Universitatea de Medicină și Farmacie “GrigoreT.

Popa”
Iaşi
Facultatea de Medicină Dentară
Disciplina Pedodonție

Particularități Morfologice și de
Structură ale Dinților Temporari
 Planul prezentării

1. Sisteme de notare a dinţilor

2. Particularităţile morfologice și de structură generale ale dinţilor temporari

3. Incisivii temporari

4. Caninii temporari

5. Molarii temporari

6. Structura dinţilor temporari

 1. Sisteme de notare a dinţilor
1861-Adolph Zsigmondy
• Primul sistem de notare a dinților
• 4 cadrane cu numerotarea dinților
de la 1 la 8
1870-Cordyon Palmer
• Prezintă același sistem la întâlnirea ADA
pretinzând că este realizat de el
1882- Julius Parreidt
• Sistem universal de numerotarea a dinților de la 1 la 32
• Nu include dentația temporară
• A fost abandonat în 2 luni
1870-Adolph Zsigmondy
• Publică articolul original în British Journal of Dental Science
• 1889- Congresul International de la Paris este prezentat
articolul, care apare și în Ohio Journal of Dental Science and
Dental Cosmos, lucru ce devine un motiv de jenă pentru Dr
Palmer.
• 1891- Dr Palmer scrie un articol complet despre sistemul de
notare pentru a primi recunoaștere totală, dar articolul este pus
în așteptare și nu i se oferă un status oficial.
• 1947- sistem de notare folosit universal, dentația temporară
fiind introdusă cu notarea de la A la E
Viktor Haderup
• Adaugă simbolurile + și – la numerotarea
dinților (identificarea maxilarelor)
1968- Dr Jochen Viohl
• FDI
• Un sistem de numerotare unic cu 2 cifre
• Introdus în 1970
1. Sisteme de notare a dinţilor
Sistemul Zsigmondy-Palmer

• Combină sistemul numeric

cu o reprezentare grafică
pentru a specifica cadranul.
• Sistem unghiular sau sistem
axial  reprezentare grafică.
• Dezavantaj: greu de
dactilografiat sau verbalizat.
1. Sisteme de notare a dinţilor
Sistemul Zsigmondy-Palmer

• Literele au fost utilizate

pentru a nota dinții temporari.
• La început s-au utilizat litere
mici(1932), apoi au fost
introduse literele mari (cel
mai des întâlnite) în
combinație cu reprezentarea
grafică.
 1. Sisteme de notare a dinţilor
Sistemul internaţional

-2 cifre: - prima cifră - tipul de dentaţie

- cadranul (hemiarcada)
- a doua cifră - precizează dintele
 1. Sisteme de notare a dinţilor
Sistemul universal

Dentația temporară: codată alfabet de la A la T

Dentația permanentă: codată numeric de la 1 la 32
1. Sisteme de notare a dinţilor
1. Sisteme de notare a dinţilor
 2. Particularităţile morfologice si de
structură generale a dinţilor temporari

1. Ale coroanei dentare :

este mai mică
culoarea este mai deschisă
este convergentă spre cervical
faţa ocluzală este mai îngustă
smalţul şi dentina reduse dimensional
ariile de contact dintre molarii temporari sunt foarte plate şi întinse
 2. Particularităţile morfologice si de
structură generale a dinţilor temporari
2. Ale rădăcinii dentare
sunt mai lungi decât coroanele
rădăcina dinţilor frontali este aplatizată M-D
rădăcina molarilor temporari este mai lungă şi mai subţire comparativ cu
cea a DP
rădăcinile sunt evazate și se îngustează către apex → suficient spaţiu pentru
dezvoltarea mugurilor DP
 2. Particularităţile morfologice si de
structură generale a dinţilor temporari
3. Ale pulpei dentare
are dimensiuni mai mari decât a DP în raport cu volumul coroanei
forma camerei pulpare schiţează suprafaţa coroanei
coarnele pulpare sunt mai aproape de suprafaţa dintelui
coarnele meziale sunt mai aproape de suprafaţa dintelui decât cele
distale
camera pulpară a molarilor mandibulari este mai mare decât a
molarilor maxilari
există un corn pulpar corespunzător fiecărui cuspid
 3. Incisivii temporari
Caracteristici de grup

mai mici și mai globuloși decât incisivii permanenți

marginea incizală netedă, fără lobi de creștere
creasta cervicală pe faţa V și O
cingulum pe faţa O
cameră pulpară sub formă de evantai
un singur canal radicular:
•larg
•ovalar pe secţiune transversală
•foramen apical cu deschidere mare
 3. Incisivul central maxilar
coroană dentară mai mică, globuloasă
diametrul M-D coronar ≥ diametrul C-I coronar
unghiul mezio-incizal ascuţit
unghiul disto-incizal rotunjit
fața vestibulră ușor convexă, relativ netedă, linii de dezvoltare sau șanțuri
slab evidențiate
fața orală prezintă un cingulum și creste marginale bine dezvoltate, de
obicei lipsesc elemente anatomice de dezvoltare (gropițele, șanțurile)
punctele de contact întinse pe toată suprafaţa proximală
stratul de smalţ accentuează convexităţile
lungime totală = 16,4 mm
lungime coronară = 6 mm
rădăcina este conică, lungă, uşor efilată spre regiunea apicală, uşor
înclinată spre D şi V

Morfologie pulpară
marginea incizală se află la 2,3mm → M şi la 2,4mm D de la camera pulpară
 3. Incisivul lateral maxilar
formă asemănătoare cu incisivul central
coroana dentară mai mică şi mai îngustă
unghiul disto-incizal mai rotunjit comparativ cu i.c.
anatomia feței orale mai puțin proeminentă
cingulum-ul mai puţin proeminent
lungime totală = 15,8 mm
lungime coronară = 5,6 mm

Morfologie pulpară
distanţa de la marginea incizală la pulpă =2,6mm
 3. Incisivul central mandibular
cel mai mic dinte din dentația temporară
lungime totală ≈ 14 mm
lungime coronară = 5 mm
privit dinspre V, este simetric, unghiurile D-I și M-I, formează ≈ unghi
drept cu marginea incizală
marginea incizală este paralelă cu palnul orizontal
fața V mai puțin convexă, la fel de netedă fără repere anatomice de
dezvoltare
fața orală netedă, cingulum pronunţat cu fosa și creste marginale mai
puţin proeminente
creasta cervicală V mai proeminentă spre M
rădăcina dentară lungă, rotunjită şi înclinată spre D, uneori ușor
comprimată pe suprafețele M și D
Morfologie pulpară
camera pulpară urmează conturul suprafeţei externe
pulpa se află la 2,6 mm de marginea incizală
 3. Incisivul lateral mandibular
mai mare decât centralul mandibular, morfologie similară
unghiul D-I mai obtuz
mai lung dar mai îngust comparativ cu ic
lungime totală = 15 mm
lungime coroană = 5,2 mm
suprafaţa orală mai concavă
unghiul mezio-incizal ascuţit
unghiul disto-incizal rotunjit
cingulum-ul mai mare decât la lateralul maxilar
rădăcina rotundă pe secțiune, conică, înclinată spre D, mai lungă
decât a ic
adesea șanț (depresiune longitudinală) pe fața D a rădăcinii, care o
separă în 2 fragmente, V și O
Morfologie pulpară
camera pulpară respectă conturul dintelui
 4. Caninii temporari
Caracteristici de grup
☻ coroane mai mici şi mai globuloase decât ale caninilor permanenţi
☻ un cuspid ascuţit care se atriționează în timp
☻ pante cuspidiene inegale
☻ creastă longitudinală pe fața V şi O
☻ punct de contact aproape de treimea cervicală a dintelui
☻ rădăcina este aproape de două ori mai lungă decât coroana
☻ camera pulpară cu un singur corn pulpar care se continuă treptat cu canalul radicular
 4. Caninul maxilar
 cel mai voluminos dinte din grupul dinţilor frontali
 lungime totală = 18,8 mm
 lungime coroană = 6 mm
 toate suprafețele convexe
 constricție cervicală mai pronunțată decât la incisivii maxilari
 marginea liberă proeminentă sub formă de „V” → 2 versanți
( dacă sunt inegali, versantul M mai lung decât cel D)
 pe fața V, la colet, o proeminență pronunțată
 faţa P foarte convexă, prezintă cingulum şi două creste
marginale proeminente
 de la cingulum pornește o creastă longitudinală spre vârf
 pe fața V există o creastă similară
 coroana are forma de romb
 o rădăcină (foarte rar 2), lungă, înclinată spre D, triunghiulară
pe secțiune

Morfologie pulpară
camera pulpară urmează conturul coronar
cornul pulpar la 3,2 mm de JAD în dreptul cuspidului
 4. Caninul mandibular
 mai mic şi mai puţin voluminos decât cel maxilar, deoarece
crestele cervicale, vestibulare şi orale sunt mai puţin pronunţate
marginea incizală
 diametrul M-D mai mic decât înălțimea coroanei
 diametrul V-O mai mic decât al caninului maxilar
 prezintă 2 versanţi inegali, cel D mai lung decât cel M
 lungime totală = 16 mm
 lungime coroană = 5 mm
 rădăcina dentară bine dezvoltată, aplatizată în sens M-D,
înclinată spre D și ușor V

Morfologie pulpară
camera pulpară urmează conturul coronar
pulpa coronară se află la 3mm de JAD în direcţie incizală
spre M şi D distanţa de la JAD la pulpa coronară este de 1,8 mm
 5. Molarii temporari
Caracteristici de grup

☻ două variante morfologice

 un tipar morfologic asemănător molarilor permanenţi
 un tipar morfologic asemănător premolarilor
☻ îngustare cervicală marcată (ștrangulate la colet)
☻ creste cervicale V mai pronunţate
☻ convergenţa spre ocluzal a suprafeţelor V şi O plate
☻ contact strâns între molari rezultând suprafeţe de contact întinse şi plate
☻ camera pulpară mare, în special la molarul prim mandibular
☻ numeroase canalicule accesorii în podeaua camerei pulpare
☻ canale radiculare neregulate
 5. Molarul prim maxilar
tipar ocluzal premolariform:
- 2 cuspizi: - mare V, mic P
- șanţ longitudinal
- 2 fosete M și D puţin exprimate
tipar ocluzal molariform:
- 2 cuspizi V
- 2 cuspizi P
- şanţ longitudinal
- 2 fosete M şi D + 1 fosetă centrală
- forma triunghiulară dinspre ocluzal
- suprafețe proximale convergente oral → coroana mai mare M-D
pe fața V
- cuspidul MP cel mai mare, urmat de MV și DV
- cuspidul MV prezintă o dimensiune M-D mai mare decât a
cuspidului DV, ocupând 2/3 din fața V
pe faţa V o protuberanţă de smalţ = tuberculul Zukerkandl
rar – pe faţa P– tuberculul Carabelli
lungime totală = 15,1mm
lungime coroană = 5,1mm
3 rădăcini – 2 V, 1 P, puternic divergente, lungi, subțiri
Morfologie pulpară
câte un corn pulpar corespunzător fiecărui cuspid
cornul M-V cel mai proeminent
distanţa de la cornul pulpar – vârful cuspidului = 1,8 mm-MV; 2,3 mm-DV; 2 mm-P
 5. Molarul prim mandibular
în ½ mezială a feţei V – tuberculul Zukerkandl →
- constricţie cervicală V importantă
- suprafaţa M mai lată decât cea D
- suprafaţa ocluzală mult mai îngustă V-O→ aspect romboid
4 cuspizi , rareori 5: 2 V şi 2-3 L
cuspizii V mai lungi şi ascuţiţi (MV cel mai dezvoltat M-D și C-I)
cuspizii L mai scurţi şi rotunjiţi
uneori, o creastă transversală de smalţ unește cuspidul MV şi
ML(caracter distinctiv)
șanț longitudinal ocluzal + 2 fosete principale (M şi D) + centrală
(mai proeminentă)
lungime totală = 15,8 mm
lungime coroană = 6,0 mm
2 rădăcini – una M (mai lungă) și una D, evazate, uneori bifide
Morfologie pulpară
 4 coroane pulpare
 coarnele meziale la 2,1mm de JAD
 coarnele distale – la 2,4 mm de JAD
 rădăcina mezială 2 canale
 rădăcina distală 1 canal
 5. Molarul secund maxilar
este asemănător dar mai voluminos decât primul molar
4 cuspizi ocluzali – 2 V; 2 P (MP cel mai mare, DP cel mai mic,
DV și MV ≈ egali)
şanţuri „H”
2 fosete principale M şi D + foseta centrală → marchează
intersecția șanțurilor de dezvoltare
cuspidul MP – DV – creastă oblică de smalţ
faţa P – 85% din copii – tuberculul lui Carabelli
lungime totală = 17,4 mm
lungime coroană = 5,7 mm
3 rădăcini – 2 vestibulare (DV cea mai mică), 1 palatinală (cea
mai mare), mai subțiri, mai divergente decât ale M1 permanent

Morfologie pulpară
coarnele pulpare = 4 sau 5
cornul MV cel mai mare şi mai apropiat de JAD = 2,8mm
cornul DV – distanţă faţă de JAD = 3,1mm
 5. Molarul secund mandibular
configuraţie ocluzală foarte apropiată de molarul prim permanent
(copia fidelă micșorată)
prezintă proeminenţă cervicală V ( creasta V-C) și constricția
cervicală
convergenţă ocluzală a suprafeţei V
contur ocluzal dreptunghiular mai regulat, cu
diametrul M-D mai mare decât cel V-O
foarte vizibili cei 5 cuspizi ocluzali: 3 V (CV cel mai mare, urmat de
MV și DV), 2 L(similari dimensional)
3 fosete ocluzale (M și D mai puțin proeminente)
lungime totală = 18 mm
lungime coroană = 5,5 mm
2 rădăcini înguste M-D, mai late în sens V-O, foarte divergente şi
curbate spre interior

Morfologia pulpară
5 coroane pulpare
cornul M-V cel mai proeminent = 2,8 mm faţă de JAD
cornul D-V = 3,1 mm de JAD
 6. Structura dinţilor temporari
I. SMALŢ
 grosimea redusă cu aproximativ 30%
 prismele de smalţ la nivelul vârfului cuspizilor/marginii incizale, fisurilor şi fosetelor
ocluzale sunt aproape paralele în axul lung al dintelui
 la nivelul coletului - prismele de smalţ sunt înclinate 44-46° faţă de axul longitudinal
pentru dinţii frontali şi 32-34° pentru dinţii laterali  nu este necesară bizotarea
prismelor de smalţ
 striaţiile Retzius aproape paralele cu suprafeţa dintelui
 cantitatea de fluor este mai mică datorită perioadei mai scurte de maturare a
smalţului
 la suprafaţa tuturor dinţilor temporari există un strat de smalţ aprismatic – 30µm
grosime, în care cristalele sunt paralele între ele şi perpendiculare pe JAD 
demineralizare cu acid fosforic 50% timp de 2 minute
 6. Structura dinţilor temporari
II. DENTINA
 redusă dimensional
 canaliculele dentinare au diametrul mai mare spre J.A.D. şi se îngustează spre camera
pulpară
 dentina mineralizată prenatal faţă de cea mineralizată postnatal → se identifică prin
linia neonatală → incisivi - la nivelul coletului;
→ molari - la nivelul punctului de contact

III. CEMENT

 redus dimensional - număr scăzut de cementocite

 joncţiunea dento-cementară diferă la dinţii temporari:
smalţul separat de cement printr-o zonă de dentină în30% cazuri
cementul acoperă smalţul în 60% cazuri
smalţul acoperă cementul în 10% cazuri
 6. Structura dinţilor temporari

IV. PULPA DENTARĂ

 aproximativ aceeaşi structură ca la dinţii permanenţi

 elementul fibrilar mai bine reprezentat – fibre de colagen şi reticulină

 densitatea inervaţiei, numărul şi distribuţia elementelor nervoase reduse faţă DP

 unele cerrcetări → plex nervos subodontoblastic nedezvoltat

 degenerescenţa vasculară a odontoblastelor

 vasele sanguine dilatate → hemoragii pulpare

7. Fiziopatologia dintilor temporari
Formare – perioada intra-uterin
Erupţie – între 6 luni şi 3 ani
Ocluzie şi stabilitate – scurtă în detaţia temporară
Resorbţia radiculară debutează:
4-5 ani pentru incisivi
după 6 ani – canini, molari mandibulari
după 8 ani – canini, molari maxilari

Perioadele de creştere şi dezvoltare

Faza de creştere şi dezvoltare până se edifică coroana şi rădăcina –
stadiul I – durată 1 an
Faza de maturare şi stabilitate – stadiul II – durata 3 ani  6 luni
Faza de resorbţie – stadiul III – durata 4 ani

Stadiul I – Dinte temporar tânăr sau imatur

☻ Perioada în care îşi edifică creşterea radiculară (1-2 ani

din momentul erupţiei)
☻ Rar atins de proces carios
☻ Frecvent sediul unor traumatisme – pulpa recţionează
♦ reacţie inflamatorie – cu conservarea vitalităţii
♦ stimularea în exces a dentinogenezei cu
obturarea canaliculilor dentinari
☻ Necroza pulpară asimptomatică → discromie

Patologie – carie (rar), traumatism

Reparaţie – întotdeauna
Terapie – conservarea vitalităţii - pulpa cu element celular
- comunicări longitudinale
pulpoparodontale
7. Fiziopatologia dintilor temporari

Dinte temporar stabil – stadiul II – durată 3 ani

Patologie – atingere pulpară rapidă şi parodontală frecventă

Reparaţie – posibilă
Terapie – conservare pulpară

Dinte temporar stadiul III – resorbţia radiculară

☻ Factori anatomici
☻ Factori endodontici modificarea str. parodontale
- os interradicular
☻ Factori parodontali - componentele
parodonţiului

vecinătatea d. permanent
modificarea str. radiculare
- foramen apical
- lungimea rădăcinii