CĂILE DE ADMINISTRARE A MEDICAŢIEI RESUSCITĂRII

 INTRAVENOASĂ
 INTRAOSOASĂ
 ENDOTRAHEALĂ
ABORDUL VENOS
 esențial pentru administrarea fluidelor și medicamentelor în timpul resuscitării
 necesar pentru obținerea probelor de sânge
• Dificil, mai ales la sugar şi copil mic!
1. abord venos periferic
2. abord venos central
Abordul venos periferic
 cateterizare percutană a unei vene periferice
 se începe la membrele superioare, în fosa antecubitală (sau pe faţa dorsală a mîinii la sugar şi
copilul mic)
 se înaintează dinspre proximal spre distal
 la pacientul pediatric aflat în stare critică se recomandă maximum 3 încercări de abord venos
periferic, în maxim 1 min
 în caz de nereuşită, se trece la abordul intraosos
 se respectă regulile de asepsie şi antisepsie
 complicaţii întâlnite:
 flebită
 dislocare a cateterului din venă → extravazare
 infecţii
 leziuni nervoase
 embolie gazoasă

Abordul intraosos (IO)

 Cale rapidă, sigură și eficientă pentru administrarea medicamentelor, fluidelor și
produselor din sânge
 Pe cateterul intraosos se poate administra orice medicaţie, cu excepţia celei citostatice (efect
citotoxic direct asupra măduvei osoase)
 Recoltarea de probe din măduva osoasă pentru determinarea grupei de sânge, analize chimice
 Valorile gazelor sanguine sunt comparabile cu cele determinate din sângele venos central dacă
recoltarea se face înainte de administrarea medicației
 administrarea medicaţiei pe calea intraosoasă este urmată întotdeauna de un bolus de 5-10
ml de ser fiziologic, pentru a asigura dispersia în cavitatea medulară
 în cazul administrării de fluide în PEV sau sânge, acestea trebuie administrate folosind
dispozitive sub presiune, datorită rezistenţei crescute la înaintare a patului vascular medular
 abordul intraosos se face respectând regulile generale de asepsie şi antisepsie la nivelul
locului de puncţie
  Este contraindicat suspiciunea de fractură de pelvis , membre inferioare – medicaţia şi
fluidele administrate extravazează în focarul de fractură, cu apariţia sindromului de
compartiment
 complicaţii - în <1% din cazuri:
 fracturi
 lezarea cartilajului de creştere
 sindrom de compartiment
 extravazarea fluidelor în spaţiul subperiostal şi subcutan
 infecţioase: osteomielită, abces subcutan
Situsuri pentru abord IO
● Antero-medial: tibia, la 1-2 cm sub tuberozitatea tibială, pe tot platoul tibial, pâna la 1-2 cm
deasupra maleolei interne (cavitatea medulară mai mare – posibilitatea de lezare a vaselor şi
nervilor este mică)
● Anterior: femur distal, la 1-2 cm deasupra rotulei
● Creasta iliacă
● Anterior: humerus proxinâmal, sub tuberculul mare
Abordul venos central
 Femural
 accesibil
 se evită întreruperea RCP
 se evită pneumotoracele
 Jugulară externă
 Jugulară internă
 Subclavie
Situsuri speciale
Nou-născut
● Cateterismul venei ombilicale
Nou-născut şi sugar
● Vene ale scalpului (mici şi superficiale), rar folosite în resuscitare, pot fi utile în stabilizarea
postresuscitare
Accesul endotraheal
● nu mai este recomandat conform ultimelor ghiduri de resuscitare !!!
● se pot administra endotraheal: adrenalina, atropina, lidocaina, naloxona
● adrenalina – 0,1mg/kg
● lidocaina- 2-3 mg/kg
● atropina- 0,03mg/kg
● doza optimă pentru naloxonă nu a fost stabilită
● Se diluează medicamentul în 5 ml SF și după administrare se continuă cu 5 ventilații
● Nu se administrează ET substanțele liposolubile ( glucoză, bicarbonat, calciu)