Probleme set 1

Analiza dimensională
1.a) Ştiind că pentru o coardă cu secţiune transversală mică, viteza undelor elastice
transversale depinde de masa corzii, lungimea corzii si de tensiunea T din coardă, să se
stabilească pe baza analizei dimensionale că această dependentă este
s
T
v=k ,
µ
unde µ este densitatea liniară (masa unităţii de lungime).
b) Pentru o bară elastică se poate scrie legea lui Hooke:
F ∆l
=E ,
S l0
unde E este modulul de elasticitate.
Ştiind că viteza de propagare a undelor elastice longitudinale ı̂ntr-o bară elastică
depinde de modulul de elasticitate şi de densitatea volumică, să se afle pe baza analizei
dimensionale expresia vitezei undelor elastice longitudinale ı̂n bară.
2. Pe baza analizei dimensionale să se găsească expresia vitezei luminii ı̂n vid, ştiind
că ea depinde de permitivitatea vidului ε0 şi permeabilitatea magnetică a vidului µ0 .
3. a) Să se scrie formula dimensională ı̂n SI pentru: sarcina electrică (q), intensitatea
câmpului electric (E), inducţia câmpului magnetic (B);
b) Energia unităţii de volum a unui câmp electric ı̂n vid depinde de permitivitatea
vidului ε0 şi de intensitatea E a câmpului electric. Să se găsească dependenţa densităţii
de energie a câmpului electric de ε0 şi de E.
4. Se constată experimental că forţa de rezistenţă la deplasarea unei sfere ı̂ntr-un
fluid depinde de densitatea fluidului, de viteza sferei şi de diametrul său. Pe baza analizei
dimensionale evaluaţi cum variază forţa de rezistenţă atunci când: a) diametrul sferei se
dublează; b) viteza se dublează.
Mecanică newtoniană
5. Un corp punctiform de masă m = 1kg se mişcă sub acţiunea unei forţe constante
ı̂n toate punctele mediului, F~ = 4~i − 5~j (N). Să se calculeze: a) lucrul mecanic efectat de
forţa F~ atunci când corpul se deplasează din originea sistemului de coordonate, ı̂n punctul
M (−2, 4, 6) (coordonatele sunt exprimate ı̂n metri); b) energia cinetică a corpului atunci
când se află ı̂n originea sistemului de coordonate şi ı̂n punctul M, dacă deplasarea ı̂ntre cele
două puncte se face ı̂n τ = 0, 1s; c) variaţia energiei potenţiale a corpului la deplasarea
ı̂ntre cele două puncte.
(Indicaţie: pt. pct b), pe fiecare axă mişcarea este uniform accelerată, cu o acceleraţie
cunoscută.)
a
6. Mişcarea unei bărci de masă m este descrisă de ecuaţia x = m v · (1 − e− m t ), unde
a 0
v0 este viteza iniţială, iar a este o constantă. Mişcarea se efectuează doar sub acţiunea
forţei de rezistenţă a apei. Să se determine forţa de rezistenţă pe care o ı̂ntâmpină barca
la mişcarea ı̂n apă, această forţă depinzând numai de viteza bărcii.
7. Un corp punctiform de masă m, ı̂n repaus pe un plan orizontal, ı̂ncepe să se
mişte sub acţiunea unei forţe proporţionale cu timpul (F = kt). Să se determine viteza
corpului la momentul τ , coficientul de frecare cu planul fiind µ. Să se calculeze v pentru
m = 2kg, k = 2N/s, τ = 2s, µ = 0, 1.

1
 8.
Două corpuri de masă m1 şi m2 sunt legate prin inter-
mediul unui fir inextensibil şi fără greutate, trecut peste
un scripete aşezat la colţul unei mese orizontale, ca ı̂n
figură. Corpul de masă m1 este legat de un resort de masă
neglijabilă, de constantă elastică k. Acest corp se mişcă
pe masa orizontală cu coeficientul de frecare µ. Iniţial
resortul este nedeformat şi se lasă să cadă corpul m2 .
Să se calculeze µ (folosind considerente energetice), ştiind că m2 cade distanţa h până
când viteza lui se anulează.
9. Două corpuri A şi B sunt lăsate să cadă ı̂n acelaşi moment de la ı̂nălţimea h=10m.
Lui A i se imprimă o viteză iniţială v0 pe direcţia orizontală, iar B ı̂ncepe să cadă fară
viteză iniţială. Distanţa ı̂ntre A şi B ı̂n acest moment este D=20m. a) Cât trebuie să fie
v0 pentru ca cele două corpuri să se ı̂ntâlnească la ı̂nalţimea h/2? b) Dacă masa lui A
este mA = 2kg, a lui B este mB = 1kg, iar prin ciocnire cele două corpuri formează un
corp comun, să se găsească vectorul viteză a acestuia imediat după ciocnire.(g = 10m/s2 )
Oscilaţii
10. a) Găsiţi amplitudinea următoarei oscilaţii armonice

x(t) = A cos ωt + B sin ωt.

b) Legea de mişcare a unui oscilator armonic este

π
x(t) = A sin2 (ωt − ).
4
Aflaţi amplitudinea şi perioada oscilaţiilor. Găsiţi dependenţa v = v(x).
11. Un corp de masă m este legat de două
resorturi de constante elastice k1 şi k2 ca ı̂n
figură. Mişcarea se efectuează fără frecare.
Aplicând legea a doua a dinamicii, să se de-
ducă ecuaţia de mişcare şi să se afle perioada
oscilaţiilor proprii.
12. O masă este atârnată de un resort şi are perioada proprie de oscilaţie 2s. Asupra
masei acţionează pe verticală o forţă sinusoidală de amplitudine F = 0, 1N şi o forţă
de frecare proporţională cu viteza de mişcare, Fr = −βv . Ştiind că la frecvenţa pentru
care amplitudinea vitezei este maximă (rezonanţa vitezelor), amplitudinea oscilaţiilor
este A0 = 5cm, să se afle coeficientul de rezistenţă β din expresia forţei de frecare.
13. Un pendul matematic oscilează amortizat, decrementul logaritmic al amortizării
fiind egal cu D = 0, 04. Ştiind că după 50s energia pendulului a scăzut de n = 7, 39ori,
să se afle lungimea pendulului. Se consideră cazul frecărilor mici, astfel că energia scade
exponenţial ı̂n timp.
14. O masă m = 150g, suspendată la capătul unui resort de constantă elastică
k = 50N/m, efectuează oscilaţii verticale amortizate. Ştiind că după n = 15 oscilaţii
amplitudinea scade de e = 2, 71.. ori, să se afle: a) decrementul logaritmic al amortizării;
b) perioada oscilaţilor amortizate şi coeficientul de amortizare.
15. Un corp de masă m = 250g execută o mişcare oscilatorie amortizată cu factorul
de amortizare λ = 0, 785s−1 (4λ ≈ π), perioada oscilaţiilor neamortizate fiind T0 = √23 s.

2
Oscilaţiile corpului devin forţate ca urmare a acţiunii unei forţe exterioare periodice
F = 0, 1sin2πt (N). Să se scrie ecuaţia oscilaţiilor forţate.
16. Un corp de masă m este suspendat de un resort. O particulă de masă m0 cade cu
viteza v pe corpul de masă m, lipindu-se de acesta. Alungirea statică devine x0 . Să se
afle amplitudinea oscilaţiilor sistemului m + m0 .
17. Amplitudinea oscilaţiilor forţate este aceeaşi pentru două frecvenţe Ω1,2 . Să se
afle frecvenţa de rezonanţă a elongaţiilor.
18. Un oscilator de masă m se mişcă dupa legea x = a sin ωt sub acţiunea unei forţe
externe F = F0 cos ωt. Aflaţi coeficientul de amortizare λ.
19.
a) Specificările militare cer ca aparatele electronice lansate ı̂n spaţiu să reziste la
acceleraţii de 10g. Pentru a ı̂ndeplini aceste cerinţe, producătorii testează dispozitivele
pe o masă vibrantă. Dacă la un test amplitudinea vibraţiei este de 1, 5cm, care trebuie
să fie frecvenă oscilaţiilor pentru a efectua testul 10g?
b) O masă m1 = 0, 20Kg loveşte cu viteza v = 20m/s un corp cu m2 = 0, 80Kg, ı̂n
repaus, conectat la un resort cu k = 80N/m. Care este frecvenţa unghiulară şi legea de
mişcare a oscilatorului rezultat ı̂n urma ciocnirii plastice a celor două corpuri.
Mecanică analitică
20.

Să se găsească funcţia Lagrange pentru pendulul dublu, os-

ciland ı̂ntr-un plan, ı̂n campul gravitaţional.

21.

Să se găsească funcţia Lagrange şi ecuaţiile Euler-Lagrange

pentru pendulul matematic de masă m2 al cărui punct de sus-
pensie se află pe un punct material de masă m1 care se poate
deplasa fară frecare pe o dreaptă orizontală.

Relativitate
22. Două nave cosmice (ale viitorului), A şi B, se mişcă uniform una către alta (pe
aceeaşi direcţie, dar ı̂n sensuri opuse). Un observator de pe Pământ măsoară viteza lui
A şi găseşte vA = 0, 6c (c viteza luminii ı̂n vid), iar pentru B, vB = 0, 5c. Aflaţi viteza lui
B măsurată de pe nava A. Care ar fi rezultatul folosind compunerea clasică a vitezelor?
23. In sistemul de referinţă ı̂n care un cub este ı̂n repaus, densitatea materialului din
care acesta este făcut are valoarea ρ0 . Ce valoare are densitatea ı̂n sistemul de referinţă
ı̂n care cubul se mişcă cu viteza 0, 4c ı̂n lungul unei laturi.
24. Un observator ı̂n repaus faţă de Pământ determină ı̂năltimea unei nave cosmice
ce se ı̂ndreaptă către Pământ ca fiind 20Km, viteza măsurată a acesteia fiind de 0, 9c.
Cât va fi această distanţă măsurată de un observator aflat pe navă?

3
 Termodinamica
25.. Revedeţi ciclul Carnot făcut la liceu.

26. Ciclul Otto este format din procesele adiabatice C →

D, A → B şi transformările izocore D → A şi B → C. Să
se arate că randamentul ciclului este
1
η =1−
( VV12 )γ−1

27. Ciclul Diesel este format din comprimarea adiabatică

A → B, destinderea izobară B → C, destinderea adia-
batică C → D şi transformarea izocoră D → A. Să se
arate că randamentul ciclului este
( V3 )γ
−1 V1
− ( VV21 )γ
η =1− γ V3 V2
V1
− V1
28. Să se calculeze variaţia entropiei S şi a energiei libere F ı̂n procesul comprimării
unui mol de gaz ideal la temperatura de 2000 C, de la presiunea 105 N/m2 , pâna la
presiunea de 107 N/m2 .
29. Un sistem are ecuaţia termică de stare p = bT 4 (b este o constantă), iar ı̂ntre
presiune şi densitatea de energie u (u = U/V ) există relaţia p = u/3.
Aflaţi funcţia U = U (T, V ).
Arătaţi că ecuaţia unei transformări izentropice (S = constant) este T 3 V = const.
Construiţi diagrama p − V pentru un ciclu Carnot care are ca substanţă de lucru
sistemul de mai sus.
30. Ecuaţia de stare Van-der-Waals pentru un gaz real este

ν 2a
!
p + 2 (V − νb) = νRT
V
 
∂U
a şi b fiind constante. Să se determine: a) ∂V , folosind legătura dintre ecuaţia calorică
T
de stare şi ecuaţia termică de stare (dedusă ca aplicaţie la curs); b) Lucrul mecanic ı̂ntr-o
transformare izotermă când gazul se destinde de la V1 = 2l la V2 = 2V1 ; c) Cantitatea de
căldură schimbată ı̂n această transformare izotermă tinând cont de punctul a) şi b). Se
consideră ν = 2moli, T = 300 K, 0, 544J · m3 /mol2 , 6, 38 · 10−5 m3 /mol.
Fizica statistică
31. Într-un cilindru de volum V=5l se introduce o masă m1 = 1g de He, aducând tem-
peratura sistemului la 400K. a) Să se calculeze integrala stărilor Z, apoi energia liberă, F,
energia internă, U, entropia S. b) Să se calculeze lucrul mecanic, variaţia energiei interne
şi variaţia de entropie ı̂ntr-un proces reversibil izoterm prin care volumul se dubleaza?
c) Să se calculeze lucrul mecanic, variaţia energiei interne şi variaţia de entropie, dacă
temperatura creşte, la presiune constantă, de la T = 400K, la T1 = 500K? d) Ce energie
este transferată gazului ı̂ntr-o transformare izocoră pentru a-i creşte temperatura de la T
= 400K la T1 = 500K? (Se va considera gazul ideal şi se va folosi distribuţia canonică).

4
 Indicaţii - probleme set 1
5.
a) Forţa derivă dintr-un potenţial, astfel că lucrul mecanic ı̂ntre două puncte nu
depinde de drumul urmat. Vom lua acest drum pe direcţia axei x, apoi paralel cu axa y
şi, apoi, paralel cu axa z.
ZM ZxM ZyM ZzM
dW = F~ ·d~r ⇒ W = F~ · d~r = Fx dx+ Fy dy+ Fz dz = Fx xM +Fy yM +Fz zM = −28J
0 0 0 0

b)
F~
~a = ⇒ ax = 4m/s2 , ay = −5m/s2 , az = 0m/s2 .
m
Cum ẍ = ax · · ·, integrând, rezultă
ax
x − x0 = v0x (t − t0 ) + (t − t0 )2 ···
2

v0x = −20, 2 m/s, v0y = 40, 25 m/s, v0z = 60 m/s.

Energia cinetica in origine va fi Ec (O) = 2814, 05J.

In punctul M viteza se află din ecuaţia vitezei ı̂n mişcarea uniform variată:

vx = −19, 8m/s, vy = 39, 75m/s, vz = 60m/s.

Energia cinetica in M va fi Ec (M ) = 2786, 05J

Variaţia energiei cinetice este ∆Ec = −28J. (Se observă că ∆Ec = W - teorema
variaţiei energiei cinetice).
c)
∆U = −W = 28J
Acest lucru se poate obţine şi direct, din expresia U(x,y,z). Din relaţiile
∂U ∂U ∂U
= −Fx ; = −Fy ; = −Fz ,
∂x ∂y ∂z
se obţine
∂U
= −4 ⇒ U (x, y) = −4x + f (y) cu f 0 (y) = 5.
∂x
Rezultă U (x, y, z) = −4x + 5y + U0 , energia potenţială fiind definită pană la constantă.
Se obţine ∆U = 28J.
6. Cum forţa de rezistenţă este singura forţă ce acţionează pe direcţia x, din legea a
II-a a dinamicii rezultă,
a a
Fx = mẍ = −v0 e− m t .
m
a
Dar v = ẋ = v0 e t, astfel că Fx = −av.
m

7.
dv
mẍ = kt − µmg ⇒ m = kt − µmg
dt

6
 kt−µmg Rv Rτ kt−µmg
De aici, dv = m
dt ⇒ dv = m
dt. Rezultă
v0 0

k 2
v= τ − µτ g.
2m
8.
Din teorema variaţiei energiei, variaţia energiei mecanice a sistemului ı̂ntre starea
finală Ef şi starea iniţială Ei este egală cu lucrul mecanic al forţelor neconservative,
adică al forţei de frecare,
Ef − Ei = L
Energia potenţială este formată din energia potenţială gravitaţională şi energia potenţială
a resortului. Luăm nivelul 0 al energiei potenţiale gravitaţionale nivelul mesei orizontale,
iar energia elastică a resortului nedeformat egală cu 0. Atunci
kh2
Ei = −m2 ghi ; Ef = −m2 ghf + ; L = −µm1 gh,
2
alungirea resortului fiind h = h2 − h1 . Rezultă

m2 g − 12 kh
µ=
m1 g
10.
a) √
a= A2 + B 2
b) Folosim relaţia sin2 α = 12 (1 − cos2α)
π
a = A/2; T = ; v 2 = 4ω 2 x(A − x)
ω
11.
s
m
T = 2π
k1 + k2
13.
q
x(t) = Ae−λt cos(ωt + ϕ0 ) cu ω = ω02 − λ2

Pentru frecări mici (ω0 << λ) se poate scrire

v(t) ≈ −ωAe−λt sin(ωt + ϕ0 ),

astfel că energia totală a oscilatorului se scrie

1
E(t) = kA2 e−2λt .
2
Rezultă
E(t)
ln = 2λτ ⇒ 2λτ = ln n
E(t + τ )

7
Rezultă decrementul logaritmic

D = λT 0 = T 0 n/(2τ )
q
2π
Cum ω = T0
şi ω0 = g/l, rezultă
s
π ln n g ln2 n
= −
τD l 4τ 2
4gτ 2
l=
(1 + 4π 2 /D2 ) ln2 n
14.
a)
x(t)
D = ln = λT 0
x(t + T 0 )
Rezultă
x(t)
ln = nλT 0 = ln e
x(t + nT 0 )
Rezultă D = 1/n.
b) T 0 = D/λ
2πλ q 2
= ω0 − λ2
D
k/m
λ2 =
1 + 4π 2 /D2
15.
2π √
= π 3s−1 , Ω = 2π s−1
ω0 =
T
După un regim tranzitoriu iniţial, mişcarea corpului este data de soluţia particulară

x(t) = Re{BeiΩt }

unde
F/m
B= = |B| eiα
ω02 2
− Ω + 2iλΩ
Avem
−2λΩ 1 ω02 − Ω2
sin α = q = − √ ; cos α = q
2 2 2
(ω02 − Ω2 ) + 4λ2 Ω2 (ω02 − Ω2 ) + 4λ2 Ω2

Ecuaţia de mişcare este

x(t) = 0, 029 sin(2πt − 3π/4)(m).

16.
Noua poziţie de echilibru este deplasată ı̂n jos cu
m0 g
x0 =
k

8
Rezulta
m0 g
k=
k
Ciocnirea este plastică, astfel că viteza corpului m+m ı̂n punctul unde se realizează
ciocnirea se obţine din legea conservării impulsului

m0 v = (m + m0 )u

Energia totala a oscilatorului este

1 (m + m0 )u2 1 2
E = kA2 = + kx0
2 2 2
Rezultă
m0 v 2 x0
A2 = x20 + .
m + m0 g
17.
F/m
Amplitudinea oscilaţiilor forţate este q 2
. Rezultă ecuaţia cu necunos-
( )
ω02 −Ω2 +4λ2 Ω2
cuta λ,  2  2
ω02 − Ω21 + 4λ2 Ω21 = ω02 − Ω22 + 4λ2 Ω22
q
Ω21 +Ω22
q
Rezonanţa se realizează pentru frecvenţa ωrez = ω02 − 2λ2 = 2
.
18.

λ = F0 /2maω

20., 21. Discutate la seminar (la o grupă sau alta).

22. Folosind notaţiile de la curs, sist de referinţă S este SR legat de Pământ, iar S 0
este sistemul legat de nava A. Formula de transformare a vitezelor de la S la S 0 este
vx − u
vx0 =
1 − vx u/c2

unde u este viteza lui S 0 faţă de S, deci u = vA . vx este viteza navei B măsurată in SR
legat de Pământ,fiind ı̂ndreptată ı̂n sensul negativ al axei, vx = −vB . Deci, viteza lui B
faţă de A, va fi
0 −vB − vA vB + vA
vxB = 2
=− = −0, 8c
1 + vB vA /c 1 + vB vA /c2

9
Fizica statistica
31. Energia sistemului (gaz ideal format din 3N particule) este
1 N 2
H= ∑
2m i =1
( p xi + p 2yi + p zi2 )

Vom folosi integrala de stare din distributia canonica cu elementul de volum din spatiul
3
fazelor impartit la volumul unei celule elementare h (se poate lucra si fara, rezultatul
pentru S diferind printr-o constanta aditiva)
N

1 ∑p 2
i N

∫ exp( − i =1
)∏ dr dpi



Z =
h3N 2 mk B T i =1

De unde rezulta (v curs):

V ( 2πmk BT )3 / 2 3 2πmk BT
F = − k BT ln Z = − Nk BT ln 3
= − Nk BT ln V − Nk BT ln
h 2 h3
N A m1
Numarul de particule este: N = =1,5 1023, NA fiind numarul lui Avogadro.
M He
Energia interna:
∂F ∂ F 3
U = F + TS = F − T ( )V = − T 2 ( )V = k BT
∂T ∂T T 2
Entropia se obtine din
∂F (2πmk BT )3 / 2 3
S (T ,V ) = −( )V = k B N ln V + k B N [ln + ]
∂T h3 2
b) Cum dF = -SdT –pdV, rezulta ca intr-un proces izoterm lucrul mecanic –pdV este egal
cu variatia energiei libere:
L = ∆F = F (T , 2V ) − F (T , V ) = − Nk BT ln 2 = −574 J
∆S = S (T ,2V ) − S (T ,V ) = Nk B ln 2

si ∆U = 0 .
c) La presiune constanta, lucrul mecanic efectuat este
L = − p∆ V = − ∆ ( pV ) = −ν R∆ T = − Nk B ∆ T = − 207 J
3
Variatia energiei interne este: ∆U = k BT = 310 J .
2
V1T13 / 2 T
Variatia de entropie va fi: ∆S = k B N ln 3/ 2
= 5 / 2k B N ln 1 = 1,15J / K
VT T

3
unde am folosit si legea transformarii izobare. d) ∆U = k BT = 310 J .
2
 Probleme set 2
Distribuţia Maxwell
32. Un gaz ideal ce conţine n molecule de masă m ı̂n unitatea de volum, la temperatura
T, este ı̂nchis ı̂ntr-un vas care are pe unul din pereţi un mic orificiu. Care este viteza
medie cu care ies moleculele ı̂n direcţia axei X prin orificiu? (Moleculele gazului sunt
distribuite după viteze conform distribuţiei Maxwell).
33. Să se determine v¯x2 pe baza distribuţiei Maxwell. Să se deducă apoi energia
cinetică medie care revine unui grad de libertate in mişcarea de translaţie.
34. Fie un volum de 1mm3 de oxigen pur la temperatura de 300K şi presiunea de
2 · 105 N/m2 . Să se determine ce număr de molecule au vitezele ı̂n intervalele: vx de la
200m/s la 202m/s; vy de la 450 la 455m/s; vz de la 300 la 299m/s.
35. Fie 1cm3 de H2 la temperatura de 1000K şi având presiunea de 0,1 mbar. Să se
determine numărul de molecule de gaz al caror vector al vitezei face cu axa z un unghi
nu mai mare de 10 , iar modulul vitezei este ı̂n intervalul 5000-5010m/s.
Unde
36. O sursă aflată ı̂ntr-un mediu elastic emite unde plane de forma y = 0, 25sin100πt
(mm). Lungimea de undă a undelor longitudinale produse este λ = 10m. a) După cât
timp va ı̂ncepe să oscileze un punct situat la distanţa x1 = 8m faţă de sursă şi ce defazaj
există ı̂ntre oscilaţia acestuia şi sursă? b) La ce distanţă se află două puncte ale căror
oscilaţii sunt defazate cu π/6? c) Ce defazaj există ı̂ntre două puncte situate la distanţa
λ/2?
37. Amplitudinea unei oscilaţii neamortizate este A = 10cm, frecvenţa ν = 4Hz,
viteza de propagare a oscilaţiei c = 100m/s. Să se afle deplasarea faţă de poziţia de echili-
bru, viteza şi acceleraţia punctelor aflate la distanţa x = 75m faţă de sursa oscilaţiilor la
t = 1s de la ı̂nceperea mişcării.
38. O undă electromagnetică ce se propagă pe direcţia axei OX are câmpul electric
dat de
~ = E0 cos(kx − ωt)~uy + E0 sin(kx − ωt)~uz
E
(~uy , z sunt versorii direcţiilor OY şi OZ).
Să se afle câmpul magnetic B. ~
39. a) Aerul ı̂ncepe să se ionizeze la o intensitate a câmpului electric de E = 30kV /cm.
Să se calculeze intensitateaq luminii ı̂n aer pentru care ı̂ncepe fenomenul de ionizare.
(Impedanţa vidului Z0 = µε00 = 377Ω, indicele de refracţie al aerului n ∼ = 1. Unda
luminoasă se consideră undă monocromatică plană.)
b) Intensitatea radiaţiei care vine de la Soare la limita superioară a atmosferei terestre
este 1, 35kW/m2 . Aflaţi amplitudinea inducţiei magnetice B0 a radiaţiei luminoase care
vine de la S.
40. Un puls laser are energia 20J şi raza fasciculului laser de 0.2cm. Durata pulsului
este de 10ns şi densitatea de energie e constantă ı̂n timpul pulsului.
a)Care este lungimea spaţială a pulsului.
b) Care este densitatea de energie ı̂n puls.

1
 c) Găsiţi amplitudinea câmpului electric şi al celui magnetic ı̂n pulsul laser.
41. Lumina cu λ = 442nm trece printr-un dispozitiv Young cu distanţa dintre fante
de d = 0, 4mm. La ce distanţă trebuie plasat un ecran pentru ca să se formeze ı̂n dreptul
fiecărei fante a dispozitivului Young o franjă ı̂ntunecată, ı̂ntre acestea fiind o singură
franjă luminoasă.
42. Un student se deplasează ı̂mpreună cu un laser care emite lumină cu lungimea
de undă λ = 633nm. În faţa acestuia este legat solidar de laser un dispozitiv Young cu
distanţa dintre fante d = 0, 3mm. Franjele de interferenţă se observă pe un ecran pe care
fasciculul laser este perpendicular. Dacă studentul ı̂mpreună cu laserul se deplasează spre
ecran cu viteza v = 3m/s astfel ı̂ncât maximul central rămâne ı̂n acelaşi punct pe ecran,
să se afle cu ce viteză se deplasează pe ecran maximul de ordin 1.
Elemente de mecanică cuantică
43. Care este energia şi impulsul unui
a) foton γ cu λ = 10−13 m?
b) foton de lumină vizibilă cu λ = 5 · 10−7 m?
c) foton de undă radio cu λ = 10m ?
44. Pragul fotoelectric al unei fotocatode de Cs are lungimea de undă λ0 = 0, 6·10−6 m.
Se trimite pe fotocatodă un fascicul monocromatic de raze X cu lungimea de undă λ0 =
10−11 m, cu un flux de 1W. a) Să se calculeze energia cinetică maximă a fotoelectronilor
şi lungimea de undă de Broglie a electronului scos.
b) Ştiind intensitatea curentului fotoelectric I = 1, 63µA, să se calculeze procentul
din electronii incidenţi care scot electroni (randament cuantic).
45. Suprafaţa unui metal este iluminată cu un fascicul de radiaţii monocromatice cu
λ1 = 350nm . Iluminând aceeaşi suprafaţă cu radiaţii monocromatice cu λ2 = 300nm ,
potenţialul de frânare creşte cu ∆Uf = 0, 589V . Cunoscând constanta Planck şi viteza
luminii, să se determine sarcina electronului.
46. Care este energia cinetică pentru
a) un electron;
b) o particulă α? (atom de He dublu ionizat);
c) un neutron,
având lungimea de undă de Broglie de λ = 1Å?
47. Să se calculeze potenţialul de ionizare al atomului de hidrogen (eVi este energia pe
care trebuie să o dăm electronului pentru a-l scoate din atom cu viteza zero). Constanta
Rydberg are valoarea RH = 1, 097 · 107 m−1 .
48. Considerăm un electron de masă m ce se mişcă ı̂ntr-o groapă de potenţial cu
pereţii infiniţi, de lărgime a. Să se calculeze pentru starea fundamentală:
a) valoarea cea mai probabilă a lui x;
b) probabilitatea de a găsi electronul ı̂n intervalul [0, 5a − 0, 51a] (Intervalul este mic
x
R2
astfel că se foloseşte aproximaţia f (x)dx ∼ = f (x1 )(x2 − x1 ));
x1
c) Valoarea medie a lui x ı̂n această stare.

2
 49. Energia oscilatorului armonic unidimensional ı̂n mecanica clasică este

p2 mω 2 x2
H= + .
2m 2
a) Scrieţi operatorul energie, ı̂nlocuind impulsul şi coordonata prin operatorii core-
spunzători.
b) Intr-o anumită stare cuantică a unui oscilator armonic unidimensional functia de
unda are expresia
α 2 x2
ψ(x) = Ax exp[− ]
2
unde x este coordonata, iar α2 = mω h̄
. Arătaţi că această stare are o energie bine deter-
minată şi calculaţi energia oscilatorului ı̂n această stare. c) In starea dată, să se determine
distanţa faţă de poziţia de echilibru la care densitatea de probabilitate de localizare a
R∞ q
π
oscilatorului este maximă. Care este valoarea constantei A? ( exp[−ax2 ]dx = a
).
−∞

3
 Indicaţii set 2.
32. Prin orificiu ies moleculele care au viteza vx > 0 (luand axa Ox perpendicular pe
peretele vasului, cu sensul pozitiv ı̂n exterior). Funcţia de distribuţie după componenta
vx a vitezei este
1/2
m 2

− mv
f (vx ) = e 2kB T ,
2πkB T
astfel că viteza medie pt moleculele care ies prin orificiu va fi
1/2 Z∞ 2 1/2 !1/2
m mvx m kB T kB T
 
− 2k
v̄x = vx e BT dvx = =
2πkB T 2πkB T m 2πm
0
q
Cum viteza medie a moleculelor gazului este v̄ = 8kπm BT
, rezultă v̄x = v̄4 .
33.
1/2 Z∞ 2
m mvx kB T

2 2 − 2kB T
vx = vx e dvx =
2πkB T m
0

Energia cinetică medie corespunzătoare mişcării de translaţie ı̂n lungul axei OX va fi

mvx2 kB T
=
2 2

34.
Masa unei molecule de oxigen (M este masa molară) este

M 32kg/kmol
m= = 23 −1
= 5, 316 · 10−26 kg.
NA 6, 023 · 10 kmol
mv 2
pV
Numărul de moli din volumul dat este N = νNA = De asemenea, e N .
RT A
2kB T
=
e−2,13 = 0, 118. Numărul de molecule din intervalul considerat va fi
vxZ
+∆vx vy Z
+∆vy vz Z
+∆vz

∆N = N dvx0 dvy0 dvz0 f (dvx0 , dvy0 , dvz0 )

vx vy vz

Cum domeniul pe care variază componentele vitezelor este mic, integrandul nu variază
mult ı̂n acest domeniu şi integrala este aproximativ egala cu valoarea integrandului ı̂n
(vx = 200m/s, vy = 450m/s, vz = 300m/s), ı̂nmulţită cu ∆vx ∆vy ∆vz .
Rezultă
3/2
m 2
 mv
16 − 2k
∆N = 4, 83 · 10 e BT
∆vx ∆vy ∆vz = 1, 66 · 108 .
2πkB T

35.
Distribuţia Maxwell după componentele vitezelor dă numărul de molecule cu vitezele
in d~v 3/2
m 2

− mv
dN = N e 2kB T d~v
2πkB T

4
Scriind elementul de volum al spaţiului vitezelor ı̂n coordonate sferice,

d~v = v 2 dv dΩ = v 2 dv sin θ dθ dϕ,

Integrând după unghiuri

π
Z180 Z2π
π2 π3
!
∆Ω = sin θ dθ dϕ = −2π 1 − + · · · − 1 =
2 · 1802 1802
0 0

Cum 1bar = 105 N/m2 , rezultă

pV pV
N = νNA = NA = = 7, 24 · 1014
RT kB T
Rezultă 3/2
m 2
 mv
− 2k
∆N = N e B T
v 2 ∆v ∆Ω
2πkB T
Exponenţiala este
2
mv
− 2k M v2
e T
B = e− 2RT = e−3,035 = 0, 048
astfel că
∆N = 6, 34 · 107 .

Unde
36.
Ecuatia undei plane este
x
ξ(x, t) = A sin ω(t − ).
v
....
Defazajul ı̂ntre origine şi punctul la distanţa x va fi
ωx
∆ϕ =
v
...
37.
se scrie ecuatia undei plane si se particularizează pentru x şi t corespunzători.
38.
Pentru unda electromagnetica monocromatică plană

~ = 1 ~k × E
B ~
ω
unde ~k = k~ux . Rezultă
 
~ux ~uy ~uz 

~ = 1  k k
B k 0 0  = − Ez ~uy + Ey ~uz


ω   ω ω
0 Ey Ez 


5
Cum v = ωk , rezultă

~ = −B0 sin(kx − ωt)~uy + B0 cos(kx − ωt)~uz ,

B
E0
cu B0 = v
.
39. 2
1 E0
q
Se consideră lumina undă monocromatică plană, I = 12 µε E02 = 2 Z0
.
40.
a) Viteza cu care se deplasează ı̂nceputul pulsului este viteza luminii c. Pulsul are
forma unui cilindru cu suprafaţa bazei πr2 şi generatoarea c∆t.
c) Din legătura ı̂ntre densitatea de energie şi intensitate se află intensitatea pulsului,
apoi amplitudinea câmpului electric.
41.
Din datele problemei rezultă interfranja (eventual faceţi un desen pentru a vă lamuri).
42. Cu notaţiile de la dispozitivul Young de la curs, cu originea x ı̂n poziţia maximului
central, maximul de ordinul 1 se formează la
λD
x=
d
dD
Cum v = dt
, rezultă
λ dD λ
vx = · = v
d dt d
Elemente de mecanică cuantică
43.
...
44.
a)
1 1 ∆λ
 
Ec = hν − hν0 = hc − = hc
λ λ0 λλ0

h
λ= √ ≈ 35pm
2mEc
b) Fluxul Φ printr-o supafaţă reprezintă energia care trece ı̂n unitatea de timp prin
acea suprafaţă. Rezultă numul de fotoni care trec ı̂n unitatea de timp prin acea suprafaţă
Φ
N=
hν
Notând Ne numărul de electroni care sunt scoşi ı̂n unitatea de timp, rezultă

I = Ne e

Procentul de electroni scoşi este

Ne hνI
η= =
N Φe

6
Pentru I = 1, 63µA, η = 0, 2.
45.
h∆ν = e∆V0

47. Nivelele de energie ale stărilor staţionare ı̂n atomul de hidrogen sunt
1
En = −E1
n2
Energia de ionizare
Eioniz = E1
Frecvenţele emise ı̂n seria Balmer sunt
1 1
 
hν = E1 2
− 2
2 n
Se compară cu formula Balmer şi se exprimă E1 ı̂n funcţie de RH
48.
b)
0,51a
Z
P = |ψ(x)|2 dx = |ψ(0, 5a)|2 · 0, 01a
0,5a

cu funcţia de undă aflată la curs.

c)
Z∞
x̄ = x |ψ(x)|2 dx
−∞

49.
a)
∂ ∂ ∂
p̂x = −ih̄ ; p̂y = −ih̄ ; p̂z = −ih̄
∂x ∂y ∂z
x̂ = x; ŷ = y; ẑ = z
Rezultă
h̄2 mω 2 x2
Ĥ = − ∆+
2m 2
b)
Ĥψ(x) = Eψ(x)

h̄2 d2 mω 2 2 h̄2 d2 3 h̄2 α2

! !
−α2 x2 −α2 x2 2 2
− + x (xe ) = − − α 4 2
x (xe ) = (xe−α x )
2m dx2 2 2m dx2 2 m

Rezultă
3 h̄2 α2 3 3
E= = h̄ω = hν
2 m 2 2

7
Ea corespunde lui n = 1 ı̂n energiile oscilatorului armonic En = (n + 12 )hν.
c) Densitatea de probabilitate este
2 x2
|ψ(x)|2 = A2 x2 e−α

Maximul este dat de

d
2
|ψ(x)|2 = 0
dx
Rezultă
1
x=±
α
Condiţia de normare
Z∞
|ψ(x)|2 dx = 1
−∞

Z∞ ∞
1 −α2 x2 1 −α2 x2 ∞ 1 Z −α2 x2 1 π
 r
2 −α2 x2
xe dx = − 2 e − 2e + 2 e dx = 2
2α 2α 
−∞ 2α 2α α
−∞ −∞

Rezulta !1/2
α
A= √ 2α
2 π