1

DrDREP DREPT COMERCIAL-OBLIGAȚIILE 2019-2020

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE NR. 6

Contractul de report

Legislaţie relevantă
► Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată (M.Of. nr. 505/15.07.2011)
► Legea societăților nr. 31/1990, republicată (M.Of. nr. 1066/17.11.2004)

Cuprins:

1. Figura juridică a contractului de report

2. Utilitatea contractului de report
3. Forme speciale ale contractului de report
4. Efecte caracteristice ale contractului de report
Obiectivele unității de învățare nr. 6

După studiul acestei unităţi de învăţare veţi cunoaște:

1. Operațiunea juridică a contractului de report
2. Scopurile pentru care se încheie contractele de report
3. Specificul formelor speciale ale contractelor de report
4. Drepturile și obligațiile specifice contractului de report

Timpul necesar a fi alocat studiului prezentei unități de învățare- 2 ore

§1. Figura juridică a contractului de report

1.1. Reportul este un contract care consacră o vânzare cu plata imediată a unor titluri de credit
sau a unor valori mobiliare circulând în comerț și un angajament bilateral de revânzare viitoare a
unor titluri sau valori mobiliare de aceeași specie, către aceeași persoană, pe un preț determinat cu
ocazia perfectării primei vânzări.
Cumpărătorul-revânzător este denumit reportator, iar vânzătorul-răscumpărător este denumit
reportat.
Reportul este menit, așa cum rezultă din definiția sa normativă (art. 1772 C.civ.), a opera un
dublu și reciproc transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor vândute, unul imediat, în
favoarea reportatorului, și cel de-al doilea amânat până la termenul prevăzut în contract, în
favoarea reportatului. Obligația de revânzare trebuie să fie asumată în baza aceluiași act juridic, în
favoarea aceleiași persoane, adică a reportatului. Atât prețul primei vânzări, cât și prețul celei de-a
doua vânzări sunt stabilite la momentul încheierii contractului de report.

GHEORGHE PIPEREA
2
DrDREP DREPT COMERCIAL-OBLIGAȚIILE 2019-2020

2.2.Contractul de report nu poate avea ca obiect oricare bunuri, drepturi sau valori, ci numai
titluri de credit sau valori mobiliare. Angajamentul de revânzare privește titluri de credit sau valori
mobiliare de aceeași specie cu cele vândute la încheierea contractului de report, și nu titluri de
credit sau valori mobiliare privite ca bunuri de gen sau ca bunuri individual determinate. În baza
angajamentului de revânzare, reportatorul este obligat să restituie reportatului acțiuni emise de
societatea A, obligațiuni emise de banca B, titluri de stat din emisiunea C etc., și nu orice acțiuni,
obligațiuni, titluri de stat sau titluri de credit pe care le-ar putea deține la un moment dat și nici
titlurile sau valorile inițial vândute, privite în individualitatea lor.
De aceea, reportul nu este o vânzare cu pact de răscumpărare. Într-o vânzare cu pact de
răscumpărare, ceea ce se revinde de către cumpărător poate fi o cantitate de bunuri generice sau
un bun individual determinat.
Titlurile de credit care pot face obiectul reportului sunt cambia și biletul la ordin. Din definiția
normativă a reportului (art. 1772 C.civ.) rezultă că nu pot fi obiect al reportului titlurile
reprezentative ale mărfurilor (conosament, warrant, recipisă de depozit), ceea ce este o decizie de
politică legislativă greșită, întrucât și aceste titluri reprezentative ale mărfurilor circulă în comerț,
unele dintre ele fiind listate la bursele de mărfuri sau constituindu-se în active-suport pentru
instrumente financiare derivate.
Valorile mobiliare circulând în comerț sunt nu numai valorile mobiliare listate la bursă (adică
acțiuni și obligațiuni emise de societățile comerciale, liber negociabile, integral achitate, în sensul
art. 220 din Legea nr. 297/2004), ci și titlurile de stat cu scadență mai mare de 12 luni negociabile
la bursă, obligațiunile municipale, acțiunile emise de societățile nelistate și titlurile de participare
la fondurile de investiții (valori mobiliare în sens larg, așa cum sunt definite de art. 2 pct. 33 din
Legea nr. 297/2004). Din modul în care este reglementat contractul de report rezultă că, în mod
neașteptat, nu pot fi obiect al reportului și alte instrumente financiare, care sunt liber negociabile
și, deseori, sunt listate la burse de mărfuri sau de valori, cum ar fi contractele futures sau options,
precum și swap-urile valutare sau pe dobânzi. Acest gen de instrumente financiare sunt deseori
utilizate ca asigurări contra riscului (în operațiuni de hedging) sau în construcția de garanții
financiare. Excluderea (implicită) a instrumentelor financiare din perimetrul contractului de report
este nejustificată.

2.3.Operațiunile repo (cumpărări reversibile) și reverse repo (vânzări reversibile) de pe piața

monetară privesc exclusiv titlurile de stat. Reglementările referitoare la datoria publică, respectiv
Legea nr. 313/2004 și O.U.G. nr. 64/2007, definesc titlurile de stat ca instrumente financiare emise
în forma materializată sau dematerializată care atestă datoria publică sub formă de bonuri,
certificate de trezorerie (inclusiv cele emise pentru populație, dar nerăscumpărate la scadență și
transformate în certificate de depozit) sau alte instrumente financiare constituind împrumuturi ale
statului. Împrumuturile se denominează în moneda națională sau în valută, sunt cu termen scurt,
mediu sau lung, sunt rambursabile la scadență sau convertibile în certificate de depozit, conțin o
dobândă anuală sau un cupon de reducere (se vând cu un preț mai mic decât valoarea nominală),
sunt destinate investitorilor instituționali sau populației (caz în care, de regulă, emisiunea și
circulația juridică a titlurilor de stat se derulează prin bursa de valori) și, în fine, permit sau nu
rambursarea înainte de scadență. Cu toate că legislația pieței de capital include în noțiunea de
valoare mobiliară doar titlurile de stat cu scadență mai mare de un an, ceea ce, în condițiile Codului
civil, ar duce la excluderea din obiectul contractului de report a titlurilor de stat cu scadența mai
mică de un an, totuși, reglementările privitoare la datoria publică și, respectiv cele referitoare la

GHEORGHE PIPEREA
3
DrDREP DREPT COMERCIAL-OBLIGAȚIILE 2019-2020

operațiunile repo și reverse repo mențin în perimetrul acestor operațiuni și titlurile de stat pe
termen scurt.
Reportul nu poate privi, însă, și părțile sociale, care nu au caracteristica valorilor mobiliare.

2.4.Plata imediată a prețului titlurilor de credit sau al valorilor mobiliare este de esența
reportului. Figura juridică a reportului evocă o cumpărare cu „bani gata”, dublată de asumarea
obligației de revânzare viitoare, la un preț determinat. Contractul de report are două prețuri, unul
pentru cumpărarea imediată, iar cel de-al doilea pentru răscumpărarea viitoare, dar amândouă
prețurile sunt stabilite la momentul încheierii contractului de report.
Este, de asemenea, de esența reportului faptul că prețul răscumpărării este determinat. Definiția
normativă a reportului impune ca revânzarea să se facă la un anumit termen, în schimbul unei sume
determinate. Prețul răscumpărării va rămâne același indiferent de fluctuațiile prețului de piață al
titlurilor de credit sau al valorilor mobiliare reportate (cu excepția unui acord contrar al părților
sau al unei situații de impreviziune). Fixitatea prețului răscumpărării este chiar emolumentul
contractual al reportatorului.
Prețul celei de-a doua vânzări nu poate fi omis din contract și nici nu poate fi neclar sau indirect
determinabil. În caz contrar, reportul ar trebui recalificat ca o altă figură juridică, de exemplu, ca
o vânzare cu pact de răscumpărare în care prețul răscumpărării se stabilește după regulile relative
la prețul determinabil sau la prețul curent ori rezonabil (prevăzute de art. 1661 și, respectiv
art. 1664 C.civ.).

2.5.Reportul este un contract real, întrucât presupune remiterea titlurilor de credit sau a valorilor
mobiliare, dacă sunt la purtător. În cazul în care acestea sunt nominative, reportul se încheie prin
îndeplinirea formalităților necesare transmiterii lor (gir, respectiv înscrierea în registrul acțiunilor).
Spre exemplu, transmiterea proprietății asupra acțiunilor este condiționată, conform art. 98 din
Legea societăților nr. 31/1990, republicată, de mențiunea pe titlu și de înscrierea în registrul de
acțiuni a transferului1. Valorile mobiliare sau titlurile de stat dematerializate se transferă prin
înscrierea cesiunii în contul deschis la Depozitarul Central sau, după caz, în registrul independent
de acțiuni ori în registrul electronic de obligațiuni și titluri de stat contractat de emitent. Întrucât și
reportul este un (dublu) transfer al dreptului de proprietate asupra acțiunilor, înseamnă că
reportatorul va fi înscris în registrul acționarilor ca proprietar după care, în pasul doi, reportatul va
fi reînscris în același registru, ca proprietar care și-a redobândit acțiunile. Drepturile aferente
acțiunilor reportate vor fi transferate în patrimoniul reportatorului sau al reportatului în funcție de
înscrierile succesive anterioare sau posterioare datei de referință prevăzute la art. 123 din Legea
nr. 31/1990, republicată.

§2. Utilitatea contractului de report

2.1. Dintr-o perspectivă comercială, reportul este fie o speculație a reportatorului asupra valorii
reale în raport de valoarea nominală a titlurilor de credit, a valorilor mobiliare sau a titlurilor de

1
În doctrină s-a susținut și opinia că aceste formalități nu sunt cerute de lege pentru validitatea transferului, ci numai
pentru opozabilitate față de terți. A se vedea, pentru această opinie, I.L. Georgescu, Drept comercial român, vol. II,
Societățile comerciale, Ed. Socec, București, 1948, p. 615. În sens contrar s-a pronunțat S. David, op. cit., p. 322.
GHEORGHE PIPEREA
4
DrDREP DREPT COMERCIAL-OBLIGAȚIILE 2019-2020

stat care constituie obiectul reportului, fie o formă de finanțare a reportatului. Dar reportul poate
fi utilizat și ca plasament al unor lichidități, ca o tehnică de asigurare contra riscului devalorizării
titlurilor sau valorilor mobiliare ori drept garanție financiară. Pe piața monetară, reportul este
utilizat ca instrument de politică monetară sau ca metodă de control al lichidității din piață și al
dobânzilor. Pe piața de capital, reportul poate fi utilizat ca metoda de stabilizare a cursului valorilor
mobiliare ale unor emitenți. În plus, reportul poate fi utilizat și pentru a cumpăra controlul temporar
asupra unei adunări generale a acționarilor, plătind titularului acțiunilor un preț de cumpărare mai
mare decât prețul de răscumpărare (deport).
Ambele prețuri convenite de părțile contractului de report sunt fixe și, în consecință,
reportatorul poate face un profit dacă prețul achitat imediat pentru cumpărare va fi mai mic decât
cel ce urmează a fi achitat la termen pentru răscumpărare, iar reportatul se finanțează cu suma
constând în prețul titlurilor sau valorilor mobiliare reportate (vândute pentru a fi răscumpărate) în
schimbul unei diferențe de preț pe care va trebui să o achite reportatorului. În cazul reportului de
pe piața monetară, banca centrală include în prețul cumpărării reversibile (repo) sau al vânzării
reversibile (reverse repo) dobânda pe care intenționează să o impună pieței, cel puțin cu caracter
temporar.

2.2.În cazul reportului speculativ asupra valorilor mobiliare, s-ar putea spune că reportatorul
efectuează același gen de operațiuni cu cele specifice traderului (care efectuează operațiuni cu
valori mobiliare în nume propriu, dar pe seama clientului) sau că reportatorul exercită comerțul
speculatorului la bursă, care speră să extragă profit din fluctuațiile viitoare ale valorilor mobiliare,
luând cu împrumut de pe piață acțiuni (pentru vânzări scurte) sau bani (pentru cumpărări lungi).
Câtă vreme reportul își menține caracterul ocazional, reportatorul nu se transformă în trader.
Așadar, spre deosebire de trader, care este obligat să dețină o licență de operare pe piețele de
capital, reportatorul este nevoit să apeleze la traderi sau la brokeri pentru operațiunile de vânzare
și răscumpărare presupuse de report. Dar traderul poate utiliza ca instrument juridic model al
afacerilor sale chiar contractul de report. În privința speculatorului la bursă, scopul acestuia este
exclusiv speculația, în timp ce reportul poate avea mai multe motivații alternative sau cumulative
(finanțare, garanție, asigurare contra riscurilor). Dar și speculatorul poate face din contractul de
report un instrument juridic tipic al comerțului său. Cumpărările și vânzările reversibile de titluri
de stat efectuate pe piața de capital sunt permise numai acelor intermediari ai pieței de capital care
sunt în prealabil autorizați de banca centrală pentru astfel de operațiuni.

2.3.Prin contractul de report se poate perfecta o finanțare a proprietarului titlurilor de credit sau
al valorilor mobiliare pentru nevoi imediate de lichidități. Răscumpărarea la un preț mai mare
înseamnă achitarea împrumutului, plus profitul reportatorului. În afară de sporul de valoare
nominală, reportatorul poate face profit și din dobânzile și dividendele aferente titlurilor de credit
sau, respectiv valorilor mobiliare. Culegerea dividendelor și a dobânzilor de către reportator face
parte din regulile supletive ale contractului de report (art. 1773 C.civ.). În condițiile art. 67 alin. (6)
din Legea societăților nr. 31/1990, republicată, dividendele cuvenite după data cesiunii se cuvin
cesionarului, dacă părțile nu convin altfel. Așadar, în cazul reportului, dacă perioada până la
executarea obligației de revânzare este mai mare decât cea la finalul căreia se pot distribui
dividende (anual sau trimestrial, după cum au decis acționarii), dividendele distribuite de
societatea emitentă a valorilor mobiliare se cuvin reportatorului, chiar dacă, în baza contractului
de report, cesiunea este, de fapt, reversibilă.

GHEORGHE PIPEREA
5
DrDREP DREPT COMERCIAL-OBLIGAȚIILE 2019-2020

2.4.Reportul ar putea fi utilizat și cu titlu de garanție. Așa cum rezultă din O.G. nr. 9/2004
privind unele contracte de garanție financiară2, care transpune Directiva 2002/47/CE3, contractele
de report sunt incluse în categoria garanțiilor financiare. O instituție financiară poate perfecta un
report cu împrumutatul, care va fi obligat să își răscumpere valorile mobiliare sau titlurile de credit
la prețul convenit, sub sancțiunea pierderii definitive a proprietății asupra acestora.
În toate cazurile de finanțare, reportul are și efectul transferului drepturilor cu caracter
personal-nepatrimonial care însoțesc unele valori mobiliare, cum ar fi acțiunile. De exemplu, câtă
vreme este proprietar, reportatorul este titularul dreptului la informație cuvenit acționarilor,
precum și titularul dreptului de a participa la adunările generale și de a vota. Aceste drepturi pot fi
desprinse de drepturile patrimoniale, în cazul în care reportatul este esențial în structura
acționarială și managerială a societății emitente a acțiunilor. Păstrarea drepturilor de vot aferente
acțiunilor poate fi o modalitate bună de păstrare sau de creștere a valorii acțiunilor, ceea ce este în
evidentul interes al reportatorului-finanțator. Desigur, însă, această opțiune nu este o consecință
directă a figurii juridice a reportului, ci o consecință a unor clauze speciale inserate în contractul
de report.

2.5.Reportatorul poate ținti, prin încheierea contractului de report, o deținere temporară de

acțiuni, pentru a putea vota în adunarea generală a acționarilor sau, după caz, pentru a exercita alte
drepturi cuvenite acționarilor în adunările generale. Spre exemplu, acționarii, mai ales cei din
societățile listate, au dreptul la informare periodică și continuă, precum și dreptul de a pune
întrebări scrise și a interpela managerii în legătură cu aspecte preocupante referitoare la societate.
De asemenea, un acționar care deține, singur sau împreună cu alții, cel puțin 5% din acțiunile emise
de o societate, poate cere completarea ordinii de zi a unei adunări generale a acționarilor, poate
cere convocarea unei astfel de adunări, cu o ordine de zi stabilită de el însuși, sau îi poate acționa
în răspundere pe administratorii societății, în cazul în care o astfel de acțiune va fi fost respinsă de
adunarea generală a acționarilor din cauza influenței administratorului asupra acționarilor. În
schimb, acționarii care nu dețin un astfel de pachet de acțiuni nu au astfel de drepturi. Dar ei pot,
cel puțin teoretic, să apeleze la un deport, în baza căruia își pot procura temporar acțiunile necesare
demersului vizat. Deportul este o formă specială de contract de report, în baza căruia reportatorul,
având nevoie de valori mobiliare pentru scurt timp și pentru anumite scopuri punctuale, cumpără
astfel de titluri, obligându-se la restituire către aceeași persoană. Prețul răscumpărării este stabilit
în mod intenționat la o valoare inferioară cumpărării, pentru a remunera renunțarea temporară, de
către proprietarul inițial, la valorile mobiliare reportate. Aceste contracte sunt, totuși, riscante
pentru siguranța societății și a circuitului civil, întrucât reportatorul poate orchestra un abuz de
drept de vot sau un abuz de drept procesual. În plus, în societățile listate, există și un risc de acțiune
concertată (care poate fi sancționată de autoritatea de supraveghere și control a pieței de capital cu
suspendarea temporară a dreptului de vot), precum și un risc de concentrare acționarială și depășire
abuzivă de prag4.

2
M.Of. nr. 78 din 30 ianuarie 2004.
3
JO L nr. 168 din 27 iunie 2002.
4
În societățile listate, depășirile de prag de deținere, cum ar fi 5%, 10%, 33% etc., trebuie anunțate pieței. În unele
societăți, cum sunt cele din domeniul bancar sau de asigurări, depășirea pragului nu este posibilă fără acordul prealabil al
autorității de control și supraveghere.
GHEORGHE PIPEREA
6
DrDREP DREPT COMERCIAL-OBLIGAȚIILE 2019-2020

§3. Forme speciale ale contractului de report

3.1.Operațiunile de tip repo și reverse repo sunt forme specializate de contracte de report5. Așa
cum rezultă din Regulamentul BNR nr. 1/2000 privind operațiunile efectuate de BNR pe piața
monetară și facilitățile permanente acordate de BNR participanților eligibili6, operațiunile repo și
reverse repo de pe piața monetară nu pot fi efectuate, în calitate de reportator, decât de către banca
centrală, iar în calitate de reportați nu pot fi decât băncile sau celelalte instituții de credit
considerate eligibile pentru astfel de operațiuni. Obiect al operațiunilor repo și reverse repo nu pot
fi decât titlurile de stat (fără ca reglementările aplicabile să reducă sfera acestora la titlurile cu
scadenta mai mare de 12 luni). Aceasta restricție se aplică și operațiunilor repo și reverse repo pe
care le pot efectua pe piața de capital intermediarii autorizați de BNR, în conformitate cu
Regulamentul BNR nr. 15/2002 privind operațiunile cu titluri de stat emise în forma
dematerializata7. O restricție suplimentară ce rezultă din această reglementare constă în faptul că
titlurile de stat vizate nu pot fi decât cele care circulă pe piața de capital, fiind înregistrate pe o
piață reglementa (bursiera sau extrabursieră).
Reportul practicat pe piața monetară poate fi un instrument legitim și decent de politică
monetară, dar și o metodă de control al masei monetare, al lichidităților aflate în piață și al nivelului
dobânzilor, cu consecințe negative în planul fluctuației puterii de cumpărare a monedei naționale.
Un exces artificial de lichiditate în piață poate declanșa sau agrava inflația, iar un nivel ridicat al
dobânzilor urmărite și impuse de banca centrală prin prețul cumpărării sau vânzării reversibile de
titluri de stat poate determina o creștere generalizată a prețurilor tuturor produselor, întrucât
dobânzile practicate de banca centrală în raport de băncile comerciale și dobânzile practicate de
bănci atunci când se împrumută între ele determină dobânzile practicate de băncile comerciale în
raport cu comercianții, dobânzi care sunt incluse în costul tuturor produselor și serviciilor care
circulă pe piață. Acest gen de control este, în mod evident, străin de principiile economiei de piață.
Este, mai degrabă, o imitație a metodei principale a economiei centraliste, de tip comunist –
planificarea economică.

3.2.Controlul direct și imediat vizibil rezultă din caracterul fix al prețului răscumpărării sau al
revânzării, din numărul redus de bănci acceptate la acest gen de tranzacționare și, mai ales, din
obiectul exclusiv al reportului practicat de banca centrală, adică titlurile de stat. Indirect și insidios,
dar indubitabil, controlul rezultă și din modul în care băncile sunt încurajate să cumpere și să dețină
titluri de stat, pentru a putea să-și procure, la nevoie, lichidități la prețuri (dobânzi) aparent
rezonabile și stabile prin operațiuni repo sau reverse repo efectuate „la nevoie” de banca centrală.
Deținerea de titluri de stat este făcută utilă și pentru că „însănătoșește” sau „curăță” bilanțul

5
Pentru această calificare juridică, a se vedea și A.-T. Stănescu, Drept comercial. Contracte profesionale, ed. a II-a,
Ed. Hamangiu, București, 2018, p. 76.
6
Acest regulament a suferit mai multe modificări și ajustări în timp. A fost republicat (M.Of. nr. 84 din 1 februarie 2008)
și modificat de mai multe ori. Cea mai recentă modificare este operată cu ocazia Regulamentului BNR nr. 3/2016 (M.Of.
nr. 652 din 25 august 2016).
7
Acest regulament este rezultatul unor ordine comune ale BNR, CNVM (actualmente, ASF) și MF, fiind vorba de
chestiuni care privesc atât piața monetară și piața de capital, cât și datoria publică. Cel mai recent astfel de ordin comun este
Ordinul nr. 2509/2008.
GHEORGHE PIPEREA
7
DrDREP DREPT COMERCIAL-OBLIGAȚIILE 2019-2020

băncilor, întrucât titlurile de stat sunt considerate plasamente cu risc zero. De aici rezultă o tendință
periculoasă pentru viitorul economic al României, impusă băncilor comerciale, prin metode de
catifea (soft power), de banca noastră centrală: statul este sistematic determinat să își plaseze
titlurile de stat în bănci sau în portofoliile fondurilor de pensii, și nu pe piața de capital, pentru a
nu fi cumpărate de particulari și, deci, pentru a nu avea dobânzi și prețuri corelate cu realitățile
pieței, iar băncile renunță la a finanța economia, întrucât este mult mai riscant decât sa finanțeze
statul, cu risc zero.

3.3.În plus, din perspectivă fiscală, reportul poate ascunde operațiuni intra-grup sau tranzacții
fictive menite a reduce baza impozabilă, ceea ce îl plasează în zona de risc de evaziune fiscală,
putând fi și o metodă de camuflaj juridic pentru operațiuni de spălare de bani.
Dar cele de mai sus nu înseamnă că, în sine, reportul este o operațiune juridică ilegitimă.
Dimpotrivă, prin intermediul reportului, care este o figură juridică destul de suplă și foarte puțin
formalistă, se pot rezolva chestiuni care, altfel, ar fi insolubile: o finanțare imediată, fără riscul de
a pune în garanție și, ulterior, de a pierde titlurile sau valorile mobiliare vizate de contractul de
report, o asigurare contra riscului de devalorizare a monedei sau a creanțelor constatate prin titluri
de credit, o garanție financiară sau o rapidă gestionare a unei chestiuni acționariale de decizie cu
privire la o societate în care reportatorul are un interes, dar nu și intenția de a deveni acționar
majoritar.

§4. Efecte caracteristice ale contractului de report

4.1. Dacă emitentul titlurilor sau al valorilor mobiliare acordă deținătorului o opțiune de a
majora valoarea nominală sau numărul acestora prin plăți sau aporturi suplimentare, reportatorul
trebuie să exercite această opțiune pe seama reportatului, căruia îi va solicita fondurile necesare cu
cel puțin 3 zile înainte de scadența termenului de opțiune. Poate fi vorba, spre exemplu, de dreptul
preferențial de subscripție la majorarea capitalului social al societății emitente a valorilor mobiliare
(prevăzut de art. 216 din Legea nr. 31/1990) sau de dreptul la acțiuni gratuite emise ca urmare a
majorării capitalului social prin încorporarea rezervelor sau a primelor de emisiune [art. 210
alin. (2)]. Dacă reportatul nu exercită această opțiune, reportatorul va pune rapid în vânzare
opțiunea pe seama reportatului. Din dispozițiile art. 1774 C.civ. rezultă, într-o evidentă
contradicție cu definiția normativă a contractului de report, că reportatorul care exercită opțiunea
reportatului (inclusiv prin vânzare urgentă a acesteia) este un mandatar fără reprezentare al
reportatului, întrucât exercițiul sau, după caz, vânzarea opțiunilor se face pe seama reportatului.
Chiar dacă proprietatea asupra bunurilor reportate îi aparține temporar reportatorului, aceasta nu
este o proprietate rezolubilă sau anulabilă, ci o proprietate pură și simplă, care poate să fie transfe-
rată sau nu la reportat în termenul fixat în contract. Ca orice accesoriu, opțiunile de majorare a
cantității de valori mobiliare sau a valorii lor nominale ar trebui considerate ca aparținând
proprietarului, adică reportatorului. Este foarte probabil că textul legal citat s-a referit, de fapt, la
situația în care opțiunile de majorare îi sunt proprii, personale reportatului, fiind create în
considerarea persoanei sale (intuitu personae). Dar, în această situație, nu se vede de ce reportatul
ar urma să fie implicat în culegerea drepturilor și opțiunilor sale printr-un mandat fără reprezentare
conferit prin lege reportatorului.

GHEORGHE PIPEREA
8
DrDREP DREPT COMERCIAL-OBLIGAȚIILE 2019-2020

4.2.Dacă titlurile sau valorile mobiliare reportate nu fuseseră achitate în totalitate de reportat
înainte de încheierea reportului (spre exemplu, acțiunile unei societăți comerciale pot fi achitate în
proporție de doar 30% la data subscripției, fiind integral plătibile în termen de trei ani de la data
constituirii societății), iar obligația de vărsământ a ajuns la scadență, reportatul trebuie să pună la
dispoziția reportatorului sumele necesare, cu cel puțin 3 zile înainte de scadența vărsămintelor. În
caz contrar, reportatorul poate proceda la lichidarea silită a contractului.

4.3. La finalizarea reportului, părțile procedează la lichidarea diferențelor, adică se efectuează

plățile încă scadente și se predau titlurile de credit ori valorile mobiliare încă nepredate. Este
posibil ca răscumpărarea să nu se fi efectuat în termen. În acest caz, părțile pot prelungi scadența
sau proroga contractul. În lipsa unui astfel de acord, bunurile reportate rămân în proprietatea
reportatorului. Pe de altă parte, părțile pot reînnoi contractul de report. Dacă bunurile date în report
diferă de cele inițiale din punctul de vedere al calității, speciei sau prețului, atunci se consideră că
părțile au încheiat un nou contract (art. 1776 C.civ.).
În caz de încălcare a obligației de revânzare, reportatul care este pregătit să plătească prețul
răscumpărării are dreptul să ceară instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract.
Dacă, însă, la expirarea termenului reportului, nu se achită de către reportat prețul răscumpărării,
reportatorul rămâne proprietar definitiv al titlurilor de credit sau al valorilor mobiliare cumpărate
inițial.

GHEORGHE PIPEREA
9
DrDREP DREPT COMERCIAL-OBLIGAȚIILE 2019-2020

Teste de autoevaluare

1. Stabiliți care dintre următoarele afirmații este adevărată

a)nu există legi speciale care să reglementeze în materia contractului de report8
b)plata prețului vânzării inițiale poate fi afectată de un termen9
c)contractul de report poate avea caracter solemn10
d)nicio variantă corectă

2. Precizați care sunt criteriile în funcție de care un contract este calificat ca fiind
contract de report11

Bibliografie

1. Gh. Piperea, Contracte și obligații comerciale, Ed. CH Beck, București, Ed. C. H. Beck,
Bucureşti, 2019
2. Stanciu D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial român. Ediţia a VI-a actualizată, Ed.
Universul Juridic, Bucureşti, 2019
3. Andreea-Teodora Stănescu, Drept comercial. Contracte profesionale, Ed. Hamangiu,
București, 2018

8
Răspuns greșit, având în vedere precizările de la pct. 3.1. din prezenta unitate de învățare
9
Răspuns greșit, având în vedere prevederile art. 1.772 alin. (1) din Codul civil
10
Răspuns corect, având în vedere prevederile art. 1.772 alin. (2) din Codul civil
11
Răspunsul poate fi identificat la pct. 2.1., 2.2., 2.4 respectiv 2.5 din prezenta unitate de învățare
GHEORGHE PIPEREA