SUBIECTUL: NURSING-UL SPECIFIC ÎN OBEZITATE

Obezitatea este o afecțiune metabolică hipotalamohipofizară cronică, ce se caracterizează prin

acumularea excesivă a țesutului adipos subcutanat, precum și în organele interne, cavități, sistemul
vascular și limfatic.
Obezitatea prezintă depășirea greutății idiale a corpului pe contul creșterii de peste 10% a țesutului adipos.
Aprecierea obezității se face după raportul dintre greutate și înâlțime, sau după măsurarea pliului cutanat.
După indicele Broca greutatea idială este: G =T-100, în care G- greutatea corporală în kg, T- înălțimea în
centimetri. De exz. Un individ cu T- 1,70 cm, trebuie să aibă o greutate de 70 kg, se acceptă mici variații,
care nu trebuie să depășească 10-15%.
Epidimiologie:
Obezitatea este o problemă de sănătate publică care afectează tot mai multe țări dezvoltate sau în curs de
dezvoltare. Frecvența obezității este de 20-40% din populație, preponderent femeile peste 40 ani. Cu părere
de rău de obezitate suferă 10 % din copii. În ultimii 5 ani în Moldova a crescut numărul copiilor cu 15% la
sută. De vină sunt factorii ereditari, dezvoltare rapidă a internetului, a fast- fudului în condiții de micșorare a
activității fizice. O treime până la o cincime din populația adultă a țărilor industrial dezvoltate este
supraponderală, care este legat anume de modul de viață a acestora – sedentarismul. Actualmente este o
relație între obezitate și maladiile cu cea mai mare rată de mortalitate: dislipidemiile, bolile cardiovasculare,
diabetul zaharat, etc. Astfel 80-95% din pacienții cu diabet zaharat au fost sau sunt obezi, peste 60% dintre
pacienții cu dislipedimii au obezitate.
Anatomia țesutului adipos:
În mod normal creșterea țesutului adipos se realizează pe seama creșterii numărului și dimensiunilor
adipocitelor ( celulele cu grasime). Primele celule adipoase (proadipocite) apar la săptămâna a 15-a de
viață intrauterină. Numărul lor crește rapid până la 23-a săptămână de gestație ca apoi ritmul de creștere să
scadă.
În primii 2 ani de viață creșterea țesutului adipos se face atât pe seama numărului, cât și a dimensiunilor
adipocitelor, după care ulterior scade până la pubertate lent pe seama dimensiunilor celulelor adipoase.
Ajungând la adolescență iarăși se înregistrează o nouă creștere evidentă a țesutului adipos pe seama
numărului de adipocite. La adult însă variațiile în greutate cu modificări ale masei țesutului adipos au loc
prin modificarea dimensiunilor adipocitelor.
Creșteri mari ale masei țesutului adipos se poate realiza pe seama creșterii dimensiunilor adipocitelor-
obezitatea hipertrofică sau obezitate cu număr normal de celule ( dimensiunile), sau pe seama creșterii atât a
dimemsiunilor cât și a numărului – obezitate hiperplastică( debutează de obicei la vârste tinere, sub 20 ani)
Raportul dintre numărul și volumul adipocitelor este controlat de unii hormoni care influențează și repartiția.
Hormonii androgeni ( testosteronul) și glucocorticoizii influențează depunerea grăsimilor în partea
superioară a corpului, iar estrogenii ăn partea inferioară a corpului.
Factorii etiodeclanșatori:
 Cauze exogene:
1. Supraalimentația cu aport excesiv de glucide, grăsimi, alimentație înainte de somn
2. Vârsta – mai frecvent la persoanele după 40 ani ce se explică prin scăderea activității glandelor
endocrine, metabolismelor, proceselor de oxidare în țesuturi și organe,
3. Modul sedentar de viață, activități fizice reduse, bolnavi cu hipodinamie impusă de boală
4. Factorii genetici
5. Factorii psihologici
6. Mediul urban
7. Alcoolismul
 Cauze endogene:
 8. Modificări endocrine : sarcina, boala Ițenco- Cushing, hipotiroidia,etc.

Clasificare:
I. Forme etiopatogenetice:
1. Obezitate primară:
 alimentar – constituțională
 neuro-endocrină
2. Obezitate secundară (simptomatică):
 Cerebrală ( neuroinfecții, tumori, traume cranio-cerebrale)
 Endocrină ( hipotiroidie, climacterică, suprarenală)
II. După localizare:
 Obezitate de tip genoid
 Obezitate de tip android
III. Formele de manifestare a obezității:
 gradul I – surplus de masă corporală față de cea idială 10-29%
 gradui II – surplus 30-49% de masă corporală față de cea idială
 gradul II - surplus 50- 99% de masă corporală față de cea idială
 gradul IV – surplus peste 100% de masă corporală față de cea idială.
Greutatea idială se poate calcula după:
Formula Brok – P= T-100 ( valabilă pentru înălțimea 155-17-cm)
Indicele masei corporale(IMC) = Greutatea corporală/ Înălțimea la patrat (m)/ MC = kg/m2
La persoanele sănătoase = 20-25. La obezitate crește peste 30.
Cum se calculează IMC:
Formula: greutatea în kg a corpului, împărțită la patratul înălțimii.
De exz: o persoană cu greutatea de 73 kg și înălțimea de 1,72 metri
Calcularea: - 73/1,72 x 1,72 = 24,6

Compararea cu datele de suport pentru determinarea gradului de obezitate:

 subponderal: mai mic de 18,5
 normal:18,5-24,9
 supraponderal: 25- 29,9
 obez gradul I : 30-34,9
 obez gradul II: 35-39,9
 obez gradulIII: mai mare de 40
Simptomatologie:
Semnele subiective:
crește masa corporală;
cefalee, vertij, somnolență, micșorarea atenției, memoriei;
slăbiciune generală, oboseală, dureri lombare, musculare și articulare, edeme;
dispnee, cardalgii, palpitații;
mărirea poftei de mâncare, meteorism, dureri abdominale difuze, constipații, sete exagerată;
dereglări menstruale, scăderea libidoului, și potenției sexuale.
Semne obiective:
Semnul principal la inspecția generală este mărirea masei corporale, în funcție de tipul obezității.
Repartizarea țesutului adipos subcutanat este diferit:
 Obezitate de tip genoid ( tip Rubens): - se întâlnește mai frecvent la femei, dar poate să se dezvolte și
la bărbați adulți și la copii de ambele sexe. Musculatura este slab dezvoltată, iar țesutul adipos este
localizat pe părțile inferioare a corpului. Pe abdomenul inferior, șolduri, coapse, genunchi, glezne.
 Obezitate de tip android ( tip Falstaff): - se întâlnește mai frecvent la bărbați. Țesutul adipos se
dezvoltă în regiunea superioară a corpului: - ceafă, gât, umeri, abdomenul superior supraombilical.
Musculatura este puternică, iar țesutul celuloadipos mai puțin dezvoltat.

Fața este rotundă, păstoasă, adesea se observă exoftalmie,

Tegumentele sunt moi, fine, umede, uneori cu acrocianoză, exemă, piodermii, furunculoză, hernii
abdominale,
Sistemul articular – osteoartroză, osteodistrofia articulațiilor mari a membrilor, coloanei vertebrale
Sistemul respirator- insuficiență respiratorie, predispunere la pneumonie
Sistemul cardio-vascular- hipertrofie cardiacă, tahicardie, HA.
Sistemul digestiv: - abdomenul balonat, dolor.
Sindromul Pikwic, care apare în gradele III-IV, cu dispnee pronunțată, permanentă, mai evidentă în
timpul nopții, des cu sforăit, cianoză, somnolență pronunțată.
Complicații:
1) Reduce durata de viață a pacienților
2) Multiple afecțiuni: - hernie abdominală, varice, picior plat, osteoartrite ale genunchilor, șoldurilor și
coloanei vertebrale, cifoză, lordoză, litiază biliară, steatoza hepatică, seboree.
3) Dezvoltă boli metabolice: guta, hipercolesterolemia, litiaza biliară, diabet zaharat
4) Crește riscul patologiilor cardiovasculare- HA, CI, insuficiență cardiacă – toate au risc major de
mortalitate.
Diagnosticul paraclinic:
1. Parametrii antropometrici: talia, masa corporală, circumferința taliei, coapselor

2. Analiza biochimică a sângelui: - crește nivelul de colesterol, beta lipoproteide, acizi grași liberi, acid
uric, glucoză, fibrinogen, scade heparina, proteina
3. Dozarea hormonilor: des crește hormonul adrenocorticotrop, liuteinizant, aldosteron, uneori scade
nivelul de hormon somatotrop, tireotrop, prolactina.
4. Urograma- proteinurie, microhematurie
5. Examinarea organelor pe sisteme și organe.
Principii de tratament:
1. Slăbirea obezului este o acțiune foarte dificilă. Deaceia înainte de inițierea unui tratament trebuie să
se realizeze o colaborare strânsă între pacient și medicul curant.
2. Obiectivul fundamental este transformarea dezechilibrului energetic pozitiv în negativ.
 Regim alimentar ( dieta Nr.8 după Pevzner) – hipocaloric, hipolipidic, hipoglucidic cu reducerea
obligatorie a dulciurilor concentrate, condimentelor, alcoolului, cărnii grase, afumăturilor, produselor
făinoase, sărate. Se recomandă produse vegetal-proteică – carne slabă, brânzeturi slabe, iaurt, ouă
fierte, hrițcă, legume, fructe nedulci. Se recomandă 5-6 mese la ore fixe. Se indică îngerarea
lichidelor 1-3l/zi la senzație de sete și foame. Între mesele principale se recomandă să nu se consume
nimic, să nu abuzeze de sare de bucătărie. Se interzice alcoolul, el îngrașă.
 Scăderea masei corporale trebuie să fie cu 0,5-1% pe săptămână.

 Cultura fizică este un avantaj prețios în corelație cu regimul curativ- nu se recomandă eforturi fizice
grele, ocuparea cu sportul, mersul pe jos 60-90 minute/zi.

 Tratament medicamentos: se administrează medicamente care inhibă apetitul crescut la acești

bolnavi:
 Anorexigene: - Anapetolum, Silutinul, Tironac provoacă sațietate precoce, de 2-3 ori/zi câte un
drajeu cu 30 minute înainte de masă, timp de 1-2 luni
 Produsele bogate în celuloză și mucilagii care produc senzația de plenitudine: Polifepan-câte o
pulbere cu o oră înainte de masă, Normoponderol, pulbere cu efect laxativ, câte 3-4
comprimate/zi, Anorex, Carrugan, se administrează 2 săptămâni pe lună.
 Atenuarea exitabilității pancreatice- alimentație la ore fixe, fără dulciuri și uneori plus biguanide
( Metformină, Siofor, Glucofaj),
 Stimularea lipolizei – în graduil I-II a gradului de obezitate sau administrarea Adipozina,
Metionina în gradul III-IV.
 Eliminarea surplusului de lichid- se face cu atenție – diuretice ( Spironolactona, Veroșpiron,
Triampur, Furasemida) asociat cu preparate din K ( Panangină, Asparcam) în edeme.
 Tratamentul chirurgical: gasroplastia orizontală, ligaturarea gastrică cu silicon și ajustabilă.
Gastroplastia - este o operație grea prin care stomacul este micșorat fără să se taie nimic din el, și
pentru a realiza aceste măsuri medicii nu fac nici o incizie , ci operează prin gura pacientului- în
acest caz gura pacientului joacă un rol important: un instrument flexibil este întrodus în stomac
direct prin gură. Cu ajutorul unei camere endoscopice, medicii înserează câteva capse și crează un
săculeț în stomac. Acest săculeț se umple imediat după doar câteva guri de mâncare- astfel
blochează imediat pofta pacientului de a mânca.
Profilaxia:
1. Călirea sistematică a organismului- sport activ, plimbări, înnot.
2. Alimentație funcțional echilibrată, regulată, de 4-5 ori pe zi, cu evitarea abuzului de făinoase,
dulciuri, condimente, sare de bucătărie, etc
3. Limitarea alcoolului, meselor copioase, în special dup ora 18 00 .
4. Evitarea sedentarismului, suprasolicitărilor psihoemoționale.
5. Tratarea disfuncțiilor endocrine și metabolice.