OSTEOPOROZA

1. PROFILAXIE PRIMARĂ

DEFINIŢIE: Este o boală scheletică sistemică ce se caracterizează printr-o masă

ososasă scăzută cu deteriorarea microarhitecturii ţesutului osos , având ca urmare
creşterea fragilităţii osoase şi susceptibilitatea la fracturare.

ETIOLOGIE:
Din punct de vedere al etiologiei osteoporoza este primară şi secundară:
- grupul osteoporozei ideopatice face parte osteoporoza comună cu cele 2 tipuri :
 postmenopauză;
 vârsta.
- osteoporoa secundară sunt cele determinate de :
 boli endocrine;
 digestive;
 metabolice.

Factori de risc care nu pot fi modificaţi:

- sexul;
- vârsta;
- rasa;
- istoricul familial;
- constituţia fizică;
- nivelul hormonal.

Factori de risc care pot fi modificaţi:

- dieta;
- consumul de steroizi şi anumite medicamente;
- alte afecţiuni: boala cardiacă, boala inflamatorie, , intestinală, boli renale sau
hepatice , lupus, cancer, mielom multiplu, artrită reuatoidă;
- lipsa mişcării;
- consumul excesiv de alcool;
- fumatul.

Măsuri pentru prevenirea osteoporozei:

- dieta echilibrată;
- alimente ce conţinm calciu şi vitamina D;
- suplimente alimentare;
- expunerea controlat la soare;
- exerciţi fizice recomandate pentruprevenirea osteoporozei.

2. PROFILAXIE SECUNDARĂ

Diagnosticul clinic al osteoporozei este tardiv, el fiind afirmat numai după

apariţia fracturilor vertebrale, de col femural sau de radisu distal.
Pentru stabilirea diagnosticului medicul evaluează tiţi factorii de risc:
- antecedentele familiei;
- prezenţa altor boli;
- obiceiuri de viaţă.

- Examenul de laborator:
- numărarea leucocitelor;
- formula leucocitară;
- calciuria şi creatinuria;
- determinarea nivelului seric al calciului;
- determinarea albuminei şi fosfatazei alcaline;
- determinarea ureei, azotemiei, creatininei.

- examenul radiologic;

- radiogrametria;

- absorbţia fotonică unică;

- tehnica DEXA;

- tomografia compuerizată cantitativă;

- analiza cu neutroni activaţi a întregului organism;

- biopsia osoasă.

3. PROFILAXIE TERŢIARĂ
 Asistenta medicală are ca scop informarea persoanelor predispuse la osteoporoză
în vederea evitării declanşării bolii, sau în cazul osteoporozei deja instalate, aceasta va
încerca alături de bolnav prevenirea unei eventuale fracturi.
Ţinând cont de importanţa unei alimentaţi corespunzătoare în vederea profilaxiei
osteoporozei, asistenta medicală va explica pacientului necesitatea respectării unei
diete, ajutându-l totodată şi în organizarea acesteia.
Tot în atribuţiile asistentei medicale intră şi îndrumarea pacientului spre
efectuarea unor exerciţii zilnice pentru menţinerea unui schelet cât mai rezistent.
Asistenta medicală va respecta indicaţiile medicului în aplicarea unui tratament
corespunzător şi va oferi toate indicaţiile necesare în vederea continuării tratamentului
medicamentos şi igieno- dietetic din momentul în care bolonavul va părăsi spitalul.

TRATAMENUL MEDICAMENTOS al osteoporozei este complex, de lungă durată

şi individualizat:
- tipul afecţiunii de bază;
- gravitatea osteoporozei;
- boli asociate;
- vârstă, sex;
- etiologia osteoporozei.

Medicamentele folosite în tratarea osteoporozei sunt:

- metaboliţi acti ai vitaminei D;
- estrogeni şi androgeni, steroizi anabolizaţi, progesteronul;
- calcitonină;
- bifosfonaţi;
- preparate de fluor.

Tratamentul chirurgical:
- fracturile grave cauzate de osteoporoză e tratează de regulă ărin intervenţie
chirurgicală;
- în general, fracturile cauzate de osteoporoză apar la nivelul şoldurilor, coloanei
vertebrale şi a încheieturilor.

Tratament igieno - dietetic:

- exerciţiile fizice adecvate vârstei şi capacităţii fizice;
- alimentaţia bogată în lapte şi derivaţi, adesea asociată şi cu un supliment de calciu;
- malnutriţia care poate accentua osteoporoza trebuie evitată;
- adoptarea unor măsuri speciale pentru a evita căderile trebuie avute în vedere.