a.

Treapta muntilor
După felul în care sunt dispuse, culmile muntoase principale formează un adevărat patrulater
(segmentat în două de valea adâncă a Oltului), din care se desprind spre interior, ca și spre
interior ca si spre exterior culmi secundare asemenea unor contraforturi puternice. Latura nordică
a formează capătul dinspre Olt al culmii Făgărașului de la vest de Vârful Negoiu, adică porțiunea
unde se află vârfurile Scara 2.285 m, Ciortea 2.426 m, Suru 2282 m, Chica Fedeleșului 1819 m,
care cade repede spre Olt ramificandu-se în câțiva pinteni greu de urcat. În dreapta Oltului
culmile floarea Dealul lui Vlad- Coasta Câinenilor urcă ceva mai domol decât cele de la est,
unindu-se la 2.000 de m în muntele Stânișoara. De aici se prelungește spre vest, pe mai mult de
60 km, culmea principala Stefleștilor, sau munților Lotrului, pe care se înșiră mai multe vârfuri
care depășesc 2.000 m care se leagă prin munții mai scunzi dintre obârșiile Sebeșului și
Pravățului.

Latura vestică a patrulaterului muntos al Vâlcii este formată din un segment al culmii numit de
legătură( si el tot cu înălțimi de peste 2.000 m) dintre Parâng și Șureanu delimitată de Poiana
Muierii (în nord) și vârful Coasta lui Rus (2.306 m).

Latura sudică este tot atât de continua și bine individualizată ca și cea nordică, dar, spre
deosebire de aceasta din urmă, cu exceptia porțiunii dintre Coasta lui Rus și vârful Nedeia( 2064
m) de la est de Curmătura Oltețului, ea aparține cu ambele fațade teritoriului județului Vâlcea. În
afară de culmile principale, din care se desprind mai totdeauna perpendicular culmi secundare
asemenea unor contraforturi mai sunt două ramificații oarecum izolate ca masive dar clar
individualizate. În general, regiunea de munte este formată din masive și culmi puternice, de cele
mai multe ori cu aspect greu și versanți rotunjiți, consecință a alunecării lor dominante din roci
cristaline, metamorfice și având o evoluție cu indelungate faze de netezire a reliefului.
Partea vestică a culumii Căpățânii, cea mai mare parte a munților Latoriței( până în valea
Mănăilesei), și toți munții dinspre și de la obârșia Oltețului, au cu totul altă construcție geologică,
fiind alcătuite din roci aparținând formațiunilor cristaline autohtone- denumite danubiene sau ale
Parângului- hi sedimentare vechi(carbonifer- cretacic mediu) peste care nu a încălecat cristalinul
pînzei getice în timpul marelui sariaj mezocretacic. Diversitatea lor este mai mare fiindcă pe
lângă șisturile filitoase, sericitoase, cloritoase si agrilo-grafitoase mai slab metamorfozate se
întâlnesc calcare cristaline, mai ales roci eruptive de adânc- granite. Tot din calcare jurasice, dar
care aparțin formațiunilor sedimentare purtate spre sud prin înaintarea cristalinului panzei getice
(al Lotrului), este formată și culmea Vânturarița-Buila, ca o bară uriașă extinsă pe mai mult de 15
km. Vârsta rocilor cristaline nu a putut fi stabilită cu precizie, dar se știe că în cretacicul mediu
mișcările de cutare au dus la stabilirea raporturilor tectonice actuale dintre cele două grupuri de
formațiuni. După această fază când s-a schițat configurația actuală a Carpaților Meridionali,
evoluțiavolusia reliefului și-a urmat cursul său foarte complicat din care trebuie să desprindem
atât fazele de mișcare soldat cu rupturi și scufundări(apariția depresiunii Loviștei) stau cu
înălțări( punerea în evidență a anticlinatului Coziei), cât și fazele de eroziune, în urma cărora au
fost luat naștere cele trei întinse suprafețe de netezire foarte bine păstrate în unele masive. Ca
exemplu putem lua cea mai tânără și joasă suprafață-Gornovița- aflată la 850-950m de a lungul
periferiei sudice a munților Căpățânii și Coziei.
Către sfârșitul perioadei mezozoice mișcările scoarței au dus nu numai la definirea liniilor
tectonice anterioare înălțarea masivelor dar și la scufundarea locală a cristalinului și la apariția
unui golf al mării de la sud pe locul actualei depresiune a Loviștei pe care geologii l-au numit
bazinul Titești. Sedimentarea ritmică a dus la formarea unor alternanțe de roci- gresii,
conglomerate, marne, argila- și la o accentuată schimbare acestora de la un loc la altul și pe
verticală, permisă a unei mari diversități a formelor de relief care aveau să fie sculptate de râuri
și șuvoaie după ce acest golf a devenit uscat și regiunea s-a înălțat odată cu munții din jur.
Aceasta cu atât mai mult cu cât instalarea și adâncirea Oltului, transversal pe zone de munte și pe
depresiune, au constituit un stimulent pentru acțiunea râurilor venite pe clinele munților dintr-o
parte și alta a depresiunii.

b. Treapta dealurilor subcarpatice și a colinelor piemontane

În vremea acelorași mișcări de ale mesei cristaline din timpul senonianului când a apărut golful
Loviștei (sau poate chiar mai dinainte), întregul fundament carpatic de la sud de munți s-a
scufundat de-a lungul unei mari linii de fractură, care, cea mai mare parte, corespunde cu actuala
margine a munților (bineînțeles mult modificată de eroziune). Așa de pildă depresiunea
Hurezului si tot culoarul de sub munte prelungit în continuare spre vest corespund unei cute în
sinclinale (umplute cu marne pliocene), iar dealurile care o închid spre sud (Măgura Slătioarei,
dealurile Tomșanilor) unei cute anticlinale, peste cea mai bine pusă în evidență din toată
Depresiunea Getică. Ca exemplu, pot fi date dealurile Manga (dintre pârâu Muiereasca și Olt),
Purcărețul (de la nord de Râmnicu Vâlcea) sau Alăma și Robaia (dintre Olt și Topolog) care, fără
a reprezenta cute anticlinale, sunt bine puse în evidență datorită ocilor din care sunt construite.
Spre sud, chiar dacă mă intervin câteva accidente tehnice locale, formațiunile se succed în benzi
aproape paralele și tot mai regulate (cu cât sunt mai noi) până se ajunge la cele cuaternare care
cuprinde întreaga parte sudică a județului începând de la o linie destul de neregulată care se
retrage spre sud de văi și înaintează spre nord spre pe interfluvii. Ea merge din lărgirea
Sineștilor, de la confluența Tărîiei cu Oltețul, pe la nord de Copăceni (pe Cerna) pe la Amărăști
(pe Cernișoara) Și de aici ajunge cu câteva zigzaguri în Valea Oltului la nord de Băbeni-Bistrița.