Tema 4

Sancţiunea contravenţională

4.1. Definirea, trăsăturile, scopul şi trasaturile sancţiunii contravenţionale

Sancţiunea contravenţională este o măsură de constrîngere statală şi un mijloc de
corectare şi reeducare ce se aplică, în numele legii, persoanei care a săvîrşit o contravenţie.
(art. 32 din Codul Contraventional al RM).
Deşi ideal este ca toţi destinatarii normelor juridice contravenţionale să se conformeze
regulilor de conduită stabilite, realitatea demonstrează că o parte dintre subiecţii dreptului
contravenţional nu le respectă, transformînd raportul de conformare într-un raport de conflict.
Pentru restabilirea legalităţii şi a ordinii de drept, ca ultimă soluţie, legiuitorul a prevăzut în
norma juridică şi a delegat organelor sale competente atribuţia de a aplica sancţiuni celor care
încalcă preceptele normelor contravenţionale.
Trăsături caracteristice:
 este o formă de constrîngere statală, prevăzută de legea contravenţională;
 se aplică numai în cazul comiterii cu vinovăţie a unei fapte antisociale, stipulate în Cod
Contraventional;
 se aplică numai de către organele abilitate prin legea contravenţională;
 se aplică, de regulă, în mod extrajudiciar;
 nu atrage consecinţele antecedentului penal.

4.2. Sistemul de sancţiuni contravenţionale (art. 32 – 39 Cod Contraventional)

Sistemul de sancţiuni este stabilit expres de legea contravenţională.
În funcţie de destinatar, sistemul sancţiunilor contravenţionale poate fi divizat în două
blocuri:
 sancţiunile aplicabile persoanei fizice;
 sancţiunile aplicabile persoanei juridice.

Sancţiunile contravenţionale aplicabile persoanei fizice sunt:

 avertismentul;
 amenda;
 privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate;
 privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii;
 aplicarea punctelor de penalizare;
 privarea de dreptul special (de a conduce vehicule, de a deţine armă şi de portarmă);
 munca neremunerată în folosul comunităţii;
 arestul contravenţional;

Sancţiunile contravenţionale aplicabile persoanei juridice sunt:

 amenda;
 privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate.

1
 4.3. Aplicarea sancţiunii contravenţionale

Avertismentul (art. 33 Cod Contraventional)

Def: Avertismentul constă în atenţionarea contravenientului asupra pericolului
faptei săvîrşite, recomandîndu-i să respecte pe viitor dispoziţiile legale.
Avertismentul se aplică în scris de către organul competent ce a soluţiona cauza
contravenţională, în modul stabilit de lege.

Amenda (art. 34 Cod Contraventional)

Def: o sancţiune pecuniară, care se aplică în cazurile şi în limitele prevăzute de Codul
Contaventional.
Amenda se stabileşte în unităţi convenţionale. O unitate convenţională = cu 50 de lei.
Amenda aplicată persoanelor fizice este în mărime de la 1 la 500 de unitati conventionale
Persoanelor cu funcţie de răspundere şi persoanelor juridice – de la 10 la 1500 unitati
conventionale.
Legea contravenţională în vigoare a modificat esenţial procedura contravenţională. Este
prevăzută inclusiv o procedură accelerată (simplificată), potrivit căreia agentul constatator, în
limitele competenţei stabilite, cercetează cauza şi emite decizia de aplicare a sancţiunii
contravenţionale la locul constatării faptei contravenţionale.
Persoana vinovată de comiterea unei fapte contravenţionale şi supusă amenzii este în
drept să achite jumătate din amenda stabilită, dacă o plăteşte în cel mult 72 de ore (3 zile) din
momentul stabilirii ei. În acest caz, se consideră că sancţiunea amenzii este executată integral.
Prescripţia achitării amenzii este de 30 de zile de la data stabilirii ei.
Dacă persoana fizică nu a plătit amenda în decursul a 30 de zile de la data stabilirii ei,
instanţa de judecată o poate înlocui, după caz, cu:
 amendă în mărime dublă, care însă nu poate depăşi limita maximă a sancţiunii cu amenda
prevăzută de norma materială contravenţională sau de art. 34 din Cod Contraventional al
RM;
 privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un an;
 muncă neremunerată în folosul comunităţii, calculandu-se o oră de muncă pentru o
unitate convenţională, durata muncii fiind de cel mult 60 de ore;
 arest contravenţional, calculîndu-se o zi de arest pentru 2 unităţi convenţionale, durata
arestului fiind de cel mult 30 de zile. În acest caz, se va ţine cont de restricţiile prevăzute
în art. 38 alin. (4).
Dacă persoana sancţionată pentru săvarşirea contravenţiei din domeniul circulaţiei
rutiere (art. 228-245 din CC al RM) nu a plătit benevol şi integral amenda în decursul a 30 de
zile de la data stabilirii ei, aceasta se înlocuieşte cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită
activitate, prin ridicarea dreptului de a conduce vehicule pe un termen de la 6 luni la un an.
Pentru situaţiile enumerate în art. 34 alin. (4) lit.a), c) şi d) din Codul Contraventional al
RM, privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un an
poate fi aplicată ca sancţiune complementară.

2
 Dacă persoana juridică nu a plătit benevol şi integral amenda în decursul a 30 de zile de
la data stabilirii ei, aceasta poate fi înlocuită cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită
activitate pe un termen de la 6 luni la un an şi/sau cu afişarea ori difuzarea actului de sancţionare.

Procedura:
Amenda se înlocuieşte de către instanţa de judecată la demersul agentului constatator sau
al procurorului. În cazul în care sancţiunea amenzii este stabilită de instanţa de judecată,
înlocuirea se efectuează de instanţă la demersul executorului judecătoresc.

Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate. Privarea de dreptul de a

deţine anumite funcţii (art. 35 Cod Contraventional)
Def: Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate constă în interzicerea
temporară aplicată persoanei fizice de a desfăşura o anumită activitate, inclusiv prin
privarea acesteia de un drept special.
Sancţiunea privării de dreptul de a desfăşura o anumită activitate poate fi aplicată în cazul
în care activitatea a fost folosită la săvîrşirea contravenţiei sau în cazul în care contravenţia
reprezintă o încălcare a regulilor de desfăşurare a acestei activităţi.
Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate sau privarea de dreptul de a deţine
anumite funcţii poate fi aplicată de instanţa de judecată pentru un termen de la 3 luni la un an.
Această sancţiune se aplică în cazurile în care, ţinand cont de caracterul contravenţiilor comise
de persoana vinovată, legea declară ca fiind inadmisibilă desfăşurarea unei anumite activităţi sau
deţinerea unei anumite funcţii de către aceasta.

Aplicarea punctelor de penalizare. Privarea de dreptul special (art. 36 Cod

Contraventional)
În cazurile şi în mărimea prevăzută de sancţiunea normei contravenţionale din capitolul
XIII (contravenţiile din domeniul circulaţiei rutiere, art. 228-245 din CC al RM), conducătorului
de vehicul declarat vinovat de săvarşirea contravenţiei, odată cu aplicarea sancţiunii principale, i
se acordă un număr de puncte de penalizare ca sancţiune complementară.
Dacă sancţiunea prevăzută de lege condiţionează acumularea a 15 puncte de penalizare,
agentul constatator remite cauza contravenţională spre examinare în instanţa de judecată
competentă, care, odată cu sancţiunea principală şi cu aplicarea punctelor de penalizare, aplică
privarea de dreptul special de a conduce vehicule pe un termen de la 6 luni la un an ca sancţiune
complementară.
Punctele de penalizare se anulează la expirarea termenului de 6 luni de la data constatării
contravenţiei pentru care au fost aplicate sau de la data privării, prin hotărîre judecătorească, de
dreptul de a conduce vehicule.
Punctele de penalizare se anulează la prezentarea documentului confirmativ care atestă
trecerea programului special de instruire pentru anularea punctelor de penalizare aprobat de
Guvern.
Modul de evidenţă a punctelor de penalizare şi modul de asigurare a accesului titularului de
permis de conducere la informaţia despre punctele de penalizare se stabilesc de Guvern.

3
 Privarea de dreptul de a conduce vehicule se aplică de instanța de judecată pe un termen de
la 6 luni la 3 ani, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2).
Privarea de dreptul de a conduce vehicule nu poate fi aplicată persoanei cu dizabilități care
foloseşte vehiculul ca unic mijloc de deplasare, cu excepția cazurilor în care l-a condus
atribuindu-i cu bună ştiință un număr de înmatriculare fals ori l-a condus în stare de ebrietate
produsă de alcool sau de alte substanțe, ori s-a eschivat de la examenul medical de constatare a
acestei stări, ori a părăsit locul accidentului rutier la care a fost participant.
Privarea de dreptul de deţinere sau port şi folosire a armei se dispune de instanţa de
judecată pentru un termen de la 2 ani la 5 ani în funcţie de gravitatea contravenţiei prevăzute în
partea specială a cărţii întîi.
La expirarea termenului de privare de dreptul de a conduce vehicule sau de dreptul de a
deţine armă şi de portarmă, persoana este repusă în acest drept.

Munca neremunerată în folosul comunităţii (art. 37 Cod Contraventional)

Def: Munca neremunerată în folosul comunităţii este o ce constă în antrenarea
contravenientului persoană fizică, în afara timpului de serviciu de bază sau de studii, la
munca stabilită de autoritatea administraţiei publice locale.
Se stabileşte pe o durată de la 10 la 60 de ore, se execută timp de 2-4 ore pe zi şi poate fi
aplicată doar persoanelor care acceptă să execute o asemenea sancţiune.
Contravenientul sancţionat cu muncă neremunerată în folosul comunităţii îşi asumă în
scris un angajament, prin care se obligă să se prezinte în termen de 10 zile la oficiul de executare
pe a cărui rază teritorială îşi are domiciliul.
În caz de eschivare de la munca neremunerată în folosul comunităţii, această sancţiune se
înlocuieşte cu arest contravenţional, calculîndu-se o zi de arest pentru 2 ore de muncă
neremunerată în folosul comunităţii. Este de menţionat că munca neremunerată în folosul
comunităţii nu poate fi aplicată persoanelor declarate invalizi de gradul I şi II, militarilor în
termen, militarilor şi efectivului atestat al organelor afacerilor interne, angajaţi pe bază de
contract, femeilor gravide, persoanei care este unicul întreţinător al copilului cu vîrsta de pînă la
8 ani şi nici persoanelor care au împlinit vîrsta generală de pensionare. Această sancţiune se
prestează în cel mult 6 luni, timp care curge de la data rămînerii definitive a hotărîrii
judecătoreşti.

Arestul contravenţional (art. 38 Cod Contraventional) (sancţiune contravenţională

excepţională)
Def: Arestul contravenţional este o sancţiune contravenţională care constă în
privarea de libertate pe un termen stabilit prin hotărîrea judecătorească.
El se aplică, de regulă, pentru săvîrşirea unei fapte care atentează sau creează un pericol
real pentru sănătatea ori integritatea corporală a persoanei, sau în cazul neexecutării intenţionate
a unei alte sancţiuni contravenţionale.
Durata arestului contravenţional este de la 3 la 15 de zile. În cazul concursului de
contravenţii sau al cumulului de hotărîri de sancţionare, pentru care, conform legii, se prevede în
calitate de sancţiune arestul contravenţional, instanţa de judecată poate aplica această sancţiune pe
un termen de pînă la 30 de zile. Durata reţinerii contravenţionale se include în durata arestului
contravenţional.
Această sancţiune nu poate fi aplicată dacă acesta ar amenința sau ar pune în pericol real
sănătatea ori integritatea corporală a contravenientului, persoanelor cu dizabilităţi severe şi

4
accentuate, militarilor în termen, militarilor şi angajaţilor cu statut special ai Ministerului
Afacerilor Interne, angajaţi în bază de contract, minorilor, femeilor gravide, femeilor care au
copii cu vîrsta de pînă la 8 ani, persoanei care este unicul întreţinător al copilului cu vîrsta de
pînă la 16 ani şi nici persoanelor care au împlinit vîrsta generală de pensionare. Pentru săvârșirea
contravenției prevăzute la art. 781 poate fi aplicat arestul contravențional persoanelor care au
împlinit vârsta generală de pensionare, cu condiția că nu există impedimente justificate legate de
starea lor de sănătate.

Privarea persoanei juridice de dreptul de a desfăşura o anumită activitate (art. 39 Cod

Contraventional)
Se aplică numai persoanei juridice.
Privarea persoanei juridice de dreptul de a desfăşura o anumită activitate constă în
stabilirea interdicţiei de a încheia anumite tranzacţii, de a emite acţiuni sau alte titluri de valoare,
de a primi subvenţii, înlesniri şi alte avantaje de la stat sau de a desfăşura alte activităţi. Ea poate
fi limitată la un anumit teritoriu al unităţii administrativ-teritoriale sau la o anumită perioadă a
anului şi se stabileşte pentru un termen de la 3 luni la un an.

§ 3. Aplicarea sancţiunii contravenţionale (art. 41 – 44 Cod Contraventional)

Regulile generale de aplicare a sancţiunii contravenţionale prevăzute în dispoziţiile

normelor din capitolul V al cărţii întîi din Codul Contraventional al RM.
Pedeapsa contravenţionale se aplică:
 în limitele sancţiunii contravenţiei comise;
 în funcţie de caracterul şi de gradul prejudiciabil al contravenţiei comise;
 în strictă conformitate cu prevederile Codului Contraventional al RM;
 cu luarea în consideraţie a următorilor factori: caracterul valorilor sociale la care s-a
atentat, de persoana celui ce a atentat la aceste valori, de gradul şi forma vinovăţiei lui, de
circumstanţele ce atenuează şi de cele ce agravează răspunderea etc.

Circumstanţe atenuante (art. 42 Cod Contraventional)

 prevenirea consecinţelor prejudiciabile sau repararea benevolă a prejudiciului;
 contribuirea la descoperirea contravenţiei;
 săvîrşirea contravenţiei într-un concurs de împrejurări personale sau familiale;
 săvîrşirea contravenţiei de către un minor, o femeie gravidă sau o persoană care întreţine
copil cu vîrsta de pînă la 8 ani;
 provocarea contravenţiei prin acţiunile ilegale sau imorale ale victimei.
Este binevenit şi corect, în viziunea noastră, că legea contravenţională împuterniceşte
organul (persoana cu funcţie de răspundere) care examinează cazul cu privire la comiterea
contravenţiei să poată declara drept atenuante şi unele circumstanţe neprevăzute de legislaţie (art.
42 alin. (2) Cod Contraventional al RM).

Circumstanţe agravante (art. 43 Cod Contraventional)

5
  continuarea comportării ilicite, contrar somaţiei de a se pune capăt unei astfel de
comportări;
 săvîrşirea contravenţiei de către o persoană anterior sancţionată contravenţional sau
condamnată, al cărei antecedent nu a fost stins;
 instigarea sau atragerea minorilor la săvîrşirea contravenţiei;
 săvîrşirea contravenţiei de către un grup de persoane;
 săvîrşirea contravenţiei profitîndu-se de condiţiile unor calamităţi naturale sau ale altor
stări excepţionale;
 săvîrşirea contravenţiei în stare de ebrietate produsă de alcool sau de alte substanţe;
 săvîrşirea contravenţiei faţă de un minor, o femeie, o persoană în etate sau faţă de o
persoană care se află în imposibilitatea de a se apăra;
 săvîrşirea repetată a unor contravenţii similare pe parcursul unui an.
Lista este exhaustivă.
Este de menţionat că, dacă circumstanţa este prevăzută în Partea specială a Cărţii întîi a
Coduli Contraventional al RM ca element constitutiv al contravenţiei, ea nu poate fi luată în
considerare la aplicarea sancţiunii ca circumstanţă agravată.

Aplicarea sancţiunii contravenţionale în cazul pluralităţii de contravenţii (art. 431

Cod Contraventional)
La aplicarea sancțiunii pentru tentativa de contravenție se ține cont de circumstanțele în
virtutea cărora fapta nu şi-a produs efectul.
Mărimea sancțiunii pentru tentativa de contravenție nu poate depăşi trei sferturi din
maximul celei mai aspre sancțiuni prevăzute la articolul corespunzător din partea specială a cărții
întîi pentru contravenția consumată.

Aplicarea sancţiunii contravenţionale în cazul pluralităţii de contravenţii (art. 44

Cod Contraventional)
(1) În cazul în care una şi aceeaşi persoană săvîrşeşte două sau mai multe contravenţii, se
aplică sancţiune pentru fiecare contravenţie în parte.
(2) Dacă persoana este declarată vinovată de către instanţa de judecată de săvîrşirea a
două sau mai multor contravenţii, se aplică sancţiune pentru fiecare contravenţie în parte,
stabilindu-se definitiv sancţiunea pentru concurs de contravenţii prin absorbţia sancţiunii mai
uşoare de sancţiunea mai gravă ori prin cumulul sancţiunilor aplicate în limitele stabilite de
articolul care prevede sancţiunea mai gravă.

Legiuitorul stabileşte şi regulile aplicării sancţiunii contravenţionale în cazul săvîrşirii a

mai multor contravenţii. În cazul în care una şi aceeaşi persoană săvîrşeşte două sau mai multe
contravenţii, se aplică cîte o sancţiune pentru fiecare dintre ele.
Dacă persoana este declarată vinovată de săvîrşirea a două sau mai multe contravenţii ale
căror cazuri sînt examinate de unul şi acelaşi organ, atunci se aplică cîte o sancţiune pentru
fiecare contravenţie în parte, stabilindu-se definitiv sancţiunea pentru un concurs de contravenţii
prin absorbirea sancţiunii mai uşoare de sancţiunea mai gravă ori prin cumulul, total sau parţial,
al sancţiunilor aplicate în limitele stabilite de articolul care prevede sancţiunea mai gravă. În
acest caz, la sancţiunea principală se poate adăuga una dintre sancţiunile complementare,
prevăzute de articolele privind răspunderea pentru oricare dintre contravenţiile săvîrşite (art. 44
din CC al RM).

6
 În cazul în care la săvîrşirea unei contravenţii au participat mai multe persoane,
respectîndu-se prevederile principiului personalităţii sancţiunii contravenţionale, se aplică cîte o
pedeapsă pentru fiecăre persoană aparte.
O importanţă deosebită la aplicarea corectă a sancţiunilor contravenţionale o are instituţia
prescripţiei. Potrivit legii contravenţionale (art. 30 din CC al RM), sancţiunea contravenţională
poate fi aplicată nu mai tîrziu de trei luni de la comiterea contravenţiei, iar în cazul contravenţiei
continue – nu mai tîrziu de trei luni de la data săvîrşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni.
Termenele de aplicare a sancţiunilor contravenţionale se suspendă din momentul
încheierii examinării în fond a cauzei pînă la pronunţarea de către instanţa de judecată a hotărîrii
definitive, dar nu pot depăşi un an de la data comiterii contravenţiei.

Depăşirea termenului de prescripţie înlătură aplicarea sancţiunii contravenţionale. În acest

caz procedura contravenţională nu poate fi începută, iar cea începută urmează să fie încetată.

4.4. Repararea prejudiciului şi executarea obligaţiei a cărei neîndeplinire este

sancţionată (art. 45-46 CC)

Dacă în urma contravenţiei s-a pricinuit o pagubă materială unei persoane fizice sau
juridice, persoana prejudiciată este în drept să-şi valorifice pretenţiile civile potrivit dreptului
comun.
Soluţionand cauza contravenţională, autoritatea competentă este în drept, la cererea
victimei, să dispună de repararea prejudiciului cauzat prin contravenţie în cazul în care nu există
divergenţe asupra întinderii lui.
Potrivit legii, pentru dispunerea reparării prejudiciului cauzat prin contravenţie
concomitent cu soluţionarea cauzei contravenţionale sînt necesare următoarele condiţii:
a) prezenţa cererii victimei cu privire la repararea prejudiciului;
b) lipsa de divergenţe asupra întinderii prejudiciului;
c) disponibilitatea autorităţii care examinează cauza contravenţională (art. 45 alin. (2) din
Codul Contraventional al RM, declară numai dreptul autorităţii competente la asemenea
activităţi procesuale).
În cazul în care chestiunea cu privire la repararea pagubei materiale n-a fost cercetată
concomitent cu cazul contravenţional, ea se rezolvă pe calea procedurii judiciare civile.
În toate cazurile de răspundere delictuală civilă, pagubele trebuie să fie produse doar prin
comiterea unei contravenţii.
Pe langă obligaţia de a repara paguba pricinuită, legislaţia contravenţională (art. 46 din
Codul Contraventionala al RM) stipulează că aplicarea sancţiunii contravenţionale nu absolvă
persoana care a comis contravenţia de executarea obligaţiei pentru a cărei neîndeplinire a fost
aplicată sancţiunea contravenţională.