Ferdinand

Rege al României

Regele Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen al României

Date personale
Nume la naștere Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen

Născut 24 august 1865

Sigmaringen

Decedat 20 iulie 1927 (61 de ani)

Sinaia

Înmormântat Mănăstirea Curtea de Argeș

Părinți Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen

Antónia a Portugaliei

Frați și surori Wilhelm, Prinț de Hohenzollern

Prințul Karl Anton de Hohenzollern

Căsătorit cu Maria de Edinburgh

Copii Carol al II-lea, Regele României

Elisabeta, Regina Greciei
Maria, Regina Iugoslaviei
Principele Nicolae
Ileana, Arhiducesa Austriei
Principele Mircea

Cetățenie Germania
 Religie Biserica Romano-Catolică

Ocupație om politic
Apartenență nobiliară
Titluri prince of the Holy Roman Empire[*]

Familie nobiliară Casa Regală de Hohenzollern-Sigmaringen

Imn regal Trăiască Regele

Rege al României
Domnie 10 octombrie 1914 – 20 iulie 1927

Predecesor Carol I al României

Succesor Mihai al României

Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 12/24 august 1865, Sigmaringen - d. 20 iulie 1927,

Castelul Peleș, Sinaia) a fost al doilea rege al României, din 10 octombrie 1914 până la moartea sa.
Ferdinand (nume la naștere Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen) a fost
al doilea fiu al prințului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen și al Infantei Antónia a Portugaliei,
fiica regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei și a reginei Maria a II-a. Familia sa făcea parte din
ramura catolică a familiei regale prusace de Hohenzollern.
Ferdinand și-a petrecut copilăria și adolescența la reședința familiei din Sigmaringen, Germania. În
1885 a terminat cursurile Școlii de ofițeri din Kassel, fiind numit cu gradul de sublocotenent în cadrul
Regimentului 1 Gardă de la Curtea Regală a Prusiei. A urmat apoi studii la Universitatea din Leipzig
și la Școala Superioară de Științe Politice și Economice din Tübingen, pe care le-a absolvit în 1889.
Începând cu 1889 a devenit Principe de Coroană al Regatului României, în urma renunțării tatălui și
fratelui său mai mare, Wilhelm, la drepturile de succesiune la coroana regală a României. Din acel
moment s-a stabilit în România, unde și-a continuat cariera militară, având și o serie de comenzi
onorifice, fiind înaintat până la gradul de general de corp de armată.
S-a căsătorit la 29 decembrie 1892, la Sigmaringen, cu prințesa Maria Alexandra Victoria de Saxa-
Coburg și Gotha, nepoată a reginei Victoria, fiică a ducelui Albert de Edinburgh și a marii ducese
Maria Alexandrovna Romanov, unica fiică a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei.
Ferdinand a devenit rege al Regatului României la 10 octombrie 1914, sub denumirea de Ferdinand
I, în urma morții unchiului său, regele Carol I. A condus România în timpul Primului Război Mondial,
alegând să lupte de partea Antantei împotriva Puterilor Centrale, fapt care a avut ca efect
excluderea sa din Casa Regală de Hohenzollern de către împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei.
La sfârșitul războiului România a încheiat procesul de realizare a statului național-unitar, prin unirea
Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Vechiul Regat. La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia,
Ferdinand s-a încoronat drept rege al României Mari.
În anii care au urmat Primului Război Mondial România a cunoscut o serie de transformări profunde,
în special prin aplicarea reformei agrare și a votului universal.
În anul 1925 a izbucnit criza dinastică, provocată de renunțarea principelui Carol la drepturile sale de
succesiune la Coroana României, fapt ce l-a determinat pe Ferdinand să îl excludă pe Carol din
Casa Regală a României și să îl numească drept principe moștenitor pe fiul acestuia, Mihai, care
avea să succeadă la tron.
Ferdinand a murit la Sinaia, la 20 iulie 1927, în urma unui cancer galopant la colon. A fost
înmormântat la Mănăstirea Curtea de Argeș.