Managementul în context de criză

Andrei Georgeta Eugenia

Prin lucrarea prezentă ne propunem să abordăm importanța managementului în context

de criză în cadrul organizațiilor. În acest sens scopul nostru este acela de a identifica rolul pe care
îl are managementul în gestionarea situațiilor de criză astfel încât organizațiile să-și mențină
imaginea în sfera de business și să-și păstreze competitivitatea. Demersul nostru este unul
teoretic, iar pentru început vom conceptualiza noțiunile cu care operăm.
Definim organizațiile ca „un sistem complex de interrelații al cărui comportament
comunică mediului extern cotele de performanță la care se situează la un moment dat”
(Chiciudean și David, 2011, p. 17). Comunicarea este cea care reglementează relațiile dintre
organizație și mediul extern, conform autorilor citați există 3 perspective prin care comunicarea
poate fi analizată ca un proces, ca un ansamblu simbolic, grafic, verbal și audiovizual și ca un
feedback (Chiciudean și David, 2011). Comunicarea joacă un rol primordial pentru organizații și
astfel nu putem discuta despre situațiile de criză fără a aduce în discuție elemente ce țin de
comunicarea de criză, cu precizarea că cele două sunt considerate a fi discipline de studiu
distincte, chiar dacă sunt interconectate. Criza organizațională este văzută ca „un eveniment sau
o serie de evenimente specifice, neașteptate și ieșite din sfera rutinei care creează înalte niveluri
de incertitudine și amenințare sau sunt percepute ca amenințând obiectivele de maximă prioritate
ale unei organizații” (Ulmer, Sellnow și Seeger, 2007, p. 4). Comunicarea de criză este cea care
relefiează existența unei crize la nivel organizațional și se referă la „întreruperea sau bulversarea
fluxurilor informaționale în interiorul organizației sau/și între organizație și mediul
extraorganizațional, care face imposibilă desfășurarea dialogului și negocierii și are ca finalitate
confruntarea în spațiul comunicațional până la punctul de pierdere a identității organizaționale și
comunicaționale” (Chiciudean și David, 2011, p. 49). De cele mai multe ori organizațiile se
confruntă cu situații de criză datorate impedimentelor financiare sau crizei generate la nivel
extern, de exemplu criza provocată de contextual pandemic la nivel internațional. Situațiile de
criză suscită foarte mult managementul organizației, un management bun va reuși să
contracareze această situație de criză și să abordeze o comunicare eficientă atât la nivel intern cât
și la nivel extern. Stilul de comunicare este interconectat cu structura organizațională, climatul
organizational, cultura organizațională, stilul de conducere, dar și procesul managerial. Procesul
managerial este o component a culturii manageriale care la rândul său este o subcomponentă a
culturii organizaționale. În esență cultura managerială se referă la aspecte ce țin de valorile,
aspirațiile și comportamentele managerilor, dar și stilurile de management practicate în cadrul
organizației, care conduc la performanța organizațională și implicit la un sistem eficient de
gestionare a crizelor. Dacă în mod normal, în situații de stabilitate funcțiile managementului,
conform lui Henry Fayol[CITATION Fay88 \n \t \l 1048 ] sunt de previziune, organizare, comandă,
coordonare și control, în situații de criză managementul se concentrează pe următorii cinci piloni
„sesizarea şi diagnosticarea problemei; alegerea unui anumit tip de răspuns, mobilizarea
resurselor şi implementarea răspunsului, asigurarea unui flux intern de informaţii, asigurarea
unui flux de informaţii către mediile externe” (Reilly, 1993, p. 119-120). După cum se poate
observa ultimii doi piloni țin de comunicarea de criză, de modul în care organizația alege să
comunice la nivel intern și extern și o parte din această responsabilitate intră sub spectrul
activităților desfășurate de specialiștii în relații publice, în timp ce primii trei se referă la
organizarea efectivă și la investirea responsabilă a resurselor în vederea depășirii momentului de
criză. În acest cadru, considerăm oportună introducerea noțiunii de diagnoză organizațională.
Aceasta din urmă face parte din managementul strategic al resurselor umane din cadrul
companiei și poate preîntâmpina crize generate la nivel intern, cu excepția celor care sunt
generate de problemele economice. Preîntâmpinarea crizelor interne se realizează prin măsurarea
periodică a nivelului de satisfacție al angajaților și printr-o analiză cât mai verosimilă, care
implicit contribuie la creșterea productivității în cadrul companiei, intrând sub sfera funcției de
previzionare. Acest proces de diagnoză organizațională este realizat de specialiștii în psihologie
organizațională, dar necesită să fie previzionat, planificat și organizat de management. În
momentul de criză un instrument important în gestionarea crizelor pe care managementul trebuie
să-l asigure este planul de Management al crizei care „ creează un sistem de răspunsuri
organizate şi eficiente (….) și oferă un sistem care poate salva vieţi, poate reduce expunerea unei
organizaţii la factorii de risc şi poate permite luarea măsurilor de remediere fără a fi efectuate
alte analize de detaliu[CITATION Coo99 \p 79 \l 1048 ] intrând sub incidența funcțiilor de
organizare, coordonare, comandă și control.
Resursa umană este cea care generează productivitate și motivarea acesteia ține de
abilitățile managementului. Tocmai de aceea subliniem rolul managementului în
preîntâmpinarea, dar și în soluționarea crizelor în cadrul organizației, fie că vorbim despre crize
la nivel intern, fie că vorbim despre crize generate de factorii externi și transpuse prin probleme
de ordin economic.

Bibliografie

Chiciudean, I., & David, G. (2011). Managementul comunicării în situații de criză. București:
Comunicare.ro.
Coombs, T. (1999). Ongoing Crisis Communication : Planning, Managing and Responding.
Londra: Sage.
Fayol, H. (1988). General and industrial management. Financial Times Prentice Hall.
Reilly, A. (1993). Preparing for the Worst: The Process of Effective Crisis Management",
Industrial & Environment Crisis Quarterly. Industrial & Environment Crisis Quarterl,
pp. 115-143.
Ulmer, R., Sellnow, T., & Seeger, M. (2007). Effective Crisis Communication: Moving From
Crisis to Opportunity. Thousand Oaks, California: Sage Publications.

10.07.2020 Semnătura