MANAGEMENTUL CĂII AERIENE LA COPIL

Managementul simplu al căii aeriene

• Manevre de deschidere a căii aeriene ( tehnici specifice SVB):
 Extensia capului
 Ridicarea mandibulei
 Subluxația mandibulei
 Sugar: poziția neutră
• Aspirarea secrețiilor și îndepărtarea corpilor străini de la nivelul căii aeriene
superioare
• Adjuvanți simpli ai căii aeriene:
• Calea orofaringiană ( pipa Guedel)
• Calea nazo-faringiană
Aspirarea secreţiilor din cavitatea bucală
Sonda de aspiraţie rigidă Yankauer – permite aspirarea rapidă a secreţiilor vâscoase,
sânge, lichid de vărsătură care pot obstrua cavitatea bucală
Îndepărtarea corpilor străini vizibili cu pensa Magill
Canula orofaringiană
– Se utilizează doar la pacientul inconștient, fără reflex de deglutiție
– Ridică limba de pe peretele posterior al faringelui menţinând deschise căile
aeriene
– Permite aspirarea secreţiilor – cu sonda flexibilă
– La pacientul intubat se poate folosi pentru a preveni muşcarea sondei
traheale
Mărimea canulei = distanţa dintre comisura bucală şi incisivii superiori
La sugar, canula oro-faringiană se introduce cu convexitatea în sus, urmând convexitatea
palatului
La copilul mare canula se introduce cu convexitatea în jos şi apoi se roteşte cu 180°
Canula nazo-faringiană
Dimensiunea se calculează măsurând distanţa narină-tragus
Managementul avansat al căii aeriene
• Dispozitive supraglotice de permeabilizare și menținere a căii aeriene:
 Masca laringiană
 i-gel
• Intubația traheală
• Cricotirotomia, minitraheostomia
Masca laringiană
 Permite ventilaţia
 Nu previne aspiraţia
 Contraindicată la pacienţii conştienţi cu reflex glotic prezent
 Poate opune rezistenţă la introducere
Principala manoperă prin care se asigură definitiv permeabilizarea şi menţinerea deschisă
a căilor aeriene este intubaţia endotraheală
Avantaje
 protejează căile aeriene împotriva aspiraţiei
 facilitează ventilaţia şi oxigenarea
 permite aspiraţia secreţiilor din căile aeriene inferioare
  previne distensia gastrică datorată ventilaţiei pe mască şi balon
 protejează căile aeriene împotriva edemului şi compresiei
Dezavantaje
• necesită instruire specială şi experienţă
• poate agrava obstrucţia aeriană preexistentă (exemplu: epiglotita)
• poate determina leziuni locale (dinţi, limbă, palat moale şi dur)
• potenţial de exacerbare a unei leziuni de coloană cervicală în caz de traumă
Indicaţii
 stopul cardio-respirator
 oxigenare inadecvată
 ventilaţie inadecvată
 necesitatea de a înlătura secreţiile bronşice (toaleta bronhiilor)
 asigurarea protecţiei şi permeabilității căilor aeriene la un pacient cu stare de
conştienţă alterată
Contraindicaţii relative
 traumatism sever al căilor aeriene (la nivelul feţei, gâtului) sau obstrucţia căilor
aeriene (se indică cricotiroidotomia)
 traumatism de coloană cervicală, în care, datorită imobilizării coloanei, intubaţia
este dificilă
Atenţie la pacienţii cu suspiciune de pneumotorax sufocant (în special pacienţii
politraumatizaţi) – mai întâi se drenează pneumotoraxul, apoi se intubează şi se ventilează,
altfel se agravează evoluţia pneumotoraxului!!!!
Materiale necesare pentru intubaţia endotraheală
 aspirator
 sondă rigidă Yankauer, sondă de aspiraţie flexibilă
 pensă Magill– pentru eventuala extracţie a corpilor străini sau în cazul intubaţiei
nazotraheale
 canulă de intubaţie de dimensiuni potrivite pacientului și încă două canule, una mai
mică şi una mai mare (cu 0,5 mm)
 mandren (opţional) şi seringă (pentru umflarea balonaşului)
 laringoscop cu lamă curbă sau dreaptă
 verificarea echipamentului: becul laringoscopului, sistemul de balonaşe a canulei de
intubaţie
 balon de ventilaţie cu mască corespunzătoare – conectat la oxigen
 medicaţie necesară – pregătită în seringi etichetate
 stetoscop
 Dimensiunile sondelor endotraheale
VÂRSTA Sonde fără balonaș Sonde cu balonaș
Prematur V-rsta gestațională în Nu se folosesc
săptămâni/10
Nou născut 3,5 De obicei nu se
folosesc
Sugar 3,5-4 3,0-3,5
Copil 1-2 ani 4, 0-4,5 3,5-4,0
Copil >2 ani Vârsta/4+4 Vărsta/4+3,5

Lungimea introducerii sondei (reper arcada dentară sau comisura bucală): Diametrul
intern al sondei x 3
ETAPELE INTUBAŢIEI ENDOTRAHEALE
• pregătirea echipamentului
• preoxigenarea pacientului
• administrarea medicaţiei
• intubaţia endotraheală cu umflarea balonaşului sondei de IOT
• ventilaţia pe balon şi sonda de IOT
• auscultaţia toracelui pentru verificarea corectitudinii intubaţiei
• plasarea capnografului
• fixarea canulei de intubaţie şi introducerea unei pipe orofaringiene
• radiografie toracică pentru verificarea poziţiei canulei de intubaţie (recomandată)
Secvenţa rapidă de inducţie - SRI
• Preoxigenare ( ventilație pe mască și balon cu oxigen)
• Sedare
• Analgezie
• Blocante neuro-musculare
Sedare
• TIOPENTAL de SODIU iv 3-5 mg/kg
• PROPOFOL iv 1,5 – 2,5 mg/kg
• KETAMINA iv 1-2 mg/kg
• MIDAZOLAM iv 0,1 – 0,2 mg/kg
• DIAZEPAM iv 0,3-0,5 mg/kg
• ETOMIDAT 0,3mg/kg
Analgezie
FENTANYL iv 1 -2 µg/kg
MORFINĂ iv 0,1-0,2mg/kg
Relaxare musculară
• SUCCINILCOLINA iv 1 – 2 mg/kg
• VECURONIUM iv 0,15 – 0,20 mg/kg
• ROCURONIUM iv 0,9 – 1,2 mg/kg
Presiunea cricoidiană ( manevra Sellick) nu trebuie utilizată dacă ar putea compromite
intubația sau oxigenarea ( distorsiunea căii aeriene )
 • Complicaţiile intubaţiei endotraheale
• intubaţia esofagiană
• intubaţia bronhiei drepte cu atelectazia plămânului contralateral
• pneumotoraxul
• hemoragia orofaringiană
• leziunile de corzi vocale
• fracturile dentare – fragmentele dentare pot fi aspirate în căile aeriene inferioare
• vărsătura, urmată de aspiraţia bronşică
• mobilizarea unei fracturi de coloană cervicală instabilă

Lama Macintosh
 Curbă
 Vârful se amplasează în vallecula, ridicând baza limbii care la rândul ei ridică
epiglota, permiţând vizualizarea corzilor vocale
 Se utilizează mai frecvent în cazul copiilor mari şi a adulţilor

Lama Miller
 Dreaptă
 Vârful încarcă epiglota şi o ridică, permiţând vizualizarea corzilor vocale
 Se preferă în cazul sugarilor şi a copiilor mici (boltă palatină insuficient dezvoltată)
Incidente şi accidente la pacientul intubat endotraheal
• D – deplasarea sondei de intubaţie (ieşirea din trahee sau alunecarea în bronhia
dreaptă) – se reintubează pacientul, respectiv se repoziţionează sonda în trahee
• O – obstrucţia sondei de intubaţie – se încearcă dezobstrucţia prin aspirarea
secreţiilor sau se schimbă sonda
• P – pneumotoraxul – se drenează dacă este sufocant
• E – echipamentul – se verifică echipamentul şi se remediază eventualele defecţiuni
• S – distensia gastrică produce ridicarea diafragmului cu alkterarea mecanicii
ventilatorii

Cricotiroidostomia pe ac
 cu un cateter (intravenos) se perforează membrana cricoidiană sub un unghi
de 45º
 printr-un adaptor (de obicei, de la sonda IOT cu diametrul de 3), se
conectează la balonul Ruben
 complicaţii:
 hemoragie
 infecţie
 perforaţie de esofag
 hipercapnie
 emfizem subcutanat
 rupere ac
 pneumotorace
 pneumomediastin
 pneumopericard