Capitolul 3.

Caracterizarea generală a subiectelor dreptului economic(dreptul

antreprenoriatului).

1. Noţiuni generale privind subiectele dreptului economic (dreptului antreprenoriatului).

2. Caracterizarea persoanelor fizice ca subiecte ale dreptului economic.
a. Persoana fizică, titularul patentei de întreprinzător.Caracterizarea juridică a patentei.
b. Persoana fizică, fondatorul întreprinderii individuale.
c. Persoana fizică, fondator al gospodăriei ţărăneşti.
3. Caracterizarea persoanei juridice ca subiect al dreptului economic.
4. Clasificarea persoanelor juridice în dependenţă de difeite criterii : scop, particularităţile
subiectelor.
5. Particularităţile persoanele juridice antreprenoare de drept public: statul şi unitatea
administrativ- teritorială, întreprinderile de stat şi municipale – subiecte ale dreptului
antreprenoriatului.
6. Particularităţile întreprinderii de stat ca subiect al dreptului economic.
7. Particularităţile întreprinderii municipale ca subiect al dreptului economic
8. Întrebări, exerciţii, teste.

1. Noţiuni generale privind subiectele dreptului economic (dreptului

antreprenoriatului).
In conformotate cu prevederile doctrinaire şi legale subiectele şi legale unei ramuri de drept
pot fi persoane fizice sau, şi persoane juridice, prin care se şi evidenţiază, avînd anumite
caractere specifice. Ţinînd cont de prevederile art. I al Legii cu privire la antreprenoriat şi
întreprinderi, putem evidenţia următoarele caractere ale acestor subiecte. Ele trebuie să fie
antrenate în activitatea de antreprenoriat care aduce venituri permanente, să activeze în mod
independent, din proprie iniţiativă, în numele lor, şi sub răspunderea lor patrimonială pe riscul
propriu.
autoadministrării locale (in continuare - fondatorul).
În cazurile cînd pentru crearea şi activitatea întreprinderii sunt necesare terenuri sau alte
resurse naturale, hotărirea privind crearea întreprinderii poate fi
Adoptat numai dacă fondatorul prezintă avizul pozitiv al organului teritorial de expertiză
ecologică, întreprinderea se consideră constituită si capătă dreptul de persoană juridică din
ziua înregistrării ei de către stat.
Pentru înregistrarea intreprinderii municipale se vor prezenta următoarele documente de
constituire: hotărirea fondatorului privind infiintarea intreprinderii şi statutul întreprinderii
aprobat de fondator.
Patrimoniul intreprinderii municipale se constituie din fonduri fixe şi mijloace circulante,
precum si din alte valori, costul cărora este reflectat in balanţa autonomă a întreprinderii.
Bunurile municipale, pe care fondatorul le-a transmis intreprinderii, aparţin acesteia numai in
limitele dreptului gestiunii lor economice.
Administrarea întreprinderii este efectuată, în conformitate cu statutul ei, de către
conducătorul (managerul) acesteia (in continuare - conducătorul), pe care il numeşte şi
eliberează din funcţie fondatorul, în caz de necesitate, în structura administrativă a
intreprinderii poate fi inclus consiliul-director. Principiile de instituire şi funcţionare a
consiliului-director in aceste cazuri se definesc in regulamentul cu privire la activitatea
consiliului-director al intreprinderii, care se aprobă de către fondator. Angajarea (desemnarea
in funcţie) a conducătorului fondator o legalizează printr-un contract individual de muncă.
Întreprinderea municipală tine la zi şi raportează în modul stabilit datele evidenţei statistice,
operative şi contabile ale activităţii sale. Controlul asupra activităţii financiare şi economice a
intreprinderii este exercitat de fondator. Activitatea financiară. si economică a intreprinderii
este verificată sistematic de către comisia de revizie (de cenzori) sau revizorul (cenzorul)
 Articolul 2 al Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi prevede că:
1. Antreprenor poate fi: orice cetăţean al Republicii Moldova care nu este îngrădit în drepturi,
în modul stabilit de prezenta Lege şi de alte acte legislative, orice cetăţean străin sau apatrid, în
conformitate cu legislaţia în vigoare;
un grup de cetăţeni sau de apatrizi (un grup de parteneri) din care se constituie antreprenorul
colectiv.
orice persoană juridică sau fizică în conformitate cu scopurile sale principale şi cu legislaţia.
Statul şi autorităţile administraţiei publice locale sînt antreprenori speciali.
Atribuţiile de antreprenor la întreprinderile de stat (municipale) le execută managerul-şef de
întreprindere pe baza contractului încheiat cu acesta.
2. Nu au dreptul de a practica antreprenoriatul şefii şi specialiştii din autorităţi ale
administraţie publice, în a căror atribuţie intră hotărîrea problemelor legate de desfăşurarea
activităţii de antreprenoriat sau controlul asupra unei asemenea activităţi.39
2. Particularităţile activităţii de antreprenoriat practicate de persoanele juridice şi
persoane fizice străine sînt reglementate de asemenea de legislaţia privind investiţiile străine.
Relaţiile în care una dintre părţi este persoană juridică sau persoană fizică străină se
reglementează de condiţiile acordului internaţional, dacă aceste se deosebesc de normele
stabilite în legislaţia privind antreprenoriatul.
Deci pentru dreptul antreprenoriatului, se consideră subiecte doar antreprenorii, adică persoanele
care practică activitatea de întreprinzător, care pot fi atît persoane fizice, cît şi juridice. „Persoana
fizică» este subiectul individual de drept, adică omul, privit ca titular de drepturi şi obligaţii.
„Persoana juridică» este subiectul colectiv de drept, adică un colectiv de oameni care,
întrunind condiţiile cerute de lege, este titular de drepturi subiective şi obligaţii, în Codul civil al
RM este adusă o definiţie conform căreia, persoană juridică este organizaţia care are un
patrimoniu distinct şi răspunde pentru obligaţiile sale cu acest patrimoniu, poate să
dobândească şi să exercite în nume propriu drepturi patrimoniale si personale nepatrimoniale,
sa-si asume obligaţii, poate fi reclamant si pârât în instanţa de judecată.(p.I,art.55 CCRM).
Antreprenor poate fi un grup de cetăţeni sau de apatrizi (un grup de parteneri) din care se
constituie antreprenorul colectiv dar probabil fără personalitate juridică colectivă.)
Statul şi autorităţile administraţiei publice locale sînt antreprenorii speciali. Deci, din
legislaţia în vigoare, subiectele dreptul antreprenoriatului caracterizează, în primul rind, prin
aceea că trebuie să fie antreprenori. Capacitatea juridică a acestora nu se concretizează, de aceea
probabil, că ecte necesar aici să ţinem cont de prevederile generale ale legii. Cetăţenii RM din
momentul obţinerii capacităţii civile, persoanele străine şi apatrizii la fel, iar persoanele juridice
de particularităţile prevăzute de CCRM precum şi alte legi.
După cum este prevăzut în art.2 al Legii nr.845, Statul şi autorităţile administraţiei
publice locale sînt antreprenori speciali. Să analizăm din ce considerente legiuitorul consideră
că sunt subiecte speciale. Evident că acestea dispun de caractere specifice. Astfel, Statul, în
primul rînd, reeşind din statutul său special crează tuturor întreprinderilor condiţii juridice
şi economice egale de gospodărire, garantează respectarea drepturilor şi intereselor lor
legitime, contribuie la dezvoltarea concurenţei libere, conştiincioase între aceştia, le
asigurarea posibilităţii egale de a folosi resurse tehnico-materiale, naturale, de muncă,
financiare şi informative neadmiţînd monopolizarea pieţelor acestor resurse, şi
reglementează activitatea de antreprenoriat în baza legislaţiei în vigoare.
Guvernul, autorităţile administraţiei publice, precum şi autorităţile administraţiei
publice locale pot da dispoziţii întreprinderilor numai în limitele competenţei lor, stabilite de
legislaţie.
In al doilea rînd, Statul şi unităţile administrativ teritoriale fac parte din categoria
persoanelor juridice însă spre deosebire de acestea care au capacitate juridică specială, el
dispune de capacitate juridică universală, deci este universală şi capacitatea de folosinţă şi cea
de exerciţiu. Dar capacitatea lor juridică universală nu coincide cu cea a persoanelor fizice
deoarece spre exemplu, statul nu poate fi testator, nu se poate căsători, etc. Ca persoana
juridică statul dispune de elementele constitutive (organizaţia desinestătătoare, patrimoniu
distinct, scop bine determinat, activitate din nume propriu, răspundere juridică civilă proprie),
atribute de identificare. Astfel, de exemplu, denumirea statului nostru este Republica Moldova.
Adresa juridică variază însă în dependenţă de organul ce reprezintă statul.
De personalitate juridică se bucură şi unităţile administrativ-teritoriale sau organele publice
locale ca subiecte de drept ele participă la raporturi juridice de antreprenori at tot ca
antreprenori speciali.
Atribuţiile de antreprenor la întreprinderile de stat (municipale) le execută menegerul-şef
de întreprindere pe baza contractului încheiat cu acesta.
Deci, în concluzie am putea spune că subiectele acestui drept sunt doar persoanele fizice sau
juridice care practică activitatea de antreprenoriat cu scopul de a obţine venituri permanente,
au o denumire comină- antreprenori. Antreprenorii activează independent, din proprie
iniţiativă şi nume propriu, pe riscul propriu.

2. Caracterizarea persoanelor fizice ca subiecte ale dreptului economic (dreptul

antreprenoriatului).
Făcînd o caracterizare persoanelor fizice ca subiecte ale dreptului antreprenoriatului este
important să evidenţiem particularităţile principale de antreprenor. Este important să
accentuăm că persoana fizică participă la această acrivitate atît individual, cît şi în mod
colectiv creînd persoane juridice. Analizînd capacitatea juridică a antreprenorului persoană
fizică prevăzută de p.3 al art.20 CCRM stabilim că: Minorul care a atins vîrsta de 16 ani
poate fi recunoscut ca avînd ca pacitate de exerciţiu deplină dacă lucrează în baza unui
contract de muncă sau,
cu acordul părinţilor, adoptatorilor sau curatorului, practică activitate de întreprinzator.
Atribuirea capacităţii depline de exerciţiu unui minor (emancipare) se efectuează prin hotârîre a
autorităţii tutelare, cu acordul ambilor părinţi, adoptatorilor sau curatorului, iar în lipsa unui
astfel de acord, prin hotărîrea decătorească. Adică capacitatea de exerciţiu a antreprinzătorului
persoană fizică se începe de la 16 ani.
Activitatea de intreprinzator a persoanei fizice este reglementată şi de CCRM. Astfel, articolul
26 al codului prevede că: Persoana fizică are dreptul să practice activitate de întreprinzător,
fară a constitui o persoana juridica, momentul înregistrării de stat în calitate de întreprinzător
individual sau in alt mod prevăzut de lege. Persoana care practică activitate de întreprinzător
fără înregistrare de stat nu poate invoca lipsa calităţii de întreprinzător.
Asupra activităţii de întreprinzător desfăşurate fără constituirea de persoană juridică se
aplică regulile care reglementează activitatea persoanelor juridice cu scop lucrativ dacă din
lege sau din esenţa raporturilor juridice nu rezultă altfel.
Activitatea individuală de întreprinzător a persoanei fizice în dependendenţă de forma
organizatorico-juridică poate fi clasificată în:
a. Persoana fizică, titularul patentei de întreprinzător,
b. Persoana fizică, fondatorul întreprinderii individuale.
c. Persoana fizică, fondatop al gospodăriei ţărăneşti.

a. Persoana fizică, titularul patentei de întreprinzător

Una din posibilităţile de a practica activitatea de întreprinzător fără fondarea unei întreprinderi
este patenta de întreprinzător, în conformitate cu art. l al Legii cu privire la patenta de
întreprinzător Nr.93-XI V din 15.07.98:40 "Patenta de întreprinzător este un certificat de stat
nominativ, ce atestă dreptul de a desfăşura genul de activitate de întreprinzător indicat în ea, în
decursul unei anumite perioade de timp."
Patenta se eliberează de organele fiscale în formă de blanchetă. Forma patentei se stabileşte de
Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova. Patenta trebuie să aibă cel puţin 10 grade de
protecţie. Blanchetă patentei de întreprinzător şi duplicatul ei sînt documente de strictă evidenţă.
Modul de ţinere a evideii de repartizare şi de păstrare a blanchetelor patentei de întreprinzător şi
a duplicalelor patentei se stabileşte tot de Ministerul Finanţelor. Evidenţa blanchetelor patentei
de întreprinzător şi repartizarea lor primăriilor se efectuează de către autoritatea fiscală.
Pentru a fi valabilă patenta trebuie să conţină următoarele elemente:
a) seria şi numărul patentei;
b) prenumele şi numele titularului patentei;
c) fotografia titularului patentei;
d) codul fiscal al titularului patentei;
e) genul de activitate de întreprinzător;
f) domiciliul stabil al titularului patentei;
g) locul de desfăşurare a activităţii în baza patentei pentru cazurile în care condiţia
repectivă se reglementează;
h) tipul mijlocului de transport şi numărul lui de înmatriculare, în caz de folosire a acestuia în
activitatea de întreprinzător potrivit patentei;
i) durata patentei şi menţiunile despre prelungirea ei;
j) denumirea şi sediul organului care a eliberat patenta;
k) cuponul, ca dovadă a achitării taxei pentru patentă.
3) Forma patentei se stabileşte de Ministerul Finanţelor. Patenta trebuie să aibă cel
puţin 10 grade de protecţie,
4) Blancheta patentei de întreprinzător şi duplicatul ei sînt documente de stricte
evidenţă.
5) Modul de ţinere a evidenţei, de repartizare şi de păstrare a blanchetelor patentei de
întreprinzător şi a duplicatelor patentei se stabileşte de Ministerul Finanţelor.
6) Evidenţa blanchetelor patentei de întreprinzător şi repartizarea lor primări-• li'cluează de
către autoritatea fiscală.
În coformitate cu articolul 2 la Legii nr.93, titular al patentei poate fi orice cetăţean al
Republicii Moldova cu capacitate de exerciţiu, orice cetăţean străin sau apatrid, care
locuieşte permanent în Republica Moldova şi are dreptul să desfăşoare activitate de
întreprinzător, care a declarat despre intenţia sa de a procura patentă şi corespunde cerinţelor de
calificare necesare acestui gen de activitate.
Bazele juridice ale utilizării patentei se rglementează de articolul 3 al legii nr .93. Astfel,
patenta se eliberează pentru unul din genurile de activitate, a căror listă se anexează la
prezenta lege.
Patenta este valabilă numai pentru titularul ei şi nu poate fi transmisă altei persoane.
Desfăşurarea activităţii de întreprinzător în baza patentei nu impune înregistrarea de stat a
titularului acesteia şi primirea licenţei. Asupra titularului patentei nu se extind cerinţele
privind prezentarea dărilor de seamă financiare şi statistice, ţinerea evidenţei contabile şi
financiare, efectuarea operaţiilor de casă şi decontărilor, precum şi prevederile art.90 din Codul
fiscal.41
În relaţiile activităţii de antreprenoriat, titularul patentei acţionează în numele său.
Titularul patentei răspunde pentru obligaţiile aferente desfăşurării activităţii de
întreprinzător pe parcursul duratei de prescripţie stabilită de lege, indiferent de durata
patentei.
Titularul patentei poate desfăşura activitatea de întreprinzător specificată în patentă pe
întreg teritoriul ţării dacă în patentă nu este indicat altfel.
Deţinătorii de patente au dreptul la asociere. Astfel în conformotate cu p. (9) al legii, doi sau
cîţiva titulari de patente se pot asocia în scopul desfăşurării în comun a activităţii de
întreprinzător, în baza contractului de activitate în comun.
Pe lîngă drepturile prevăzute în lege, p. (7) stabileşte un şir de obligaţii. Astfel, titularul
patentei este obligat:
a) să respecte ordinea stabilită de desfăşurare a activităţii indicate în patentă, normele
sanitare, normele de protecţie contra incendiilor, să îndeplinească alte cerinţe ce se referă
la genul de activitate respectiv, iar pentru desfăşurarea activităţii indicate la
compartimentul l din anexă, să aibă documentele primare de provenienţă a mărfii, după caz,
factura de expediţie, chitanţa de percepere a taxei vamale sau actul de achiziţie a mărfurilor;
b) să desfăşoare activitatea numai în locurile permise în aceste scopuri de autoritatea
administraţiei publice locale;
c) să respecte drepturile şi interesele consumatorilor;
d) să afişeze patenta sau copia ei, autentificată de notar, într-un loc vizibil la locurile unde
îşi desfăşoară activitatea de întreprinzător sau să o prezinte la cererea organului de control
sau a consumatorilor. 42
Lege prevede şi un şir de interziceri sau restricţii. Astfel, p. (8) interzice titularului patentei:
a) să angajeze lucrători pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător specificate în
patentă;
b) să încheie tranzacţii cu întreprinderea individuală al cărei fondator este el sau
careva dintre membrii familiei sale, cu societatea în nume colectiv ori în comandită, al cărei
asociat cu răspundere deplină este el sau careva dintre membrii familiei sale.
Durata activităţii desfăşurate în baza patentei este reglementată de p. l0 al art.3 al legii şi se
include în vechimea în muncă a titularului patentei pentru stabilirea ulterioară a pensiei sau
beneficierea de alte garanţii sociale, înscrierea respectivă în cartea de muncă se face de
autoritatea care a eliberat patenta la solicitarea persoanei interesate în conformitate cu p.( 12)
al art.3 al legii, patenta nu poate fi retrasă de la titularul ei.43
Modul de eliberare a patentei.
Articolul 4 al Legii prevede modul de eliberare a patentei. Astfel solicitantul patentei depune
cerere la inspectoratul fiscal teritorial pe raza căruia îşi are domiciliul sau la locul de
desfăşurare a activităţii preconizate, în cazul prevăzut la alin.(7). Solicitantul depune cererea la
primăria respectivă.
În cerere se indică:
a) prenumele, numele şi domiciliul solicitantului;
b) genul de activitate de întreprinzător pentru exercitarea căreia se solicită patenta;
c) durata patentei;
d) tipul mijlocului de transport şi numărul de înmatriculare al acestuia, dacă se prevede că
acest mijloc de transport va fi utilizat la desfăşurarea activităţii menţionate
In conformitate cu p.(3) al art. 4 împreună cu cererea de eliberare a patentei pentru unul din
genurile de activitate enumerate la poziţiile 2.l, 2.2, 2.3, 2.5, 2.6, 2.12, 2.13,
2.14,2.15,2.16din anexa la prezenta lege, solicitantul prezintă copii de pe certificat, diplomă,
alte acte ce confirmă nivelulde calificare necesare desfăşurării genului de activitate respectiv.44
În cazul în care, conform legislaţiei, pentru desfăşurarea unor genuri de activitate indicate în
anexa la prezenta lege este necesară autorizaţia autorităţii administraţiei publice locale, la
cererea de eliberare a patentei se anexează decizia autorităţii respective. (4)
5) După caz, la cerere se anexează documentul ce confirmă încheierea contractului de
asigurare obligatorie.
Patenta se eliberează atît de organele publice locale, cît şi de inspectoratele fiscale. Astfel
conform p.6) al art.4, patenta se eliberează de inspectoratul fiscal teritorial, pe raza căruia
solicitantul îşi are domiciliul sau la locul de desfăşurarea activităţii preconizate, în decurs de 3
zile de la data depunerii cererii, documentelor perfectate în modul respectiv şi după achitarea
taxei stabilite.
Punnctul (7) al aceluiaşi articol prevede, că patenta poate fi eliberată de primăria în a cărei rază
de administrare solicitantul intenţionează să-şi desfăşoare activitatea în baza patentei, în cazul
dacă în localitatea respectivă nu este amplasat inspectoratul (oficiul) fiscal. Patenta eliberată de
primărie este valabilă numai pe teritoriul administrat de aceasta.45
Patenta se autentifică, aplicîndu-se semnătura conducătorului organului ce a eliberat patenta, şi
se ştampilează.
La patentă se anexează cuponul, decupat de la duplicatul patentei, ca dovadă a achitarii taxei
pentru patentă, cu indicarea termenului corespunzător celui menţionat în patentă şi sumei de
plată.
Cuponul, de asemenea, se autentifică aplicîndu-se semnătura şi ştampila.
Fiecare patentă dispune de un dublicat. în conformitate cu prevederile articolului 6 al Legii,
pentru fiecare patentă eliberată se întocmeşte duplicat care se păstrează la autoritatea care a
eliberat patenta. Duplicatul patentei conţine aceleaşi date ca şi originalul, precum şi cupoane
care se utilizează ca dovadă a achitării taxei pentru patentă. Cupoanele duplicatului patentei
trebuie să fie de marcă specială, cu cel puţin l0 grade de protecţie contra falsificării, să conţină
seria şi numărul patentei. Duplicatul patentei cu cupoanele neutilizate este un document de
casă de evidenţă; cupoanele urmează a fi stinse în modul stabilit de actele normative. Cuponul se
consideră nestins (neplătit) doar în cazul în care nu a fost decupat de la duplicatul patentei.
Duplicatul patentei poate fi utilizat de către inspectoratul fiscal teritorial şi primărie pentru
întocmirea dărilor de seamă statistice, perfectarea copiei patentei în cazul pierderii ei. în baza
datelor din duplicatul patentei se pot face însemnări în cartea de muncă a titularului patentei.
După expirarea termenului de valabilitate a patentei eliberate de primărie, duplicatul patentei
se remite, în termen de 5 zile, autorităţii fiscale în a cârei rază de acţiune este amplasată
primăria.
Patenta se eliberează pentru un anumit termen. Astfel, articolul 7, prevede că patenta se
eliberează pe o durată de o lună sau, la dorinţa solicitantului, pe o durată mai mare. Pentru
genurile de activitate enumerate la poziţiile 2.9, 2.10, 2.19-2.27 din anexă, patenta se
eliberează iniţial sau se prelungeşte pe o durată de cel puţin 12 luni.
Bineînţeles că la expirarea termenului valabilitatea patentei incetează. însă articolul 8 al
Legii prevede şi alte temeiuri de încetare a valabilităţii patentei.Astfel, valabilitatea patentei
încetează:
a) odată cu expirarea duratei patentei;
b)în cazul în care titularul patentei renunţă la patentă pe calea depunerii cererii respective;
c)în baza cererii titularului patentei în legătură cu pierderea capacităţii de muncă,
confirmată de concluzia respectivă a comisiei medicale;
d)în cazul decesului titularului patentei;
e)în cazul aplicării faţă de titularul patentei a unor sancţiuni administrative;
f)în cazul în care se constată transmiterea patentei către o altă persoană;
g)în cazul în care durata patentei nu este prelungită în decurs de 12 luni consecutive de la
data suspendării ei pentru neachitarea în termen a taxei pentru patentă.
(2) Dacă valabilitatea patentei încetează în temeiurile indicate la alin.(l) lit. c) şi d),
titularului patentei sau moştenitorilor acestuia li se restituie suma plătită pentru perioada
nefolosită.
Patenta poate fi suspendată. Astfel, articolul 9 al Legii prevede că:
(1) Patenta se suspendă:
a)în baza cererii titularului patentei în legătură cu boala lui, în limitele termenelor stabilite
de legislaţia muncii;
b)în cazul neexecutării obligaţiilor prevăzute la art.3 alin.(7) lit.a), b) şi d) şi a prevederilor
alin.(8);
c)în cazul neachitârii în termen a taxei pentru perioada următoare de valabiitate a patentei.
La expirarea perioadei de timp pentru care patenta a fost suspendată şi după înlăturarea
cauzelor ce au condus la suspendarea patentei, valabilitatea ei se restabileşte şi se prelungeşte
pe perioada respectivă.
în cazul depistării de către organele de control a cazurilor de continuare a activităţii în baza
patentei suspendate conform alin.(l) lit.b) şi c), acestea informează autoritatea fiscală
teritorială sau primăria care a eliberat sau a prelungit durata patentei despre cele depistate,
indicînd, în mod obligatoriu, numărul şi seria patentei.
 Legislaţia prevede posibilităţi de schimbare a patentei. Astfel:
1) Schimbarea patenteiseefectueazâîncazulîncaretitularuleişi-a schimbat numele şi/sau
prenumele, domiciliul sau locul de desfăşurare a activităţii indicate în patentă.
2) Schimbarea patentei se efectuează în decurs de 3 zile de la data depunerii cererii
respective şi achitării unei taxe în mărimea unui salariu minim.(art. 10).
În cazu l în care patenta a fost pierdută sau nimicită, aceasta poate fi restabilită în baza
cererii depuse de titular la autoritatea care a eliberat patenta.
Restabilirea patentei se efectuează în baza duplicatului ei, în decurs de 10 zile de la data
depunerii cererii respective. Totodată, perioada în care titularul nu a putut beneficia de
patentă nu se restabileşte.
Pentru restabilirea patentei se încasează o taxă în mărimea unui salariu minim. 48
3.Particularităţile impozitării titularului patentei
Ca şi orice activitate care are ca scop obţinerea venitirilor activitatea în temeiul patentei de
întreprinzător este impozitată, însă această impozitare are particularităţile ei. Astfel în coformitate
cu articolul 12 al Legii, impunerea fiscală a titularului patentei se efectuează sub formă de
taxă pentru patentă, care include impozitul pe venit, impozitul pentru folosirea resurselor
naturale, taxa pentru amplasarea unităţilor comerciale, taxa pentru amenajarea teritoriului, taxa
pentru dreptul de a presta servicii la transportarea călătorilor, precum şi defalcările în bugetul
asigurărilor sociale de stat.
Alte impozite, taxe şi încasări se plătesc de titularul patentei pe principii generale.
De impozite trebuie să deosebim taxa pentru patentă, care se caracterizează printr-o sumă fixă
de bani.Taxa lunară pentru patentă este prevăzută în anexa la prezenta lege şi se percepe în
cuantumul stabilit pentru localitatea unde se va desfăşura activita tea de întreprinzător, în
cazul desfăşurării activităţii de întreprinzător pe întreg teritoriul ţării, taxa lunară pentru
patentă se achită în cuantum stabilit, specificat în rubrica «Chişinău, Bălţi, Bender, Tiraspol»
din anexă.(art. 13)
Modul de achitare a taxei pentru patentei este stabilit de art. 14 al Legii. Taxa pentru patentă se
achită la contul bugetului de stat (la Trezoreria de Stat), o dată cu primirea patentei, în
cuantum corespunzător termenului minim de valabilitate a patentei, în conformitate cu art.7.
Pentru prelungirea termenului de valabilitate a patentei, taxa pentru luna următoare sau, la
dorinţa titularului patentei, pentru o perioadă mai mare, se achită înainte de expirarea
termenului pentru care a fost achitată plata. Perceptorii fiscali ai primăriilor sînt în drept să
încaseze taxa pentru patentă, cu transferarea ulterioară a acestor plăţi la contul bugetului de stat
(la Trezoreria de Stat). Pe măsura încasării acestor plăţi, Trezoreria de Stat, în baza normativelor
stabilite, distribuie mijloacele conform prevederilor art. 17.
(2) La achitarea plăţii pentru patentă, autoritatea fiscală sau, după caz, primăria
eliberează titularului patentei cuponul (cupoanele) decupat de la duplicatul patentei, prin care
se confirmă că patenta este valabilă pînă la un termen stabilit , şi face înscrierea respectivă pe
versoul patentei.49
Unele categorii de titulari ai patentei se bucură de înlesniri şi garanţii,acordate de stat.
Astfel, potrivit articolul 16 al Legii, titularului patentei în dependenţă de categorii dispune de
următoarele înlesniri:
(1)Pentru următoarele categorii ale populaţiei, taxa pentru patentă se reduce:
a)pentru invalizii de gradele I şi II - cu 20% din taxa stabilită;
b) pentru persoanele care sînt la evidenţă la oficiile forţei demuncă şi nu au fost plasate în
cîmpul muncii în decursul a 6 luni - cu 15% din taxa stabilită (din această categorie nu fac parte
persoanele care au refuzat locul de muncă propus). Înlesnirea în cauză se acordă pe un an de la
data depunerii cererii pentru primirea patentei;
c)pentru persoanele care întreţin membri ai familiei inapţi pentru muncă pe
motiv de vîrstă sau de sănătate:
4-6 membri ai familiei - cu 20% din taxa stabilită;
7-9 membri ai familiei - cu 30% din taxa stabilită;
10 sau mai mulţi memhi familiei - cu 40% din taxa stabilită;
 d)pentru studenţi şi pensionari - cu 20 % din taxa stabilită.
(2) Orice decizie, conform căreia plata pentru patentă se majorează, intră în vigoare nu
mai înainte de expirarea a 3 luni după publicarea ei.
(3) Titularul patentei este eliberat de datoria de a plăti suplimentar pentru patentă dacă,
prin actele normative adoptate după primirea patentei, taxa pentru ea s-a majorat.50

Controlul şi responsabilitatea pentru eliberarea patentei, prelungirea termenului ei de

valabilitate şi încasarea taxei pentru patentă.
Responsabilitatea pentru aplicarea prevederilor prezentei legi referitor la eliberarea patentei
şi prelungirea termenului ei de valabilitate, precum şi pentru încasarea taxei respective, o
poartă autorităţile fiscale teritoriale şi, după caz, primăriile. Astfel în conformitate cu art. 15 al
Legii, autorităţile fiscale exercită controlul asupra respectării de către primării a modului de
eliberare a patentelor şi de prelungire a termenelor lor de valabilitate, verifică corectitudinea
încasării, precum şi a virării, în termen şi integral, la buget a taxei pentru patentă.
Primăria informează lunar autoritatea fiscală teritorială despre numărul patentelor eliberate şi
prelungite, despre suma încasată de la eliberarea şi prelungirea termenelor lor de valabilitate şi
despre numărul patentelor valabile la finele lunii gestionare.
Titularul patentei este eliberat de datoria de a plăti suplimentar pentru patentă dacă, prin
actele normative adoptate după primirea patentei, taxa pentru ea s-a majorat.
Dacă, titularul patentei care nu a respectat obligaţiile atunci el poatefi tras la răspundere
juridică în una dun formele prevăzute de legislaţie: civilă, administrativă sau penală. Articolul
18 al Legii prevede că:
(l) Titularul patentei care nu a respectat obligaţiile prevăzute la art.3 alin.(7) poartă
răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(2)Titularilor de patente de întreprinzător li se interzice comercializarea băuturilor
alcoolice şi articolelor din tutun, în caz de depistare a comercializării băuturilor alcoolice şi
articolelor din tutun de către titularii de patente de întreprinzător, mărfurile nominalizate
se confiscă în baza deciziei adoptate de Ministerul Afacerilor Interne sau de Serviciul Fiscal
de Stat.52

b. Persoană fizică, fondatorul întreprinderii individuale.

O altă formă organizatorico -juridică care poate fi folosită în activitatea de

antreprenoriat doar de persoana fizică, ecte întreprinderea individuală, în conformitate cu
articolul 14 al Legii cu privire la antreprenoriat şi înreprinderi:
„Întreprinderea individuală, se consideră întreprinderea care aparţine cetăţeanului, cu drept de
proprietate privată, sau membrilor familiei acestuia, cu drept de proprietate comună.
Patrimoniul întreprinderii individuale se formează pe baza bunurilor cetăţeanului (familiei) şi
altor surse care nu sînt interzise de legislaţie.)
2.Întreprinderea individuală nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor de
drept ca persoană fizică.
3.Patrimoniul întreprinderii individuale este inseparabil de bunurile personale ale
antreprenorului.
Antreprenorul-posesor al întreprinderii individuale poartă răspundere nelimitată pentru
obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul său, exceptîndu-se acele bunuri care, conform
legislaţiei în vigoare, nu fac obiectul urmăririi. Membrii familiei-posesori ai întreprinderii
individuale poartă răspundere nelimitată solidară pentru obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul
lor, exceptîndu-se acele bunuri care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul
urmăririi.
Modul de constituire, înregistrare şi încetare a activităţii întreprinderilor individuale este
reglementat de prezenta Lege şi de legislaţia civilă.
4.Documentul de constituire a întreprinderii individuale este hotărîrea cu privire la înfiinţarea
întreprinderii, semnată de către fondator (fondatori), incluzînd:
a)numele, prenumele (după caz, numele după tată), data naşterii, cetăţenia, domiciliul
cetăţeanului-fondator (fondatorilor-membri ai familiei);
b)numele, prenumele (după caz, numele după tată), data naşterii, domociliul şe fului
(directorului) de întreprindere - în cazul în care acesta nu este fondator;
c) firma întreprinderii inclusiv abreviată;
d) sediul întreprinderii;
e)data înfiinţării întreprinderii;
f)genul (genurile) de activitate a întreprinderii;
g)condiţiile reorganizării şi lichidării întreprinderii.
In hotărîrea cu privire la înfiinţarea întreprinderii pot fi incluse şi alte prevederi care nu
contravin legislaţiei în vigoare.
5. Firma întreprinderii individuale, inclusiv abreviată, trebuie să includă cuvintele
«întreprindere individuală» sau «I.I.», precum şi numele cel puţin a unui posesor”
Din noţiunea prevăzută în lege (art. 14), reiese, că deşi întreprinderea individuală este o
formaţiune creată artificial adică în condiţiile legii, ea are statut de persoană fizică.
Pentru a înţelege ce a avut în vedere legiuitorul este important să analizăm modul de
organizare, structura, capacitatea, genurile de activitate subiectele participante.
Dacă reeşim din definiţia adusă persoanei juridice de art. 55 CCRM, ÎI. Are o organizare
separată, are un nume propriu care diferă de cel a persoanei care o crează, de exemplu,
«întreprindere individuală Maxim», sau abreviat, «Î.I. Maxim», precum şi numele cel puţin a
unui posesor, poate avea un sediu separat de cel a persoanei ce o creează, dispune de
patrimoniu, poartă răspundere pentru obligaţiile sale, se evidenţiază genurile de activitate,
poate fi creată de una sau mai multe persoane, trebuie să fie înregistrată, adică întruneşte
toate elementele necesate pentru creearea unei persoane juridice. Referitor la capacitatea
juridică referindu-ne la art. 14 al legii nr. 845, putem spune că este specială şi corespunde
genurilor de activitate precizate în cerere. Dece atunci legiuitorul scrie că nu este persoană
juridică, probabil prin faptul că poate fi folosită doar de persoanele fizice şi dispune de
particularităţi.
Deci, din cele expuse mai sus putem evidenţia următoarele particularităţi ale acestei
formaţiuni:
Este o persoană juridică, dar care dispune de particularităţi care o deosebesc de acestea:
1. Poate fi creeată doar de persoane fizice; Dacă se constituie de mai multe persoane
aceste trebuie să fie rude;
1. Dispune de patrimoniu dar nu este distinct;
2.Are statut de persoană fizică ceea ce înseamnă că poate fi impozitată ca o persoană
fizică;
3. Antreprenorul-posesor al întreprinderii individuale poartă răspundere
nelimitată pentru obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul său;
4. Membrii familiei-posesori ai întreprinderii individuale poartă răspundere nelimitată
solidară pentru obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul lor;
2. are un mod simplificat de constituire şi înregistrare;
3. este o formaţiune de familie;
4.ca adresă juridică şi sediu poate fi folosit spaţiul de locuit al fondatorilor;
5. genul sau genuri de activitate concretizate, etc.

c. Persoana fizică, fondator al gospodăriei ţărăneşti.

O altă formă organizatorico-juridică care poate fi folosită de persoana fizică ce practică

individual activitatea de întreprinzător este gospodăriea ţărănească. Gos-
podăria ţărănească este o întreprindere individuală bazată pe proprietatea privată asupra
terenurilor de pămînt şi a altei proprietăţi, bazată pe munca individuală a membrilor familiei.
Acesta activitate este reglementată atît de Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi,
cît şi Legea privind gospodăriile ţărăneşti (de fermier) nr. 1353/2000.
Activitatea de antreprenoriat a membrii familiei se exprimă prin următoarele genuri de
activitate: producerea, prelucrarea materiei prime, şi realizează produsele agricole proprii.
Gospodăria ţărănească se înregistrează la primăria localităţii în care se află lotul de pămînt.
IHmdttlor ui gospodăriei ţărăneşti poate fi o persoană fizică care a atins vîrsta de 18 ani, care
dispune de un lot de pământ fie în proprietatze privată fie în arendă.
Pot fi membri a gospădăriei ţărăneşti soţul (soţia) fondatorului cu capacitate de muncă,
părinţi, fraţi, surori, copii, nepoţi care au atins vîrsta de 16 ani.

Actul de constituire:
Denumirea gospodăriei trebuie să conţină cuvintele "gospădărie ţărănească", numele
fondatorului şi locul de aflare al gospădăriei. Dacă denumirea gospădăriei coincide cu
denumirea altei gospodării deja înregistreate la primărie, este necesar ca această denumire să
fie modificată.Adresa juridică se consideră locul unde această gospodărie este înregistrată.
Actele de constituire:
Declaraţia care cuprinde: denumirea completă şi prescurtată a gospărdăriei ţărăneţti, locul
aflării, numele şi prenumele, data naşterii, cetăţenia, domiciliul fondatorului şi a celorlalţi
fondatori membri ai familiei; precum şi gradele de rudenie a acestora; numele înregistrării,
locul de aflare a a lotului de pămînt, informaţia despre altă proprioetate transmisă în
proprietate comună membrilor gospodăriei.
Copia actului ce confirmă dreptul de proprietate a fondatorului asupra pămîntului;
Copia contractului de arendă a lotului;
Chitanţa de achitare a taxei de înrejistrare.
Declaraţia de constituire include:denumirea completă a şi prescurtată a gospodăriei
ţărăneşti; adresa juridică, numele şi prenumele, data naşterii, cetăţenia, domiciliul fondatorului şi
al tuturor celorlalţi membri ai gospodăriei, precum şi gradele de rudenie a acestora cu fondatorul,
numerele de înregistrare, locul aflării şi suprafaţa lotului de pămînt, informaţia despre altă
proprietate transmisă în proprietatea comună a membrilor gospodăriei. În conformitate cu art. 17
al Legii cu privire la proprietate, în proprietatea gospodăriei ţărăneşti pot fi: loturi de pămînt,
plantele de pe ele, case de locuit, acareturi, vite productive şi de muncă, întreprinderi mici, şi alte
bunuri necesare pentru producerea agricolă de sinestătătoare, pentru prelucrarea şi realizarea ei.
Bunurile gospodăriei ţărăneşti, aparţin proprietarului individual sau tuturor membrilor
familiei cu drept de proprietate comună în devălmăşie sau în diviziune care poate apărea în
baza unui contract încheiat între ei.
Particularităţile gospodăriei ţărăneşti:
l.se foloseşte doar în agricultură;
2.se înregistrează în organelle publice locale;
2.este nu numai o formaţiune create pentru de a desfăşura activitatea de antreprenoriat cu
scopul de a obţine venituri ci este un mod de viaţă;
3.este o formaţiune familială.
4.adresă juridică şi sediu poate fi folosit spaţiul de locuit al fondatorilor;
5.genul sau genuri de activitate concretizate, etc.
6.a avea în componenţa patrimoniului terenuri de pămînt.

În conformitate cu art.2 al Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, în caliate de antreprenor

poate fi orice persoană fizică sau juridică , în conformitate cu scopurile sale principale şi cu legislaţia.
Legea nr.845, însă nu individualizează caracterele specifice ale acestui subiect, adică
capacitatea juridică, particularităţile faţă de alte persoane deaceea vom face referinţe la prevederile
Codului civil al RM care reglementează acest subiect.
Astfel, articolul 55 al CCRM aduce următoarea noţiune de persoană juridică: «Persoana juridică
este organizaţia care are un patrimoniu distinct şi răspunde pentru obligaţiile sale cu acest
patrimoniu, poate să dobîndească 51şi să exercite în nume propriu drepturi patrimoniale şi
personale nepatrimoniale, să-şi asume obligaţii, poate fi reclamant şi pîrît în instanţa de judecată.
Persoana juridică poate fi organizată în mod corporativ sau în baza calităţii de membru, poate
fi dependentă sau independentă de un anumit numar de membri, poate avea scop lucrativ sau
nelucrativ.
În funcţie de participare la constituirea patrimoniului persoanei juridice, fondatorii (membrii)
au sau nu au drepturi de creanţă faţă de ea. Persoane juridice în a căror privinţă fondatorii
(membrii) au drepturi de creanţă sunt societăţile comerciale si cooperativele. Persoane juridice în a
căror privinţa fondatorii (membrii) nu au drepturi de creanţă sînt organizaţiile necomerciale.
Deci reieşind din noţiune desprindem următoarele caractere specifice :
l .Este o organizaţie, adică trebuie să se creeze pentru a deveni organizaţie. Aici adăugăm
caracterul specific al persoanei juridice ca subiect al dreptului antreprenoriatului, care reiese din
conţinuţii articolul 3. al Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi care prevede că:
Forma organizatorico-juridică a activităţii de antreprenoriat este întreprinderea.
întreprinderea constituie un agent economic cu firmă (titulatură) proprie, înfiinţată de antreprenor
în modul stabilit de legislaţie.
Întreprinderea are dreptul de persoană juridică sau de persoană fizică în conformitate cu Lege
cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi. Întreprinderea - persoană juridică şi întreprinderea-
persoană fizică au aceleaşi drepturi şi obligaţii. cu excepţia răspunderii patrimoniale pentru
obligaţiile lor.
Întreprinderea devine subiect de drept din momentul înregistrării de stat.
2. Un alt caracter este patrimoniu distinct care apare la momentul constituirii persoanei juridice
fie di cotele de participare fie dintr-o altă prorietate care este
necesară.Principalul este că acest patrimoniu este dictinct adică el trebuie indi-
•Mf ni tic proprietate subiecterlor care creează această persoană juridică. El
H i'iuiMituit în temeiul proprietăţii publice, private sau mixte. Se caracter-
ş pn 11 nccea că el este în administrare sau gestiue economică la momentul
ţ «Hi, ini1 dnd acesta în rezultatul desfăşurării activităţii de antreprenoriat crează
' m'rstca se consideră cu drept de dispoziţie a persoanei juridice, bz . le 1 i Ni nil caracter este
numele propriu sau denumirea.Acest caracter este m ţi In ;irt. l al Legii cu privite la
antreprenoriat şi întreprinderi numai că
t
iui concretizează princese caracterizează acest nume sau denumire. Deaceia ihp i-ont de
prevederile CCRM care în conformitate cu articolul 66 CCRM se w i/cază prin următoarele :
Persoana juridică participă la raporturile ju-nuiiiai sub denumire proprie, stabilita prin actele
de constituire şi inregis-n modul corespunzător. Denumirea persoanei juridice trebuie să
includă, în dfl slut, forma juridică de organizare.
t'#i«o,'ina juridică nu poate fi înregistrată dacă denumirea ei coincide cu •milieu unei alte
persoane juridice înregistrate deja. l» interzice utilizarea în denumirea persoanei juridice a
sintagmelor ce
n-m prevederilor legale sau normelor morale, precum şi a numelor proprii,
• •stea nu coincid cu numele participanţilor la constituirea organizaţiei şi '««•i nu există în
acest sens acordul persoanei respective sau al moştenitorilor i «-u pi ivire la folosirea
numelui, fcmoana juridică nu poate folosi în denumirea sa cuvinte sau abrevieri
'i induce în eroare cu privire la forma sa.
i > i m >ana juridică a cărei denumire este înregistrata are dreptul să o utilizeze.
*l Bire foloseşte denumirea unei alte persoane juridice este obligat, la cererea
i ii înceteze utilizarea denumirii şi să îi repare prejudiciul.
11 Nl'fioana juridică este obligata să publice un aviz în «Monitorul Oficial al
'-(•idilicii Moldova» despre modificarea denumirii, sub sancţiunea plăţii de
^MBt'interese. în actul emis de persoana juridică trebuie să se menţioneze
-•n.iinirea, numărul înregistrării de stat, codul fiscal şi sediul, sub sancţiunea
util ţie daune-interese. Deci, considerăm că aceleaşi cerinţe trebuie să fie înaintate
' 11 iu le numele persoanelor juridice ce practică activitatea de antreprenoriat.
n 4, Un alt caracter este răspunderea patrimonială pentru obligaţiile sale.
'Unul caracter este stabilit şi în art. l al Legii cu priviee la antreprenoriat şi între-
Iiideri care concretizează că este o răspundere patrimonială. Articolul 68 al
'* R M stabileşte că : Persoana juridică răspunde pentru obligaţiile sale cu
•ii |intrimoniul ce ii aparţine. Şi este specific şi pentru infracţiunile săvîrşite de
i imune juridice. Fondatorul (membrul) persoanei juridice nu răspunde pen-
:;u obligaţiile persoanei juridice, iar persoana juridică nu răspunde pentru
Nigaţiile personale a fondatorului (membrului), cu excepţiile stabilite de lege
î'ii de actul de constituire.
4, Un alt caracter specific al persoanei juridice este scopul care conform i' 1,55 CCRM poate
fi lucrativ sau nelucrativ. Pentru subiectele ce practică ac-11 lintea de antreprenoriat este
specific doar scopul lucrativ.
Scopul cuprinde acel gen sau genuri de activitate stabilite prin actele de constituire care le
poate practica persoana. De scop depinde capacitatea juridică a persoanei juridice care se
deosebeşte de a cea a persoanei fizice. Ea este considerată specială şi depinde de scopul
determinat al activităţii acesteia. Acest caracter este stabilit şi în art. l al Legii cu privite la
antreprenoriat şi întreprinderi dar el este deosebit deoarece este strict determinat şi este o
particularitate ce deosebeşte persoanele juridice ca subiecte ale dreptului antreprenoriatului.
5. Astfel, scopul acestor persoane juridice este, practicarea activităţii cu scopul de a-şi
asigura o sursă permanentă de venituri.
Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice este aptitudinea subiectului colectiv de drept
civil de a avea drepturi şi obligaţii civile.
Potrivit art. 60 al CCRJVI, această capacitate se dobândeşte de la data înregistrării sau de la
o altă dată (după distincţiile prevăzute în acest articol) şi încetează la data radierii ei din
registrul de stat. Tot odată prin acest articol se concretizează că :
Persoana juridica cu scop lucrativ poate desfăşura orice, activitate neinterzisa de lege,
chiar daca nu este prevăzuta in actul de constituire.
Persoana juridica cu scop nelucrativ poate desfăşura numai activitatea prevăzută de lege şi
de actul de constituire.
Persoanele juridice de drept public participă la circuitul civil în-măsura în care aceasta este
necesar atingerii scopurilor sale. Ele sunt asimilate persoanelor juridice de drept privat în
măsura în care participa la circuitul civil.
Persoana juridică poate practica anumite tipuri de activităţi, a căror listă este stabilita de
lege, doar în baza unui permis special (licenţa). Dreptul persoanei juridice de a practica
activitatea pentru care este necesara licenţa apare în momentul obţinerii ei sau în momentul
indicat în ea şi încetează o dată cu expirarea licenţei dacă legea nu prevede altfel.
Persoana juridică poate fi limitată în drepturi doar în cazurile şi în modul prevăzut de lege.
Deşi la momentul înfiinţaţii, fondatorii sunt în drept să aleagă realizarea oricăror activităţi
permise de lege, persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului
ei, stabilit prin lege, actul de constituire sau statut. Acest text consacră principiul specialităţii
capacităţii de folosinţă a persoanei juridice.
Articolul 6 al Legii cu privite la antreprenoriat şi întreprinderi, concretizează capacitatea de
folosinţă a subiectelorce practică activitatea de întreprinzător. Astfel, întreprinderea, în
conformitate cu legislaţia în vigoare, are dreptul:
să practice, sub firmă proprie, activitate de antreprenoriat;
să procure (să atragă) de la alte persoane juridice şi persoane fizice bunuri şi drepturi
patrimoniale (inclusiv asupra proprietăţii intelectuale) în scopul practicării activităţii de
antreprenoriat;
să participe cu patrimoniul său la activitatea altor agenţi economici;
să utilizeze, în cadrul activităţii sale, orice resurse, inclusiv naturale, informative şi
intelectuale;
să-şi stabilească, în mod independent, genurile de activitate, să-şi formeze programul de
producţie, să-şi aleagă furnizorii şi beneficiarii producţiei fabricate
(lucrărilor şi serviciilor prestate), să execute, pe bază de contract, lucrări la comanda statului;
să stabilească preţurile şi tarifele la producţia fabricată (lucrările şi serviciile prestate);
să deschidă conturi la bancă în scopul efectuării tuturor genurilor de operaţiuni de
decontare, creditare, încasare etc.;
să angajeze lucrători pe bază de contract (acord) şi în alte condiţii şi să concedieze
lucrătorii încadraţi;
să stabilească, în mod independent, formele, cuantumul retribuirii muncii şi alte tipuri de
venituri ale persoanelor angajate;
să fie agent al relaţiilor economice externe;
să efectueze operaţiuni valutare;
să dispună liber de beneficiul (venitul) obţinut de pe urma activităţii de antreprenoriat, care
rămîne după achitarea impozitelor şi a altor plăţi obligatorii;
să beneficieze de orice venit personal;
să se folosească de serviciile sistemului asistenţei sociale de stat al asigurării medicale şi
sociale;
să atace în instanţa judecătorească competentă acţiunile autorităţilor ale administraţiei
publice şi ale altor organe care îi lezează drepturile sau interesele legitime.
Capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice este aptitudinea sa de a-şi exercita
drepturile civile şi de a-şi îndeplini obligaţiile civile, prin încheierea de acte juridice de către
organele sale de conducere. Definiţia capacităţii de exerciţiu a persoanei juridice se găsesc în
art. 61 CCRM.
Potrivit art. 61 alin. l şi 2 CCRM, „Persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi
îndeplineşte obligaţiile prin administrator sau organele sale. Actele juridice făcute de organele
persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice
însăşi", iar potrivit art. 61 p. 4: „Raporturile dintre persoana juridică şi cei care alcătuiesc
organele sale sunt supuse, prin asemănare, regulilor mandatului, dacă nu s-a prevăzut altfel
prin lege, actul de înfiinţare ori statut".
Articolul 61 CCRM mai prevede şi alte modalităţi de realizare a capacităţii de exerciţiu a
persoanei juridice. Astfel: persoana juridică îşi exercită, de la data constituirii, drepturile şi îşi
executa obligaţiile prin administrator. Au calitatea de administrator, persoanele fizice care,
prin lege sau prin actul de constituire, sînt desemnate să acţioneze, în raporturile cu terţii,
individual sau colectiv, în numele şi pe seama persoanei juridice.
Raporturile dintre persoana juridică şi cei care alcătuiesc organele sale executive sunt
supuse prin analogie regulilor mandatului dacă legea sau actul de constituire nu prevede altfel.
În cazul în care organul executiv nu este desemnat, participanţii sau creditorii persoanei
juridice pot cere instanţei de judecată desemnarea acestuia. Organul
executiv desemnat de instanţa de judecată este revocat de aceasta în cazul în care organul
competent al persoanei juridice decide desemnarea organului executiv .

4. Clasificarea persoanelor juridice în dependenţă de diferite criterii: forma

organizatorico-juridică; în dependenţă de scop: Persoanele juridice cu scop lucrativ,
persoanele juridice cu scop nelucrativ, statul şi unităţile administrativ teritoriale.

Din cele expuse mai sus am stabilit, că persoanele juridice dispun de caractere comune dar
trebuie să cunoaştem că ele se deosebesc între ele în dependenţă de diferite criterii. Astfel, în
dependenţă de forma organizatorico-juridică, art. 13 al Legii cu privite la antreprenoriat şi
întreprinderi prevede că:
1. Activitatea de antreprenoriat poate fi practicată sub următoarele forme
organizatorico-juridice:
a) întreprindere individuală;
b) societate în nume colectiv;
c) societate în comandită;
d) societate pe acţiuni;
e) societate cu răspundere limitată;
f) cooperativă de producţie;
g) cooperativă de întreprinzător;
h) întreprindere de arendă;
i) întreprindere de stat şi întreprindere municipală.
2. Activitatea de muncă individuală are caracter întreprinzător şi se desfăşoară sub forma de
organizare juridică întreprindere individuală sau în baza patentei de întreprinzător.
3. Întreprinderile cu investiţii străine se infiinţează pe teritoriul Republicii Moldova sub
formele organizatorico-juridice arătate la punctul l al prezentului articol. Deosebirile ce
vizează înregistrarea şi activitatea întreprinderilor respective se stabilesc de legislaţia privind
investiţiile străine.
4. Oricare din întreprinderile indicate la punctul l din prezentul articol(în dependenţă de
numărul de lucrători şi de alte criterii), în conformitate cu legislaţia,
poate fi considerată microîntreprindere sau întreprindere mică.
5. Întreprinderile care practică activităţi bancare, de asigurare, de bursă sau alte genuri
specializate se înfiinţează sub una din formele organizatorico-juridice arătate la lit. d), e) h)
din punctul l al prezentului articol. Particularităţile constituirii, înregistrării, funcţionării şi
încetării activităţii unor astfel de întreprinderi sînt stabilite de legislaţia respectivă.
6. Pentru realizarea sarcinilor lor statutare organizaţiile obşteşti şi cele religioase, în
conformitate cu legislaţia, au dreptul să fondeze sau să participe la fondarea şi coposedarea de
societăţi în nume colectiv şi în comandită, societăţi cu răspundere limitată şi societăţi pe
acţiuni.
7.Orice cetăţean poate fi fondator numai al unei întreprinderi individuale:
Persoanele juridice şi fizice pot fi asociaţi numai ai unei singure societăţi cu răspundere
nelimitată sau în comandită.
8. În cazul în care pe numele unei persoane au fost înregistrate anterior întreprinderi care nu
funcţionează şi care nu au fost lichidate în modul stabilit de lege sau care au datorii la bugetul
public naţional persoanei în cauză i se refuză înregistrarea unei noi întreprinderi pînă la
înlăturarea circumstanţelor menţionate. La cele anumerate mai sus adăugăm şi gospodăria
ţărănească şi asociaţiile acesteia.
În dependenţă de scopul prevăzut de CCRM deosebim:
persoanele juridice cu scop lucrativ;
persoanele juridice cu scop nelucrativ.
În conformitate cu art. 60 a CCRM, persoana juridica cu scop lucrativ poate desfăşura
orice activitate neinterzisa de lege, chiar daca nu este prevăzută in actul de constituire.
Persoana juridica cu scop nelucrativ poate desfăşura numai activitatea prevazută de lege şi
de actul de constituire în dependenţtă de scopul prevăzut de art.l al legii includem toate
formele organizatorico-juridice prevăzute în art, 13 al legii.
Articolul 57 CCRM evidenţiază următoarea clasificare a persoanelor juridice:
persoanele juridice sint de drept public sau de drept privat care, in raporturile civile sînt
situate pe poziţii de egalitate.

5. Particularităţile persoanelor juridice antreprenoare de drept public: statul şi

unităţile administrativ- teritoriale, întreprinderile de stat şi minicipală.

Cercetînd problema activităţii de antreprenoriat cu participarea la aceste relaţii a statului şi

organelor publice locale este important să concretză că nu în toate statele ele sint subiecte ale
acestei activităţi - Astfe. Art. 8 al Codului economic din Ucraina prevede că statul şi organele
publice locale nu sunt subiecte ale acestei activităţi. În conformitate cu prevederile art.2 al
Legii, Statul şi autorităţile administraţiei publice locale sînt antreprenori speciali. Atribuţiile
de antreprenor la întreprinderile de stat (municipale) le execută managerul-şef de întreprindere
pe baza contractului încheiat cu acesta. In conformotate cu p. 2 al art. 2, nu au dreptul de a
practica antreprenoriatul, şefii şi specialiştii din autorităţi ale administraţie publice, în a căror
atribuţie intră hotărîrea problemelor legate de desfăşurarea activităţii de antreprenoriat sau
controlul asupra unei asemenea activităţi.
Articolul 4 al Legii reglementează modalităţile de transmitere şi de activitate a
managerului-şef de întreprindere. Astfel:
1. Titularul patrimoniului (antreprenorul) este în drept de a transmite, pe bază de contract, o
parte sau toate atribuţiile de efectuare a activităţii de antreprenoriat managerului-şef de
întreprindere.
Contractul dintre titularul patrimoniului şi managerul-şef de întreprindere determină
drepturile şi obligaţiile reciproce ale părţilor inclusiv limitarea drepturilor de folosinţă şi de
dispoziţie asupra patrimoniului şi de desfăşurare a unor genuri de activitate, relaţiile lor
reciproce de ordin financiar, răspunderea pentru
neexecutarea sau executarea nesatisfăcătoare a obligaţiilor asumate, precum şi termenul
valabilităţii, condiţiile de reziliere (modificare) a contractului.
În contract pot fi incluse şi alte prevederi care nu contravin legislaţiei în vigoare.
2. Managerul-şef de întreprindere poartă răspundere materială pentru obligaţiile
întreprinderii pe care o conduce, precum şi pentru neexecutarea sau executarea
nesatisfăcătoare a obligaţiilor stipulate în contract.
Contractul poate să prevadă răspunderea managerului-şef de întreprindere pentru obligaţiile
respective cu întreg patrimoniul său, exceptîndu-se acele bunuri care, în conformitate cu
legislaţia în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.
3. Titularul patrimoniului şi orice terţ nu au dreptul să se amestece în activitatea
managerului-şef de întreprindere în decursul termenului de valabilitate a contractului, cu
excepţia cazurilor prevăzute de condiţiile contractului sau de legislaţia în vigoare.
Articolul 193 a CCRM prevede modalitatea de participare a Republicii Moldova si a
unităţilor ei administrativ-teritoriale la raporturile reglementate de legislatia civila, care
prevede că :
(1) Autorităţile administraţiei publice centrale pot sa dobândească şi să exercite drepturi şi
obligaţii patrimoniale şi personale nepatrimoniale în numele Republicii Moldova, precum şi
să o reprezinte în instanţa de judecată, în limitele competenţei.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale pot să dobîndească şi să exercite drepturi şi
obligaţii patrimoniale şi personale nepatrimoniale în numele unităţilor administrativ-teritoriale
în limitele competenţei.
(3) In cazul şi în modul prevăzut de lege, de decretele Preşedintelui Republicii Moldova, de
hotărîrile şi ordonanţele Guvernului si de actele autorităţilor administraţiei publice locale, în
numele lor pot acţiona, prin autorizare specială, persoane fizice si juridice. Regulile
mandatului se aplica în măsura în care nu contravin esenţei raportului juridic sau nu este
stipulat expres altfel.
Comparînd prevederile CCRM şi a Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi
vedem că ele reglementează diferit participarea statului şi autorităţile administraţiei
publice locale la raporturile acestor două ramuri de drept. Specificul dreptului
antreprenoriatului constă în aceea că la raporturile acestuia aceste categorii de persoane
juridice participă ca subiecţi speciali.
Statul şi unităţile administrativ teritoriale fac parte din categoria persoanelor juridice însă
spre deosebire de acestea care au capacitate juridică specială, ele dispune de capacitate
juridică civilă universală, deci este universală şi capacitatea de folosinţă şi cea de exerciţiu.
Dar capacitatea lor juridică civilă universală nu coincide cu cea a persoanelor fizice deoarece
spre exemplu, statul nu poate fi testator, nu se poate căsători, etc. Ca persoana juridică statul
dispune de elementele constitutive (organizaţia desinestătătoare, patrimoniu distinct, scop
bine determinat, activitate din nume propriu, răspundere juridică civilă proprie), atribute de
identificare. Astfel denumirea statului nostru este Republica Moldova. Adresa juridică
variază însă în dependenţă de organul ce reprezintă statul.
6. Particularităţile întreprinderii de stat ca subiect al dreptului economic.

Articolul 1 al Legii RM cu privire la intreprinderea de stat, Nr.l46-XIII din 16.06.94

prevede următoarea definiţie a acestui subiect:
Întreprinderea de stat este o întreprindere al cărei capital social aparţine în întregime statului.
Intreprinderea de stat (in continuare - întreprindere) este agent economic independent cu
drepturi de persoana juridică, care, pe baza proprietăţii de stat transmise ei în gestiune,
desfăşoară activitate de întreprinzător.
Controlul asupra activităţii întreprinderii îl exercită organelle administraţiei de stat în
conformitate cu Legea cu privire la antreprenoriat şi intreprinderi, legea cu privire la
întreprinderile de stat, si cu alte acte legislative, tiilr*pi linierea poartă răspundere pentru
obligaţiunile sale cu toate bunurile M ilispune. Organul administraţiei de stat nu poartă
răspundere pentru jii|iiiinle întreprinderii pe care a infiintat-o. întreprinderea nu poartă
răspun-
i -j ni i ii obligaţiunile organului administraţiei de stat care a infiintato. !nli*prinderea obţine
drepturi de persoana juridica din ziua inregistrării ei 'Kiciii înregistrării de Stat a
Departamentului Tehnologii Informaţionale, i'iiiulrrca are firma (denumirea) sa cu indicaţia
«întreprindere de stat» sau •i«--|r "I.S.» si a principalului gen de activitate, adresa, conturi de
decontare, i'iln fu stema de stat a Republicii Moldova si cu denumirea firmei si •<M\e
«Republica Moldova». Pe hirtiile cu antetul întreprinderii se indica 'i ui tic înregistrare.60
1 Ml ?() al Legii, cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi aduce o noţiune mflloare conorm
căreia, întreprinderea de stat se înfiinţează şi se dotează cu l mu l de Guvern sau de organul
administraţiei de stat împuternicit pentru acest ' di Iul reprinderea municipală se înfiinţează şi
se dotează cu bunuri de organul 'i •miiimlministrare locală.
I lud aprinderea de stat şi întreprinderea municipală sînt persoane juridice şi
siH rfispundere pentru obligaţiile asumate cu întreg patrimoniul lor.
" Autorităţile administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale nu
II m ti i fispundere pentru obligaţiile întreprinderii de stat şi ale întreprinderii mu-
"tMpnlc. Aceste întreprinderi nu poartă răspundere pentru obligaţiile autorităţilor
" i.'iiulMraţiei publice şi ale autorităţilor administraţiei publice locale.
'' Ilud i i nd această categorie a persoanelor juridice evidenţiem particularităţile 11 "ini .n H,
funcţionării şi încetării activităţii întreprinderii de stat:
I l Poate fi înfiinţată doar de Guvern;
II ' Se constituie baza proprietăţii de stat transmise ei în gestiune ceea ce înseam-
;l! el dosi ea dispune de patrimonial ei distinct ea poate realize dreptul de dispoziţie
I 11 mi anumite limime prevăzute de actul de treansmitere a acestei proprietăţi;
II i l iste agent economic independent deci în limita genului sau genurilor de
(> llvllute poate lua decizii de sinectătător;
4. Poartă păspundere proprie cu întreg patrimonial, deci este o răspundere deplină:
5. Denumirea întreprindere de stat» sau iniţialele «I.S.» si a principalului gen de activitate,
adresa, conturi de decontare, ştampila cu stema de stat al Republicii Moldova
6. Sînt reglementate de legislaţia privind întreprinderile de stat, de legislaţia civilă, precum
şi de statutul întreprinderii.
7. Este condusă de un meneger, astfel în conformitate cu articolul 4 al Legii nr. 845,
titularul patrimoniului (antreprenorul) este în drept de a transmite, pe bază de contract, o parte
sau toate atribuţiile de efectuare a activităţii de antreprenoriat managerului-şef de
întreprindere.

7. Particularităţile întreprinderii municipale ca subiect al dreptului economic

Un alt subiect al dreptului economic cu particularităţi deosebute este întreprinderea

municipală, care în conformitate cu Regulamentul-model al întreprinderii municipale, adoptat
prin hotărârea de Guvern nr.387 din 06.06.1994 se consideră agentul economic cu
personalitate juridică, constituit în exclusivitate pe baza proprietăţii municipale, care, prin
utilizarea ei judicioasă, produce anumite tipuri de mărfuri (producţie), execută lucrările si
prestează serviciile necesare pentru satisfacerea cerinţelor fondatorului (ale unităţii
administrativ-teritoriale fondatoare) şi pentru realizarea intereselor sociale şi economice ale
colectivului de muncă.
Întreprinderea municipală este in drept să practice orice gen de activitate, exceptind cele
interzise de legislaţie. Anumite genuri de activitate, asupra cărora se extinde prerogativa
antreprenoriatului de stat, pot fi practicate de intreprindere numai în baza licenţelor eliberate
conform prevederilor legale. Intreprinderea îşi creează, în condiţiile legii, filiale şi
reprezentante care au dreptul să-şi deschidă subconturile lor.
Întreprinderea municipală poate avea filiale şi reprezentanţe. Drept filială se consideră o
subdiviziune separată a întreprinderii amplasată în afara sediului acesteia, care exercită o parte
din funcţiile ei. Reprezentanţa este o subdiviziune separată a întreprinderii, amplasată în afara
sediului acesteia, care reprezintă şi apără interesele întreprinderii, efectuează din numele ei
afaceri si alte acţiuni juridice.
In activitatea sa întreprinderea se conduce de legislaţia Republicii Moldova si hotăririle
Guvernului Republicii Moldova, ale ministerelor, departamentelor, ale organelor
autoadministrării locale si de statutul său.
Întreprinderea municipală este fondată şi inzestrată cu bunuri de către organul
autoadministrării locale (in continuare - fondatorul).
În cazurile cînd pentru crearea şi activitatea întreprinderii sunt necesare terenuri sau alte
resurse naturale, hotărirea privind crearea întreprinderii poate fi
Adoptat numai dacă fondatorul prezintă avizul pozitiv al organului teritorial de expertiză
ecologică, întreprinderea se consideră constituită si capătă dreptul de persoană juridică din
ziua înregistrării ei de către stat.
Pentru înregistrarea intreprinderii municipale se vor prezenta următoarele documente de
constituire: hotărirea fondatorului privind infiintarea intreprinderii şi statutul întreprinderii
aprobat de fondator.
Patrimoniul intreprinderii municipale se constituie din fonduri fixe şi mijloace circulante,
precum si din alte valori, costul cărora este reflectat in balanţa autonomă a întreprinderii.
Bunurile municipale, pe care fondatorul le-a transmis intreprinderii, aparţin acesteia numai in
limitele dreptului gestiunii lor economice.
Administrarea întreprinderii este efectuată, în conformitate cu statutul ei, de către
conducătorul (managerul) acesteia (in continuare - conducătorul), pe care il numeşte şi
eliberează din funcţie fondatorul, în caz de necesitate, în structura administrativă a
intreprinderii poate fi inclus consiliul-director. Principiile de instituire şi funcţionare a
consiliului-director in aceste cazuri se definesc in regulamentul cu privire la activitatea
consiliului-director al intreprinderii, care se aprobă de către fondator. Angajarea (desemnarea
in funcţie) a conducătorului fondator o legalizează printr-un contract individual de muncă.
Întreprinderea municipală tine la zi şi raportează în modul stabilit datele evidenţei statistice,
operative şi contabile ale activităţii sale. Controlul asupra activităţii financiare şi economice a
intreprinderii este exercitat de fondator. Activitatea financiară. si economică a intreprinderii
este verificată sistematic de către comisia de revizie (de cenzori) sau revizorul (cenzorul)
intreprinderii ori de către o organizaţie de auditing, autorizată in acest scop printr-un contract
special. Controlul activităţii intreprinderii este efectuat, in limitele competentelor ce le sînt
atribuite prin lege, de către organele administraţiei de stat abilitate cu funcţii generale sau
speciale de control - financiare, fiscale, bancare, precum si de către alte structuri de stat.
Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii întreprinderii
municipale:
l. Poate fi înfiinţată doar de autorităţile administraţiei publice locale, adică prin decizia
Consiliului local.
2. Se constituie baza proprietăţii municipale transmise ei în gestiune;
3. Este agent economic independent;
 4. Poartă păspundere proprie cu întreg patrimoniul;
5. Denumirea «întreprindere municipală stat» sau iniţialele «I.M.» si a principalui gen de
activitate, adresa, conturi de decontare, ştampila cu stema de stat a Republicii Moldova.
6. Sunt reglementate de în baza prezentei Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi,
Legea RM privind la administraţia publică locală nr. 186-XIV din 06.11.1998, legislaţiei
civile şi a statutului întreprinderii.