UN CADOU PREȚIOS

Darius era un băiat dintr-o familie foarte bogată care trăia la țară la o
fermă ca-n povești. El avea mai multe jucării decât ți-ai putea imagina.
Familia lui avea o mulțime de bani și, ori de câte ori îi lui Darius îi plăcea
o jucărie, părinții o cumpărau fără să se gândească de două ori.

Însă Darius nu avea idee cât costau toate lucrurile pe care le primea și de
aceea nici nu se deranja să aibă grijă de ele. Nu își dădea seama cât de
dificil era pentru alți părinți să le cumpere copiilor lor jucăriile pe care el
le avea.

Obișnuit cu toate jucăriile și lucrurile pe care le primea, a venit vremea

când Darius a început să își dorească ceva diferit. Unul dintre unchii săi a
cumpărat un cal frumos pe care i l-a dăruit lui Darius ca pe ceva
neobișnuit. Era un murg frumos și mândru, de culoare maro-roșcat și cu
o coadă neagră strălucitoare. Darius era foarte încântat că avea un cal
atât de frumos. În scurt timp a învățat să îl călărească și petrecea mult
timp în șa, făcând plimbări lungi la ferma părinților.
După un timp însă a început să își trateze calul la fel de rău cum o făcea
cu jucăriile lui. Din pricina neglijenței și indiferenței lui Darius, căluțul s-
a îmbolnăvit în scurt timp. Fiind însă vorba despre o ființă, Darius a
devenit pentru prima oară îngrijorat pentru ceva ce îi aparținea. Se vede
treaba că Darius își iubea de fapt căluțul iar propunerea părinților de a-i
lua un nou cal nu l-a interesat.

Într-o zi, când Darius se întorcea în mașina părinților lui de la școală, a

văzut o fetiță de vârsta lui care mângăia un cal bălțat pe un câmp din
apropierea casei lui. Darius nu o cunoștea pe fetiță pentru că părinții ei
erau săraci și nu vorbeau cu părinții lui. El a observat că atât calul cât și
fetița erau foarte fericiți împreună. Odată ajuns acasă a simțit nevoia să
afle mai multe despre fetiță. El s-a urcat pe bicicletă și s-a apropiat de
casa fetiței. Din depărtare el a înțeles de ce calul fetiței arăta grozav.
Fetița nu își biciuia calul, lucru pe care Darius îl făcea foarte des. Fetița îi
dădea de mâncare și de băut chiar ea, îl mângâia și îi vorbea cu blândețe.

Darius a privit fascinat cum se înțelegea fetița cu calul ei și a admirat-o

pentru felul în care își îngrijea cu mânuțele ei calul, pentru atenția pe care
i-o acorda.

Experiența l-a schimbat mult pe Darius care și-a dorit și el să fie ca fetița
cu calul bălțat, să aibă și el un cal îngrijit și fericit. Cum nu știa exact cum
să facă asta, și-a luat inima în dinți și s-a dus la fetiță, pe care a aflat că o
chema Delia, și a rugat-o să îl învețe ce să facă.

El a aflat de la fetiță nu doar cum să își îngrijească căluțul. Pentru că ea

nu era dintr-o familie bogată, avea jucării și lucruri puține dar la care
ținea foarte mult și pe care le îngrijea. Acestea erau speciale pentru Delia
și se bucura de ele mai mult decât se bucura vreodată Darius de ale lui. A
fost uimit să afle încă un motiv pentru care Delia le purta de grijă
jucăriilor. Din când în când ea se întâlnea cu prietenele ei din sat și
făceau schimb de jucării. Cum își dorea să primească jucării cât mai
frumoase și mai îngrijite, și ea avea grijă să ofere la schimb jucării cât mai
arătoase!

Pentru că își dorea să petreacă mai mult timp cu Delia, încet încet a
început să renunțe la o parte din jucării, pe care le-a dăruit copiilor
nevoiași din sat. A păstrat doar câteva mai dragi, de care parcă s-a atașat
și mai mult.

Câteodată lui Darius îi era greu să își îngrijească calul. Când însă acesta a
devenit puternic și frumos, Darius a început să țină atât de mult la el
încât simțea că efortul depus nu era niciodată prea mare.

Sursa: https://gokid.ro/un-cadou-pretios-o-poveste-terapeutica-cu-caluti-fericiti-despre-apreciere-si-
responsabilitate/