic rezulta din faptul că
extrădarea se realizează pe baza voinței liber exprimate a statelor, respectându-
se suveranitatea și independența lor.
5
În sistemul jurisdicțional, Codul penal, în art. 14 alin.1 prevede că
extrădarea poate fi acordată sau solicitată pe bază de convenție internațională
ori pe bază de reciprocitate. În alin. (2) Condiţiile în care se acorda sau se
solicita extrădarea prevăzute în convenții internaţionale sau declarații de
reciprocitate se completează cu cele prevăzute în legea specială.
În cazul sistemului mixt, instanţele judecătoreşti sunt cele care se pronunță
asupra admisibilității și temeiniciei cererii de extrădare, hotărârea nu este
obligatorie, guvernul putând să se conformeze sau nu, decizia lui, neputând fi
atacată în justiţie. Dacă instanța hotărește să respingă cererea de extrădare,
soluția este obligatorie pentru guvern.
10
Capitolul 4. Felurile extrădării
13
Pot fi extrădate din România, în condiţiile legii, la cererea unui stat străin,
persoanele care sunt urmărite penal sau sunt trimise în judecată pentru
săvârşirea unei infracţiuni ori sunt căutate în vederea executării unei pedepse
sau a unei măsuri de siguranţă în statul solicitant (art. 22).
Anumite persoane sunt exceptate de la extrădare şi acest lucru este prevăzut
expres în art. 23 alin 1 din legea nr. 302/2004 astfel: nu pot fi extrădaţi din
România: cetăţenii români, dacă nu sunt întrunite condiţiile strict prevăzute în
lege; persoanele cărora li s-a acordat dreptul de azil în România; persoanele
străine care se bucură în România de imunitate de jurisdicţie, în condiţiile şi în
limitele stabilite prin convenţii sau prin alte înţelegeri internaţionale; persoanele
străine citate din străinătate în vederea audierii ca părţi, martori sau experţi în
faţa unei autorităţi judiciare române solicitante, în limitele imunităţilor conferite
prin convenţie internaţională.
Calitatea de cetăţean român sau de refugiat politic în România se apreciază
la data rămânerii definitive a hotărârii asupra extrădării. Dacă această calitate
este recunoscută între data rămânerii definitive a hotărârii de extrădare şi data
convenită pentru predare, se va pronunţa o nouă hotărâre în cauză (art. 23,
alin.2).
Totuşi, dacă sunt întrunite anumite condiţii se pot extrăda şi cetăţeni români,
adică aceştia pot fi extrădaţi din România în baza convenţiilor internaţionale
multilaterale la care aceasta este parte şi pe bază de reciprocitate, dacă este
îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii: persoana extrădabilă
domiciliază pe teritoriul statului solicitant la data formulării cererii de extrădare;
persoana extrădabilă are şi cetăţenia statului solicitant; persoana extrădabilă a
comis fapta pe teritoriul său împotriva unui cetăţean al unui stat membru al
Uniunii Europene, dacă statul solicitant este membru al Uniunii Europene (art.
24, alin. 1).
În anumite situaţii atunci când extrădarea se solicită în vederea efectuării
urmăririi penale sau a judecăţii, o condiţie suplimentară este ca statul solicitant
să dea asigurări considerate ca suficiente că, în cazul condamnării la o pedeapsă
privativă de libertate printr-o hotărâre judecătorească definitivă, persoana
extrădată va fi transferată în vederea executării pedepsei în România.
De asemenea, cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza dispoziţiilor tratatelor
bilaterale şi pe bază de reciprocitate.
14
În scopul constatării îndeplinirii condiţiilor prevăzute mai sus Ministerul
Justiţiei poate solicita prezentarea unui act emis de autoritatea competentă a
statului solicitant (art. 24).
În lege sunt prevăzute atât motive obligatorii cât şi motive opţionale de refuz
al extrădării.
Motivele obligatorii pentru care extrădarea va fi refuzată sunt:
a) nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenţiei
europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, sau al oricărui alt instrument
internaţional pertinent în domeniu, ratificat de România;
b) există motive serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul
urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motive de rasă, religie, sex,
naţionalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un
anumit grup social;
c) situaţia persoanei riscă să se agraveze din unul dintre motivele enunţate la lit.
B);
d) cererea este formulată într-o cauză aflată pe rolul unor tribunale
extraordinare, altele decât cele constituite prin instrumentele internaţionale
pertinente, sau în vederea executării unei pedepse aplicate de un asemenea
tribunal;
e) se referă la o infracţiune de natură politică sau la o infracţiune conexă unei
infracţiuni politice;
f) se referă la o infracţiune militară care nu constituie infracţiune de drept
comun.
Motivele opţionale pentru care extrădarea va fi refuzată sunt :
a) extrădarea poate fi refuzată atunci când fapta care motivează cererea face
obiectul unui proces penal în curs sau atunci când această faptă poate face
obiectul unui proces penal în România;
b) extrădarea unei persoane poate fi refuzată sau amânată, dacă predarea
acesteia este susceptibilă să aibă consecinţe de o gravitate deosebită pentru ea,
în special din cauza vârstei sau a stării sale de sănătate.
15
Capitolul 5. Practica Judiciară
16
Prin încheierea nr. 6/A din 02.03.2012 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa,
definitiva prin încheierea nr.95/R/09.03.2012 a C.A.B.-sectia I penală privind
pe inculpatul C.A – (date), s-au dispus următoarele:
S-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomiţa.
În baza art. 149 ind. 1 raportat la art. 150 Cod procedura penală, s-a
dispus arestarea preventivă a inculpatului C.A – (date), pe o durată de 30 zile,
de la data prinderii şi emiterea mandatului de arestare preventivă.
În această încheiere s-a reţinut în fapt ca în după amiaza zilei de
01.01.2012, a participat la scandalul public produs pe o stradă din localitatea B.,
judeţul Ialomiţa, şi fiind înarmat cu o bâta împreuna cu inculpaţii R.N. şi V.L., a
pătruns fără drept în curtea numitului R.A., participând la agresarea fizică a
părţii vătămate R.L. alături de ceilalţi doi inculpaţi, pe care a lovit-o cu bâta pe
care o avea asupra sa, împrejurare în care acesteia i-au produs mai multe leziuni
traumatice în zone vitale ale corpului.
Încheierea nr. 6/A din 02.03.2012 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, a
rămas definitiva prin încheierea nr. 95/R/09.03.2012 a C.A.B.-sectia I penală.
A fost emis mandatul de arestare preventivă nr.14/UP/02.03.2012.
La data de 15.03.2012, la solicitarea Parchetului de pe lângă Tribunalul
Ialomiţa a fost emis de către Tribunalul Ialomiţa pe numele inculpatului C.A,
mandatul european de arestare nr. 3/15.03.2012, precum şi mandatul de
urmărire internaţională nr. 2/2012.
Prin adresa nr. XXX/SIRENE/FAM din data de 19.03.2012, Biroul
SIRENE a comunicat faptul că numitul C.A., a fost arestat în Elveţia la data de
17.03.2012, în vederea predării către România, situaţie fata de care, conform
dispoziţiilor art. 68 alin. 1-2 din Legea nr.302/2004 republicata, privind
cooperarea judiciară internaţională în materie penală s-a solicitat stabilirea
printr-o încheiere motivată dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege
pentru a se solicita extrădarea.
Fata de dispoziţiile art. 66 alin. 1-5 din Legea nr.302/2004 privind
cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cu aplicarea dispoziţiilor
Convenţiei europene de extrădare, încheiata la Paris la 13.12.1957, ratificată de
România prin Legea nr. 80/1997, instanţă de judecată a fost sesizată să se
pronunţe printr-o încheiere motivată, în sensul de a se stabili dacă sunt
îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenţa lege pentru a se solicita extrădarea.
17
Cu privire la îndeplinirea condiţiilor pentru solicitarea extrădării
inculpatului C.A., instanţă constata următoarele:
Conform art. 62 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională în materie penală „Extrădarea unei persoane împotriva căreia
autorităţile judiciare române competente au emis un mandat de arestare
preventivă sau un mandat de executare a pedepsei închisorii ori căreia i s-a
aplicat o măsură de siguranţă va fi solicitata statului străin pe teritoriul căreia
aceasta a fost localizată în toate cazurile în care sunt întrunite condiţiile
prevăzute de prezenţa lege”. Se constată că, în prezenţa cauza, această condiţie
esteîndeplinita, având în vedere mandatul de arestare preventivă nr.
14/UP/02.03.2012, emis de Tribunalul Ialomiţa pe numele inculpatului C.A..
În condiţiile în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile
reţinute în sarcina inculpatului C.A. prin încheierea nr. 6/A din 02.03.2012
pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, definitiva prin încheierea nr.95/R/09.03.2012
a C.A.B.-sectia I penala este mai mare de un an, se constată îndeplinita şi
condiţia gravitaţii pedepsei (potrivit art. 26 din Legea nr. 302/2004 privind
cooperarea judiciară internaţională în materie penală „extrădarea este acordată
de România, în vederea urmăririi penale sau a judecăţii, pentru fapte a căror
săvârşire atrage potrivit legislaţiei statului solicitant şi legii române o pedeapsă
privativă de libertate de cel puţin un an…”, ori în prezenţa cauza, fără niciun
dubiu, este îndeplinita şi această cerinţă a legii, pedepsele fiind peste un an).
Potrivit art. 63 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, dispoziţiile secţiunii 1 a
capitolului I din Titlul II (dispoziţii privitoare la condiţiile pentru extrădarea
pasivă), se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care, România are calitate
de stat solicitant, fapt pentru care instanţă va analiza dacă sunt întrunite aceste
condiţii.
Instanţa a constatat că inculpatul C.A. este căutat în vederea executării
unui mandat de arestare preventivă, emis în baza unei încheieri a Tribunalului
Ialomiţa (nr. 6/A/02.03.2012 a Tribunalului Ialomiţa, definitiva prin încheierea
nr. 95/R/09.03.2012 a C.A.B.-sectia I penală), conform art. 18; ca persoana a
cărei extrădare se cere, nu se încadrează în prevederile art. 19, alin. 1 lit. A, b, c
şi d din Legea nr. 302/2004 (nefăcând parte din rândul persoanelor exceptate de
la extrădare); că numitul C.A. este cetăţean român, domiciliind pe teritoriul
României, iar faptele au fost săvârşite pe teritoriul României.
18
Capitolul 6. Reguli comune ale extrădării și expulzării.
Respectarea drepturilor fundamentale
19
Un mandat poate fi emis:
(a) pentru efectuarea urmăririi penale în legătură cu fapte care se pedepsesc în
temeiul dreptului intern cu o pedeapsă sau o măsură de siguranță privativă de
libertate al cărei prag maxim este de cel puțin 12 luni (pe parcursul cercetării
penale, al audierilor şi al etapelor procesului, până când condamnarea devine
definitivă);
(b) pentru executarea unei condamnări sau a unei măsuri de siguranță de cel
puțin patru luni.
EMITEREA MEA
2. CERINȚELE EMITERII UNUI MEA
2.1. Domeniul de aplicare al MEA
O autoritate judiciară poate emite un MEA în două scopuri [articolul 1
alineatul (1) din Decizia-cadru privind MEA]:
(a) urmărirea penală;
(b) executarea unei pedepse sau măsuri de siguranță privative de libertate.
Litera (a) se referă la procedurile penale atunci când persoana căutată poate fi
urmărită penal.
Litera (b) se referă la pedepse privative de libertate executorii în cazul săvârșirii
de infracțiuni penale sau la măsuri de siguranță privative de libertate pronunțate
de o instanță. Un MEA nu poate fi emis pentru orice infracțiune, ci se limitează
la cele cu un grad suficient de gravitate
2.1.1. Emiterea unui MEA în scopul efectuării urmăririi penale
Un MEA poate fi emis în scopul efectuării urmăririi penale pentru fapte
pedepsite de dreptul intern cu o pedeapsă sau o măsură de siguranță privativă de
libertate al cărei prag maxim este de cel puțin 12 luni [articolul 2 alineatul (1)
din Decizia-cadru privind MEA].
Acest termen se referă la limita maximă a pedepsei prevăzută în legislația
națională a statului membru emitent pentru acea infracțiune. Limita maximă a
pedepsei prevăzută în legislația națională a statului membru de executare este
irelevantă în această privință.
2.1.2. Emiterea unui MEA în scopul executării unei pedepse sau a unei
măsuri de siguranță privative de libertate
20
Un MEA poate fi emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de
siguranță de cel puțin patru luni [articolul 2 alineatul (1) din Decizia-cadru
privind MEA]. Cu toate acestea, în situațiile în care rămâne de executat doar o
perioadă scurtă de timp din pedeapsă, autoritățile judiciare competente sunt
invitate să analizeze dacă emiterea unui MEA ar fi o măsură proporțională
Normele interne privind liberarea condiționată, probațiunea sau alte norme
similare, având drept rezultat o perioadă efectivă de încarcerare mai scurtă după
predarea către statul membru emitent nu sunt relevante atunci când se stabilește
perioada minimă de patru luni.
Nu există nicio legătură între durata pedepsei efective și a celei potențiale.
Acest lucru înseamnă că, în cazul în care o persoană a fost deja condamnată la o
pedeapsă cu închisoarea pentru mai multe infracțiuni și această pedeapsă este de
patru luni sau mai mare, poate fi emis un MEA fără a se ține seama de pedeapsa
maximă posibilă pentru fiecare dintre diferitele infracțiuni.
În cazul în care se cunoaște faptul că persoana în cauză locuiește în alt stat
membru, autoritățile competente din statul membru emitent sunt sfătuite să ia în
considerare posibilitatea ca, în locul emiterii unui MEA, să transfere pedeapsa
în statul membru de reședință, luând în considerare legăturile sociale și șansele
mai bune de reabilitare în statul membru respectiv și alte cerințe, în
conformitate cu Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie
2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor
judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de
libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană.
2.2. Lista celor 32 de infracțiuni care duc la predare fără verificarea dublei
incriminări
Înainte de emiterea MEA, autoritatea judiciară competentă ar trebui să
stabilească dacă una sau mai multe dintre infracțiuni se încadrează în cele 32 de
categorii pentru care nu efectuează o verificare a dublei incriminări.
Următoarele infracțiuni, în cazul în care sunt pedepsite în statul membru
emitent cu o pedeapsă sau o măsură de siguranță privative de libertate a căror
durată maximă este de cel puțin trei ani, astfel cum sunt definite acestea de
dreptul statului membru emitent, duc la predarea pe baza unui mandat european
de arestare, în condițiile prezentei decizii-cadru și fără verificarea dublei
incriminări a faptei:
— apartenența la o organizație criminală;
21
— terorismul;
— traficul de persoane;
— exploatarea sexuală a copiilor și pornografia infantilă ;
— traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope;
— traficul ilicit de arme, muniție și materiale explozive;
— corupția;
— frauda, inclusiv frauda care aduce atingere intereselor financiare ale
Comunităților Europene, în sensul Convenției privind protejarea intereselor
financiare ale Comunităților Europene din 26 iulie 1995;
— spălarea produselor infracțiunii;
— falsificarea, inclusiv falsificarea monedei euro;
— criminalitatea informatică;
— infracțiunile împotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii animale pe
cale de dispariție și traficul ilicit de specii și soiuri de plante pe cale de
dispariție;
— facilitarea intrării și a șederii ilegale;
— omuciderea voluntară, loviturile și vătămările corporale grave;
— traficul ilicit de organe și țesuturi umane;
— răpirea, sechestrarea și luarea de ostateci;
— rasismul și xenofobia;
— jafurile organizate sau armate;
— traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichitățile și operele de artă;
— înșelăciunea;
— racketul și extorcarea de fonduri;
— contrafacerea și pirateria produselor;
— falsificarea de documente administrative și traficul de falsuri;
— falsificarea mijloacelor de plată;
— traficul ilicit de substanțe hormonale și de alți factori de creștere;
22
— traficul ilicit de materiale nucleare și radioactive;
— traficul de vehicule furate;
— violul;
— incendierea cu intenție;
— infracțiunile de competența Curții Penale Internaționale;
— sechestrarea ilegală de aeronave și nave;
— sabotajul.
25
Nu se poate efectua urmărirea penală pentru aceeaşi faptă în statul membru
de executare [articolul 4 alineatul (3)]
Autoritățile judiciare ale statului membru de executare au decis fie să nu
înceapă urmărirea penală pentru infracțiunea care face obiectul MEA, fie să îi
pună capăt atunci când persoana căutată a făcut obiectul unei decizii definitive
într-un stat membru pentru aceleași fapte, ceea ce împiedică desfășurarea
ulterioară a procedurilor.
Capitolul 8. Concluzia
Pentru ușurarea realizării unor astfel de relații între state a fost creată
instituția extrădării. Extrădarea este consecința teritorialității legii penale și se
bazează pe colaborarea internațională ce privește asistența juridică între state.
26
În știința dreptului penal român extrădarea este definită ca fiind un act
bilateral, politic si juridic prin care statul, pe al cărui teritoriu se află un infractor
străin, predă pe acesta statului unde s-a săvârșit infracțiunea ori statului ale cărei
interese au fost afectate prin comiterea faptei sau al cărui cetățean este, în
vederea tragerii la raspundere penală ori a executării pedepsei la care a fost
condamnat printr-o hotărâre definitivă.
Dreptul internațional definește extrădarea ca fiind un act de asistență juridică
interstatală, în materie penală, care urmărește transferul unui individ urmărit sau
condamnat penal, din domeniul suveranității judiciare a unui stat in domeniul
celuilalt stat.
Sub raportul finalității sale, extrădarea este un act de reciprocă asistență
juridică internațională și poate fi acordată numai în baza unei convenții
internaționale sau in condiții de reciprocitate.
27
Bibliografie
28