Cancerul renal este cea mai frecventa tumora maligna a rinichiului.

Reprezinta aproximativ
2-3 % din cancerele adultului, cu incidenta mai mare la barbat decat la femeie. Cancerul renal
este unilateral si apare cu o frecventa egala la ambii rinichi, localizandu-se de obicei la nivelul
polilor renali.

Tumora apare initial in corticala, creste progresiv in toate directiile, atingand dimensiuni
variabile, uneori impresionante si deformand suprafata rinichiului.

Cancerul renal creste lent, excentric, impinge, disloca si invadeaza cavitatile pielo-caliceale,
precum si venele intrarenale, apoi vena renala. Poate sa apara un tromb venos, format din tesut
neoplazic si sange coagulat, acesta extinzandu-se progresiv in vena cava inferioara si apoi la
nivelul cavitatilor drepte ale inimii. O complicatie care poate sa apara ca urmare a prezentei
trombului venos - obstructia venoasa, ceea ce va favoriza migrarea metastatica a celulelor
tumorale. Extern, tumoarea sparge capsula proprie a rinichiului si invadeaza structurile
anatomice vecine: glanda suprarenala, colon, pancreas.

Extensia cancerului renal se face mai ales pe cale venoasa, dar si pe cale limfatica. Existenta
adenopatiilor (inflamarea ganglionilor) neoplazice, intuneca sever prognosticul.

Metastazele sunt de obicei solitare si evolueaza lent. Aceastea se localizeaza cel mai frecvent la
nivelul plamanului, dar se mai pot localiza si la nivelul sistemului osos, ganglionilor limfatici,
ficatului, glandelor suprarenale si rinichiului controlateral.

Aproximativ 25-30% dintre pacienti au metastaze evidente la prima consultatie. In plus, un

numar important de pacienti au metastaze subclinice in acelasi moment al primei prezentari la
medic, ceea ce explica rezultatul nesatisfacator al tratamentului.

Din punct de vedere microscopic, cancerul renal este un carcinom ce contine celule clare (25%),
celule granulare sau intunecate (25%) si celule sarcomatoide (2%). Majoritar este carcinomul de
tip mixt.

Cauzele aparitiei cancerului renal

Cauza care determina aparitia cancerului renal este incerta. Exista totusi o serie de factori de
risc:
- fumatul
- abuzul de analgezice
- expunerea profesionala indelungata (cadmiu, azbest, produse petroliere)

Exista cazuri in care cancerul renal este mostenit genetic, asa cum se intampla in cazul
sindromului von Hippel-Lindau.

Simptomele cancerului renal

Semnele de alarma in cazul unui cancer renal sunt:
- hematurie (prezenta sangelui in urina)
- durere
- nefromegalie (marirea de volum a rinichiului).

De obicei, aceste simptome exprima un stadiu local avansat al bolii. Aceste simptome pot sa
apara si separat. Astfel hematuria apare la 60% dintre pacienti, fiind spontana, capricioasa si
uneori abundenta. Prezenta hematuriei corespunde invaziei cailor excretorii urinare.

Durerea apare mai rar, atunci cand apare este surda si permanenta, fiind determinata de distensia
capsulei renale. Durerea poate avea un caracter mai accentuat, de colica nefretica, atunci cand se
produce obstructia ureterului prin cheaguri.

Nefromegalia este mai evidenta cand localizarea maligna este la nivelul polului renal inferior.

Nu doar aceste simptome pot alarma pacientul, uneori singura manifestare a bolii poate fi
reprezentata de un sindrom paraneoplazic si anume:

- anemia: care apare mai ales datorita hematuriei

- hipertensiunea arteriala: este determinata de secretia de catre tumora a reninei
- febra: este cauzata de secretia de catre tumora a unor substante pirogene
- disfunctia hepatica: poate sa apara o hepatomegalie (marire de volum a ficatului), cu cresterea
bilirubinei, a fosfatazei alcaline
- hipercalcemia : apare pentru ca tumoarea secreta o anumita substanta

Mai sunt secretate si alte substante:

- insulina (determina hiperglicemia)
- enteroglucagon (determina enteropatia proteica)
- ACTH (determina sindrom Cushing)

Depistarea unui sindrom paraneoplazic nu influenteaza prognosticul. In cazul in care sindromul

paraneoplazic persista si dupa efectuarea nefrectomiei (extirparea unui rinichi) este posibil sa fie
prezente metastazele subclinice.

Stabilirea diagnosticului de cancer renal

Foarte importante pentru stabilirea unui diagnostic sunt
explorarile imagistice:
- radiografia reno-vezicala simpla
- urografia intravenoasa
- ecografia
- CT
- IRM
- angiografia

Pentru a se evalua extensia bolii poate fi necesara

efectuarea:
- ecocardiografiei: pentru a se evalua trombusul neoplazic
- radiografiei osoase
- osteolizei.

Testele de laborator nu permit stabilirea unui diagnostic,

functia renala globala fiind normala in majoritatea cazurilor.
Testele de laborator sunt utile doar in evaluarea unui sindrom
 
paraneoplazic.

Tratamentul cancerului renal

Tratamentul depinde in mare masura de stadiul bolii. Astfel:

- in cancerul renal localizat la rinichi se impune efectuarea unei nefrectomii (extirparea unui
rinichi) radicale.
Nefrectomia partiala sau rezectia tumorii sunt indicate doar atunci cand tumora este mica, atunci
cand tumora apare pe rinichi unic sau cand apare pe ambii rinichi.

- cancerul diseminat este prezent la 30% dintre pacienti in momentul diagnosticului, alti 30%
din pacienti vor dezvolta metastaze in urmatorii 15-20 de ani dupa nefrectomie. Speranta de viata
a acestor pacienti este redusa, decesul aparand cel mai frecvent in primul an de la diagnosticare.

In cazul cancerului diseminat se poate efectua o nefrectomie radicala, ce poate fi asociata cu alte
metode terapeutice, adica:
- radioterapie
- chimioterapie
- hormonoterapie
- imunoterapie

Urmarirea clinica a pacientilor dupa tratamentul chirurgical este recomandata pentru a se putea
depista cat mai repede eventualele recidive locale si a metastazelor. Tratamentul acestora ar
putea fi reprezentat de excizia eventualei metastaze sau a recidivei locale, cu asocierea in functie
de caz cu imunoterapie si radioterapie.
Se impune efectuarea unui control periodic la 6 luni in primii 3 ani, si anual in perioada
urmatoare, cu efectuarea:
- examenului clinic
- radiografiei pulmonare
- ecografiei
- CT
- scintigrafiei osoasa
- dozarii fosfatazei alcaline.

Prognosticul cancerului renal

Prognosticul este direct proportional cu stadiul bolii la prezentare sau in momentul initierii
tratamentului.
Supravetuirea la 5 ani este de 80-100% pentru pacientii descoperiti in stadiile initiale ale bolii,
dar scade dramatic pentru cei diagnosticati in stadiile avansate.

Important!

Este extrem de important sa te prezenti la medic pentru controale periodice pentru ca astfel boala
poate fi depistata in stadiile initiale, ce va permite stoparea evolutiei nedorite.

La aparitia hematuriei, nefromegaliei sau durerii lombare este imperios necesara consultarea
medicului.