REFERAT

LEGILE ECONOMICE –DE LA CUNOASTERE LA

UTILIZAREA PRACTICA

CEBANU VICTORIA
STUDENTA ECTS-BALTI ANUL I
GRUPA III
Legea in sens general, reprezinta expresia cea mai complexa si relativ
stabila a determinarii unor fenomene si procese, constituindu-se in forma
principala a interactiunilor din cadrul unui anumit univers. Legile
stiintei, in particular, reflecta realitatea unui domeniu bine delimitat,
facand posibila cunoasterea si utilizarea perceptelor si descoperirilor
proprii, in interesul oamenilor, prin limitarea/largirea sferei lor de
actiune.

Ordinea este o caracteristica a aspectelor vietii economice, chiar

daca aparent, este marcata de multiple schimbari. Fenomenele si
procesele economice sunt intr-o buna masura ordonate, astfel ca ele sunt
legate unele de altele prin raporturi cauzale sau functionale care se
constituie in legi economice. Legaturile de suprafata exprimate de
fenomenele si procesele economice au in spatele lor o multime de alte
relatii profunde si cu caracter permanent pe care oamenii de stiinta le-au
numit legi economice. Legile economice reprezinta totalitatea relatiilor
esentiale, general valabile, necesare, repetabile si relativ stabile, create si
dezvoltate intre fenomenele si procesele economice, in diferite perioade,
stadii si conditii de desfasurare.

Intelegerea continutului legilor economice, presupune separarea

elementelor stabile de cele instabile, aparente sau relative, din economie.
Spre deosebire de legile naturii, cele economice, au ca element
determinant implicarea elementului uman: desi sunt legi obiective, care
se manifesta independent de vointa oamenilor si nu decurg din constiinta
lor, confera posibilitatea cercetarii si cunoasterii modului lor de actiune.
In mod concret, legile economice, constituie un mod de exprimare a
organizarii si structurarii vietii economice - ca intreg, alcatuit din
numeroase subansamble care interactioneaza si care genereaza legaturi
repetabile, mai mult sau mai putin accentuate.

Legile economice au trasaturi generale si trasuturi specifice.

Ca trasaturi generale precizam ca:

legile economice exprima tendinte ale fenomenelor din sfera

sistemului pe care il reprezinta;
 legile economice sunt conditionale, adica sunt influentate de
factori particulari si de conditii clare, depinzand de aspecte care
le motiveaza continutul si modul de actiune;

legile economice au caracter normativ, adica recomanda si

conving;

legile economice sunt cauzale, pentru ca au in vedere fenomene

care se desfasoara in timp, avand legatura cu notiunile de
'antecedent' si 'succesiv '.

Ca si alte legi care apartin sferei stiintei, legile economice au anumite

trasaturi specifice:

nu sunt create de om;

au o arie de desfasurare specifica si bine determinata, avand in

vedere aspecte diferentiate ale sferei economice;

actioneaza independent de intentia si vointa oamenilor si drept

urmare, omul nu poate crea sau anula legi economice, ele avand
caracter obiectiv;

implica intotdeauna o reactie de tip stimul-raspuns (feed-back);

au caracter istoric, apar, se manifesta si actioneaza in raport cu

epocile sau sistemele pe care le traverseaza, iar continutul lor nu
este dat odata pentru totdeauna, ele putandu-se modifica la
aparitia unor factori externi ai mediului economico-social.

Orice lege economica are o influenta asupra altor legi, proprii

aceleasi sfere. Datorita acestui fapt, s-a format un sistem de legi
economice, din cadrul caruia formam urmatoarea clasificare:

a)      Dupa aria de desfasurare:

legi mondoeconomice, la nivelul economiei mondiale: legea

diviziunii internationale a muncii, legea concurentei;

legi macroeconomice, la nivelul economiei nationale : legea

cererii, legea ofertei, legea interactiunii dintre cerere si
oferta;
 legi sectoriale si de ramura, la nivelul componentelor economiei
nationale : legea productiei, legea repartitiei, legea
consumului;

legi microeconomice, la nivelul agentilor economici : legea

diviziunii sociale a muncii, legea profitului, legea
concurentei.

b)      In functie de perioada de valabilitate a actiunii lor:

legi economice generale, proprii tuturor tipurilor de sisteme

cunoscute de-a lungul istoriei omenirii: legea raritatii
resurselor, legea acumularii, legea productivititii, legea
multiplicarii si dezvoltarii trebuintelor;

legi economice comune mai multor sisteme: legea cererii, legea

ofertei, legea concurentei;

legi economice specifice unui anumit sistem: legea profitului,

legea plusvalorii;

c)      In functie de legaturile pe care le intermediaza in economie:

legi economice care au in vedere buna functionare a sistemului

de referinta: legea interactiunii dintre cerere si oferta, legea
diviziunii muncii;

legi economice care au in vedere modul de structurare a

sistemului: legea dezvoltarii echilibrate a ramurilor
economiei nationale, legea diviziunii muncii:

legi economice care sesizeaza si asigura evolutia

sistemului: legea acumularii, legea multiplicarii si
dezvoltarii trebuintelor.

d)     Dupa natura lor:

legi economice cu caracter logic, care decurg din analiza

de tip abstract si/sau calitativ, depinzand atit
 deconditiile aparitiei lor, cat si de conditiile de
desfasurare;

legi economice de tip statistic, care exprima regularitati

verificabile si concretizeaza atat relatii functionale, cat
si stochastice.

Intreaga evolutie a sistemului economic constituie un efort

continuu de a cunoaste si de a determina legaturile esentiale,
necesare si relativ stabile, dintre organismul economic, structura
lui functionala, si legile economice.

Legile și categoriile economice studiază sistemuleconomice și financiare

ale oamenilor, precum și principiile organizării sale. Metodele teoriei
economice sunt sinteza și analiza, deducerea și inducerea, unitatea
abordărilor logice și istorice, analiza cantitativă și calitativă, precum și o
abordare sistemică. Distracția de la proprietățile și fenomenele
neesențiale ale sistemului, iar concentrația pe cele mai semnificative este
abstractizarea. În analiză, obiectul sau fenomenul studiat este
dezmembrat în elementele sale constitutive și studiul tuturor acestora
separat. Sinteza este o metodă inversă la analiză, deci atunci când este
utilizată, elementele analizate disecate sunt unite. Inducția este o mișcare
de la unul la general și deducerea este o mișcare de la general la individ.
Inducția și deducția în procesul cunoașterii este aproape imposibil de
separat. Principalele legi economice arată fenomene în dezvoltare și
mișcare. De asemenea, ele explică logic procesele economice. Cele mai
multe dintre ele se dezvoltă pe baza unor schimbări cantitative
progresive. Ele pot fi efectuate numai la un anumit nivel, care se
numește o măsură a schimbărilor cantitative. În cazul în care schimbările
cantitative în viitor devin imposibile, se presupune o schimbare
calitativă. O abordare sistematică a teoriei economice presupune că orice
fenomene economice sunt studiate în termeni de structură și compoziție.
În ansamblul vieţii economice apar frecvent situaţii când dinamica
acesteia nu poate fi explicatã prin relaţia linearã cauzã-efect,
când raporturile dintre fenomenele şi procesele economice iau
forma circularã, în spiralã, un anume efect devenind cauzã a
modificãrii cauzei iniţiale (de exemplu inflaţia).
b) Legile economice. Legãturile de suprafaţã exprimate de
fenomenele şi procesele economice au în “spatele” lor o
multitudine de alte relaţii – profunde şi cu caracter permanent –
pe care oamenii de ştiinţã le-au numit legi economice.
Înţelegerea conţinutului legilor economice presupune, mai întâi,
delimitarea laturilor profunde şi relativ stabile ale economiei, de
cele vremelnice, aparente.
Comparativ cu fenomenele sau procesele economice, legile
economice au caracteristici proprii: exprimã legãturi interioare,
profunde ale vieţii economice; se prezintã ca regularitãţi relativ
constante şi generale ale vieţii economice; pot fi cunoscute şi
analizate numai prin folosirea unor metode de cercetare.
Spre deosebire de legile naturii, legile economice se
caracterizeazã prin implicarea directã a oamenilor în viaţa
economicã, ceea ce face ca manifestarea acestor legi sã aibã un
pronunţat caracter aleatoriu

Notiunea de mecanism provine din stiinta fizica si

desemneaza un algoritm in virtutea caruia componentele unui
intreg sunt astfel dispuse, incat confera functionalitate sistemului
respectiv. Prin comparatie, mecanismul economic, reprezinta
un mod de organizare si functionare a realitatii proprii unui
sistem economic. El este alcatuit dintr-un ansamblu de parghii
specifice (cost, profit, nevoi, etc.) si nespecifice (politica, cultura,
etc.).

In domeniul economic, mecanismul de functionare a legilor

economice presupune urmatoarele:

(a)    necesitatea obiectiva a distinctiei intre sensurile

activitatii determinate de legile economice, conform
scopului urmat de cercetarea fenomenelor si proceselor
corespunzatoare (aspect teoretic);

(b)   posibilitatea obiectiva a cunoasterii tuturor conditiilor

favorabile desfasurarii mecanismului de actiune a legilor
 respective, potrivit intereselor fiecarui participant la viata
economica (aspect potential);

(c)    transformarea posibilitatii in realitate obiectiva si

trecerea din sfera potentiala in cea afectiva, favorabila
actiunii legilor dintr-un sector sau altul al economiei.

In raport cu cele enuntate mai sus , mecanismul de

functionare a legilor economice se sprijina pe doua componente:

o componenta informationala, reprezentata de sistemul

notiunilor necesar a fi cunoscute;

o componenta operatorie, bazata pe ansamblul de actiuni si

procedee de transformare a informatiei, cu scopul de a
rezolva o problema.

Asa cum fiecarui sistem ii corespunde un anumit mecanism

general, fiecarei economii ii corespunde un sistem de parghii de
functionare a legilor economice, capabil sa asigure transformarea
utila a informatiilor, in vederea obtinerii unor efecte cuantificabile.

Motivatia in economie.

Prin continutul si rolul sau, activitatea economica constituie o

latura inseparabila a actiunii sociale. O problema importanta a
perioadei contemporane, este ca in studiul proceselor si
fenomenelor economice sa se ia in considerare elementul
psihologic. Adeseori s-a observat ca, in analizele economice sunt
ignorate aspectele psihologice cum sunt motivatiile care
guverneaza comportamentul agentilor economici, aspiratiile
individuale si sociale, dinamica comportamentelor s.a. Pornind de
la acest lucru, stiinta economica trebuie sa tina seama de doua
aspecte fundamantale in abordarea problematicii dezvoltarii
economico-sociale:

aspectul obiectiv, conform caruia dezvoltarea economico-sociala

se desfasoara dupa legi obiective;
aspectul subiectiv,conform caruia procesele economice se
desfasoara avand ca element central omul. Omul este guvernat
de trairi subiective interioare cum sunt : vointa, sentimentele,
constiinta, atitudinile, dorintele, nevoile s.a.

Luarea in considerare a factorului uman cu intreaga sa

incarcatura psihologica, permite o mai buna explicare si intelegere
a fenomenelor si proceselor economice, a evolutiei lor, ajutand la
pregatirea deciziei in conducerea economico-sociala si in
formularea planurilor de viitor.

In sens larg, motivatia este definita ca totalitatea mobilurilor

interne ale conduitei, fie ca sunt innascute sau dobandite,
constientizate sau neconstientizate. Motivatia este centrul vital al
activitatii economice. Un sistem economic de la cel mai simplu la
cel mai complex este de neconceput fara motivatii, adica fara
factor stimulator intern care sa-i asigure functionarea normala.

Motivatia economica, reprezentand factorul intern stimulator,

are un rol important pe linia sustinerii unor actiuni si atitudini. 

indiferent de nivelul ei de structurare si de continutul

concret de manifestare, activitatea economica se
desfasoara in conditiile si pe baza unor multiple legaturi
de interconditionare intre faptele si actele specifice si
autonome

O lege economică este o legătură care exprimă adevărata natură a unui

anumit proces economic. Toate aceste categorii ne permit să studiem în
detaliu aceste relații și procese.
Legile economice sunt între eleprocesele economice și fenomenele de
dependență care își exprimă esența. Criteriul cel mai important al
clasificării este durata acțiunii. Generalul include pe aceia dintre ei care
operează în orice moment de existența societății umane, în orice etapă a
dezvoltării sale. Acestea includ legile diviziunii, cooperării și schimbării
forței de muncă; creșterea productivității muncii. Există, de asemenea,
legi economice speciale care funcționează numai în anumite epoci (în
cadrul anumitor moduri de producție).
Legile economice:
 cerere, oferta;
 creșterea costurilor suplimentare;
 exaltarea nevoilor;
 scara de producție;
 economisind timp;
 concurența;
 interdependența costurilor în sfera consumului și a producției.
Categoriile economice care sunt logiceconcepte, reflectă, în termeni
generali, cele mai importante condiții ale vieții economice existente.
Astfel de categorii includ munca în sine, metodele și obiectele muncii,
produsul muncii și valoarea consumatorului. Unele manifestări ale
relațiilor dintre oameni se manifestă în astfel de categorii: preț, bani,
profit, valoare. Fiecare lege în jurul ei însumează un anumit număr de
categorii economice diferite.

Procesul economic exprima transformarile cantitative, structurale si

calitative in starea activitatii economice, acestea evidentiind
desfasurarea vietii economice in timp si spatiu.

De exemplu, marimea pretului unui bun este considerat fenomen, in

timp ce cresterea lui de la o perioada la alta este procesul economic,
intreaga activitate este guvernata de anumite legi economice care au o
determinare istorica, fiind specifice fiecarei tari.

In conceptia celor mai multi dintre specialistii contemporani, legile

economice se caracterizeaza prin:

a)     legea economica sugereaza doar idea de relatii constante intre

anumite fapte, acte si comportamente economice;

b)     raporturile dintre respectivele fapte sunt necesare, numai daca

anumite conditii prealabile sunt indeplinite;

c)     legea economica sugereaza doar idea de relatii constante intre

anumite fapte, acte si comportamente economice;

d)     legea economica sugereaza doar idea de relatii constante intre

anumite fapte, acte si comportamente economice;
e)     raporturile dintre respectivele fapte sunt necesare, numai daca
anumite conditii prealabile sunt indeplinite;

f)      unii specialisti vad in legile economice tendinte, ele comportand

unele exceptii fata de cele naturale
g)     legea economica comporta previziuni ca si legile lumii fizice;

h)     formularea legilor si crearea de institutii corespunzatoare pornesc de la

comportamentele oamenilor, considerate in masa;

i)      legile economice nu sunt incompatibile cu initiativa si activitatea individuala.

Precizarea continutului legilor economice se poate face prin delimitarea relatiilor

profunde, durabile dintre actele si faptele economice de cele aparente si relativ
intamplatoare (delimitarea legicului de fenomenologic). De asemenea, operatiunea
presupune evidentierea specificului legilor economice fata de cele ale naturii.
Legile economice nu se identifica cu legile adoptate de organismele legislative
intr-un stat de drept, ele nu sunt legi juridice.

Prin esenta lor, legile economice nu limiteaza libertatile si initiativa oamenilor.

Subiectul economic isi exercita interesele sale in raport cu ceea ce este necesar si
posibil, orientandu-se dupa anumite legi

concluzionez

Existența economiei mondiale se desfășoară subacțiunea legilor de bază.

Legile economice, descoperite de D. Ricardo și A. Smith, sunt baza
funcționării sistemului economic. Legile avantajului absolut și avantajul
relativ operează peste tot. Primul spune că orice țară este mai profitabil
(fezabil) să importe acele produse care aduc costuri ridicate, și să
exporte aceste produse în care costurile sunt mai mici punct de vedere
economic. Legea avantajului comparativ spune că diferite țări produc
aceleași tipuri de produse, dar unele dintre ele au anumite avantaje în
producția acestor bunuri către alte țări. Acest avantaj se datorează
condițiilor climatice și geografice, tradițiilor lungi stabilite și a câtorva
alți factori. Astfel, este mai avantajos pentru unele țări să cumpere
anumite produse din acele țări în care producția sa este mai
eficientă.Legile și categoriile economice studiază sistemuleconomice și
financiare ale oamenilor, precum și principiile organizării sale. Metodele
teoriei economice sunt sinteza și analiza, deducerea și inducerea,
unitatea abordărilor logice și istorice, analiza cantitativă și calitativă,
precum și o abordare sistemică. Distracția de la proprietățile și
fenomenele neesențiale ale sistemului, iar concentrația pe cele mai
semnificative este abstractizarea. În analiză, obiectul sau fenomenul
studiat este dezmembrat în elementele sale constitutive și studiul tuturor
acestora separat. Principalele legi economice arată fenomene în
dezvoltare și mișcare. De asemenea, ele explică logic procesele
economice. Cele mai multe dintre ele se dezvoltă pe baza unor schimbări
cantitative progresive. 

Si astfel tind sa mentionez

‘’victoria vine dupa multe lupte si nenumarate
infringeri’’-Og Mandino ,asemeni legilor economice
care ne demonstreaza principalele legi eonomice
arata fenomene in dezvoltare si miscare

BIBLIOGRAFIE
1-4.SCRIGROUP-LEGILE ECONOMICE SI
ACTIVITATEA ECONOMICA
4-6.TRENDEXMEXICO-LEGILE ECONOMICE
6-8 SCRIBD
8-11.QREFERAT
11-12 CONCLUZIA PROPRIE