C5-Arhitectura MODELELOR-17-18 PDF

A L O rhitectura ocuire ras
ALO 201718 / UAUIM / DITACP/ facultatea de arhitectura / anul II prof. ana maria ZAHARIADE
A L O rhitectura ocuire ras
CURSURILE 5+6:
ARHITECTURA “MODELELOR”
o2. RĂSPUNSUL DIN PARTEA ARHITECȚILOR:
găsirea soluțiilor arhitectural-urbanistice de rezolvare a problemelor urbane și in
special a locuirii celor lipsiți de mijloace
Toate ouăle cu care e împănată această prezentare sunt de pehttps://www.archdaily.com/search/all?q=easter%20eggs

cum au gândit arhitecții locuința economică?
1. La început nu ia prea interesat sau doar în măsura în care
îi interesa estetica urbană.
Locuința banală se rezolva organic – construcție vernaculară
Pe arhitecți ia interesat in măsura în care se face necesar controlul estetic al spațiului urban – după Renaștere.
Relația organică dintre locuință și spațiul urban intră sub control estetic.
Apare o presiune a spațiului urban asupra locuinței, care însă se oprește la nivelul fațadei; se rezolvă la nivelul
interfeței dintre spațiul urban și arhitectura locuinței.
Locuința nu se schimbă substanțial (devine doar în timp mai confortabilă).
2. Odată cu mutațiile secolului al 19lea nau mai avut încotro.

NOUA ATITUDINE POLITICĂ: obligația societății de a da locuință celor care nu șio pot permite finanțare din bani
publici = LOCUINȚA SOCIALĂ
NOUA ADMINISTRARE A ORAȘULUI necesitatea unui control de altă factură decât cel estetic asupra orașului.
Ambele aduc problema locuinței banale în sfera politicului → POLITICA DE LOCUIRE (se conturează liniile care
se aplică și astăzi)
NOUA ATITUDINE ARHITECTURALĂ = GÂNDIREA LOCUINȚEI URBANE MODERNE:
Arhitecții încep să se gândească sistematic la chestiunea locuinței "banale” / a numărului mare.
Gândirea este, inevitabil, tributară liniilor de gândire ale momentului → de aceea se conturează înafara profesiunii
3. Cum sa configurat noul domeniu al gândirii arhitecturale și

proiectului?
cum sa configurat noul domeniu?
1. La început înafara profesiunii (perioada preubanismului)
MODELELE IDEOLOGICE: ansamblu de idei care vizează să fondeze teoretic organizarea unei noi societăți;
reprezintă teorii din care decurg practicile din diverse domenii (politic, economic, societal, cultural); în cazul
nostru, linii /familii de gândire care orientează abordările locuirii și orasului.
MODELUL IDEOLOGIC CULTURALIST în centrul criticii: pierderea coeziunii comunitare
MODELUL IDEOLOGIC PROGRESIST în centrul criticii: degradarea individului
MODELUL IDEOLOGIC NATURALIST în centrul criticii: orașul însuși ca fenomen nociv
CRITICA FĂRĂ MODEL în centrul criticii: exploatarea individului
2. Profesioniștii le vor interpreta și da formă (perioada ubanismului)

MODELELE ARHITECTURALURBANISTICE: ansamblu de cunoștiinte specifice, teoretice și practice, care se
interpun între cerintele societatii și transpunerea lor în forme; aplicațiile dobândesc rol exemplar (Castex &
Pannerai).
Pe linia modelului ideologic culturalist  ORAȘULGRĂDINĂ
Pe linia modelului ideologic progresist  CULTURA RAȚIONALISTĂ A LOCUINȚEI;
APARTAMENTUL MODERN ȘI ORAȘUL FUNCȚIONALIST
(perioada preurbanismului / până spre 1900) Progresul

politic în materie de locuire
economică este declanșat și susținut continuu de o activă și largă dezbatere
ideologică, ce prefigurează gândirea arhitecturalurbanistică modernă a
locuinței urbane și aplicațiile la scară largă.
(perioada urbanismului / după 1900) Profesioniștii

se vor afilia acestor linii de gândire, le
vor interpreta și da formă (vor propune soluții arhitectural-urbanistice de
rezolvare a problemelor urbane și in special a locuirii celor lipsiți de mijloace)
MODELELE ARHITECTURALURBANISTICE:
ansamblu de cunoștiinte specifice, teoretice și practice, care se interpun între cerintele societatii și transpunerea
lor în forme; aplicațiile dobândesc rol exemplar (Castex & Pannerai).
Pe linia modelului ideologic culturalist  ORAȘULGRĂDINĂ
Pe linia modelului ideologic progresist  CULTURA RAȚIONALISTĂ A LOCUINȚEI;
APARTAMENTUL MODERN ȘI ORAȘUL FUNCȚIONALIST
INTRE INDIVID CU NECESITĂȚILE LUI SI COMUNITATE / INTRE INDIVIDUAL SI COLECTIV
AMBELE CUPLURI DEFINESC LOCUIREA URBANĂ MODERNĂ DIN PUNCT DE VEDERE CALITATIV.
Pare aproape același lucru, dar nu e: DIFERENȚA COLECTIV – COMUNITATE  nu neapărat orice e
colectiv/grup (oameni puși împreună) formează o comunitate.
Etimologic: cum munus. Comunitatea este un grup de persoane (cum), care împart ceva
între ele (munus) — un bun, o resursă, sau din contra, o obligație, o datorie.
COMUNITATEA – presupune o relație mai strânsă, de valori și interese comune, dar și afectivă, o relație de
solidaritate, de aderență, de identificare, de nevoie de a fi împreună și de a pune împreună o parte a vieții...
(De aceea blocul nu formează o comunitatea decât în anumite situații.)
Asociată (în literatura profesională despre locuire) noțiunii de CONVIVIALITATE:
cuvânt derivat din convivium, (masă în comun) și din convivialis; plăcerea de a trăi împreună, de a asigura o
comunicare amicală (în jurul mesei).
În sensul sugerat într-o singură propoziţie de Martin Buber: „comunitate este”, spune el, „acolo unde
comunitatea se întîmplă.” Acest aforism decepţionant de simplu şi remarcabil de inteligent înseamnă în
primul rând că o comunitate nu poate fi definită ca ceva fix. Este un eveniment, o intersecţie a multor
procese. Poate fi extrem de trecător, sau poate dura un pic mai mult. Dar nu rămâne; comunitatea este,
în esenţă, un moment de comuniune cu semenii noştri în varianta lor (şi a noastră) cea mai bună. Iar noi
nu putem fi la înălţime decât rar şi fugitiv.
Blau, J. 1957. „A Philosophic View of the City.” American Quarterly, vol. 9, nr. 4
(iarna 1957). Johns Hopkins University Press. p. 455.
(Atenție, nu ne vom ocupa de comunitatea intențională, forma cea mai unită prin scopul cu care este
creată, dar care privește mai degrabă locuința comunitară.)
vom urmări pentru cele două linii
O1. dezvoltarea ideilor precursorilor:

Cum s-a ajuns la o anumită soluție aplicabilă în/prin proiect (și de ce)?
O2. locuirea din “perspectiva domestica”
Relatia cu “perspectiva monumentală”, cu concepția urbană în general
Nivelul “domestic”: formula de grupare
Tipul de locuință, modul de locuire,
Relația cu natura
Mijloacele puse în operă
ÎN LINIA MODELULUI IDEOLOGIC CULTURALIST
teoria/practica orașuluigrădină
accentul critic: PIERDEREA COEZIUNII COMUNITARE

Legat strâns de tradiția romantismului englez
Ideea de bază: orașul european pre-industrial a reprezentat un moment excepțional al istoriei, realizarea
individuală și înflorirea culturii s-a făcut grație mediului urban;
Gândire anti-industrială, hrănită de nostalgia pentru orașul trecutului, cu căldura sa umană și cu calitatea
arhitecturala care se cer reînviate;
Nevoile spirituale sunt mai importante decât nevoile materiale;
urâțenia răspândită de societatea industrială este văzută ca rezultat al unei carențe culturale ce nu poate fi
combătută decât prin întoarcerea la o arta inspirata din Evul Mediu, in directa legătură cu renașterea
artizanatului;
ESTETICA URBANĂ ESTE INSTRUMENTUL (ocupa locul central pe care îl joacă igiena pentru progresiști)
resping geometria rigidă: “caroiajul este mormântul sufletului” (Ruskin), prototipurile si standardele: numai
organicitatea poate integra aporturile succesive ale istoriei,
locuințe simple, individuale, repetabile, dar suficient de diverse pentru a reprezenta personalitatea celor
care le locuiesc (ca in Evul Mediu, de ex.)
(capcana acestei linii de gândire: reificarea timpului)

TEORIA GENERALĂ
Camillo SITTE (18431903)
1889 Arta construirii orașelor (Urbanismul după principiile sale artistice)
TEORIA ȘI MODELUL ORIGINAR AL “ORAȘULUIGRĂDINĂ”

Ebenezer HOWARD (18501928),
1898 Tomorrow: A Peaceful Path to a Real Reform
Raymond UNWIN (18631940)
1909 Town Planning in Practice
RĂSPÂNDIREA “MODELULUI” ORAȘULUIGRĂDINĂ:

Georges BENOITLEVY, Clarence PERRY, Bruno TAUT, Ernst MAY…
… Cincinat SFINȚESCU…
… hibridarea …
estetica urbană
Camillo SITTE (18431903),
1889 Der Städtebau nach seinen künstlerischen Gründsätzen
(Arta construirii orașelor – Urbanismul după principiile sale artistice)
•studiu minuțios al orașelor vechi, bazat pe o estetică a sensibilității, pentru a
extrage principii artistice care să inspire noile realizări;
•vrea să înlocuiască reușitele intuitive printrun demers conștient: nu pentru a
imita orașele vechi, ci pentru a înțelege esențialul și al adapta la
“circumstanțele moderne”;
•urbanismul trebuie să fie trăit contemporan și trebuie să fie judecat în raport cu
nevoile și estetica momentului;
•planul unui oraș este o operă de artă, important este întregul;
•planul se organizează în funcție de locurile de trecere și de întâlnire: piețe și
străzi;
•spațiu vizual închis și adesea neregulat (“o piață trebuie văzută ca o
cameră”), organic (critică ordinea geometrică obsesivă a noilor piețe față de
iregularitatea organică a orașului medieval);
•argumentează continuitatea spațiului urban, critică monumentul izolat
estetica urbană
Camillo SITTE
1889 Der Städtebau: Principiile esteticii urbane rezultate din studiul orașelor vechi sunt
preluate de noile realizări, pentru a răspunde cerințelor sensibilității estetice, dar și nu circulației si
funcțiunilor moderne
estetica urbană
Orașul grădină – teorie și model originar

Ebenezer HOWARD (18501928),
1898 Tomorrow: A Peaceful Path to a Real Reform
(1902- Garden Cities of Tomorrow):
“Orașul e un simbol al societății - întrajutorare mutuală și cooperare amicală,

paternitate, maternitate, fraternitate, relații cuprinzătoare de la om la om,
simpatii expansive, știință artă, cultură, religie.
Natura de “la țară” este simbolul dragostei și libertății pe care Dumnezeu le-a
dat omului, … totul vine de la ea… frumusețea ei este inspirația artei… Dar
plenitudinea și înțelepciunea naturii nu se vor putea revela/evidenția atât timp
cât va persista separația, anti-naturală, dintre societate și natură…
Ele trebuie “căsătorite”, și din această unire bucuroasă va țâșni o nouă
speranță o nouă viață, o nouă civilizație.”
The Three Magnets
‘Where will the people go?', 'Town', 'Country' or 'TownCountry' ?
1899 Fondeaza Garden Cities Association
pentru a discuta ideea și modalitățile de punere în practică
1900 First Garden City Ltd. (capital 50.000 lire)
1902 Garden City Pioneer Company (20.000lire) Letchworth
Sa ne imaginam o proprietate de 2.400
ha, acum pur agricola, pe care o
achizitionam prin licitate publica cu
2500Fr/ha… Suma este imprumutata cu
ipoteca cu maximum 4% dobanda.
Legal, proprietatea e pe numele a patru
oameni solvabili si de indubitabila
probitate si onoare … populatia
orasului-gradina, magnetul oras-natura,
poate sa construiasca…
Tot ce vine din chiria anuala pe pamant,
a carui valoare creste anual, se plateste
administratorilor, care, dupa ce achita
dobanzile si fondul de amortizare, pun
surplusul in solda Consiliului Central,
pentru a fi folosit la constructii,
intretinere si lucrari publice.
“ORAȘUL SOCIAL” = al 3lea sistem socioeconomic, pe care îl speră

superior atât capitalismului victorian, cât și socialismului centralizat al
utopiștilor
Un model economicosocial mai
degrabă decât unul arhitectural
Un sistem de așezări autonome,
„selfsufficient”, de dimensiuni
limitate (cca 30.000 locuitori), fiecare
cu zona ei de influență
Comunități voluntare, nu forțate,
cooperatiste și autoguvernate
Orașe cu germenul zonificării
funcționale (industrie, agricultură,
transporturi, locuire, spații publice
comunitare etc)
Combinație sănătoasă, naturală și
economică dintre viața la oraș și cea
de la țară, pentru toate categoriile
sociale; stimularea spiritului
comunitar, atât la nivelul orașului cât
și la scară domestica;
Individualizare și diferențiere fină a
spațiului, la diverse niveluri;
asimetrie, pitoresc;
Spatiul public foarte important, la
nivel de strada și piața; cu dublu rol:
estetic și social.
Posibilă ilustrare a unui oraș
grădină (NB. este doar o schemă
de principiu, nu un plan)
„o descriere care este doar sugestivă și va fi,
probabil, foarte interpretată (much departed
from)…”
Six magnificent boulevards each 120 feet wide traverse the city from centre to
circumference, dividing it into six equal parts or wards. In the centre is a circular space
containing about five and a half acres, laid out as a beautiful and wellwatered garden;
and, surrounding this garden, each standing in its own ample grounds, are the larger public
buildings town hall, principal concert and lecture hall, theatre, library, museum, picture
gallery, and hospital.
The rest of the large space encircled by the "Crystal Palace" is a public park, containing
145 acres, which includes ample recreation grounds within very easy access of all the
people.
Running all round the Central Park (except where it is intersected by the boulevards) is a
wide glass arcade called the "Crystal Palace", opening on to the park. This building is in
wet weather one of the favourite resorts of the people, whilst the knowledge that its bright
shelter is ever close at hand tempts people into Central Park, even in the most doubtful of
weathers. Here manufactured goods are exposed for sale, and here most of that class of
shopping which requires the joy of deliberation and selection is done. The space enclosed
by the Crystal Palace is, however, a good deal larger than is required for these purposes,
and a considerable part of it is used as a Winter Garden the whole forming a permanent
exhibition of a most attractive character, whilst its circular form brings it near to every
dweller in the town the furthest removed inhabitant being within 600 yards.
Passing out of the Crystal Palace on our way to the outer ring of the town, we cross Fifth
Avenue lined, as are all the roads of the town, with trees fronting which, and looking on
to the Crystal Palace, we find a ring of very excellently built houses, each standing in its
own ample grounds; and, as we continue our walk, we observe that the houses are for the
most part built either in concentric rings, facing the various avenues (as the circular roads
are termed), or fronting the boulevards and roads which all converge to the centre of the
town. Asking the friend who accompanies us on our journey what the population of this
little city may be, we are told about 30,000 in the city itself, and about 2,000 in the
agricultural estate, and that there are in the town 5,500 building lots of an average size of
20 x 130 feet (c.6x40mp) the minimum space allotted for the purpose being 20 x 100.
Orașul grădină – primele aplicații

Raymond UNWIN (18631940) & Barry PARKER (1867
1947)
1909 UNWIN, Town Planning in Practice:
o lucrare tributară metodei lui C. Sitte, cu un accent social mai
puternic.
Mai presus de toate, va trebui sa inoculam in munca noastra spiritul
artistic.
Atât in urbanistica locala cât si in cea regionala, este important sa se
previna separarea completa a diferitelor categorii sociale, care este o
trasatura atat de accentuata o orasului englez modern.
1918 UNWIN, Nothing Gained by Overcrowding
… lasand orasele sa se dezvolte liber, este important sa le stabilim
cumva limitele, si sa precizam, separand partile vecine, spatiul destinat
noilor cartiere si perferiilor.
… o urbanistica adecvata va oferi fiecaruia mai mult spatiu, fara sa
foloseasca mai mult teren.
Colaborează pentru diverse proiecte:

NEW EARSWICK (1902),
LETCHWORTH GARDENCITY (1903), EALING (1906),
HAMPSTEAD GARDEN SUBURB (1906) …
1903 LETCHWORTH GARDENCITY
Primul orașgrădină veritabil, inițiat de Ebenezer Howard
(„First Garden City Ltd.”, 1903) și proiectat de R. Unwin și
B. Parker. Un succes economic – atrage fabrici, începe să
plătească dividende în 1915.
1906 HAMPSTEAD GARDEN SUBURB
Raymond UNWIN & Barry PARKER
Suburbie grădină pe terenul fam. Barnett, legat de metropolă printro linie de metrou. Are în fundal
idei socialistefilantropice. Cel mai reușit proiect (din punct de vedere formalestetic) al cuplului
UnwinParker.
Suntem doar oameni obisnuiti… Unii au servitori, altii nu; unii dintre noi au masini, altii merg pe jos (by Shanks pony); unii citesc,
unii compun muzica, dar toti muncim, toti spalam (“nici o casa oricât de mica, fara o baie - vezi reclama) - si toti ne îngrijim
gradinile … eliberati de opresiunea averilor si capabili sa ne apropiem unii de altii pe temeiurile mai simple si mai profunde ale
intereselor si aspiratiilor comune” (Henriett Barnett)
din Regulamentul
“Hampstead Garden Suburb Trust”:
persoane de orice nivel social
20 de locuințe / ha
13,2 m lățime străzi,
locuințe individuale cu grădină
cel puțin 16,50m între case
garduri din vegetație joasă.
Orașul grădină – perspectiva domestică

ZONA “DOMESTICĂ” FOARTE VARIATĂ:
locuințe individuale pe străzi pitorești, particularizate prin compoziția urbană
NOUA TIPOLOGIE DE LOCUIRE: “CLOSE” / FUNDĂTURA
locul unei domesticități stimulatoare pentru spiritul comunitar
“close” / fundătura : o tipologie de locuire specifică

locul unei domesticități stimulând sentimentul comunității urbane
“close” / fundătura : o tipologie de locuire specifică

locul unei domesticități stimulând sentimentul comunității urbane
“casele puteau fi grupate laolaltă și

aranjate în așa fel încât fiecare să
capete un aspect însorit și o
priveliște deschisă; și pentru a le
asigura, anumite porțiuni de teren
puteau fi lasate permanent libere”
“close” / fundătura : VARIAȚIUNI TIPOLOGICE
Orașul grădină
Locuința
Locuințe unifamiliale izolate (uneori
cuplate), puțin dense (ca. 30 locuințe/ha),
tipuri relativ repetabile, dar cu posibilitate
de personalizare
Cu grădină și spațiu plantat (cu caracter
de reprezentare) spre spațiul public,
Relația cu natura:
directă (prin accesul la gradină), de
producție (prin terenurile cultivabile) și de
delimitare și izolare (prin centura verde)
Posteritatea orașului grădină:
răspândire, derivații, hibridări...
Orașele grădină proiectate de Unwin și Parker ajung să se substituie de la sine
modelului teoretic al lui Howard  un model de proiectare a extinderii urbane 
premerg “orașul satelit”.
Ideea de principiu cunoaște o mare aderență /popularitate în întreaga lume (societăți,
teoretizări, aplicații, adaptări).
Cu cât este mai largă răspândirea, cu atât mai mult se depărtează aplicațiile de “modelul
originar” / de ideologia originară  se va adapta la situații locale variate și va îngloba idei
care vin de pe linia progresistă (locuire plurifamilială, spațiu deschis mai puțin controlat
formal, plastică modernistă)  în unele părți va premerge “marile ansambluri”.
RĂSPÂNDIREA “MODELULUI AHITECTURAL-URBANISTIC” :
Anglia: serie de măsuri legislative și financiare pentru stimularea/facilitarea
construcției de orașegradină
Germania și alte țări germanice: la baza aplicațiilor numite Siedlung
Franța: Georges BenoitLevy, legi și aplicații specifice…
SUA: foarte multe experiențe legate și de refuzul orașului industrial
… România: Cincinat Sfintescu
CEA MAI INFLUENTĂ PRELUCRARE TEORETICĂ:
SUA: Clarence Perry: TEORIA UNITĂȚII DE VECINATATE
Orașul grădină – răspândire, derivații, hibridări…
Marea Britanie
În Marea Britanie: mare

răspândire la începutul sec. 20,
favorizată de legi speciale:
1909: Legea pentru Locuințe și

Urbanism
Societățile pentru locuințe sunt

declarate de utilitate publică și
pot lua de la stat
credite cu dobândă scăzută.
țările germanice
Hellerau, Dresda (1909) – arh. H.TESSENOW & H.MUTHESIUS
Primul orașgrădină german (singurul la care a participat și Howard), ca încercare de
“aclimatizare” a experientei engleze; suburbiegrădină la capătul unei linii de tramvai;
puternică componentă socială, viață comunitară intensă.
țările germanice
Margarethenhöhe, Essen (1912) – arh. Georg METZENDORF

Satgrădină la marginea orașului Essen, ridicat de Krupp; înconjurat de pădure, încearcă
reproducerea cât mai fidelă a esteticii orașului medieval.
țările germanice
Siedlung Freidorf, Basel / Elveția (191921)
arh. Hannes MEYER
țările germanice
Britz, Berlin (192531) arh. Bruno TAUT & Martin WAGNER
în general, Siedlungurile germane
REPREZINTĂ UN LOC PREDILECT DE EXPERIMENT.
(mult ajutat de politicile municipale de locuire foarte susținute)
Siedlung: colonie, ansamblu de locuințe, lotizare;
- Denumește coloniile muncitorești – în legătură cu politica de locuințe
muncitorești;
- În timp, devine denumirea generică a cartierelor de locuit din afara orașului,
indiferent de statutul locatarilor;
Atât urbanistic cât și arhitectural, construcția acestor cartiere

muncitorești este un vehicul care va purta idei venite dinspre
ambele direcții ideologice:
unele se pliază pitorescului domestic al orașului
grădină, în locuințe individuale, cu plastică tradițională;
altele propun și locuire colectivă,
altele susțin și experimentează ideile/căutările
modelului progresist, în locuințe colective și individuale de
factură modernistă: Siedlungurile din jurul Frankfurt (anii 1930
arh. Ernst May)
“Cartierele model/manifest”: Weissenhof Siedlung Stuttgart
(1927, arh. Mies van der Rohe + arhitecții
moderniști ai perioadei); Wroclaw, Praga, Budapesta …
Rusia
Prozorovka, Rusia (1912) arh. V. SEMIONOV & A. TAMANOV
40 km est de Moscova
mare succes; ideea devine foarte
populară dupa 1916 – Ministerul
Transporturilor construiește multe
alte orașe grădină pe lângă
stațiile de cale ferată (legate de
construcția liniei transsiberiene)
și lângă zone industriale.
Orașulgrădină francez
• Cartea lui Howard se traduce în 1902;
• Georges BenoîtLévy popularizează ideile și le transformă;
• Ideile sunt adaptate de deputatul socialist Henri Sellier, care socotește nepotrivită construcția de orașe complete
autosuficiente și independente (potrivite modelului englezesc), în timp ce “ansambluri de locuințe care să asigure
descongestionarea Parisului și a periferiilor sale ... prezintă maximum de confort material și de igienă”.
• Sub impulsul dat de Sellier, Oficiile HBM (Habitations a Bon Marché) ale Departamentului Seine ei vor construi,
în anii 1930, cincisprezece orașegrădină (cca. 20 000 de locuințe): Plessis Robinson, ChatenayMalabry,
Suresnes, Stains, Drancy, PréSaintGervais etc.
• Pe de altă parte (sub influența ideilor CIAMurilor, care vin pe linia modelului progresist) și mai ales a
constrângerilor financiare și spațiale, ele vor face din ce în ce mai mult loc locuințelor colective: blocuri turn
amplasate în masa de vegetație, așa cum se vor construi și după război (Cite de La Muette, la Drancy, arh.
Beaudouin și Lods, început în 1933 și dărâmat în 1976).
PLESSISROBINSON
unele dintre orașelegrădina franceze sunt, de fapt, hibridări cu modelul progresist: amenajare
peisageră, care, deși foarte diversificată spațial, mizează pe spațiul liber fluid (uneori controlat și prin
perspective mai închise), și care folosesc atât locuințe individuale cât și locuințe colective de
dimensiuni variabile, precum și o plastică de factură modernistă.
ALO 201718 / UAUIM / DITACP/ facultatea de arhitectura / anul II prof. ana

prof. ana maria
maria ZAHARIADE
ZAHARIADE
“LA BUTTE ROUGE”- ChatenayMalabry 19311940
arh. Joseph Bassompierre, de Rutté și André Arfvidson (înlocuit de Sirvin și

peisagistul André Riousse). 4000 locuințe; 74 ha; model de locuință socială cu
mare varietate tipologică și calități spațiale și peisajere;
Mărit în 19491965 cu imobile colective de tip “mare ansamblu”.
prof. ana maria ZAHARIADE



anii 1980 REABILITAREA termică, socială, urbană
Operație inițiată de Consiliul local: reabilitare termică;

reunirea “orașului de sus” cu cel “de jos”, (a
locuințelor colective de după război în jurul nucleului
format de orașulgrădină inițial); mare “pol cultural” în
vechea uzină.
Operație inițiată de Consiliul

local: reunirea “orașului de
sus” cu cel “de jos”,
(a locuințelor colective de
după război în jurul
nucleului format de orașul
grădină inițial);
+ un mare “pol cultural” în
vechea uzină.
Locuințe sociale (HLM)

după război

Orașul grădină – răspândire, derivații, hibridări...
TEORIA UNITĂȚII DE VECINĂTATE
(Clarence PERRY: The Neighborhood Unit)
CEA MAI INFLUENTĂ PRELUCRARE TEORETICĂ:
Ideea de cartier (ca unitate de coeziune urbană) apare și în schemele de orașgrădină ale lui
Howard, sub denumirea de Ward: cca. 5000 de locuitori în jurul școlii.
1920 Clarence Perry dezvoltă conceptul de neighborhood unit (unitate de vecinătate) în cadrul
New York Regional Plan Association (1929)
va fi aplicat aproape sistematic în strategia și concepția New Towns (Anglia de după război).
Perry sintetizează observația empirică a unor operații urbanistice în curs cu anumite chestiuni
sociale și educative, pentru a stabili:
• o serie de indicații calitative, dacă nu chiar un standard in sensul propriu (asa cum se va încerca
mai târziu în Europa),
• utile pentru agențiile publice de housing, pentru patronii filantropi sau chiar pentru marketingul
publicitar în domeniul speculației imobiliare.
teoria unității de vecinătate
Unitatea de vecinătate descrie o arie bazată cu o
rază de 5 minute de mers pe jos (aprox. 410m)
și cuprinde 20004000 de locuințe (50009000
locuitori), un centru comercial (o duzină de
prăvălii de folosință curentă), o grădiniță și o
școală elementară, un centru comunitar, o
biserică și un pub /cârciumă.
Gândită la nivelul pietonului, pentru al feri de

mașini și noxe, unitatea de vecinătate este
despărțită de celelalte prin circulații/drumuri
principale și zone verzi.
În general unitatea de vecinătate este definită de

aria de influență a școlii și a comerțului cotidian.
(În prelucrarea de mai târziu)
Mai multe astfel de unități pot compune o

așezare sau un nivel intermediar, grupat
în jurul unui centru mai echipat (comerț mai
important, bibliotecă sau centru cultural,
echipamente sportive etc.).
E o teorie pragmatică,
în care ideea comunității nu apare neapărat
sub unghi cultural, ci mai ales funcțional-
cantitativ.
Tocmai pentru pragmatismul ei, va fi preluată și
adaptată de dezvoltarea de locuințe după RM
2.
1920, Clinton Mc Kenzie: Diagrama de oraș model bazata pe unitatea de vecinatate

Mai multe astfel de unități pot compune o așezare sau un nivel intermediar, grupat în jurul unui
centru mai echipat (comerț mai important, bibliotecă sau centru cultural, echipamente sportive etc.).
TEORIA UNITĂȚII DE VECINĂTATE va servi, în diverse variante interpretative, strategiilor de locuire

din diverse zone culturale, printre care și dezvoltărilor moderniste / funcționaliste de locuințe
Interpretare contemporană a unității de vecinătate apartinând lui Doug Farr

Actualitatea „orașuluigrădină”
https://www.theguardian.com/housingnetwork/2012/apr/12/housingsustainabilitylocalismgarden
cities
…By November, locally-planned large scale development had appeared as a rung on the government's strategy
for housing. Over the past few weeks we have seen the principle of garden cities in the prime minister's speech
on infrastructure and the publication of the National Planning Policy Framework.
With this strong reference towards these principles emerging in the coalition government's policies it is worth re-
examining the original vision; garden cities combine the very best of town and country living to create healthy
homes for working people in vibrant communities.
The garden cities were fired by a sense of idealism and enthusiasm, with numerous voluntary organisations.
Today, we can go further.
Creating garden cities can provide the opportunity and the economies of scale to truly fulfil the ambitions of
sustainable development by delivering multiple benefits including social housing, zero carbon design, sustainable
transport and local food sourcing. New communities also offer a powerful opportunity to introduce governance
structures that put people at the heart of new communities and hand over ownership of community assets.
Kate Henderson is chief executive of the Town and Country Planning Association
Q (pentru acasa, pe hypersay, va rog)
Ce idei actuale / valabile astăzi regăsiți în ideile

orașuluigrădină ?
ÎN LINIA MODELULUI IDEOLOGIC PROGRESIST
cultura raționalistă a locuinței
accentul critic: DEGRADAREA INDIVIDULUI
Purtat de reformatori sociali, socialiști utopici, oameni ai bisericii, filantropi, doctori… animați de idealuri
umaniste, dorind o lume mai bună, critică, teoretizează, caută soluții;
Se înscriu pe linia raționalismului filozofiei Luminilor: explicarea fenomenelor prin relația cauză-efect
gândire orientată spre progres și viitor.
Urmândui pe utopiștii secolului al XVIIIlea, teoreticienii precursori ai curentului progresist se lansează în
descrierea orașului ideal. Orașul este văzut ca loc al unei mai bune organizări sociale (altă societate, adesea
o societate care constrânge și în care individul este un “pion”)
Propun un cadru spațial foarte riguros, logic, chiar rigid, specializat după activități principale (locuire, muncă,
timp liber)
Acestea se bazează pe o abordare mai abstractă a omului ca “model uman” determinat rațional/științific,
finalmente, un individ-tip, ceea ce duce la încercarea de ai crea un cadru satisfăcător printro analiza
științifică. De aici derivă și pretenția aplicabilității universale a acestor idei.
Introduc în propunerile lor exigențe igieniste sistematice (verdeață, aer, soare, lumină, spații deschise, ca și
ocupații legate de cultura pământului), care joacă rolulcheie pe care îl juca estetica în linia culturalistă.
Cred ca analiza rațională poate determina o ordine-tip, aplicabila universal grupărilor umane; dar propunerile
pe care le fac sunt adesea constrângătoare.
(consecința periculoasa a acestei linii de gândire: reificarea individului)

PROTAGONISTII /TEORIE ȘI PRACTICĂ:
DIRECȚIILE SISTEMATICE DE CĂUTARE ȘI APLICARE:
Apartamentul rațional (unitatea locativă /casa)
De la apartament la locuință
Raționalizarea construcției
De la locuință la oraș / orașul funcționalist
Modul de construcție / realizarea
RĂSPÂNDIREA ȘI VIABILITATEA “MODELULUI”
URMĂRIM:
O1. dezvoltarea ideilor pe aceste linii de căutare:
Cum s-a ajuns la o anumită soluție aplicabilă în/prin proiect (și de ce)?
O2. locuirea din “perspectiva domestică” a modelelor propuse:
Relatia cu “perspectiva monumentală”, cu concepția urbană în general
Nivelul “domestic”: formula de grupare
Tipul de locuință, modul de locuire,
Relația cu natura
Mijloacele puse în operă
protagoniști
Tony GARNIER (1864-1948)
1917 Une cité industrielle
Răspuns foarte inovator la problematica unui oraș “industrial”
19011904 proiectul unui oraș “complet”, descris în detaliu (editat 1917)
19051930 îl pune in opera la Lyon
LOCUIREA:
locuire individuală: simplitatea volumelor,
standardizare, decorație puțină, ordine în decuparea insulelor urbane
locuire colectivă – echilibru între spațiul public și spațiul
“semi-public”, utilizarea betonului armat
ORAȘUL:
Primele tentative de segregare funcțională; spațiile verzi ca elemente izolante;
protagoniști
LE CORBUSIER (1887-1965)
1914 – Maison Domino
1922 – Oraș contemporan pentru 3 milioane de locuitori. Fără loc.
1922– Immeublesvillas, Fără loc.
1925 Pavillion de l’esprit nouveau
1925 Immeublevillas, BoulognesurSeine, France,
1925 – Oraș-grădină. Fără loc
1926 – Urbanisme
1930, 1931, 1932, 1935 – La ville radieuse
După RM2 – realizări Unite d’habitation .
Résidence: "lotissements fermés” /lotizări închise, 5 etaje duble cu grădini

suspendate, peste parcuri mari, fără curți interioare; sisteme de imobile cu
servicii comune (nouă formulă de casă de raport)
“Imobilul-vilă” l-a preoocupat mulți ani, ca și casa “Citrohan”: două idei pe care
le perfecționează permanent, constructiv și estetic.
Prima ocazie - l'Exposition Internationale des Arts Décoratifs de Paris, 1925 –
concepția unui bloc de locuințe exprimată printr-un element izolat care face
demonstrația concepției despre locuința modernă.
protagoniști
Walter GROPIUS (1883-1969)
ȘCOALA BAUHAUS
protagoniști
Constructiviștii sovietici
anii 1920:
ASNOVA (1923, funcționaliștii),
OSA (1925, constructiviștii)
VKHOUTEMAS
(1920, scoală comparabilă cu Bauhausul)
El Lisitzki, Okhitovici, Sabsovici,
Moisei Ginzburg
(noi tipuri de locuințe: “condensatori sociali”;
1928conceptul de “casă comună” cu servicii integrate),
Leonidov / May (planul Magnitogorskului, 1929),
Miliutin (conceptul de așezare liniară de producție) etc.
PROTAGONISTII /TEORIE ȘI PRACTICĂ:
Apartamentul rațional (unitatea locativă /casa)
De la apartament la locuință
Raționalizarea construcției
De la locuință la oraș / orașul funcționalist
Modul de construcție / realizarea
RĂSPÂNDIREA ȘI VIABILITATEA “MODELULUI”
apartamentul rațional
SE REFERĂ LA:
1/ apartamentul modern în general – se adresează
oricăror utilizatori moderni
2/ un standard minimal de locuire civilizată și
igienică– se adresează în mod special locuinței
economice
Geneza :
DEMOCRATIZAREA APARTAMENTULUI BURGEZ
DE LA MODELUL DE LOCUIRE NOBILIAR:
zona de “aparat”
zona de “apartamente”
APARTAMENT:
- până la jumătatea sec. XIX, desemnează ansamblul format de o cameră și
dependințele ei;
într-o locuință puteau exista mai multe apartamente;
- după 1850: desemnează locuința însăși (ansamblu de camere constituind o
locuință completă), termen dublat de cel de logement (care apare tot atunci)
pentru a califica o locuință modestă.
NOUA CONCEPTIE DESPRE INTIMITATE:
Specializarea încăperilor locuinței începe de prin sec. XVII
DISTRIBUTIE (DISTRIBUTION)
-la început, desemnează organizarea, afectarea, structurarea camerelor unei
locuințe; (ex. 1832, Quatremere de Quincy) = la division, l’ordre et
arrangement des pièces qui forment l’intérieur d’un édifice.
- azi, în vocabularul curent = circulațiile într-o construcție; sistemul distributiv
privește scările, culoarele, zonele de trecere, deci numai o parte a organizării /
structurii unui volum plin.
STANDARDUL MINIMAL DE LOCUIRE:
dedus rational: nevoi, obiecte, relații, spațiu.
este o limită sub care să nu se poată scădea,
De ex.:
1950 - Ministerul Reconstructiei și Urbanismului din Franța recomanda:
cameră părinți - 12mp; cameră copii - 10mp; living - 16mp; ap.4 cam = 70mp
Standardele arhitectului Marcel Lods sunt superioare:
cameră părinți -13mp; cameră copii - 8 mp; living - 30mp; ap. 4 cam = 84mp
DISTRIBUȚIA INTERIOARĂ
RAȚIONALĂ
« În locuința tradițională funcțiunile
camerelor sunt distribuite la
întâmplare; parcursul vieții diurne
(punctat) și al vieții nocturne (continuu)
se intersectează în mod dezordonat.
În locuința modernă funcțiunile
camerelor sunt distribuite astfel încât
să formeze două zone distincte: diurnă
și nocturnă; parcursurile lor nu se
intersectează. »
1928 Alexander Klein

analiză publicată pentru un Institut de
cercetare german
DISTRIBUȚIA INTERIOARĂ RAȚIONALĂ
ÎN ARHITECTURA LOCUINȚEI
EXISTAU ANTECEDENTE ȘI ÎN
ACEST SENS:
1869 În arhitectura americană, Catherine
Beecher pune pentru prima oară în lumină
necesitatea organizării raționale a casei pe
aceleași principii ale economiei de timp și de
spațiu (deja existente în gândirea / organizarea
producției industriale)
The American Woman’s House (împreună cu
sora sa, scriitoarea Harriet Beecher Stowe):
citează ca exemplu bucătăria de vapor
1869 Pullman breveteaza “vagonul restaurant”
ECHIPARE, NU MOBILARE
Și atunci ce caută acoperișurile acestea inutile peste vilele dimprejur?)
De ce ferestre rare și împărțite în carouri, de ce case atât de mari cu multe
camere închise cu cheie?
De ce aceste dulapuri cu oglinzi, aceste spălătoare și aceste comode?
De ce aceste biblioteci ornate cu frunze de acant, aceste console, aceste
vitrine, aceste dulapuri
de veselă, de argintărie, aceste bufete de serviciu?
La ce bun aceste lustre imense? La ce bun aceste șeminee?
De ce aceste perdele cu baldachin? De ce acest tapet de damasc pe perete,
îngroșat de culoare și de model?
La dvs. în casă nu se vede lumina zilei… și voi lua înapoi la mine tabloul de
Picasso pe care vi-l adusesem,
căci nu s-ar vedea oricum în bazarul din interiorul dvs.
(Le Corbusier, Vers une architecture, 1923)
Înlocuirea ideii de mobilare
prin cea de echipare:
BUCĂTĂRIA MODERNĂ:
1926 , arh. Margarete SchutteLihotzky
bucătăria tip Frankfurt
1930 Lillian M. Gilbreth studiul unei
bucătării pentru producția industrială
OBLIGATIVITATEA
BĂII ȘI WCULUI ÎN ORICE
LOCUINȚĂ
1926 , arh. Margarete Schutte
Lihotzky bucătăria tip Frankfurt
Cereți o sală de baie în plină lumină...
Un perete în întregime din sticlă care să se deschidă
către o terasă... Cereți o cameră de zi mare în locul
tuturor salonașelor. Cereți ziduri albe în dormitor, în
camera de zi, în sufragerie… Cereți instalarea luminii
electrice în scafe mascate sau proiectoare. Cereți
aspirator.
Nu cumpărați decât mobilă practică și niciodată mobilă
decorativă.
Desființați mobilele și covoarele orientale…
Cereți un garaj pentru mașină, bicicletă și motocicletă …
Închiriați apartamente mai mici ca acelea în care v-au
obișnuit părinții dumneavoastră.
Gândiți-vă la economia gesturilor dumneavoastră, a
întreținerii și a gândurilor.
(Le Corbusier, Vers une architecture, 1923)
DE AICI, IDEEA MAȘINII DE LOCUIT
Înlocuirea mobilierului prin
echipament = eficiență,
funcțiune exactă, economie
de timp, de oboseală, de
bani.
Rezultă economie de
spațiu în apartament și
economie de bani, la fel
ca în cazul avionului, al
vagonului de dormit, al
mașinii.
“MAȘINA DE LOCUIT”
STANDARDUL MODERN DE LOCUIRE

STANDARDUL este mai mult decât o chestiune
“tehnică”; el are o dimensiune calitativă și culturală:
“Standardul este o necesitate de ordine adusă în

activitatea umană.
Standardul se stabilește pe baze certe, nu
arbitrare.” (Le Corbusier)
cultura raționalistă a locuinței: APARTAMENTUL
METAFORA “MAȘINII DE LOCUIT”
se referă la mai multe dimensiuni ale locuinței moderne pe care Le Corbusier le clama:
– producția de serie (nu neapărat/nu încă prefabricare) derivată din stabilirea standardului locuințe
• ridicarea programatică și explicită a problemei condițiilor de locuire obișnuite
• definirea locuinței obișnuite în termeni cantitativi (dimensiune, număr de încăperi etc.), în termenii
dotărilor minimale (săli de baie, grupuri sanitare, bucătărie, grădină etc.), dar și în termeni explicit
calitativi (ventilație și lumină naturală) sau implicit prin spațiile considerate minimul necesar și
suficient al locuinței
– argumentul economic de a ieftini construcția de locuințe în condițiile creșterii calității, aidoma progresului din
industria automobilului;
– funcționarea impecabilă a locuinței privită ca echipare – cadru al vieții culturale a omului modern.
“MAȘINA DE LOCUIT”
MAISON CITROHAN / LE CORBUSIER
“Maison en série "Citrohan" (pour ne pas dire Citroën). Altfel zis, o casă ca o mașină, concepută și pusă în
operă ca un omnibus sau ca o cabină de vapor. Necesitățile actuale ale locuinței pot să fie precizate și cer o
soluție. Trebuie să considerăm casa (necesitate actuală: prețul) precum o mașină de locuit sau ca un instrument
Trebuie acționat altfel decât în locuința veche care utiliza prost spațiul. … până acum locuința se compunea
dintr-o alăturare de camere mari; în acestea exista totdeauna spațiu în plus și niciodată nu e suficient spațiu.
“MAȘINĂ DE LOCUIT ” ȘI “PALAT”
Mai mult decât eficienţă, “maşina de locuit” presupune găsirea unui plan de natură să ilustreze
echilibrul unui nou mod de viaţă. Pe de altă parte locuinţa modernă este “palat” pentru că fiecare
organ al casei, prin calitatea dispunerii în cadrul ansamblului, se poate găsi într-un raport
emoţionant, care dezvăluie grandoarea şi nobleţea unei intenţii.
Dubla definire a locuinţei ca maşină de locuit şi palat, caracterizează o arhitectură care îşi
împlineşte rolul funcţional urmărind totodată o înaltă intenţie arhitecturală: a emoţiona prin
grandoarea acestei intenţii. Arhitectura se găseşte, dincolo de simplul răspuns la nişte cerinţe, în
emoţia pe care contactul cu opera de arhitectură o provoacă: Celor care, absorbiţi acum de
problema «maşinii de locuit», declarau: «arhitectura înseamnă a servi», le-am răspuns: «arhitectura
înseamnă a emoţiona».
(Radu Ponta, LE CORBUSIER. TEME SI FORME ALE TEORIEI ARHITECTURII IN SECOLUL XX)
de la apartament la imobil și oraș
Evident că studiul sistematic al apartamentului
trimite spre locuința plurifamilială/imobilul/blocul
care era, de altfel în mare dezvoltare odată cu
creșterea demografică urbană (dar în formule
întâmplătoare, adesea foarte neigienice și
(concomitent cu dezvoltarea periferiilor).
Se caută formule cât mai eficiente (ca suprafață,
distribuție, igienă și mod de construcție).
Vom urmări formula cea mai inovatoare, cea care

va și duce către ideea orașului funcționalist, fără
precedent în gândirea arhitectural urbanistică de
până atunci.
Protagonistul este LC, dar preocuparea aparține

multor nuclee ale MM.
DE LA PAVILLION DE L’ESPRIT
NOUVEAU (1921), LA IMMEUBLE
VILLAS, LA ORAȘUL
CONTEMPORAN DE 3 MILIOANE
DE LOCUITORI
LE CORBUSIER – DE LA PAVILLION DE L’ESPRIT NOUVEAU LA IMMEUBLEVILLAS
nou tip de locuire:

– 120 “vile” suprapuse, fiecare
cu grădina sa proprie;
– curte interioară comună;
– acces pe cursive
un alt fel de relatie casăstradă;

un alt fel de “vecinătate”
LE CORBUSIER – IMMEUBLEVILLAS
LE CORBUSIER – DE LA PAVILLION DE L’ESPRIT NOUVEAU, LA IMMEUBLEVILLAS, LA
ORAȘUL CONTEMPORAN DE 3 MILIOANE DE LOCUITORI
nou tip de locuire:

– 120 “vile” suprapuse, fiecare cu
grădina sa proprie;
– curte interioară comună;
– acces pe cursive
UN ALT FEL DE RELATIE

CASĂ-STRADĂ;
UN ALT FEL DE “VECINĂTATE”
Această linie de căutări de la apartament la imobil se exemplifică după RM2 în
UNITÉ D’HABITATION: MARSILIA 19481952
în paralel cu raționalizarea construcției
în paralel cu raționalizarea construirii
CUM SE POATE CONSTRUI RAPID, LA SCARĂ MARE ȘI ECONOMIC
Problema e sintetica: intereseaza economia tarii – va antrena autoritatea in deciziile radicale, de o importanta vitala.
Autoritatea se teme; va ramane ca industria sa-i dea curajul necesar.
Marea industrie trebuie sa se ocupe de constructie si de locuinta ca de un produs universal, ca de paine!
1914 LE CORBUSIER: CASA DOMINO
1945 LE CORBUSIER:
UNITE D’HABITATION, MARSILIA
de la apartament la orașul funcționalist
LE CORBUSIER
Locuința (nu casa sau imobilul) devine elementul principal și elementul funcțional minim, de la care
se demontează formele tradiționale de organizare a orașului și se studiază altele, răspunzând unei
game întregi de exigențe, vechi și noi.
1925 – cité-jardin, sans

lieu
Urmarea directă a "immeubles
villas".
A la base de l'habitation, se trouve la
réforme de l'urbanisme. La vie
moderne exige la récupération des
forces nerveuses ; il faut faire du
sport. Où? Très loin, en banlieue ?
C'est inopérant! Le sport doit être au
pied de la maison. Et, de là, une
attribution particulière des
superficies généralement affectées
aux petites maisons de cités
Jardins. Ici, les maisons alvéoles
proposent une solution nouvelle des
lotissements de banlieue sous la
Cité jardin, sans lieu forme de vastes boulevards "à
redents" de haute tenue
© FLC/ADAGP architecturale.
LE CORBUSIER NOUL ORAȘ
analiza diverselor
tipuri de orașe /
scheme de
țesuturi
LE CORBUSIER
DE LA PAVILLION DE L’ESPRIT NOUVEAU, LA IMMEUBLEVILLAS, LA ORAȘUL
CONTEMPORAN DE 3 MILIOANE DE LOCUITORI
1923/1925: orașul pentru
3.000.000 locuitori
(+ 2.000.000 în orașe
grădină înafara lui)
toate locuințele sunt

construite după modelul
Pavillion de l’Esprit
Nouveau
modelul formal al
noului oraș
Vă rog revedeți cursul IAC/an 1

LE CORBUSIER –
LE CORBUSIER – NOUL ORAȘ
DE LA PAVILLION DE L’ESPRIT NOUVEAU, LA IMMEUBLEVILLAS, LA ORAȘUL
CONTEMPORAN DE 3 MILIOANE DE LOCUITORI
LE CORBUSIER – “ORAȘUL PARC”
“diversele tipuri de edificii, diseminate în
vegetație, astfel încât fiecare apartament
să se deschidă către plantații și către cer,
iar pietonii să circule nestânjeniți de
mașini… constituie orașul modern,
peisajul orașului nou, dominat de cursul
soarelui.”
LE CORBUSIER – “ORAȘUL PARC”
“diversele tipuri de edificii, diseminate
în vegetație, astfel încât fiecare
apartament să se deschidă către
plantații și către cer, iar pietonii să
circule nestânjeniți de mașini…
constituie orașul modern, peisajul
orașului nou, dominat de cursul
soarelui.”
CAUTAREA ORASULUI CARE SA

SE POTRIVEASCA NOILOR IDEI
DE AICI  ideea ”cartierului pe
verticală” (LC)
 “orașul funcționalist”
orașul funcționalist
Le Corbusier –
ORAȘUL RADIOS
(Ville Radieuse,
Sans lieu, 1930)
orașul potrivit noilor idei
LE CORBUSIER SI CHARTA DE LA ATENA
Sintetizează și se inspiră
din multe dintre ideile în
circulație și experiențele
momentului;
În paralel, critică modul
tradițional de edificare a
orașului, pentru a găsi
formula de oraș potrivită
timpurilor noi și modului
de viață modern (formulă
care va înlocui orasul
vechi).
Sunt enunțate funcțiunile
orașului: locuirea, munca,
cultivarea trupului și
sufletului, circulația și se
definesc caracteristicile lor
în opoziție cu orașul 1936 - proiect de
postliberal.
ASANARE A INSULEI
INSALUBRE
Comparație dintre ocuparea terenului cu 500 locuințe individuale în orașul grădină
și în unité d’habitation
ORAȘUL FUNCȚIONALIST ORAȘULUI TRADIȚIONAL
Segregarea celor 4 functiuni: Functiunile urbane, pline de nuante,
locuire se amesteca sau se delimiteaza
munca organic in oras si se sustin reciproc.
circulatie
loisir
Spatiul urban al este “explodat”: Spatiul urban este caracterizat de

nu mai e clar formalizat / delimitat in logica tesutului:
forme traditionale sistemul ierarhizat alcatuit din
spațiul urban nu mai are forța să elemente obisnuite – strada, insula –
onoreze “monumentele” si elemente extraordinare/speciale –
fiecare functie a orasului capata monumentele si pietele
individualiate separată, cu logică spatii urbane bine definite
proprie, conectată de celelalte prin (strada, piata), decupate in
“circulații” fondul construit
Locuinta devine ”formă”, devine Locuinta constituie fondul orasului, din

“monument”, cartierul se ridica pe care se decupeaza spatiile
verticala neconstruite percepute ca forma
Se compune liber  “urbanismul Se compune după sistemul tradițional

liber” parcelarstradăinsulăconstruit
orașul funcționalist = un alt “oraș ideal”
DEZBATEREA PROFESIONALĂ: CIAMURILE
CONGRESELE INTERNAȚIONALE DE ARHITECTURĂ MODERNĂ

(CIAM)
fondate în 1927 la La Sarraz / Elveția
devin organul de difuzare a ideilor progresiste
LOCUINȚA face obiectul central al primelor CIAMuri (sub influența oamenilor de la Bauhaus)
1928CIAM 1 La Sarraz
1929CIAM 2 Frankfurt:
Concepția locuinței standard cu suprafață mică
Raport: Ernst MAY, Locuințe pentru existența minimală
1930CIAM 3 Bruxelles: Lotizarea rațională

Practica de arhitectură urmează aceste idei, experimentând în diferite măsuri.
CIAMURILE
1929CIAM 2 Frankfurt
Ernst MAY, Locuințe pentru existența minimală
CIAMURILE
1930CIAM 3 Bruxelles: Lotizarea rațională

Construcția orizontală și construcția verticală, două forme de locuință diferite în esență, nu sunt – în
sine – nici bune nici proaste; ele trebuie numai utilizate diferit, astfel încât să-și dovedească
calitățile specifice.
Indubitabil, marele oraș nu se poate lipsi nici de imobilul colectiv, nici de casa individuală; deci va
trebui să cercetăm toate condițiile și posibilitățile de folosire a locuinței pe verticală.
Imobilul colectiv, un tip de construcție util și departe de a fi dăunător sănătății, a fost discreditat de
modul în care a fost folosit!
(Walter Gropius)
DE LA LOCUINȚA INDIVIDUALĂ
LA IMOBILUL DE APARTAMENTE
(LOCUINȚA PLURIFAMILIALĂ),
TOATE ACESTE CĂUTĂRI
CONSTITUIE CÂȘTIGUL
MODERNITĂȚII
IDEILE SE RĂSPÂNDESC
CIAMURILE
1933 CIAM IV: LE CORBUSIER SI CHARTA DE LA ATENA
“Revoluția urbanistică este

singura care poate instaura
condițiile unei revoluții reale
a artei și a locuinței !”

CIAM IV CHARTA DE LA ATENA
Dezbate problema orașului funcționalist în termeni foarte pragmatici:
CIAMURILE
1935 – rezoluțiile CIAM IV (încorporate în

LE CORBUSIER, La ville radieuse)
1942 Josep Lluis SERT Can our Cities
Survive?
1943 LE CORBUSIER CARTA DE LA
ATENA
(1945 se traduce și publică în România)

CIAM 4 / 1933 Carta de la Atena
Incepand cu 1928, CIAM-urile, tinandu-si adunarile in diverse orase ale Europei au concentrat
energiile pana atunci dispersate. In 1933, a fost Atena... In perioada de opresiune si de refulare a
profesiunii (arhitectura si urbanism) din 1941-1942, numele Atenei a aparut ca un scut stralucitor si
cuvantul de Carta ca o injonctiune /un ordin precis/ de gandire dreapta. ... Trebuia redactata,
coordonata, pusa in mainile publicului o materie complexa, trebuia gasita in aceasta epoca tulburata
o forma cat mai anonima posibil, care sa nu compromita, printr-un nume reprobat ca al meu,
obiectivele cautate de aceasta publicare.
Oare s-au schimbat mult lucrurile saisprezece ani mai tarziu?
O mutatie imensa, totala, cuprinde lumea: civilizatia masinista se instaleaza peste dezordine,
improvizatie, ruine... Dureaza de un secol!... Dar e un secol in care urca si o noua seva... Un secol
in care clarvazatorii au adus idei, notiuni, si au facut propuneri...
Poate va veni o zi...
Le Corbusier, Aujourd’hui (préface à une réimpression), 1957
Paris, 1943
Bucuresti, 1945 orașul
în Charta de la Atena
În linia progresistă, ca și în cazul orașului grădină, se
caută un ideal, dar (spre deosebire de orașulgrădină) un
ideal total inovator.
Tot spre deosebire de orașulgrădină, ideile se
realizează in mult mai mică măsură înainte de RM2; sunt,
mai ales elaborări teoretice, dar foarte aplicabile.
Cu tot caracterul lor fără precedent, căutările nu se opun
total liniei culturaliste cu care se întâlnesc uneori.
Q (pentru acasa, pe hypersay, va rog)
Ce idei actuale / valabile astăzi regăsiți în cultura

raționalistă a locuirii/locuinței ?
Așa sau conturat în mare ideile după care sau ghidat
arhitecții; și se mai ghidează încă, dar mult mai nuanțat,
ceea ce vom vedea în cursul următor și la seminarii.

C5-Arhitectura MODELELOR-17-18 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

C5-Arhitectura MODELELOR-17-18 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

A L O rhitectura ocuire ras

Toate ouăle cu care e împănată această prezentare sunt de pehttps://www.archdaily.com/search/all?q=easter%20eggs

2. Odată cu mutațiile secolului al 19­lea n­au mai avut încotro.

3. Cum s­a configurat noul domeniu al gândirii arhitecturale și

2. Profesioniștii le vor interpreta și da formă (perioada ubanismului)

(perioada preurbanismului / până spre 1900) Progresul

(perioada urbanismului / după 1900) Profesioniștii

O1. dezvoltarea ideilor precursorilor:

accentul critic: PIERDEREA COEZIUNII COMUNITARE

(capcana acestei linii de gândire: reificarea timpului)

TEORIA ȘI MODELUL ORIGINAR AL “ORAȘULUI­GRĂDINĂ”

RĂSPÂNDIREA “MODELULUI” ORAȘULUI­GRĂDINĂ:

Orașul grădină – teorie și model originar

“Orașul e un simbol al societății - întrajutorare mutuală și cooperare amicală,

“ORAȘUL SOCIAL” = al 3­lea sistem socio­economic, pe care îl speră

Orașul grădină – primele aplicații

Colaborează pentru diverse proiecte:

Orașul grădină – perspectiva domestică

“close” / fundătura : o tipologie de locuire specifică

“close” / fundătura : o tipologie de locuire specifică

“casele puteau fi grupate laolaltă și

În Marea Britanie: mare

1909: Legea pentru Locuințe și

Societățile pentru locuințe sunt

Margarethenhöhe, Essen (1912) – arh. Georg METZENDORF

Britz, Berlin (1925­31) ­ arh. Bruno TAUT & Martin WAGNER

Atât urbanistic cât și arhitectural, construcția acestor cartiere

ALO 2017­18 / UAUIM / DITACP/ facultatea de arhitectura / anul II prof. ana

arh. Joseph Bassompierre, de Rutté și André Arfvidson (înlocuit de Sirvin și

prof. ana maria ZAHARIADE

prof. ana maria ZAHARIADE

prof. ana maria ZAHARIADE

Operație inițiată de Consiliul local: reabilitare termică;

Operație inițiată de Consiliul

Locuințe sociale (HLM)

prof. ana maria ZAHARIADE

Gândită la nivelul pietonului, pentru a­l feri de

În general unitatea de vecinătate este definită de

Mai multe astfel de unități pot compune o

1920, Clinton Mc Kenzie: Diagrama de oraș model bazata pe unitatea de vecinatate

TEORIA UNITĂȚII DE VECINĂTATE va servi, în diverse variante interpretative, strategiilor de locuire

Interpretare contemporană a unității de vecinătate apartinând lui Doug Farr

Ce idei actuale / valabile astăzi regăsiți în ideile

(consecința periculoasa a acestei linii de gândire: reificarea individului)

Résidence: "lotissements fermés” /lotizări închise, 5 etaje duble cu grădini

1928 ­ Alexander Klein

(Le Corbusier, Vers une architecture, 1923)

(Le Corbusier, Vers une architecture, 1923)

STANDARDUL MODERN DE LOCUIRE

“Standardul este o necesitate de ordine adusă în

Vom urmări formula cea mai inovatoare, cea care

Protagonistul este LC, dar preocuparea aparține

nou tip de locuire:

un alt fel de relatie casă­stradă;

nou tip de locuire:

UN ALT FEL DE RELATIE

1914 ­ LE CORBUSIER: CASA DOMINO

1925 – cité-jardin, sans

toate locuințele sunt

Vă rog revedeți cursul IAC/an 1

CAUTAREA ORASULUI CARE SA

Spatiul urban al este “explodat”: Spatiul urban este caracterizat de

Locuinta devine ”formă”, devine Locuinta constituie fondul orasului, din

2. Odată cu mutațiile secolului al 19lea nau mai avut încotro.

3. Cum sa configurat noul domeniu al gândirii arhitecturale și

TEORIA ȘI MODELUL ORIGINAR AL “ORAȘULUIGRĂDINĂ”

RĂSPÂNDIREA “MODELULUI” ORAȘULUIGRĂDINĂ:

“ORAȘUL SOCIAL” = al 3lea sistem socioeconomic, pe care îl speră

Britz, Berlin (192531) arh. Bruno TAUT & Martin WAGNER

ALO 201718 / UAUIM / DITACP/ facultatea de arhitectura / anul II prof. ana

Gândită la nivelul pietonului, pentru al feri de

1928 Alexander Klein

un alt fel de relatie casăstradă;

1914 LE CORBUSIER: CASA DOMINO

1930CIAM 3 Bruxelles: Lotizarea rațională

1930CIAM 3 Bruxelles: Lotizarea rațională