Atat de aproape de Domnul….

Atat de departe de Domnul

      Atat de departe de Domnul… Atat de departe de Cel care a facut tot ce a fost posibil si imposibil
pentru ca tu, omule, sa-L cunosti, sa-L simti, sa-L iubesti…

      Atat de departe de Cel care a varsat cerul pe pamant pentru ca bezna sa se prefaca in lumina,
deznadejdea in speranta, ura in dragoste si moartea in viata si slava…

      Atat de departe… De ce ? De ce, omule, esti atat de departe de Iisus ? De ce Ii doresti atat de putin
prezenta ? De ce refuzi sa-L cunosti si sa stai o clipa de vorba cu El ? El vrea sa-ti spuna ceva, vrea sa-ti
arate ca ai nevoie de El, dar ca si El are nevoie de tine… Ca din multimea ingerilor de slava care-i
slujesc si a fiintelor nepatate care populeaza Universul, tu, asa de mic, neinsemnat si trecator cum esti, Ii
lipsesti.

     Atat de departe de Domnul… E de neinteles… Atat de putina rugaciune, atat de putin zbor spre cer,
atat de dese prabusiri in tarana, atat de putina cunostinta despre Iisus…

     V-ati gandit vreodata cat de putini oameni se inchina lui Iisus ? Aproape cinci miliarde de oameni
sunt cufundati in cea mai intunecata idolatrie, inchinandu-se oamenilor, mortilor, spiritelor, animalelor,
plantelor, profetilor, pietrelor, stelelor, vazduhului, diavolului… Oamenii acestia sunt atat de departe de
Iisus…

     Dar dintre cele doua miliarde de crestini, oare cati se inchina adevaratului Iisus ? Cati Il cunosc pe
Cel caruia pretind ca I se inchina ? 
     Dar noi ? Cati dintre noi Il cunoastem cu adevarat ? 

     Va invit in aceasta ora intr-o calatorie scurta, dar pe care o dorim urmata de hotarari si cautari noi, in
cel mai frumos labirint al vietii care a fost traita vreodata pe pamant: viata lui Iisus Christos. O viata
inceputa intr-o iesle si sfarsita pe o cruce de lemn – cea mai tulburatoare din cate i-a fost dat omului sa
le traiasca.

       Pentru noi, timpul scurs intre Betleem si Golgota este o viata de om. Pentru Iisus, acest timp a
oscilat intre  clipe si eternitate. 
      Clipe, pentru ca atunci cand iubesti timpul se comprima si aproape dispare. Si nimeni nu ne-a iubit
mai mult ca Iisus…
      Eternitate, pentru ca atunci cand esti urat, cand oamenii te dispretuiesc si te prigonesc, timpul se
dilata. Si nimeni nu a fost mai dispretuit si prigonit ca Iisus.

Tema 1
Operatorul de pod
Se spune că era o dată un bărbat care lucra ca operator de pod, într-un mic orășel. Peste acel pod trecea o
linie de cale ferată, iar slujba operatorului era aceea de a ține podul ridicat, astfel încât, vapoarele să
poată trece. Iar când se apropia vreun tren, el trebuia să dea semnalul și să coboare podul.
Într-o zi însorită, omul și-a adus cu el băiețelul de 7 ani, ca să stea împreună cu el. Băiatul avea voie să
meargă pe lângă râu, să se joace în apă, să arunce pietre în apă, să prindă fluturi sau să prindă pește.
Pe la prânz, urma să treacă un tren. Omul a început pregătirile pentru coborârea podului, astfel încât,
trenul să poată circula în siguranță peste râu. Privind spre pod, a zărit un copil cățărat pe pilonul de sub
pod. Se juca exact pe locul unde podul urma să coboare. Privind mai atent a realizat îngrozit că acel
copil era chiar fiul său. Disperat, a strigat la el, dar sunetul trenului care se apropia îi acoperea vocea.
Știa că trebuie să ia o decizie rapidă. Dacă lăsa podul jos, fiul său va muri. Dacă nu îl cobora, atunci toți
oamenii din tren vor muri pentru că trenul va cădea în râu. Era o chestiune deja, de câteva secunde.
Urlând în agonie, omul a împins maneta de coborâre a podului chiar în momentul în care trenul a ajuns
în dreptul său. Fiul său a murit pe loc.
În timp ce trenul trecea, oamenii zâmbeau pe la geamuri și îi făceau cu mâna omului de la pupitru de
comandă și nu înțelegeau de ce acesta stătea cu capul plecat. Era zdrobit de durere.
Morala:
La fel a facut si Dumnezeu pentru  noi. Toti eram sortiti mortii vesnice dar El si-a dat singurul fiu sa
moara pe crucea din Golgota in locul nostru pentru ca sa fim salvati de la pierzarea vesnica si pentru a
avea o cale noua care duce in Cer. Mergem noi pe aceasta Cale, care este Isus…?

      Numele lui Iisus Christos a fost si continua sa fie cel mai controversat nume din cate exista pe
pamant. Oamenii Il adora si tot oamenii Il hulesc. Se scriu apologii, dar si critici inalte. Se incing
dispute, se tin concilii bisericesti, se scot sabiile, se ucid oameni in Numele Lui…

      Numele sau se afla pe buzele care se roaga, dar si pe cele care bleastama. Pentru unii El este un
simplu om, pentru altii El este un geniu. Unii I se inchina ca unui Fiu de Dumnezeu, altii Il rastignesc ca
pe un talhar. Unii vad in El un carturar fara egal, altii spun ca El este cel mai mare medium spiritist. Unii
cred despre El ca traieste si mijloceste in cer in favoarea oamenilor, altii spun ca nici nu a existat.

      Oamenii Il asteapta sa revina restabilind armonia universala, si tot oamenii neaga lucrarea Sa,
afirmand ca este un impostor. Regizori de cinema fac filme inspirate din viata Sa, compozitorii Il canta,
actorii incearca sa-I imite gesturile, pictorii vor sa-L zugraveasca in culorile cele mai vii, oamenii de
rand tanjesc dupa caracterul Sau…

     Si tot oamenii, fie umili, fie din inalta societate, Il neaga, Il dispretuiesc, Ii intorc spatele, Il scuipa, Il
rastignesc, Il hulesc… De ce atata zbucium in jurul Numelui Sau ? Ce forte ii atrag pe oameni atat de
mult de Persoana Sa incat sa sacrifice totul pentru a sta in preajma Lui ? Ce forte ii indeparteaza pe
oameni atat de mult de Iisus, incat sa-l urasca pana la moarte, din toate ungherele sufletului lor ?

     O reintoarcere in timp, cu doua milenii in urma, ne va fi de mare folos pentru a intelege cate ceva din
marea controversa nascuta in jurul Numelui lui Iisus. 

Tema 2
      Anul 34 al primului secol… Iisus nu se mai afla printre oameni, dar pamantul pe care a calcat in
pelerinajul Sau pamantesc incepe sa musteasca de sangele martirilor.

      Stefan este ucis cu pietre la Ierusalim pentru “vina” de a fi crestin. Petru este rastignit cu capul in jos
la Roma, iar in Grecia, la Patras, este rastignit pentru aceeasi “vina” Andrei, fratele lui Petru. Apoi, rand
pe rand, cad: Iacov, fiul lui Zebedei, decapitat la Ierusalim din ordinul lui Irod; Filip, spanzurat la
Hierapolis, in Frigia; Bartolomeu, zis si Natanael, e jupuit de viu in Armenia; Matei vamesul, zis si Levi,
este ars pe rug in Etiopia; Toma este ucis cu sulita in India; Iacov, fiul lui Alfeu, cade ucis cu maciuca in
Egipt; Iuda Tadeu este rastignit in Libia; Simon Zilotul este rastignit in Persia.

       Apoi, la Roma, Pavel cade si el victima a aceleiasi uri de neinteles, fiind decapitat din porunca lui
Nero. Pe strazile Alexandriei moare in chinuri groaznice Marcu, evanghelistul, tarat de la un capat la
celalalt al orasului. Si, in sfarsit, Luca, doctorul, isi traieste ultimele clipe in fata unui smochin din
Grecia, de care de altfel a si fost spanzurat. 

       Oamenii incep sa moara pentru Iisus si tot oamenii incep sa omoare pe cei ce sunt ai lui Iisus. Si
daca ar fi doar acestia cei care si-a pecetluit cu propria viata atasamentul lor fata de Iisus, nu ar fi prea
semnificativ numarul lor. Dar cei peste 50 de milioane de martiri din timpul Evului Mediu intunecat ?
Dar crestinii persecutati si astazi in tarile musulmane, unii dintre ei pierzandu-si nu doar bunurile,
libertatea, dar chiar si viata ? 

      Ei care “au suferit batjocuri, batai, lanturi si inchisoare, au fost ucisi cu pietre, taiati in doua cu
fierastraul, chinuiti, ucisi de sabie, au pribegit imbracati in cojoace si piei de capra, lipsiti de toate,
prigoniti, munciti, ei de care lumea nu era vrednica, au ratacit prin pustiuri, prin munti, prin pesteri si
prin crapaturile pamantului” ( Evrei 11, 36-38 ). 

     Niciun om nu poate explica forta aceea necunoscuta care i-a facut pe oamenii din toate veacurile si
din toate colturile pamantului sa-si sacrifice renumele, averile, familiile, prietenii, si chiar viata pentru a-
L urma pe Iisus. 

     Niciun om nu poate explica cum acele maini strapunse pe crucea rusinii, in cele doua milenii care au
trecut, au atras si continua sa atraga milioane de suflete din iadul pacatului, transformandu-le peste
noapte in fiinte renascute si nobile. 

      In lume au existat giganti ai gandirii, moralei si filozofiei, dar niciunul dintre ei , nici toti la un loc,
nu au putut rasturna o lume, asa cum a facut-o umilul locuitor al Nazaretului, Iisus. Socrate i-a invatat pe
oameni timp de 40 de ani; Aristotel- alti 40 de ani, iar Platon – vreo 50 de ani. Si totusi, Iisus a reusit in
doar trei ani si jumatate sa obtina infinit mai mult decat cei trei giganti ai gandirii antice, in cei peste 130
de ani de activitate insumata. 

      Care e secretul succesului lui Iisus ? Ce metode cu totul originale a folosit El, astfel incat nimeni sa
nu-l poata egala in popularitate ? 

      Pe drumul Damascului, un prigonitor a lui Iisus si al urmasilor Sai, cade cu fata in tarana
inspaimantat de viziunea pe care o are. Este Saul din Tarsul Ciliciei, fariseul din farisei, crescut dupa cea
mai ingusta partida a neamului sau. 

     “Cine sti Tu, Doamne ?” – intreaba el inspaimantat. Si, atunci cand gaseste raspunsul, Saul devine
Pavel, marele apostol al lui Iisus Christos, cel mai inflacarat misionar crestin al tuturor timpurilor. 
Concluzii
         Rostul clipelor petrecute meditand la acest subiect este altul: acela de a ne apropia de Iisus, Fiul
lui Dumnezeu, intelegandu-L mai intai ca Fiu al omului; apoi, de a ne desprinde din multimea de peste
doua miliarde de crestini care se inchina unui Christos istoric, impersonal si fara viata, facand din noi
niste inchinatori ai unui Christos viu, prezent si apropiat de nevoile si problemele vietii noastre, un
Christos adevarat.

      Acesta este Mantuitorul in care credem, pe care Il avem ca Model al vietii noastre, pe care Il
predicam. Lumea este satula de teorii si filozofii; ea are nevoie de o Persoana capabila sa o inteleaga, sa
o ajute si sa o ridice din abisul framantarilor ei. Si cine poate fi aceasta persoana daca nu Iisus Christos ?

     Dar, pentru ca sa-l primesti pe Iisus in viata ta, trebuie mai intai sa-l cauti. Vei descoperi tu insuti,
daca vei cauta, lucruri mult mai frumoase si mai uimitoare despre El. Pe masura ce Il vei cunoaste mai
bine, vei observa ca El va cobora de pe paginile Evangheliilor, patrunzand in propria ta viata. Vei dori sa
fii si tu ca El, la fel de bun, amabil, rabdator, iubitor… Daca-L vei cauta, nu ocazional, ci zi de zi, prin
rugaciune sau studiul Bibliei, vei constata ca El este Modelul ideal al vietii tale la care te vei lupta sa
ajungi cu orice pret, caci Il vei iubi din ce in ce mai mult.
Ilustratie cu codul morse. 
În vremea când telegraful era cea mai rapidă modalitate de comunicare la distanțe mari, un tânăr și-a
depus o cerere pentru ocuparea postului de operator în cod Morse. El citise anunțul în ziar. S-a dus la
adresa indicată. A intrat într-o sală mare, plină de oameni foarte ocupați, ce discutau, băteau la mașini de
scris, iar alții transmiteau mesaje Morse. Un semn de pe biroul secretarului îl îndruma să completeze un
formular și să aștepte să fie chemate într-un birou alăturat.
Tânărul nostru și-a completat formularul și a șezut alături de alți șapte candidați. După câteva minute,
tânărul s-a ridicat, a traversat sala de așteptare și a intrat în birou. E firesc, ceilalți au fost surprinși,
nepricepând ce se întâmplă. Au mormăit între ei, întrebându-se unul pe altul dacă s-a auzit vreo
chemare. Cu toții au fost de acord că tânărul făcuse o greșeală și astfel va fi descalificat. Totuși, după
câteva minute, proprietarul l-a condus pe tânărul ce intrase în birou și le-a spus celorlalți:
– Domnilor, îmi pare rău, dar postul tocmai a fost ocupat.”
Ceilalți candidați au început să vocifereze nemulțumiți, iar unul dintre ei a spus:
– Stați puțin, nu înțeleg. El a venit ultimul aici, iar noi nici măcar nu am fost intervievați. Și totuși, el a
primit slujba? Nu este cinstit!
– Îmi pare rău, dar în tot acest timp cât ați stat aici, telegraful transmitea continuu în cod Morse,
următorul mesaj: Dacă întețegi acest mesaj, întră în birou. Slujba este a ta. Nici unul dintre voi nu l-a
auzit sau înțeles. Însă acest tânăr l-a auzit și l-a înțeles. Slujba este a lui!
Morala:
La fel este si cu mesajul mantuirii. El este proclamat tot timpul prin toate mijloacele de comunicare  dar
problema majora este ca foarte putini il inteleg si ia aminte la el.

    Si astfel, unind cautare cu cautare, cunostinta cu cunostinta, te vei simti atat de aproape de Domnul
incat vei constata ca ceea ce sa- spus astazi despre El este putin, foarte putin in comparatie cu ceea ce
vei fi descoperit tu insuti despre El. Te vei simti atat de aproape de El, incat va deveni Prietenul tau cel
mai bun, incat vei auzi frunzele pomului vietii fosnind langa tine.