1.

Pot cumpăra sau vinde:

a) toţi cei cărora nu le este interzis prin lege;
b) persoanele cu capacitate de exerciţiu restrânsă, în toate cazurile, fără încuviinţarea părinţilor sau a
tutorelui ori a instanţei de tutelă şi familie;
c) persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu, doar cu încuviinţarea reprezentanţilor legali.

2. Incapacitatea de a cumpăra:
a) se sancţionează cu nulitatea absolută, în cazul încălcării dispoziţiilor privind incapacitatea de a
cumpăra drepturi litigoase;
b) se aplică mandatarilor pentru bunurile pe care sunt însărcinaţi să le vândă, cu excepţia cazului în
care au fost împuterniciţi în mod expres în acest sens sau cuprinsul contractului a fost determinat în
asemenea mod încât să excludă posibilitatea unui conflict de interese;
c) se aplică judecătorilor în cazul cumpărării unui drept litigios în vederea îndestulării unei creanţe
care s-a născut înainte ca dreptul să fi devenit litigios, dacă acesta este de competenţa instanţei
judecătoreşti în circumscripţia căreia îşi desfăşoară activitatea.

3. Este sancţionată cu nulitatea relativă:

a) cumpărarea prin licitaţie publică, de către funcţionarii publici, a bunurilor a căror vânzare se face
prin intermediul lor;
b) cumpărarea de către curator, direct sau prin persoane interpuse, a bunurilor persoanelor pe care le
reprezintă;
c) cumpărarea de către mandatari a bunurilor pe care sunt însărcinaţi să le vândă, cu excepţia cazului
în care au fost împuterniciţi în mod expres în acest sens, însă numai în situaţia vânzărilor prin
licitaţie publică.

4. Este sancţionată cu nulitatea absolută:

a) cumpărarea de către notarii publici a drepturilor succesorale ori a cotelor-părţi din dreptul de
proprietate de la comoştenitori sau coproprietari, după caz;
b) cumpărarea de către executorii judecătoreşti, direct sau prin persoane interpuse, chiar şi prin licitaţie
publică, a bunurilor a căror vânzare se face prin intermediul lor;
c) cumpărarea făcută de un avocat pentru apărarea drepturilor celui ce stăpâneşte bunul în legătură cu
care există dreptul litigios.

5. Incapacitatea de a vinde:
a) se aplică în cazul tutorilor, pentru vânzarea bunurilor proprii, la un preţ care constă într-o sumă
de bani provenită din vânzarea bunurilor pe care le administrează;
b) se aplică judecătorilor, pentru vânzarea drepturilor succesorale ori a cotelor-părţi din dreptul de
proprietate, către ceilalţi comoştenitori sau coproprietari, după caz;
c) se aplică persoanelor care intră sub incidența dispoziţiilor privind această incapacitate și atunci
când încheie contracte în care, în schimbul unei prestaţii promise de acestea, cealaltă parte se
obligă să plătească o sumă de bani.

6. Pot face obiectul vânzării:

a) bunurile scoase temporar din circuitul civil prin convenţie sau testament, în condiţiile prevăzute
de lege;
b) bunurile statului sau ale unităţilor adminstrativ-teritoriale care, prin natura lor sau prin declaraţia
legii, sunt de uz sau interes public;
c) orice bunuri a căror vânzare nu este interzisă ori limitată prin lege sau prin convenţie ori testament.
7. În cazul vânzării unui bun viitor:
a) vânzătorul este ţinut să plătească daune-interese, dacă nerealizarea sau nerealizarea parţială a
bunului dintr-un gen limitat, care nu există la data încheierii contractului, este determinată de culpa
sa;
b) cumpărătorul nu poate fi obligat la plata preţului, chiar dacă şi-a asumat riscul nerealizării bunului
sau genului limitat;
c) în materia construcţiilor sunt aplicabile dispoziţiile corespunzătoare privind cartea funciară.

8. În cazul vânzării unui bun viitor:

a) dacă bunul s-a realizat numai parţial, cumpărătorul are alegerea fie de a cere desființarea vânzării,
fie de a pretinde reducerea corespunzătoare a preţului;
b) cumpărătorul dobândeşte proprietatea din momentul încheierii contractului;
c) bunul viitor care face obiectul vânzării este considerat realizat la data la care devine apt de a fi
folosit potrivit destinaţiei în vederea căreia a fost încheiat contractul.

9. Determinarea ulterioară a preţului:

a) poate fi realizată dacă părţile au convenit asupra unei modalităţi de determinare a acestuia, dar nu
mai târziu de data plăţii şi printr-un nou acord de voinţă al părţilor;
b) poate fi realizată de una sau mai multe persoane desemnate potrivit acordului părţilor;
c) se va realiza, atunci când persoanele desemnate de părţi nu determină preţul în termen de cel mult
3 luni de la încheierea contractului, de către un expert desemnat din oficiu de președintele
judecătoriei de la locul executării contractului.

10. Prețul:
a) atunci când se determină în funcţie de greutate, nu va ţine seama de greutatea ambalajului;
b) este suficient determinat, dacă poate fi stabilit potrivit împrejurărilor;
c) este prezumat a fi preţul mediu practicat în ultimele 10 zile lucrătoare de vânzătorul care vinde în
mod obişnuit bunurile care fac obiectul contractului.

11. În materia vânzării:

a) dacă bunurile care fac obiectul contractului trebuie transportate dintr-un loc în altul, cheltuielile de
transport sunt în sarcina cumpărătorului;
b) cheltuielile aferente operaţiunilor de plată a prețului sunt în sarcina cumpărătorului, orice clauză
contrară fiind considerată nescrisă;
c) când preţul este într-atât de disproporţionat față de valoarea bunului, încât este evident că părţile nu
au dorit să consimtă la o vânzare, se aplică sancţiunea nulităţii absolute.