Promovarea stilului de viață sănătos al persoanei, familiei, grupurilor

MOD DE VIAȚĂ, STIL DE VIAȚĂ

Elemente ale vieţii private

Indiferent de profesia aleasă , în afara ei, cu toţii avem o componentă particulară,

privată a vieţii.
Modul de viaţă şi stilul de viaţă sunt apropiate în conţinut şi sunt tratate de mulţi
ca sinonime. Ele desemnează totalitatea activităţilor care compun viaţa unei persoane, a
unui grup, a unei colectivităţi, organizarea vieţii lor în condiţii social-istorice date,
pentru satisfacerea trebuinţelor lor materiale şi spirituale.
Se consideră că cele două noţiuni nu sunt identice, fapt ce justifică folosirea lor
complementară.
Modul de viaţă se referă la elementele obiective ale traiului, la condiţiile materiale,
economice şi sociale ale vieţii oamenilor. Principalii indicatori ai modului de trai ar fi
următorii:
- natura muncii (ocupaţiei, profesiunii) şi durata ei;
- învăţământul, calificarea profesională şi accesibilitatea formelor acestora;
- rezidenţa şi circulaţia (timpul afectat şi mijloacele de locomoţie disponibile şi
utilizate);
- locuinţa (mp/persoană) şi echipamentul acesteia (gradul de confort);
- condiţii de igienă şi asistenţă sanitară (accesibilitatea acesteia);
- mijloace de comunicare, telecomunicare;
- informaţie şi cultură;
- timpul liber (durata şi folosirea acestuia)
La aceştia s-ar putea adăuga sistemul tradiţiilor, obiceiurilor, moralei, configuraţiei
profesionale a populaţiei etc. Aceşti factori, în mişcarea lor istorică, contribuie la formarea
profilului psihologic al unei populaţii, la formarea personalităţii indivizilor şi la structurarea
relaţiilor sociale. Orice mod de viaţă este produsul unei istorii, refluxul unei culturi şi al
unor tradiţii specifice. Fiecare societate are un mod specific de viaţă. Se poate distinge,
de exemplu, un mod de viaţă specific societăţii tradiţionale, agrare, rurale, un mod de
viaţă specific societăţii industriale, de tip urban, şi modul de viaţă specific societăţii
postindustriale. În fiecare dintre ele bunurile materiale, cuantumul veniturilor şi
folosirea acestora sunt diferite.
În ultimele decenii, modul de viaţă postindustrial, specific societăţilor
occidentale dezvoltate, are tendinţa de a se generaliza la nivel planetar. Este un mod de viaţă
construit „în jurul automobilului (şi a spaţiului urban pe care-l “produce” în chip identic)”, al
Promovarea stilului de viață sănătos al persoanei, familiei, grupurilor
MOD DE VIAȚĂ, STIL DE VIAȚĂ
echipamentului domestic, al echipamentului electronic, al telecomunicaţiilor şi mediilor de
informare, care „construiesc” viaţa în timpul liber, relaţiile sociale, practicile de cumpărături
şi educaţie etc. Pe măsură ce nivelul dezvoltării diferitelor ţări se apropie de standardele
ţărilor occidentale, şi modul de viaţă al acestora se apropie de modul de viaţă occidental. Vor
exista similitudini atât în privinţa modului de locuire, al folosirii automobilului, a modei
vestimentare, utilizării echipamentului electronic, cât şi în privinţa comportamentului
demografic (marcat printr-o scădere semnificativă a natalităţii), a centrelor de interes ale
tineretului, a preocupărilor sociale şi a valorilor îmbrăţişate
Stilul de viaţă se referă la aspectul subiectiv al modului de viaţă. El reprezintă o
strategie de viaţă pentru care individul optează şi care orientează toate manifestările
sale particulare. Această strategie are la bază anumite credinţe, imagini şi reprezentări
ale individului despre lume şi viaţă, în virtutea cărora el alege, se comportă, acţionează,
face opţiuni care-l pot conduce la reuşită sau la eşec. „Ascentismul” , activismul social,
trăirea clipei etc., sunt, astfel, asemenea strategii de viaţă, care generează „stiluri de viaţă
specifice”. Din acest punct de vedere, stilul de viaţă se referă la decizii, acţiuni şi condiţii
de viaţă care afectează sănătatea persoanelor. Este vorba de riscuri autoasumate, cum
ar fi: tabagismul, abuzul de droguri, alimentaţia excesivă sau subnutriţia, alcoolismul,
promiscuitatea sexuală, stilul de conducere auto imprudent, practicile sexuale riscante
(homosexualitatea), neutilizarea în trafic a centurilor de siguranţă şi a caschetelor de
protecţie (motociclişti), sedentarismul, lipsa timpului liber şi tracasările cotidiene –
toate acestea sunt riscuri imputabile persoanei, care pun în pericol sănătatea proprie.
Unele din aceste riscuri sunt impuse de condiţiile social-economice ale persoanelor, cum ar
fi: sărăcia, şomajul, discriminarea socială, sexuală şi etnică, inegalităţile sociale etc
Stilul de viaţă constă din combinaţiile diferitelor practici şi deprinderi
comportamentale şi condiţii de mediu ce reflectă modul de viaţă, influenţate de
antecedentele familiale, condiţiile culturale şi socio-economice ale persoanei. Cu alte
cuvinte, stilul de viaţă este tipul de comportament repetitiv, habitual, condiţionat de
nivelul de cultură şi de nivelul de trai, aflat totuşi sub controlul limitat al familiei şi
individului, în cadrele impuse de resursele lor economice. Stilul de viaţă este modul de
viaţă bazat pe interacţiunea dintre condiţiile de viaţă în sens larg şi tipurile
caracteristice de comportament, determinate de factorii socio-culturali şi de
caracteristicile personale . Modificarea stilului de viaţă implică deci schimbarea
concomitentă a comportamentului personal şi a condiţiilor de viaţă.
Promovarea stilului de viață sănătos al persoanei, familiei, grupurilor
MOD DE VIAȚĂ, STIL DE VIAȚĂ
Stilul de viaţă al unei persoane poartă amprenta modului de viaţă al comunităţii şi al
grupului în care persoana s-a născut şi s-a format. Opţiunile pe care persoana le face şi în
funcţie de care îşi structurează stilul de viaţă sunt individuale, dar valorile, reprezentările,
ţelurile şi inspiraţiile în virtutea cărora face alegerile au o determinare socială. Rezultă că
stilul de viaţă este personal şi social (grupal) în acelaşi timp. Mai mult, există stiluri de viaţă
specifice diferitelor microgrupuri sociale. În acest sens, se poate spune că dacă modul de
viaţă se referă la aspectele exterioare ale vieţii, la condiţiile economice şi sociale, stilul de
viaţă priveşte modul în care omul şi grupurile sociale valorizează aceste condiţii, în funcţie de
anumite opţiuni valorico-normative.
Fiecare individ este protagonistul unui anumit stil de viaţă propriu şi constant,
precum şi al unor „subvariante” proprii fiecărei etape de viaţă parcurse. Dacă la un copil
nu se poate vorbi încă de un stil de viaţă propriu-zis, odată cu adolescenţa, cu procesul de
cristalizare a personalităţii, începe să se contureze şi un stil de viaţă propriu, pe care
tinereţea şi maturitatea îl vor desăvârşi. În structurarea lui, influenţa familiei, a şcolii, a
altor instituţii educative se interferează cu influenţa celor apropiaţi, cu influenţa literaturii,
televiziunii, mass-media în general, care pot oferii tipologii diferite ale stilurilor de viaţă ce
pot fi copiate, refuzate, prelucrate critic şi valorizate de către individ.
Importanţa stilului de viaţă rezultă şi din ponderea lui în determinarea stării lui de
sănătate a indivizilor. Între cei patru factori determinanţi ai sănătăţii: factorul biologic, mediul
ambiant, sistemul serviciilor de sănătate şi stilul de viaţă, ultimul are ponderea cea mai
însemnată.