SCREENING

POPULAŢIONAL
TESTE DE DIAGNOSTIC

Prof. Univ. Dr. STELA CARMEN HANGANU

 Screening - definitie si scop;
 Cerintele unui screening;
 Teste de diagnostic – scop;
 Parametrii care definesc un test de
diagnostic;
 Masuri de frecventa a bolii;
 Recapitulare.
Screening – definitie

 Screening-ul reprezintă aplicarea unui

test de diagnostic unei populaţii
asimptomatice, cu scopul de a clasifica
membrii populaţiei respective în
funcţie de probabilitatea de a avea o
anumită boală.
Screening - scop

scopul unui screening este acela

de a depista boala în stadii
incipiente, de a depista persoanele
bolnave înainte ca simptomele să
apară.
Cerinţele unui screening

 Cerinţe legate de boală;

 Cerinţe legate de testul prin care se
face screening-ul;
 Cerinţe legate de tratamentul bolii
 Cerinţe legate de programul de
screening
Cerinţele unui screening

 Cerinţe legate de boală:

 boala respectivă să pună probleme serioase de
sănătate publică privind incidenţa, prevalenţa,
incapacitatea de muncă, mortalitatea;

 boala să aibă durată lungă de timp a fazei

preclinice.
Cerinţele unui screening

 Cerinţe legate de testul prin care se

face screening-ul
 Senzitivitatea (sensibilitatea) şi
specificitatea testului să fie mari;
 testul să nu aibă efecte adverse;
 testul să fie acceptat de populaţie;
 aplicarea testului să fie simplă.
Cerinţele unui screening

 Cerinţe legate de tratamentul bolii

 tratamentul efectuat pentru cazurile de
boală depistate să aibă efecte maxime;
 să existe resursele, echipamentele şi
personalul competent pentru screening şi
pentru tratament.
Cerinţele unui screening

 Cerinţe legate de programul de

screening
 costul programului de screening să fie
rezonabil în raport cu beneficiul şi cu alte
metode preventive;
 trebuie să fie foarte bine cunoscute
condiţiile naturale, astfel încât să se
determine timpul optim de aplicare a
testului de screening.
 Teste de diagnostic
 Scopul unui test de diagnostic este acela de a confirma sau
infirma ipoteza dacă o boală este prezentă sau nu;
 Ideal ar fi ca un test de diagnostic pozitiv să indice că o
boală este prezentă, iar un test negativ de diagnostic să
indice că boala este absentă;
 După efectuarea unui test de diagnostic se pot găsi 4
posibilităţi;
 Primul pas în evaluarea unui test de diagnostic este acela
de a determina statusul adevărat (real) al bolii.
 Performanţa unui test de diagnostic în raport cu statusul
real al bolii este determinată prin senzitivitate (sensibilitate)
şi specificitate.
 TESTE DE DIAGNOSTIC
Boală prezentă Boală absentă

Test a b a+b
pozitiv pozitiv adevărat fals pozitiv

Test c d
negativ negativ adevărat c+d
fals negativ

a+c b+d
 Senzitivitatea (sensibilitatea)
 probabilitatea unui test pozitiv atunci
când boala este prezentă.
a
Senzitivitatea =
B+ B-
a+c

a(49) b(19)
T+
pozitiv adevărat fals pozitiv
49
Senzitivitatea = = 0,80 = 80%
c(12) d(234)
49+12
T- negativ adevărat
fals negativ
 Sensibilitatea (senzitivitatea)

Cu cât senzitivitatea (sensibilitatea)

unui test este mai mare, cu atât
probabilitatea de a depista
persoanele cu boală este mai mare.
 TESTE DE DIAGNOSTIC
Boală prezentă Boală absentă

Test a b a+b
pozitiv pozitiv adevărat fals pozitiv

Test c d
negativ negativ adevărat c+d
fals negativ

a+c b+d
Specificitatea
probabilitatea unui test negativ atunci
când boala este absentă.
d
Specificitatea =
d+b
B+ B-

a(49) b(19)
T+
pozitiv adevărat fals pozitiv 234
c(12) Specificitatea
d(234) = = 0,92 = 92%)
234+19
T- negativ adevărat
fals negativ
Specificitatea

Cu cât specificitatea este mai mare,

cu atât numărul persoanelor fără
boală şi cu test negativ este mai
mare.
Senzitivitatea şi specificitatea

 exprimă împreună validitatea unui

test;

 exprimă abilitatea de a măsura

ceea ce dorim;

 descriu acurateţea unui test.

 VALORI PREDICTIVE
Boală prezentă Boală absentă

Test a b a+b
pozitiv pozitiv adevărat fals pozitiv

Test c d
negativ negativ adevărat c+d
fals negativ

a+c b+d
 VALOREA PREDICTIVĂ POZITIVĂ (VP+)

VP+ estimează probabilitatea prezenţei unei boli atunci

când testul de diagnostic este pozitiv.

a
VP+ =
B+ B-
a+b

a(49) b(19)
T+
pozitiv adevărat fals pozitiv

c(12) d(234) 49
T- VP+ =
negativ adevărat = 0,72 (72%)
fals negativ
49+19
Valoarea predictivă pozitivă (VP+)

Valoarea predictivă pozitivă (VP+)

este reprezentată de procentajul
pesoanelor care au boală şi testul
de diagnostic pozitiv din toate
persoanele cu test pozitiv.
Factorii care conduc la creşterea PV+ :
 efectuarea screening-ului în rândul unei
populaţii cu risc mare la dezvoltarea
bolii respective;
 creşterea specificităţii testului prin care
se face screeningul;
 prevalenţa unei boli într-o populaţie
influenţează mult valoarea predictivă: cu
cât prevalenţa unei boli creşte, cu atât
creşte şi VP+
 VALORI PREDICTIVE
Boală prezentă Boală absentă

Test a(49) b(19) a+b

pozitiv pozitiv adevărat (68)
fals pozitiv

Test c(12) d(234)

negativ negativ adevărat c+d
fals negativ
(264)

a+c b+d
(61) (253)
 VALOAREA PREDICTIVĂ NEGATIVĂ
estimează probabilitatea absenţei unei
boli atunci când testul de diagnostic este
negativ.
d
VP- = d+c
B+ B-

a(49) b(19)
T+
pozitiv adevărat fals pozitiv

c(12) d(234) 234

VP -=
T- negativ adevărat = 0,95 (95%)
fals negativ
12+234
Valoarea predictivă negativă (PV-)

 Valoarea predictivă negativă (PV-)

este reprezentată de procentajul
persoanelor care nu au boala şi
testul de diagnostic este negativ din
toate persoanele cu test de
diagnostic negativ.
MĂSURI DE FRECVENŢĂ A BOLII

 Prevalenţa;

 Incidenţa
reprezintă nr. de cazuri de
boală dintr-o populaţie.

Nr. cazuri de boală

Prevalenţa =
Nr. populaţiei
Dezavantaj: informaţiile despre expunere şi
rezultate sunt colectate în acelaşi timp.
Scopuri de utilizare: administrative şi de
planificare a serviciilor de sănătate, descriptive, dg.
dintr-o comunitate.
 Prevalenţa punctuală (point prevalence)
= nr. cazurilor de boală la un anumit
timp/nr. populaţiei la acel timp.

 Prevalenţa de perioadă de timp (period

prevalence)= nr. cazurilor de boală /nr.
populaţiei din acea perioadă de timp
(punctul de mijloc).
 Ex: 2012/12 ani/221copii/41 cu carie.
Prevalenţa= 41/221=0,186= 18,6%
 Prevalenţa depinde de perioada de timp
care se analizează şi de incidenţa
anterioară, deoarece se iau în calcul atât
cazurile vechi, cât şi cele noi de boală.
 Când incidenţa şi durata bolii sunt relativ
constante, relaţia dintre incidenţă şi
prevalenţă este:
Prevalenţa = Incidenţa x durata de timp
 FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ
RATA PREVALENŢEI (O.M.S.)
PREVALENŢA

CREŞTE SCADE
Durata mare a bolii Durată scurtă a bolii
Prelungirea vieţii pacienţilor fără Rată mare a mortalităţii prin boala
tratament respectivă
Creşterea numărului de cazuri noi Descreşterea numărului de cazuri noi
(incidenţei) (incidenţei)
Migrarea „in” a cazurilor de boală Migrarea „in” a pesoanelor sănătoase

Migrarea „out” a indivizilor sănătoşi Migrarea „out” a cazurilor de boală

Migrarea „in” a indivizilor susceptibili la Îmbunătăţirea metodelor de tratament

boală pentru indivizii bolnavi
Îmbunătăţirea testelor de diagnostic
reprezintă nr. cazurilor noi de boală de-a
lungul unei perioade specifice de timp
IR = nr. cazuri noi de boala dintr-o perioada de timp (1 an)/timp
persoană

Total-persoană-timp=
7+5+7+6+1+5+2+5=38
nr. cazuri noi = 3
Incidenţa = 3/38= 0,079
= 79cazuri/1000
persoane-ani.
Proporţia incidenţei
cumulative (CIP)= nr.
cazuri noi dintr-o
perioadă de timp/nr. total
de persoane la începutul
studiului.
 Ce este un screening?
 Care este scopul unui screening;
 Care sunt cerintele unui screening?;
 Ce sunt teste de diagnostic?
 Care este scopul testelor de diagnostic?
 Care sunt parametrii care definesc
acuratetea unui test de diagnostic?;
 Care sunt masurile de frecventa a bolii?
 La ce folosesc masurile de frecventa a
bolii?