Efectuat :

Mononucleoza infecțioasă Barbu Gabriela

Bălănel Jana
Mononucleoza infecțioasă 
reprezintă un sindrom clinic ce se caracterizează prin faringodinie, adenopatii cervicale, fatigabilitate și febră. Cel mai
adesea, mononucleoza infecțioasă este o condiție benignă, autolimitantă, ce apare la copii și aduți tineri, dar care poate
duce la apariția unor complicații severe
 Etiologie

Mononucleoza infecțioasă este cauzată de virusul Ebstein Barr.

Mononucleoza infecțioasă a fost descrisă pentru prima oară în anul 1880,
fiind denumită „adenită idiopatică”, iar ulterior, în 1967 virusul Ebstein
Barr a fost confirmat ca fiind agentul etiologic al mononucleozei infecțioase.
Transmiterea virusului Ebstein Barr se poate face prin intermediul salivei ca
urmare a sărutului sau împărțirea mâncării și a băuturilor între purtători și
persoane neinfectate, dar doar o mică parte dintre pacienți pot preciza
existența unui asemenea episod.
 Epidemiologie

Infecția cu virusul Ebstein Barr apare mai frecvent la

vârsta copilăriei fără a fi însoțită de manifestări clinice;
majoritatea copiilor de până în 5 ani din țările aflate în
curs de dezvoltarea prezintă o infecție cu virus Ebstein
Barr care evoluează fără manifestări clinice.
Receptivitate – generală
- maximă în adolescență- 14 – 25 ani
- la copii – de obicei forme ușoare și inaparente
- poate apărea și la adulți și la vîrstnici.
Sursa de infecție :
- bolnavi, convalescenți purtători de VEB – secreția orofaringiană
- medicamentele imunosupresive reactivează infecții latente cu VEB
Sezon – incidență maximă, - primăvara și toamna.
Durata contagiozității – luni, ani.
Imunitate – durabilă.
 Patogenia

Calea de transmitere :
- Aeriană
- Parenterală (transfuzie de sînge infectat, transplant de
organe)
Multiplicarea – la poarta de intrare,
Viremie,
- Localizare în țesuturile limfatice (ganglioni, splină,
amigdale).