Locul natal privit din punctul de vedere al geografiei istorice

https://bibliotecaonline2.files.wordpress.com/2009/08/toponimie-si-istorie-comuna-victoria-iasi-2.pdf

Orasul Iaşi
Asezare geografică
Orașul Iași oferă o imagine unică prin asezarea sa. Situat în NE țara, se întinde pe șapte coline
domoale (Cetățuia, Galata, Copou, Bucium-Păun, Șorogari, Repedea și Breazu), precum și orașul
Roma.

Căi de acces
Drum national DN28 (de la Roman) si DN24 (de la Vaslui)
Aeroportul International Iasi [ Destinatii ]
Cale ferata

Suprafaţă
Județul Iași are o suprafață de 5476 km2 (2,3% din suprafața României), iar municipiul Iași are o
suprafață de 94 km2.

Populație
Conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică (INS), la 1 ianuarie 2015 populația
stabilă a municipiului Iași era de 357.192 de locuitori.

București (357.192), Iaşi (357.192), Timișoara (333.613), Cluj-Napoca (322.108), Constanța

(319.168), Craiova (307.022), Galați (305.805), Brașov (291.195), Ploiești (234.969) și Oradea
(223.237).

Istorie
Cine vrea sa se descopere Iasul va intra aici ca pe o imensa poarta a istoriei noastre.
La Iași “fiecare piatra vorbeste de trecut”, prin numărul mare de mănăstiri, muzee, memorial caz.
De aceea, putem spune ca orasul Iasi este un veritabil muzeu national, prin trendurile de istorie si
arta pe care le sunt.

“Sunt romani care nu au fost niciodata in Iasi, desi n-ar trebui sa fie nici unul, pentru ca cine nu
a fost aici nu poate sa strabata cu intelegere foile cele mai frumoase cronici, nu se poate
patrunde dupa cuviinta de spiritul nostru trecut care traieste in acest loc mai viu si mai bogat
decat oricare altundeva … […] In constiinta nationala ar fi o lipsa daca el nu ar fi vazut orasul
care a fost si-si spune astazi, cu mandrie, capitala Moldovei. .. ”
Nicolae Iorga

Multe din evenimentele importante din istoria românilor s-au petrecut la Iași, capitala Moldovei,
timp de trei secole (1564-1862) și capitala României între 1916-1918.

Pe aici se află Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Alexandru Lăpușneanu,
Vasile Lupu și alți străini voievozi ai Moldovei.

Desi a cunoscut multe momente de cumpana, Iasul a renascut de fiecare data, devenind astazi un
oras modern.
Iasul este orasul marilor idei, al uniunii mari, al celui mai vechi universitar, al primului spectacol
de teatru in limba romana, al primului muzeu de memorial literar (Bojdeuca din Ticau).

Aici se află biserica Trei Ierarhi, ca marturie a australianelor gusturilor unor domnitori ai nostri,
Catedrala Mitropolitana, Casa Dosoftei, Palatul Culturii, Casa Pogor cu “Masa Umbrelor”,
copila Copilului cu mireasma de tei si cu ecouri de vers eminescian Teiul lui Eminescu si
Muzeul “Mihai Eminescu”, casele memoriale “Mihail Sadoveanu”, “George Toparceanu”,
“Mihail Codreanu”, “Otilia Cazimir”, Biblioteca Universitara “Mihai Eminescu”, fondata ca
biblioteca a Academiei Mihailene.

Personalități
In Iasi au trait si s-au format oameni ca Varlaam, Dosoftei, Grigore Ureche, Miron Costin,
Nicolae Milescu Spatarul, Ion Neculce, savantul de renume european Dimitrie Cantemir. Tot de
aici s-au ridicat de-a lungul vremurilor Gh. Asachi, Mihail Kogalniceanu, Al. Ioan Cuza, Vasile
Alecsandri, Alecu Russo, A. D. Xenopol, Vasile Conta, Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Ion
Creanga, G. Ibraileanu, M. Sadoveanu, N. Iorga, M. Ralea, dr. C. I. Parhon, Horia Hulubei, Gr.
Cobalcescu, Petru Poni, Radu Cernatescu, Otilia Cazimir, I. Teodoreanu, Costache Negruzzi, Al.
Philippide, Emil Racovita. Singurul roman care a primit premiul Nobel, George Emil Palade, s-a
nascut in Iasi.

Evenimente istorice
1638 – primul orologiu din țările române a fost cel instalat pe la 1638 de Vasile Lupu în turnul
de la Trei Ierarhi
1646 – este publicată în tipografia de la „Sf. Trei Ierarhi” prima carte de legi în limba română,
intitulată Carte românească de învățătură de la pravilele împărătești și de la alte giudețe
1659 – 1670 – înființarea Sinagogii Mari, cea mai veche din țară la acest moment (cele mai
multe informații referitoare la acest edificiu se găsesc în Descrierea Moldovei a lui Dimitrie
Cantemir)
1698 – prima lucrare filozofică românească scrisă de Dimitrie Cantemir, Divanul sau Gâlceava
înțeleptului cu lumea sau Giudețul sufletului cu trupul
1816 – prima reprezentație de teatru în limba română, Mirtil și Hloe, jucată în casa hatmanului
Constantin Ghica (27 decembrie)
1834 – se pune în scenă primul spectacol muzical în limba română: Cantata pastorală sau
Serbarea păstorilor moldoveni, de Gheorghe Asachi. În acest spectacol își are debutul actoricesc
Matei Millo
1834 – primul monument din țările române: Obeliscul cu lei din parcul Copou
1834 – primul muzeu de acest gen din România: Muzeul de Istorie Naturală din Iași în fosta
Casă Ruset
1835 – Academia Mihăileană, prima instituție modernă de învățământ superior din Moldova,
precursoare a Universității din Iași
1839 – prima expoziție românească: “Expoziția plantelor și florilor exotice”
1840 – primul Teatru Național din România, sub direcțiunea lui Costache Negruzzi, Vasile
Alecsandri și Mihail Kogălniceanu (conducerea trupei românești: Costache Caragiali)
1840 – apare revista Dacia literară, considerată prima tribună literară românească de prestigiu,
sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu (19 martie)
1848 – reprezentația primei operete românești, Baba Hârca de Alexandru Flechtenmacher(26
decembrie)
1848 – Iașul este inițiatorul Revoluției de la 1848, care s-a extins ulterior pe întreg teritoriul
românesc.
1856 – prima Grădina Botanică din România
1857 – inființarea Băncii Nulandt, prima bancă de credit ipotecar din România.
1858 – la 8 iulie se introduc in circulație primele timbre poștale, celebrele „Cap de bour”, iar pe
15 iulie, s-au pus în circulație primele mărci poștale cu stema Moldovei
1859 – prima Universitate de Medicină din România
1860 – inaugurarea Universității din Iași, prima universitate română, în clădirea actualei
Universităti de Medicină și Farmacie Gr. T. Popa (26 octombrie)
1863 – se înființează asociația culturală Junimea
1868 – se naște la Iași Emil Racoviță, primul savant român participant la o expediție științifică
internațională
1876 – primul Teatru Evreiesc din lume, inființat de Avram Goldfaden1912 – (19 noiembrie) –
se naște la Iași George Emil Palade, singurul român laureat al premiului Nobel (Fiziologie și
Medicină, 1974)

Educație
Oraşul Iaşi este un important centru universitar:

Universitatea “Al. I. Cuza”, Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi”, Universitatea de

Medicină şi Farmacie “Gr. T. Popa”,Universitatea de Arte “George Enescu”, Universitatea de
Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad”, Universitatea “Petre Andrei”
din Iaşi

Economie
Iași este un important centru economic al României. Industriile principale sunt metalurgia (SC
Arcelor Mittal Tubular Products, SC Tehno Steel), medicamentele (SC Antibiotice SA), textilele
(SC IasiConf SA, SC Iasitex SA) și industria alimentară. Sectorul bancar și cel al informației au
luat amploare în ultimii ani, numeroase bănci și companii de software fiind prezente în oraș.
PIB-ul pe cap de locuitor înregistrat în anul 2016 în Iași a fost de 6.257 Euro. Pentru anul 2017,

Comisia Națională de Prognoză prevede un PIB pe cap de locuitor de 7.166 Euro, 7.731 Euro
pentru 2018, 8.353 Euro pentru 2019, respectiv 8.989 Euro pentru anul 2020.

Iași este de asemenea un important centru comercial, existând numeroase centre comerciale
(Iulius Mall, Centrul Moldova, Ansamblul Palas, Centrul Comercial Felicia, Centrul Comercial
Era, Hala Centrală, Axa Niciman etc.) și mai multe hyper și supermarket-uri Arabesque, Auchan,
Billa, Carrefour, Dedeman, Kaufland, Leroy Merlin, Lidl, Metro, Mobexpert, Dl Bricolage,
Praktiker, Selgros).

Clima
Clima prezintă un caracter continental pronunțat, fiind influențată de masele de aer cu
proveniență răsăriteană. Vara predomină timpul secetos cu temperaturi ridicate, iar iarna simte
efectul maselor de aer venite dinspre nord și nord-est.

Diagramele meteorologice meteoblue Iaşi [Detalii]

https://www.laiasi.ro/orasul-iasi/

Prof. dr. Camelia Gavrilă, vicepreședintele Comisiei pentru Învățământ, Știință, Tineret și Sport din
Camera Deputaților și coordonatorul Departamentului pentru Educație Națională dorește să
sublinieze polivalența orașului Iași, aflat la împletirea istoriei cu prezentul lumii moderne, un oraș
complex al permanențelor și al metamorfozelor, care merită o analiză atentă și lucidă acum, în
contextul zilelor de sărbătoare pe care le trăim cu emoție și responsabilitate, la mijlocul fiecărui
octombrie.
Oglinzile trecutului  
Odată ajuns la Iași poți fi domnitor, voievod, cronicar, dacă alegi să pășești pe urmele marilor
personalități politice, poți deveni scriitor sau cititor în tăcerea profundă a marilor biblioteci, actor sau
spectator al primului teatru evreiesc, profesor sau învățăcel prin sălile muzeelor, ale palatului
universitar, locuri care au marcat geneza învățământului superior românesc, te poți imagina patriarh
sau credincios, rezonând cu spiritualitatea, trecând pe lângă mănăstiri și biserici străvechi... Astfel,
în doar câteva minute de timp condensat sau dilatat subiectiv, poți parcurge secolele de istorie ale
Capitalei Moldovei. Cele 7 coline au apărat și străjuiesc trei simbolice lumi, care își unesc energiile și
dau viață Iașului: lumea credinței, lumea artelor, lumea educației, lumi ce creează un univers
spiritual, cultural, boem, un spațiu clădit din literatură de marile condeie, un exemplu de bună
practică pentru educația de calitate, locul unde sacrificiul, trăirea, interogația și speranța în valorile
spiritualității nu sunt străine locuitorilor.
14 octombrie reprezintă ziua în care centrul spiritual al României se mută la Iași, pentru a vindeca
sufletele oamenilor, pentru a le da speranță și bucurie, prin pelerinaj și reculegere, tot așa cum în
urmă cu mai bine de 100 de ani centrul administrativ al României își găsea locul și susținerea între
zidurile acestei vechi cetăți.
Oraș marcat de multitudinea distrugerilor și a incendiilor aduse de tătari, otomani, cazaci și polonezi,
cuprins de epidemii și sfâșiat de marile războaie și conflagrații mondiale, Iașul a renăscut mereu,
mai viu, mai puternic, datorită oamenilor, civilizației, spiritului ales pe care locul îl are, fără îndoială.
Acum, sutele de ani de istorie vorbesc prin zidurile cetăților și ale mănăstirilor, prin pagini de cronică
sau evocare, prin marile edificii arhitecturale, prin vocea  unor opere de artă.
Un prezent activ
În pragul altor veacuri de modernitate, astăzi, Cetatea Iașului nu doar că străjuiește granița de est a
României, dar este și a doua „cetate” a țării din punctul de vedere al populației sale, numărând
aproximativ 400.000 de locuitori. Sărbătorit în fiecare an în ziua de 14 octombrie, cu ocazia Sfintei
Cuvioase Parascheva, Iașul aproape că își dublează populația prin prezența numărului record de
pelerini veniți aici cu gând de rugăciune. Într-o lume postmodernă, a progresului tehnologic, a lumilor
virtuale,  în cele 3 zile de sărbătoare orașul pare că se oprește în timp, iar sacralitatea, tradiția și
obiceiurile de altădată renasc...
Târgurile tradiționale, multitudinea preparatelor culinare tradiționale românești, obiectele de artizanat
cu motive tradiționale, lumea muzeelor, a expozițiilor și a spectacolelor de stradă, frenezia serilor de
toamnă, glasul de clopot și rugăciune ce se aude de la slujbele de sărbătoare, viața modernă și
spiritul tinereții și al începutului de an universitar fac din IAȘI un oraș complet și complex.
Prezentul Iașului este caracterizat și de bucuria reușitelor educaționale, în cercetare, în medicină și
tehnologii, se adaugă performanțele în domeniul artelor, al culturii, iar sărbătorile Iașului sunt de fapt
sărbătorile împlinirilor fiecărui cetățean, profesioniști, studenți, artiști sau voluntari implicați în
activitățile civice, sociale sau cultural-educaționale. Bucuriile sunt și ale fiecărui om politic preocupat
de administrarea și devenirea orașului, pentru că o sărbătoare nu înseamnă doar emoție, ritual,
sentiment nostalgic al trecutului, ci și provocările și aspirațiile prezentului, tocmai în sensul
împlinirilor actuale și al urgențelor viitoare. Cu toate acestea, dincolo de evoluții și intrarea în fluxul
modernității,„Cetatea Moldovei” se confruntă de multe ori cu probleme de infrastructură, de
administrație publică, probleme de mediu și de sănătate a populației, implicații sociale sau politice,
care ar trebui să primească soluții și răspunsuri.
Gânduri pentru viitor
Privit cândva ca „noua Romă” sau orașul de intersecție al drumurilor comerciale, Iașul trebuie să își
asume mai departe rolul său strategic, fiind pol de stabilitate europeană la granița de est a
României. Să adăugăm și vocația sa educațională, dată fiind prezența primei Universități din
România, completată de valoarea academică și evoluția tuturor universităților actuale, cu rolul lor
cultural și spiritual implicit, în relație cu pregătirea și formarea tinerilor, cu dezvoltarea universităților,
cu valorizarea potențialului intelectual al locuitorilor. Pentru toate acestea este nevoie de investiții,
de minți politice dedicate, de un dialog constructiv, de susținere guvernamentală, dar și de multă
răbdare, de implicare inclusiv a societății civile și a numărului mare de organizații constituite pentru
scopuri civice comune și nobile. Politicile actuale trebuie să țină cont de specificul trecutului și al
orașului, dar nu trebuie să omitem nici realitatea concretă, faptul că suntem într-o lume
postmodernă, a globalizării, a tehnologiei și progresului, o lume în care politicile inovative se
dezvoltă rapid și contribuie la bunăstarea socială.
Să nu uităm faptul că Iașul are nevoie de autostrăzi pentru conexiunea cu țara și cu Europa, de un
spital regional de anvergură, de finalizarea șoselei de centură, de o sală polivalentă și bazine
olimpice, dar și de continuitate în demersul de dezvoltare a infrastructurii educaționale și culturale,
pentru reașezarea sa într-un circuit turistic european, nu doar regional sau național.
Sărbătorile Iașului ne amintesc faptul că acest oraș are nevoie de viziune și consens politic, astfel
încât  sigurul scop să fie dezvoltarea comunității noastre. De consens și echilibru mai avem nevoie și
în educație, prin vocea unită a universităților ieșene, iar colaborarea instituțiilor de cultură poate  să
susțină orașul spre o ierarhie realizată în funcție de festivalurile naționale și internaționale organizate
aici. Orașul Iași are potențial, poate crește, devenind orașul visat:modern, funcțional, cu o
infrastructură solidă, un oraș verde, ofertant pentru corporații, pentru lumea de business, primitor
pentru elevi și studenți, un oraș care să asigure tuturor vârstelor posibilități de recreere, de petrecere
a timpului liber, de practicare a sporturilor, într-o armonie a trecutului cu aspirațiile lumii prezente.

https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/orasul-iasi-la-confluenta-dintre-istorie-
cultura-si-actualitate--233365.html

Etimologie[modificare | modificare sursă]
Cea mai bogat documentată explicație este că numele orașului își are originea în Evul
mediu timpuriu, de la poporul alanic al iașilor, dar istoricii protocroniști au altă teorie referitoare la
originea numelui „Iași”. Ei afirmă că numele provine de la un trib sarmat mult mai
vechi: iazigii din Antichitate, menționați de Ovidiu ca „Ipse vides onerata ferox ut ducata „Iasyx”/ Per
media Istri plaustra bubulcus aquas” și „„Jazyges” et Colchi Metereaque turba Getaque/ Danubii
mediis vix prohibentur aquis”.
Atât iazigii cât și alanii (dintre care făceau parte iașii) erau două ramuri din cele trei ale sarmaților, a
treia fiind roxolanii. Alanii (care erau creștinați) au dat în trecut Prutului denumirea de Alanus
fluvius iar orașului Iași, Forum Philistinorum (posibil Târgul amatorilor de vin). De la această
populație derivă forma la plural Iașii sau Târgu' Ieșilor. De asemenea, Moldova a fost numită și
Alania la 1320 în harta lui Giovanni di Carignano. [8][9][10] Gh. Ghibănescu a arătat în cartea sa că în
1238, Berke, fratele lui Batu han (conducătorul Hoardei de aur), zdrobește armata alanilor conduși
de Caciar Ogala (lângă Marea de Azov) și determină exodul a aproape 10.000 de alani în
Moldova[10]. Alanii (iașii) se stabilesc în zona în care va fi menționat orașul Iași. După aproape 60 de
ani, în 1299-1302, majoritatea alanilor părăsesc Moldova și trec în Imperiul Bizantin, conform unor
date furnizate de bizantinul Nichifor Gregoras. Au mai trecut și alte triburi de alani prin Moldova dar
s-au stabilit în final în Ungaria, împreună cu cumanii. Urmașii alanilor din Caucaz sunt osetinii.
Un alt istoric a arătat că Iașii au format un popor care a trăit printre Cumani și care a părăsit
Caucazul după invazia mongolă terminată cu bătălia de la Kalka; de asemenea a arătat că numele
este derivat din "Äs", un nume etnic din zona Osetiei. [11] În limbile sanskrită și hindi, care au origine
comună cu limba sarmaților, "yash" înseamnă "faimă".
O inscripție astăzi pierdută pe o bornă miliară romană descoperită în apropiere
de Osijek în Croația în secolul al XVIII-lea menționează existența unui Jassiorum municipium[12].
Numele maghiar al orașului (Jászvásár) înseamnă mot-a-mot "Piața (Târgul) Iașilor"; numele vechi
românesc, Târgu' Ieșilor (și forma alternativă Iașii), ar putea avea aceeași semnificație[ [13].
În Ungaria, iașii au lăsat denumirea de Jász unui comitat și mai multor localități; pe de altă parte,
sarmații erau arcași reputați, ori în limba maghiară íjász înseamnă tocmai arcaș, de unde
presupunerea că acest cuvânt s-ar trage tot de la iași [14]. Etimologie eronată totuși, íjász fiind derivat
din íj (respectiv ív, ambele cu sens de arc) și sufixul de profesie -ász/-ész care dă spre ex. și
cuvintele kertész ('grădinar'), halász ('pescar') etc.
În Cronica lui Nestor orașul apare menționat cu numele Askîi Torg, și este înscris în „Lista orașelor
rusești îndepărtate și apropiate” din Letopisețul Novgorodului.

Istorie

Cercetările arheologice [15] au dus descoperirea unor amfore romane în strada Ciurchi, în zona viilor
din Copou și la câțiva km de Iași, la Holboca. De asemenea, s-au descoperit monede imperiale
romane lângă Dealul Cetățuia. La Valea Lupului (lângă Antibiotice SA) s-au descoperit morminte
sarmatice, vase dacice și obiecte de podoabă. Din perioada de trecere spre feudalism s-au
identificat pe teritoriul Iașiului, 19 așezări cu resturi de locuire din sec. IV, neîntărite. Locuințele erau
colibe de suprafață și bordeie.
Din secolele VII-X s-au descoperit locuințe rectangulare prevăzute cu cuptoare în formă de potcoavă
precum și numeroase unelte, piese de veșminte și podoabe, încadrate în cultura de tip Dridu. Din
secolele X-XI s-a descoperit o ceramică cu elemente de tehnică și forme specifice Moldovei de nord.
Gheorghe Ghibănescu[10] a arătat că în 1238, tătarii determină exodul a aproape 10.000 de alani în
Moldova. Alanii (iașii) se stabilesc în zona în care va fi menționat orașul Iași. Între 1299-1302,
majoritatea alanilor părăsesc Moldova și trec în Imperiul Bizantin.
Din aceste date rezultă că Iașiul a fost în antichitate un sat care s-a dezvoltat ajungând prin secolele
VII-X un mic târg cu locuințe dreptunghiulare care a crescut o dată cu venirea triburilor iașilor (alani)
în secolul al XIII-lea. Târgul Iașilor a fost ocupat în timp de pecenegi, cumani, alani și tătari.
Orașul Iași a fost menționat pentru prima oară într-un privilegiu comercial (acordat negustorilor din
Liov), emis în 1408 de domnul Moldovei Alexandru cel Bun. Deoarece existau clădiri mai vechi de
această dată (spre exemplu presupusa Biserică armeană construită în 1395), se crede că orașul
este mult mai vechi, cel puțin cu câteva decenii înainte de această dată, fapt dovedit și de zidurile
Curții Domnești.
Emis din Suceava în 6 octombrie 1408 (6916), respectivul document menționa:
„+ Din mila lui Dumnezeu, noi, Alexandru voievod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu această
carte a noastră tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi că am încheiat cu sfetnicii și cu orășenii din
târgul Liov și cu tot poporul lor și am făcut așezământ despre vămi, în țara noastră, și am încheiat cu
dânșii ca să umble în țara noastră cu mărfurile lor. Și le-am rânduit vămi și le-am ușurat să dea vamă, în
țara noastră astfel... Iar cine va merge spre părțile tătărăști, <va plăti> pentru 12 cântare, în Suceava, o
rublă de argint, în IAȘI treizeci de groși (...) Iar cine va duce vite la tătari <va plăti> la vama principală, în
Suceava, de vită patru groși, iar în Iași doi groși... iar pentru o sută de oi, în Suceava șaizeci de groși, iar
în Iași treizeci de groși...”
Copia slavonă după pergamentul original, fost în Arhiva orașului Liov, a fost realizată de I. Bogdan și
se păstrează la Biblioteca Academiei Române (nr. 5231). Documentul era întărit cu pecetea
domnească, „+ Pecetea lui Io Alexandru voievod <domn> al Țării Moldovei“ [16].
Domnitorii Moldovei, prevăzători în fața atacurilor ce puteau interveni asupra capitalei (Suceava în
acele timpuri), din partea polonezilor sau ungurilor, și-au ridicat în timp și alte curți domnești
la Hârlău, Cotnari, Vaslui și Iași. Astfel tot în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), Iașiul
este pomenit ca fiind una din curțile domnești, în hrisovul ce i-l da unui anume Iurja Atoc, unde
aceasta este numită „Curtea noastră dela Iași” [17].
În 1564, domnitorul Alexandru Lăpușneanu a mutat aici capitala Moldovei de la Suceava.
Schimbarea statutului dintr-un simplu târg , în cel de curte domnească în sec. XV și apoi in capitală
în sec. XVI, duce la dezvoltarea accelerată a a orașului, prin atragerea de mesteșugari, negustori,
cei mai mulți dintre ei străini. Astfel un misionar catolic, Remond, găsește în 1636 la Iași armeni,
unguri, polonezi, dar și francezi și venețieni [18]. O perioadă de intensă înflorire a vieții economice,
comerciale și culturale se înregistrează în sec. XVII, în timpul domniei lui Vasile Lupu.
În 1640, Vasile Lupu a înființat aici prima școală în limba română și o tipografie în biserica Trei
Ierarhi. În 1643, prima carte tipărită în Moldova a apărut la Iași.

Palatul Ocârmuirii din Iași în timpul unei procesiuni militare. Litografie de epocă

Orașul a fost incendiat de mai multe ori, de tătari în 1513, de otomani în 1538, de cazaci în 1650 și
de polonezi în 1686. Unul din cele mai dramatice momente pentru oraș a fost distrugerea din 1650,
când cazacii și tătarii au atacat Moldova, răspunzând refuzului lui Vasile Lupu de a-și căsători fiica
cu Timuș Hmelnițki. Miron Costin ne spune că „au ars atunce tot orașu", curtea fiind abandonată de
dărăbanii (ostași pedeștri) lăsați de domn pentru pază. Singura salvare a locuitorilor erau Codrii
Iașilor, din apropiere[19].
După jaful și incendiul din 1650, orașul trece printr-un alt mare incendiu, provocat de polonezi în
1686[20]. Oamenii se ascundeau prin mănăstiri, singurele locuri fortificate din oraș, alături de curte,
însă chiar și așa nu scăpau de foc sau de pericolul robiei.
În 1734, orașul a fost afectat de o epidemie de ciumă.
Prin Pacea de la Iași, cel de-al șaselea război ruso-turc a luat sfârșit în 1792. În 1822, turcii au luat
cu asalt orașul, pentru a potoli revoluționarii greci ai Eteriei, conduși de Alexandru Ipsilanti.
Între 1565 și 1859, orașul a fost capitala Moldovei, apoi, între 1859 și 1862, atât Iași cât
și București au fost capitalele de facto ale Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei. În 1862, când
uniunea celor două principate a devenit deplină sub numele de România, capitala țării a fost stabilită
la București.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, orașul era reședința județului Iași și avea o populație de 59.427 de
locuitori[21]. În timpul primului război mondial, pentru doi ani, autoritățile române și familia regală s-au
refugiat la Iași, timp în care orașul a fost capitala României neocupate, după ce Bucureștiul a căzut
în mâinile Puterilor Centrale la 6 decembrie 1916. Administrația și familia regală au revenit la
București în noiembrie 1918.
Al Doilea Război Mondial a reprezentat o perioadă neagră în istoria ieșeană. La cinci zile de la
intrarea României în război, Antonescu a declanșat, cu concursul autorităților publice
locale, Pogromul de la Iași din 27-29 iunie 1941 împotriva cetățenilor români de etnie evreiască. În
conformitate cu datele prezentate de autoritățile române, în cele trei zile de pogrom, continuat cu
victimele „trenurilor morții” au fost uciși 13.266 de evrei. Acest pogrom a fost unul dintre cele mai
grave evenimente de acest fel din lume [22][23]. Cele două morminte comune ale victimelor pogromului,
aflate în cimitirul evreiesc din oraș, sunt o mărturie veșnică a acestui masacru [24].
În mai 1944, orașul a fost scena unor lupte grele între armatele româno-germane și Armata roșie și
o mare parte din zona istorică a orașului a fost distrusă. La 21 august 1944, Iașiul a fost ocupat de
forțele sovietice.
În perioada postbelică orașul a continuat să se dezvolte, construindu-se noi cartiere și întreprinderi
industriale, continuând să fie un important centru universitar.

Geografie[modificare | modificare sursă]
Municipiul Iași se află în partea de est a Moldovei, în Câmpia Moldovei, fiind așezat în calea vechilor
drumuri comerciale care legau nordul și vestul Europei de sud-estul continental și de Orientul
Apropiat. Orașul se află pe râul Bahlui, un afluent al Jijiei, care se varsă în râul Prut. În perioada
medievală Târgul Ieșilor se afla situat pe una dintre cele mai importante artere comerciale din zonă,
respectiv pe axa Lvov (Polonia) - Constantinopol, cel mai important oraș din acea perioadă. Situarea
pe această axă a ajutat la dezvoltarea sa, deoarece pe aici treceau toți comercianții spre și dinspre
Constantinopol.

Așezare geografică[modificare | modificare sursă]

Prin extinderea lui, Iașiul este legendara „urbe a celor 7 coline", comparat în 1691 de italianul Marco
Bandini ca fiind „O nouă Romă". Cele șapte coline sunt Cetățuia, Galata, Copou, Bucium-Păun,
Șorogari, Repedea și Breazu, cu altitudini variind între 50 m în Lunca Bahluiului și 400 m pe Dealul
Păun și Dealul Repedea. Principalele coline sunt Copou, Cetățuia, Tătărași și Galata. Orașul mai
este traversat de râul Nicolina, râul Bahlui și de pârâul Șorogari (numit în evul mediu Cacaina,
deoarece aici se aruncau gunoaiele); la răsărit de oraș, curge pârâul Ciric, pe care sunt create
artificial trei lacuri cu scop de agrement.
Topografie[modificare | modificare sursă]

Situat la nord de Codrii Iașilor, orașul vechi se află într-un patrulater delimitat de actualele străzi
Ștefan cel Mare (Ulița Mare), Alexandru Lăpușneanu, Independenței (Podul Hagioaiei), Elena
Doamna și Grigore Ghica (Ulița Rusească), nucleul orașului aflându-se în zona Palatului
Culturii (fostul Palat Domnesc) și Costache Negri (Ulița Veche).
Orașul nou s-a extins în toate direcțiile, cuprinzând în prima fază (secolele XVIII-
XIX) cartierele Copou, Sărărie, Țicău, Tătărași, Ciurchi, și parțial Nicolina și Păcurari. În a doua fază
(secolul XX), au fost incluse cartierele Păcurari (partea nouă, de vest), Nicolina (partea nouă, de
sud, azi numită C.U.G.), Frumoasa-Poitiers, Socola, Bucium, Canta, Galata, Mircea cel
Bătrân, Alexandru cel Bun, Dacia și Grădinari, la acestea adăugându-se Zona Industrială. Orașul
are ca suburbii câteva localități care, din punct de vedere administrativ, sunt considerate încă
așezări rurale, dar, din punct de vedere edilitar, se prezintă ca așezări
urbane: Dancu, Tomești, Ciurea și Lunca Cetățuii. Tendința urbană este de extindere a Iașilor,
aceste localități fiind incluse în zona metropolitană, alături de alte
localități: Păun, Bârnova, Horpaz, Miroslava (cu Valea Adâncă și Balciu), Valea Lupului și Breazu. În
urma exploziei fenomenului construcțiilor din ultimul deceniu, unele dintre aceste localități sunt
astăzi practic unite cu orașul.

Clima[modificare | modificare sursă]
Clima prezintă un caracter continental pronunțat, fiind influențată de masele de aer cu proveniență
răsăriteană. Vara predomină timpul secetos cu temperaturi ridicate, iar iarna se simte din plin efectul
maselor de aer venite dinspre nord și nord-est, regiunea fiind frecvent bântuită de viscole. Secetele,
brumele târzii de primăvară și timpurii de toamnă, aversele de ploaie însoțite de căderi de grindină,
completează trăsăturile regimului climatic continental specific.
Demografie

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Iași se ridică la 290.422

de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră
320.888 de locuitori.[29] Majoritatea locuitorilor sunt români (88,94%). Pentru 9,83% din populație,
apartenența etnică nu este cunoscută.[30] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor
sunt ortodocși (84,42%), cu o minoritate de romano-catolici (2,98%). Pentru 10,09% din populație,
nu este cunoscută apartenența confesională. [31]
Conform unei estimări a Institutului Național de Statistică (INS), la 1 ianuarie 2015 în municipiul Iași
erau domiciliate 357.192 de persoane,[32] al doilea oraș din țară după București la numărul de
persoane înregistrate în evidența autorităților ca având domiciliul acolo.

Evoluție istorică[modificare | modificare sursă]

Palatul Roznovanu, sediul Primăriei Municipiului Iași

 sec. XVIII: 30.000-50.000[33]

 1831: 59.880[33]
 1859: 65.745[33]
 1912: 75.229[34]

 1930: 102.872 locuitori, dintre care 63.168 români, 34.662 evrei, 980 germani, 918 ruși,

543 maghiari, 505 polonezi, 340 tigani, 170 armeni, ș.a.
Iași - evoluția demografică

Educație
Iașiul[35][nefuncțională] este orașul marilor idei, al primei mari uniri, al primului spectacol de teatru în limba
română, al primului muzeu literar memorial (Bojdeuca din Țicău) și al primului Muzeu de Istorie
Naturală.
În oraș, pe dealul Copoului, se află cea mai veche universitate din România, Universitatea din Iași,
numită în prezent Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”. Întemeiată în 1860 prin decret de către
principele Alexandru Ioan Cuza, continuatoare a vechii Academii Mihăilene, universitatea are astăzi
15 facultăți, cu peste 40.000 de studenți. Clădirea principală, monument de arhitectură, a fost
ridicată în 1896.
Tot in Iași se află continuatoarea primei școli superioare de inginerie din România, Universitatea
Tehnică „Gh. Asachi”, cu peste 15.000 de studenți, prima școală superioară de muzică din
România, Universitatea de Arte „George Enescu”,[36] Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore
T. Popa"[37], Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la
Brad”, Universitatea Petre Andrei.
În Piața Eminescu, în perioada interbelică, s-a ridicat clădirea Fundației Culturale Regale, ce astăzi
găzduiește cea mai veche bibliotecă universitară din țară, Biblioteca Centrală Universitară „Mihai
Eminescu”, cu un fond de carte ce se apropie de 3 milioane de exemplare, unele foarte rare.
Principalele campusuri studențești se află în Tudor Vladimirescu (22 cămine) - unde se află cel mai
mare cămin din partea de sud-est a Europei, Codrescu (5 cămine și complexul internațional
Gaudeamus), Titu Maiorescu (4 cămine), Târgușor-Copou (4 cămine) și Agronomie (5 cămine).

Economie[modificare | modificare sursă]
Iași este un centru economic important al României. Industriile principale sunt metalurgia (SC
Arcelor Mittal Tubular Products, SC Tehno Steel), medicamentele (SC Antibiotice SA), textilele (SC
IasiConf SA, SC Iasitex SA), componente auto ( SC Delphi Diesel Systems Romania) și industria
alimentară. Sectorul bancar și cel al informației au luat avânt în ultimii ani, numeroase bănci și
companii de software fiind prezente în oraș.
Iași este de asemenea un centru comercial regional important, aici existând numeroase centre
comerciale (Iulius Mall, Moldova Center, Ansamblul Palas, Felicia Shopping Center, Era Shopping
Center, Hala Centrală, Axa Niciman etc.) și mai multe hyper și supermarket-uri
(Arabesque, Auchan, Carrefour, Dedeman, Kaufland, Leroy Merlin, Lidl, Metro, Mobexpert, Mr.
Bricolage, Praktiker, Selgros). Alte proiecte sunt în curs de realizare (Maximall, Green Plaza Iași
etc.).

Instituții și puncte de interes[modificare | modificare sursă]

Cine vrea să descopere Iașiul va intra aici ca pe o imensă poartă a istoriei neamului românesc. La
Iași „fiecare piatră vorbește de trecut", prin numărul mare de mănăstiri, muzee, case memoriale. De
aceea, se poate spune că orașul Iași este un veritabil muzeu național, prin comorile de istorie și de
artă pe care le are.
„Sunt români care n-au fost niciodată la Iași, deși n-ar trebui să fie nici unul, căci cine n-a fost aici nu
poate să străbată cu înțelegere foile celor mai frumoase cronici, nu se poate pătrunde după cuviință de
spiritul trecutului nostru care trăiește în acest loc mai viu și mai bogat decât oriunde aiurea [...]. În
conștiința lui naționala ar fi o lipsa dacă el n-ar fi vazut orașul care a fost și-și zice încă astăzi, cu
mândrie, capitala Moldovei...”

—Nicolae Iorga

În Iași, se află Biserica „Sf. Nicolae Domnesc”, cea mai veche din oraș, ctitorie a lui Ștefan cel Mare,
restaurată integral la sfârșitul secolului XIX. De asemenea, mai pot fi vizitate biserica Trei
Ierarhi și Mănăstirea Golia, mărturii ale gusturilor estetice ale unui mare domnitor Vasile
Lupu, Catedrala Mitropolitană, Casa Dosoftei, Palatul Culturii, Casa Pogor cu „Masa Umbrelor”,
aleile Copoului cu mireasma de tei și cu ecouri de vers eminescian (Teiul lui Eminescu și Muzeul
"Mihai Eminescu"), Casele memoriale „Mihail Sadoveanu”, „George Topârceanu”, „Mihai Codreanu”,
„Otilia Cazimir”, Biblioteca Universitară „Mihai Eminescu”, fondată ca bibliotecă a Academiei
Mihăilene. Alte monumente importante din perioada medievală sunt: Mănăstirea Galata, din timpul
lui Petru Șchiopul, Biserica Sfântul Sava, (înc. sec. XVII), bisericile Bărboi, Barnovschi, Ioan
Zlataust, Sf. Dimitrie, Talpalari, Sf. Teodor, Sf. Andrei, Sf. Constantin, Sf. Pantelimon, Mănăstirea
Cetățuia - ctitorie a lui Gheorghe Duca - sau Mănăstirea Frumoasa, din sec. XVIII. Primul spital din
oraș a fost întemeiat la jumătatea sec. XVIII în jurul Mănăstirii Sfântul Spiridon, al cărui nume îl
poartă și astăzi. Spitalul Sfântul Spiridon este cel mai mare din zona Moldovei.
În zona de sud a orașului, în cartierul C.U.G.2 se află Parcul Tehnologic Iași și Centrul Expozițional
Moldova. Din punct de vedere arhitectonic, Iașii de azi se prezintă ca un adevărat amestec de nou și
vechi, de istorie și modernitate, de iarbă, beton și sticlă. Clădiri cu mare valoare istorică se află
printre blocuri noi de locuințe (mai mult sau mai puțin moderne). În perioada anterioară regimului
comunist s-au pierdut în elanul modernizator clădiri importante precum turnul mânăstirii Trei Ierarhi
sau bisericile Dancu si Sf. Vineri. Însă adevăratele ravagii orașul le-a suferit în perioada comunistă,
când s-a distrus o bună parte a centrului vechi, fără a se ține cont de faptul că multe din clădirile
demolate dădeau o personalitate urbei. Au avut de suferit zonele Piața Unirii (grav afectată de
bombardamentele din 1943-1944), Târgu Cucu, fost cartier evreiesc, Bulevardul Ștefan cel Mare și
altele. Unele demolări aveau ca scop curățirea orașului de clădirile insalubre și mizere sau rămase
în ruină de pe urma războiului, altele aveau alte scopuri. Chiar și în aceste condiții, au rămas în
picioare multe clădiri importante și, pe bună dreptate, Iașii este considerat un adevărat muzeu; în
fiecare colț al său se simt urmele trecerii unei personalități de seamă a literaturii, științei, filozofiei,
istoriei sau politicii românești.
„Iașul este orașul care face impresia unui bătrân gânditor, îmbrăcat în zdrențe, întrebat numai la zile mari
și la nevoi, și uitat când este vorba de bine și belșug.”

—Nicolae Hortolomei

Viața culturală[modificare | modificare sursă]

„…Călător și trecător, cum eram întotdeauna, Iașii sunt pentru mine un popas tihnit (…). Veselia lui îmi
apare în fel cu totul intelectual, sub icoana amicilor mei literați, adunați în discuțiuni și lectură (…). O zi
petrecută în Iași era pentru mine o sărbătoare discretă și ales nuanțată. Mă simțeam în Iași mai aproape
de locul ideal unde fiecare ar vrea să-și petreacă viața ca nicăieri aiurea. Era, în acest oraș domnesc,
cuprins de melancolia amintirilor prea mari, mai multă inteligență și mai mult cult pentru cele intelectuale,
decât în oricare centru românesc…”

—Gala Galaction – „Iașii – precum erau”

Odată cu stabilirea capitalei Moldovei la Iași, acesta cunoaște o dezvoltare accelerată pe toate
planurile, urban, comercial și cultural. Astfel în secolul al XVI-lea, Despot Vodă inaugurează în Iași
"Școala latină de la Cotnari", instituție care a promovat studiile de latină nu numai în Iași și în
întreaga Moldovă, ci în întreg spațiul românesc.
În anul 1641 la Iași se înființează "Academia Vasiliană" și prima tipografie din Moldova, în timpul
domniei lui Vasile Lupu (1634 - 1653). ]n anul 1646 Mitropolitul Varlaam publică la Iași "Cazania"
sau "Carte românească de învățătură". Tot în acest an apare primul cod de legi în limba română.
La 18 martie 1833, la Iași s-a înființat prima societate științifică românească și anume Societatea de
Medici și Naturaliști. Sediul acesteia este în casa Roset, clădirea în care se găsește și Muzeul de
Istorie Naturală din Iași, muzeu înființat în 1834.
În anul 1835 la Iași este înființată „Academia Mihăileană", în anul 1836 se înființează Conservatorul
Filarmonic Dramatic din Iași, iar în anul 1860 este înființată Universitatea „Al. I. Cuza". Celebra
tragediană Agatha Bârsescu a fost una din profesoarele de la Conservatorul din Iași.
În anul 1863 este constituită Societatea cultural-literară „Junimea", în cadrul căreia s-au afirmat cele
mai mari personalități ale culturii românești: Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, Costache
Negruzzi, Ion Creangă, AD Xenopol, Vasile Alecsandri, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale și alții.
În continuare Iașiul cunoaște o viață literară efervescentă, prin scriitorii care au trăit și au creat aici.
Străzile orașului au fost străbătute de nume strălucite ale culturii românești cum sunt Mihai
Eminescu, Ion Creangă, Titu Maiorescu, Costache Negruzzi, Ionel Teodoreanu, Otilia
Cazimir, George Topârceanu, Nicolae Gane, Mihai Codreanu și alții. Aici a trăit o mare parte a vieții
Mihai Sadoveanu și a compus o parte din opera sa, în „castelul din Copou”.
Viața teatrală cunoște și ea o dezvoltare puternică. După primul spectacol în limba română dat de
Gheorghe Asachi în casele boierului Ghica, spectacolele trupelor străine (italiene, franceze, rusești)
se dădeau în săli special amenajate. În 1832, o altă trupă franțuzească de comedii și vodeviluri
sosește în Iași sub direcția a doi frați Fouraux și preface în teatru casa doctorului Peretz din strada
Goliei. Sala de teatru activa sub firma „Théâtre de varieté”. Pe scena acestui teatru, în 10 aprilie
1834, Gheorghe Asachi a organizat spectacolul în limba română intitulat „Serbarea păstorilor
moldoveni”, în care „actorii” erau Gheorghe Asachi, Vasile Alecsandri, Matei Millo, Mihail
Kogălniceanu, Al. Mavrocordat, N. Docan, Scarlat Vărnav și alți fii de boieri. În anul 1840 se
înființează Teatrul Național, sub direcțiunea lui Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri și Mihail
Kogălniceanu, conducerea trupei românești fiind asigurată de Costache Caragiali. Teatrul Național a
funcționat din 22 decembrie 1846 în noua sală a Teatrului cel Mare de la Copou. Aici se joacă „Baba
Hârca", prima opereta românească, muzica semnată de A. Flechtenmacher, Matei Millo interpretând
rolul principal, fiind și primul actor român care încearcă travestiul. Obține un triumf cum nu se mai
pomenise pe scena ieșeană până atunci. Costumul este păstrat și astăzi la Muzeul Mihai Eminescu
din Iași. Din numele mari care au jucat în trecut pe scenele teatrelor din Iași, se remarcă Matei Millo,
Maria Filotti, Miluță Gheorghiu (inegalabil în rolul Chiriței), iar în zilele noastre Tamara Buciuceanu
Botez, Draga Olteanu Matei, au urcat pe scena ieșeană pentru a da viață rolului Chiriței.
În noaptea de 17 spre 18 februarie 1888, în urma unui incendiu devastator, clădirea Teatrului de la
Copou este distrusă. Demersurile pentru construirea unui nou local de teatru au durat până în 1894
când este aprobat contractul cu arhitecții vienezi Fellner și Helmer și a fost construită actuala clădire
a teatrului, considerată a doua cea mai frumoasa cladire din lume a unui teatru, conform unui top
întocmit de televiziunea BBC, realizat cu ocazia „Zilei mondiale a teatrului". [41].
În anul 2012, orașul și-a depus candidatura pentru a deveni Capitală Culturală Europeană în 2021,
competiție câștigată de Timișoara [42], iar pentru a-și susține candidatura, a fost ales sloganul Iași
2021-lnterfața răsăriteană a culturii europene, bazându-se în acest sens, pe relațiile culturale
transfrontaliere cu Cernăuțiul și Chișinăul. Din anul 2013, pentru a putea intra în competiție, a fost
organizat Festivalul Internațional al Educației (din luna mai) sau FILIT (în luna octombrie) care
reunește scriitori renumiți din întreaga lume.

Transportul feroviar[modificare | modificare sursă]

Iași este un nod feroviar aflat la intersecția dintre Magistrala Făurei - Tecuci - Iași - Ungheni, linia
principală Iași - Pașcani și ramificațiile Iași - Dorohoi, Iași - Hârlău.
În oraș sunt patru gări: Gara Iași[46], Gara Internațională Nicolina, Gara Nicolina, Gara Socola și
o stație de triaj la Socola. Municipiul Iași este conectat prin legături directe cu principalele orașe ale
țării și cu Republica Moldova.
În prezent, Gara Iași se află într-un proces de renovare, început în anul 1989, cu termen de
finalizare neasumat.

Scurta prezentare a judetului Iasi - date

geografiece si geologice

SCURTA PREZENTARE A JUDETULUI IASI

date geografice Si geologice

Din punct de vedere geografic, judetul Iasi este situat in partea de NE a Romaniei si central -
estica a Moldovei, intre paralelele 46°50’ si 47°36’ latitudine nordica si intre meridianele 26°33’si 28°07’
longitudine estica.

Judetul Iasi se invecineaza la Nord cu judetul Botosani , la Nord-Vest cu judetul Suceava,la Vest
cu judetul Neamt ,iar la Sud cu judetul Vaslui .

Spre est, raul Prut formeaza granita dintre tara noastra si Republica Moldova, iar judetul Iasi
este situat pe cursurile mijlocii ale raurilor Prut si Siret.

Suprafata judetului Iasi este ocupata conform datelor din tabelul 0-1:
Suprafata judetului Iasi este ocupata conform datelor din tabelul 0-1:

Tabel 0-1 Suprafata judetului Iasi

km p Sursa: Directia Judeteana de Statistica Iasi

Suprafata totala
Situatie existenta la 01.01.2004
• suprafata agricola
• paduri si alte terenuri cu vegetatie Teritoriul judetului Iasi se
forestiera integreaza intru-totul ansamblului
• ape si balti Podisului Moldovei, cu o alcatuire
geologica relativ simpla, cu o mobilitate
• alte suprafete
tectonica redusa, cu structura si litologie
• suprafata locuita destul de uniforme.

Relieful este de tip fluvio-deluvial,

caracterizat prin trei subunitati geomorfologice:

Campia Moldovei sau Jijia - Bahlui, caracterizata printr-un relief larg valurat cu interfluvii
colinare si deluviale cu altitudini de 125 ÷ 150 m;

Masive deluroase si platouri structurale cu inaltimi ce depasesc 400 ÷ 500 m, apartinand

Podisului Sucevei (in partea de vest a judetului);

Un relief inalt si masiv cu multe suprafete structurale avand altitudini de 350 ÷ 450 m
apartinand Podisului Central Moldovenesc;

Aproximativ 30% din teritoriul judetului Iasi este ocupat de formele de acumulare reprezentate prin
luncile vailor Prut, Siret, Moldova, Jijia, Bahlui, ponderea de 70% revenind reliefului sculptural, respectiv
culmilor si podurilor interfluviale cvasiorizontale.

Altitudinea maxima este de 556 m (Dealul Holm);

Altitudinea minima este de 28 m (in Lunca Prutului, la confluenta raului Jijia cu raul
Prut);

Raurile fac parte din doua mari bazine hidrografice - Prut si Siret - cea mai mare parte (60 %)
apartinand Prutului. Cele mai importante cursuri, asa cum se succed de la est la vest sunt: Prut, Jijia,
Bahlui, Miletin, Jijioara, Siret, Moldova. Partea de sud a judetului apartine bazinului superior al
Barladului (afluent al Siretului), cursurile principale fiind Vasluiet, Sacovat, Stavnic.

Dintre toate cursurile de apa, numai Bahluiul si Jijioara isi dezvolta in intregime bazinele in
limitele judetului, constituind rauri autohtone.
 Alimentarea raurilor se face in principal din ploi si secundar din zapezi si surse subterane.
Scurgere permanenta au raurile Prut, Jijia, Siret, Moldova, Bahlui si unii afluenti mai mari ai acestora,
restul retelei hidrografice fiind semipermanenta sau temporara.

Densitatea retelei hidrografice permanente este de 0,5 km/km 2, iar a celei temporare de 1,0
km/km , deci o densitate totala de 1,5 km/km 2.
2

Conditii meteo locale

Teritoriul judetului Iasi apartine zonei de climat temperat - continental aflat sub influenta
anticiclonilor atlantic si euro-asiatic.

Radiatia solara globala, cu valori medii de 116 kcal/cm2 are o distributie neuniforma in cursul anului.
40% din total revine perioadei de vara (iulie = 17 kcal/cm 2), in timp ce iarna se realizeaza doar 10%
(ianuarie = 2.2 kcal/cm2).

Temperatura medie anuala a aerului este cuprinsa intre 80   si 90 in vest si sud si intre 90 si 100 in
nord si nord-est, scazand odata cu cresterea altitudinii. Cele mai mari valori medii lunare se inregistreaza
in iulie (180- 200 in zonele inalte si 200-21,50 in zonele joase), iar cele mai mici valori se inregistreaza in
ianuarie (-30-40 si chiar sub - 40 pe vai).

Temperaturile extreme au inregistrat maxime absolute de + 40 0 si minime absolute de - 350.

Temperaturile de peste 5°C incep de la 23 martie si dureaza pana spre 11 noiembrie, iar cele ce
depasesc 10°C se inregistreaza intre 11 aprilie si 20 octombrie (180-185 zile), aceasta fiind si perioada de
dezvoltare optima a culturilor agricole.

O caracteristica termica specifica intervalului noiembrie - martie este inghetul, care se produce
in medie toamna in octombrie si primavara in aprilie, numarul mediu al zilelor cu inghet fiind de 110. Cel
mai timpuriu inghet s-a inregistrat la 10 septembrie, iar cel mai tarziu la 21 mai. In mod obisnuit, primul
inghet se produce in jurul datei de 14 octombrie, la Iasi, iar ultimul la 20 aprilie. In dealurile cu inaltimi
mai mari de 350 m se inregistreaza peste 120 zile cu inghet si peste 40 zile de iarna, iar in dealurile si
culoarele de vale, cu altitudini mai mici de 350 m, numarul mediu al zilelor cu inghet este 110.

Tot in acest interval se produc frecvente fenomene de inversiune

termica, cand pe vaile largi si joase se acumuleaza si stagneaza mase reci
de aer, inregistrandu-se temperaturi mai scazute decat pe inaltimile
limitrofe.

In perioada calda a anului se inregistreaza in medie 85 zile de vara cu temperaturi maxime egale
sau mai mari de 250 si 23 zile tropicale cu temperaturi maxime egale sau mai mari de 30 0.

Umezeala relativa a aerului are valori medii anuale de 75 -76 % in zona inalta din vest si sud si 74
% in zona joasa din est. Cele mai mari valori lunare depasesc 85-90 % iarna, iar cele mai reduse coboara
pana la 64 - 65 % vara. Important de mentionat este deficitul de umiditate din aer care se inregistreaza
in aprilie - mai (67-66%), influentand negativ dezvoltarea vegetatiei.
 Nebulozitatea este direct influentata de temperatura si umezeala aerului, valoarea medie
anuala variind de la 5 zecimi la 6,5 zecimi, cele mai mari valori medii lunare inregistrandu-se iarna (peste
7 zecimi). Ca urmare, durata efectiva de stralucire a soarelui variaza intre 1900 si 2000 ore/an in zonele
inalte din vest si sud si intre 2000 si 2100 ore/an in zona campiei colinare. In cadrul acestor zone se
inregistreaza valori mai reduse pe vaile principale si pe Coasta Iasilor, respectiv sub 1900 ore/an in vest
si sud si intre 1900- 2000 ore/an pe vaile din campie.

Precipitatiile atmosferice care cad pe teritoriul judetului variaza de la 450-500 mm in medie pe

an la limitele de nord-est si sud, la 550 mm in zona de contact dintre zona inalta si campia colinara si
peste 600 mm in zonele inalte din vest si sud. In timpul anului regimul precipitatiilor este de asemenea
neuniform, inregistrandu-se cantitati mari in mai si iunie, uneori si iulie (65 -75 mm in medie) si mici in
decembrie - martie (25-35 mm in medie). ). In proportie de 70% ele cad sub forma de ploaie, cu exceptia
intervalului din ultima decada a lunii noiembrie, pana in ultima decada a lunii martie, cand se
inregistreaza 34 - 42 zile cu ninsoare. Din totalul precipitatiilor, 35-40% cad vara, 23-305 primavara, 17-
23% toamna si 10-17% iarna.

Caracteristic pentru regimul pluviometric al judetului este atat abundenta cat si deficitul de
precipitatii, ambele fenomene avand influente negative asupra economiei, mai ales in zona campiei
colinare. In acest sens mentionam aversele torentiale, cand intr-un timp scurt se inregistreaza cantitati
ce depasesc cu 50 -60% suma lunii respective. Astfel, valoarea maxima cazuta in 24 ore a inregistrat la
Iasi 136,7 mm si la Podu Iloaiei 128,2 mm, la 25 august 1970.

Aversele torentiale influenteaza negativ activitatea economica si sociala, fiind mobilul producerii
inundatiilor si alunecarilor de teren, activarii eroziunii, etc. In general, cand precipitatiile depasesc 20
mm/24 ore si solul este deja umed, ori cand sunt mai mari de 40 mm/24 ore si cad pe un sol uscat, apar
conditii de producere a inundatiilor, se pot deteriora unele culturi, sunt favorizate procesele de scurgere
difuza, de eroziune a solului si de deplasare in masa.

In cursul unui an sunt, in medie, 190 de zile fara precipitatii, iar gruparea lor in perioada vegetativa a
culturilor, are influente negative asupra recoltelor.

Valorile evapotranspiratiei potentiale anuale oscileaza intre 600 -700 mm. Deficitul anual de
umiditate ajunge pana la 150-180 mm, ceea ce necesita compensarea lui prin extinderea suprafetelor
irigate.

Lipsa de precipitatii masurabile timp de 10 zile consecutive in perioada aprilie - octombrie si 14

zile in perioada octombrie - martie duce la aparitia secetelor, frecvente in tot judetul, dar mai ales in
partea de nord-vest.

Pentru zona Iasi, numarul mediu al zilelor cu precipitatii sub 0,1 mm este de 123, numarul mediu
al perioadelor secetoase este de 3, iar durata medie a perioadelor secetoase este de 14 zile (maxima 22
zile). Secetele influenteaza negativ mai ales agricultura judetului, impunand irigatiile.

Precipitatiile sub forma de ninsoare din perioada rece a anului, inregistreaza un numar mediu de
40 zile la Iasi, 33 zile la Cotnari, 31 zile la Podu Iloaiei.
 Numarul mediu al zilelor cu strat de zapada variaza de la 55 la Podu Iloaiei la 65 la Iasi, iar
grosimea medie a stratului de zapada variaza de la 2 cm la 19 - 20 cm.

In perioadele cu viscol zapada se depune foarte neuniform, fiind troienita in zonele adapostite
pe grosimi de cativa metri, influientand negativ circulatia rutiera si feroviara.

Alte fenomene hidrometeorologice care caracterizeaza clima judetului si influenteaza negativ

activitatea economica sunt: ceata, bruma, chiciura, poleiul care se produc cu intensitate si durata mai
mare pe vaile largi.

Vanturile care bat pe teritoriul judetului se caracterizeaza prin fluctuatii mari de directie si

viteza, fiind determinate atat de circulatia generala a maselor de aer cat si de orientarea reliefului.

Cele mai mari frecvente medii anuale le au vanturile dinspre nord-vest ( 23,3% la Iasi, 29 % la
Cotnari) urmate de vanturile dinspre est (14,2 %, vest (9,4 %), sud-est (8,1%) si nord (7,2%) la Iasi si
dinspre nord (12%), sud (11%), sud-vest (10%) si sud-est (9%) la Cotnari.

Cele mai mici frecvente le au vanturile dinspre nord-est (3,8% la Iasi si 2% la Cotnari).

Calmul atmosferic are valori relativ ridicate (22,8 % la Iasi, 22% la Cotnari), indicand conditii de
adapost aerodinamic.

Viteza vanturilor a inregistrat valori medii de 5,9 m/s la Iasi si 4,6 m/s la Cotnari pe directia
dominanta de nord-vest. Viteze medii ridicate s-au mai inregistrat la Iasi dinspre nord (4,8 m/s), sud-est
(4,5 m/s) si sud (4,7 m/s), iar la Cotnari dinspre nord (3,5 m/s),sud-est (3,1 m/s), sud si vest (2,9 m/s).

In timp, cele mai ridicate valori ale vitezei vantului corespund perioadei de iarna si primavara,
cand se depasesc 3 si chiar 4 m/s in medie.

Pe trepte de viteza, cele mai mari valori se inregistreaza pentru intervalul 2-3 m/s (40,8% la Iasi
si 34,2 % la Cotnari) urmat de intervalul 3-4 m/s (31,9 % la Iasi si 39,6 % la Cotnari). Intervalul 3-5 m/s
insumeaza majoritatea valorilor, respectiv 49,0 % la Iasi si 57,9 % la Cotnari, rezultand ca exista
posibilitati pentru valorificarea energiei coliene, mai ales in zonele inalte si fara obstacole importante.

Din cele mentionate mai sus rezulta ca in general conditiile climatice ale judetului sunt in cea
mai mare parte favorabile activitatilor economice - in principal agricultura - si sociale. Sunt insa si situatii
cand unele elemente climatice au influente negative, mai ales pe vaile largi si joase si in zona campiei
colinare. De asemenea, subliniem faptul ca unele conditii meteorologice favorizeaza poluarea aerului,
mai ales in centrele urbane cu surse generatoare de emisii in atmosfera si situate in zone cu calm
atmosferic, inversiuni termice, umezeala redusa si nebulozitate accentuata, sau cu directii ale vantului
dinspre surse spre zonele protejate .

Geologie – Hidrologie

Geologia
Teritoriul judetului Iasi apartine din punct de vedere geologic unitatii structurale a Platformei
Moldovenesti, caracterizata printr-o mobilitate tectonica redusa, o structura si o constitutie litologica
relativ simpla.

Fundamentul este constituit din roci cristaline cutate cu importante intruziuni granitice de varsta
precambriana, peste care se dispune o cuvertura sedimentara cu grosimi intre 1.000 si 2.000 m, formata
din depozite ordovician-siluriene, cretacice si neogene.

Ultimile depozite din seria neogena sunt cele sarmatiene, cu o grosime de 280 m la Iasi si peste
1.000 m spre valea Siretului. Acestea au o structura monoclinala, cu inclinare de 8-10 m/Km de la nord-
vest catre sud-est.

Sarmatianul inferior (Volhinianul) apare la zi doar in partea de nord-vest a teritoriului sub

forma unui pachet de marne si argile cu alternante de marne nisipoase, nisipuri si
intercalatii de gresii.

Sarmatianul mediu (Bessarabianul) ocupa cea mai mare parte a teritoriului aparand sub
forma a trei orizonturi :

 Orizontul inferior, constituit in zona Tg.Frumos - Cotnari din nisipuri, argile, gresii, calcare
oolitice, iar in partea de est a teritoriului, din argile, denumite 'argile de Ungheni'.
 Orizontul mijlociu, constituit din argile si argile nisipoase peste care se gasesc calcare oolitice,
gresii calcaroase si nisipuri.
 Orizontul superior, constituit dintr-o alternanta de marne, argile si nisipuri.

Sarmatianul superior (Kersonianul) se intalneste in partea de sud-est a teritoriului si pe

unele inaltimi, fiind constituit din argile, nisipuri argiloase si nisipuri.

Pliocenul este reprezentat prin depozite meotiene intalnite in partea de sud-est a judetului
sub forma de argile marnoase si nisipuri in care se intercaleaza un orizont de gresii
cineritice.

Peste depozitele sarmatiene si meotiene se dispun formatiuni cuaternare aluvio-coluviale,

deluviale, eluviale, reprezentate prin nisipuri, pietrisuri, argile, argile nisipoase, luturi loessoide.

Din punct de vedere geotehnic depozitele argiloase sarmatiene si cuaternare fac parte sau pot fi
asimilate in clasa 'argilelor grase', plastic-vartoase, iar luturile loessoide sunt macroporice si sensibile la
umezire, constituind in general terenuri care impun masuri specifice de fundare.

Tectonica zonei

Din schita tectonica a vorlandului carpatic din Moldova (dupa Sandulescu si Visarion 1981) pe teritoriul
judetului Iasi se afla falia Siretului, iar la sud falia Vaslui. Se considera ca delimiteaza marginile Platformei
Moldovenesti, falia Siret si falia Bistritei. La exteriorul Platformei Moldovenesti se situeaza platforme mai
tinere. Falia Siretului aflata pe directia Radauti-Pascani este stabila si nu produce fenomene geologice
care sa influenteze activitatea antropica, studiile geologice evidentiind usoare ridicari ale scoartei, care,
in nordul si vestul teritoriului ating 3-4 mm/an iar in sud 2-3 mm/an.
 Hidrogeologia

Apele subterane din cadrul judetului Iasi sunt de doua categorii: captive (sau de adancime) si
libere.

A.Apele subterane captive includ strate acvifere sub presiune, acumulate in depozite

sedimentare nesectionate de vaile raurilor. Ele au caracter ascensional sau chiar artezian si sunt puternic
mineralizate, fiind interceptate prin foraje la diferite adancimi, in depozite siluriene, badeniene,
sarmatiene. In zona orasului Iasi au fost intalnite astfel de ape cu mineralizari cuprinse intre 13 si 30 g/l,
la adancimi incepand de la 320 m la 1100 m. In forajele de la Nicolina, s-au interceptat ape clorosodice,
sulfuroase, iodurate, bromurate, bicarbonatate, cu calitati terapeutice deosebite, care au favorizat
aparitia si dezvoltarea statiunii balneare Nicolina.

B.Apele subterane libere includ strate acvifere fara presiune, cantonate in depozitele sectionate
de vai, puternic influentate de precipitatii. In functie de conditiile morfologice si litologice, aceste ape
pot fi grupate in mai multe unitati hidrogeologice, deosebite intre ele prin rezerva de apa si adancimea
la care se gasesc:

Ape subterane de lunca, intalnite in depozitele aluvionare cuaternare ale raurilor principale, in cadrul a
doua tipuri de acvifere: de tip Siret si de tip Prut.

Apele de tip Siret sunt cantonate in nisipurile si pietrisurile din baza luncilor Siretului si Moldovei
sub forma unui acvifer principal cu variatii reduse de nivel si cu debite constante de 3 - 10 l/s. Sunt ape
potabile, avand sub 1 g/l saruri si duritate sub 30 0G. In nisipurile si nisipurile argiloase de la suprafata se
mai intalneste un strat acvifer secundar cu debite mai mici si influentat de factori externi.

Luncile Moldovei si Siretului constituie pentru judet cele mai importante surse de apa subterana
admise ca potabile.

Apele de tip Prut sunt cantonate in baza luncilor Prutului, Jijiei, Bahluiului, Miletinului sub forma
unui strat acvifer principal, precum si in depozitele permeabile de la suprafata sub forma unui strat
acvifer secundar, lenticular, cu importante variatii de nivel si debit. Calitativ, sunt ape cu mineralizari de
peste 3 g/l saruri si duritate mai mare de 30 0 G, fiind considerate nepotabile conform STAS 1342/92.

Luncile raurilor mici contin un singur strat acvifer cantonat in baza aluviunilor, cu debit redus si
variabil, in cea mai mare parte necorespunzator calitativ.

Apele subterane de terasa, cantonate in nisipurile si pietrisurile din baza acestora, la adancimi variabile
(4-25 m). Sunt usor alcaline, cu saruri sub 3 g/l si duritate sub 30 0 G, fiind admise ca potabile. Ele
constituie principala sursa de alimentare a localitatilor situate pe terase.

Ape subterane de platouri dezvoltate pe gresii si calcare, cantonate in fisurile si golurile acestor roci, la
baza lor si in intercalatiile nisipoase. Sunt ape potabile, cu debite relativ bogate (1-5 l/s), care dau linii de
izvoare din care se alimenteaza localitati din zonele Deleni - Harlau - Sticlaria - Scobinti, sau Repedea -
Pietraria - Ipatele - Tansa, s.a. Aceste surse acvifere satisfac numai cerinte de apa locale.
Ape subterane de interfluvii si versanti, cantonate in depozite deluvio-coluviale si eluviale sau in
intercalatii lenticulare sarmatiene. Sunt ape cu debite relativ reduse (0 - 3l/s), cu variatii mari ale
nivelului hidrostatic, bogate in saruri solubile, fiind in general nepotabile sau la limita potabilitatii. Cele
care spala argile si marne sarmatiene se incarca si mai mult in saruri, dand ape minerale, unele cu
proprietati curative.

1.1.2. Resurse naturale

Resursele solului

Conditiile orofito-climatice au determinat o desfasurare zonala si chiar o usoara etajare a principalelor

tipuri de soluri. Defrisarea, procesele erozionale au determinat degradarea in stadii diferite a solurilor si
scaderea corespunzatoare a posibilitatilor de folosire a lor.

O mare parte din fondul pedologic se caracterizeaza printr-o fertilitate medie, solurile aflandu-se la
altitudini mai mici de 350 m, dezvoltate in conditii fitoclimatice de silvostepa, pe un substrat ce asigura
circulatia apei. In regiunea dealurilor inalte, unde s-au dezvoltat soluri de padure acide, argiloiluviale,
fertilitatea este mai scazuta indeosebi pentru culturile de camp.

In judetul Iasi solurile apartin urmatoarelor tipuri genetice:

a. Clasa molisolurilor - (57.7%) - se suprapun cu silvostepa dezvoltandu-se indeosebi intre 100 si 250 m
altitudine. Au o mare cantitate de humus si proprietati care le asigura o fertilitate deosebita. Pe pante
mai mari ele se afla in diferite stadii de degradare. Sunt reprezentate prin:

- cernoziomuri tipice - pe terasele inferioare ale Prutului, Jijiei si Bahluiului. Sunt soluri cu
fertilitate potentiala ridicata;

- cernoziomurile cambice (levigate) - larga raspandire in cuprinsul Campiei Moldovei, dar si pe

areale apreciabile in sudul si estul Podisului Central Moldovenesc sau in Podisul Sucevei (Saua Ruginoasa
- Strunga). Se caracterizeaza printr-o fertilitate ridicata, fiind intens folosite in agricultura;

- cernoziomuri argiloiluviale - se gasesc la contactul zonei colinare cu zonele mai inalte de podis
si au o fertilitate la fel de ridicata ca cele cambice;

- solurile cenusii - au pozitia altimetrica la 200-300 m, dezvoltandu-se indeosebi in fasiile de

racord dintre domeniul forestier si cel de silvostepa; au o fertilitate medie spre buna.

Tot molisoluri sunt rendzinele (pe calcare) si pseudorendzinele (pe marne), din zonele de podis din vest
si sud, fiind deosedit de favorabile pentru silvicultura, pasuni, fanete si chiar pomicultura.

b. Clasa argiluvisoluri - (7.7%) - se desfasoara la inaltimi de peste 300 m si cuprinde:

- soluri brune argiloiluviale (tipice si rendzinice) se intalnesc in zona de contact dintre campia
colinara si zona de podis intre 180 si 300 m. Potentialul lor de fertilitate este moderat, fiind favorabile
utilizarii silvice, pomicole si viticole;
 - soluri brune luvice (tipice si tipice pseudogleizate) cu o mare cuprindere in zonele de podis din
vestul si sudul judetului, la altitudini de 300-450 m, sunt formate sub padurea de stejar si gorun. Sunt
soluri cu fertilitate moderata favorabile utilizarii silvice si viti-pomicole, dar cu masuri ameliorative pot fi
cultivate si cu cereale sau plante industriale.

c. Clasa solurilor hidromorfe - (2.0%) - sunt soluri intrazonale cu fertilitate redusa:

- lacovisti (tipice si salinizate) care se dezvolta pe depozite lut - argiloase si argiloase, in care apa
freatica, puternic mineralizata se gaseste la adancimi mai mici de 2 m, iar in unele perioade ale anului
urca pana la suprafata;

- solurile gleice (molice si salinizate) se gasesc in luncile Siretului si Moldovei.

d. Clasa solurilor halomorfe - (1.6%) - sunt soluri intrazonale frecvente mai ales in lungul vaii din bazinul
Jijiei, carora le apartin soloneturile si soloneacurile. Folosirea lor pentru diverse culturi agricole necesita
unele masuri de ameliorare.

e. Clasa solurilor neevoluate, trunchiate sau desfundate - (31.0%) - completeaza gama solurilor
intrazonale:

- soluri aluviale - ocupa portiuni intinse in cadrul luncilor inundabile ale Siretului, Prutului, Moldovei,
Jijiei si ale altor rauri. Au o fertilitate moderata;

- regosolurile si erodisolurile - se intalnesc izolat pe versantii afectati de eroziuni intense, atat in zona
colinara cat si de podis. Au in general o fertilitate scazuta;

- complex de soluri in zone cu alunecari active sau stabilizate - 14.1% din total clasa.

Conform datelor furnizate de Oficiul de cadstru Agricol si Organizarea Teritoriului Agricol Iasi, la data de
31.12.2000 resursele de sol ale judetului sunt reprezentate prin cele 380.200 ha. folosite ca terenuri
agricole, din care 250.300 ha. terenuri arabile.

Datorita caracteristicilor conditiilor naturale, fondul pedologic agricol este afectat de o serie de factori
limitativi: eroziuni, alunecari de teren, exces de umiditate, aciditate, secaturare, poluare

In structura agricola se detaseaza suprafata ocupata cu terenuri arabile – 65.83 %, dupa care urmeaza
cele ocupate cu pasuni si fanete naturale – 28.56 %, vii – 3,29 % si livezi – 2,31%.

Resurse de vegetatie si fauna

Fauna

Elementele faunistice ale judetului Iasi sunt strans legate de specificul invelisului vegetal,
putandu-se deosebi o fauna caracteristica padurilor, silvostepei - stepei si luncilor, precum si o fauna
acvatica.

Vegetatia
 Diversitatea conditiilor pedo-climatice si oro-hidrografice ale judetului Iasi, au determinat
instalarea unei vegetatii foarte variate, cu elemente floristice bogate si de origini diferite, ca urmare a
interferentei pe acest teritoriu a provinciei central-europene est-carpatice cu provincia ponto-sarmatica.

Vegetatia naturala apartine zonei forestiere in vest si sud si zonei de silvostepa in nord-est, sud-est si
extremitatea sudica.

Resursele subsolului

Resurse minerale

In functie de alcatuirea geologica, resursele minerale din subsolul judetului Iasi pot fi grupate in doua
categorii: resurse legate de soclu si resurse legate de cuvertura. Acestea din urma, la randul lor, pot fi
separate in resurse legate de cuvertura acoperita (care nu afloreaza) si resurse legate de cuvertura
descoperita.

Resurse legate de formatiunile cuverturii aflate sub nivelul de eroziune

a) Hidrocarburi

b) Fosforite

c) Gips, calcare, gresii, nisipuri, argile

Resurse legate de formatiunile cuverturii aflate peste nivelul de eroziune

Resursele utile care apar in cuprinsul cuverturii, aflate deasupra nivelului de eroziune (inclusiv
depozitele cuaternare) sunt reprezentate prin: argile, siltite, nisipuri, pietrisuri, calcare, gresii, luturi
loessoide, luturi deluviale si coluviale.

Apele minerale

Apele minerale constituie o resursa regenerabila, extrem de importanta, de valoare nationala sau
internationala, dar insuficient valorificata, cu insusiri atat curative cat si alimentare remarcabile.

Apele de adancime de pe teritoriul judetului Iasi sunt puternic mineralizate datorita dizolvarii
sarurilor din sedimente. De exemplu, forajele de adancime executate in punctul Nicolina-Iasi (1032 m)
au pus in evidenta existenta unor ape clorosodice si clorocalcice, usor radioactive, cu o mineralizare
foarte ridicata, variind intre 57,78 g/kg si 63,69 g/kg, din care 25,11 - 43g/kg NaCl si 16-30 g/kg CaCl 2, la
care se adauga continuturi reduse de NaCl, CaSO 4 si Ca(HCO3)2. Pe langa acest complex acvifer din
fundament, s-a constatat existenta a inca doua complexe acvifere, unul in formatiunile paleozoice, cu
ape clorosodice, cu concentratie mare in saruri, si altul in formatiunile miocene cu ape clorosodice,
sulfuroase, bromo-iodurate, bicarbonatate, alcaline, calcice, magneziene, cu o concentratie mare in
saruri.

Pentru calitatile lor terapeutice, aceste ape se valorifica in cadrul complexului balnear format
din: un spital de recuperare cu baza de tratament, o policlinica balneara, un pavilion de cazare si
tratament si o plaja amenajata. Rezerva exploatabila de apa subterana minerala de la Nicolina,
confirmata de catre Comisia de Rezerve Geologice in 1979, s-a ridicat la valoarea de 299 mc/zi.

1.1.3. Infrastructura

Caile de comunicatii

Reteaua de drumuri

Situatia drumurilor publice din judetul Iasi, la 31 decembrie 2003

Drumuri Drumuri nationale (km), Drumuri judetene si comunale (km) Densitatea

drumurilor publice
publice total pe

(km) 100 km2tritoriu

total modernizate Cu total modernizat Cu
e
imbracaminti imbracaminti
usoare usoare
rutiere rutiere

Drumurile nationale de pe teritoriul judetului Iasi sunt: DN 24, DN 28, DN 28A. Acestea
traverseaza municipiile Iasi si Pascani si se afla in intretinerea primariilor.

Reteaua feroviara

Reteaua de cai ferate in exploatare pe teritoriul judetului Iasi la 31 decembrie 2003

Total cai din care Din totalul liniilor Densitatea liniilor pe

ferate (km) electrificate 1000 km2 teritoriu
Cu ecartament normal Cu ecartament larg

simple duble

Transportul feroviar in judetul Iasi, se desfasoara pe doua magistrale (500 si 600) si cinci trasee
de linii secundare.
 Transportul aerian este sigurat de Aeroportul International Iasi.

Transportul urban

Transportul urban de pasageri la 31 decembrie2003

Tipul vehicolului Tramvaie Autobuze Troleibuze

Numarul vehiculelor din
inventar
Pasageri transportati

(mii persoaner)

Stazile orasenesti formeaza o retea cu lungimea totala de 730 km, din care 436 km – strazi modernizate

1.1.4.Zone protejate

Pe teritotiul judetului Iasi se gasesc in prezent urmatoarele arii si zone protejate :

 27 de arii naturale protejate, insumand o suprafata de 5 401,48 ha

 2 rezervatii de importanta avifaunistica, avand o suprafata totala de 16 900 ha
 7 perimetre speciale forestiere protejate, cu o suprafata totala de 959,6 ha
 221 monumente ale naturi

1.1.5. Asezarile umane

Populatia stabila a judetului Iasi, la data de 01iulie 2003 ,era de 816003 persoane, reprezentand 3,75%
din populatia tarii. Densitatea populatiei – 147,1 locuitori/km 2 – este mai ridicata decat media nationala
(95,7 locuitori/km2).

Resedinta judetului, municipiul Iasi, cu o populatie de 313444 locuitori la data de 01 iulie 2003 , ocupa
locul 4 intre orasele Rominiei, dupa municipiile Bucuresti, Constanta si Timisoara.

Celelalte localitati urbane ale judetului , aveau ,la data de 01 iulie 2003 , numarul de locuitori conform
tabelului nr.0-2.

Organizarea administrativa a judetului Iasi cuprinde :

2 municipii – Iasi si Pascani;

2 orase – Harlau si Targu Frumos;

85 de comune;
420 de sate.

Tabel 0-2 Asezarile umane

Tip asezari Numar asezari Numar locuitori

Mediu rural
-< 500 locuitori
-500 – 1.500 locuitori
-1.500 – 5.000 locuitori
-> 5.000 locuitori
Total mediu rural
Mediu urban
-< 20.000 locuitori
-20.000 – 100.000 locuitori
-100.000 – 300.000 locuitori
-> 300.000 locuitori
Total mediu urban
TOTALJUDET

Sursa : Directia Judeteana de Statistica Iasi

Date existente la 01 iulie 2003

Tabel 0-3 Populatia in mediu urban

Denumire oras/municipiu Numar locuitori Sursa : Directia Judeteana de Statistica Iasi

IASI
Date existente la 01 iulie 2003
PASCANI

HARLAU Populatia judetului Iasi a inregistrat o usoara

crestere din 1999 pana in 2001 (de 1,04%), urmata de o
TARGU-FRUMOS
scadere de 4,37% in anul 2002.,apoi o crestere usoara in
TOTAL urmatorii doi ani.

http://www.rasfoiesc.com/educatie/geografie/Scurta-prezentare-a-judetului-67.php