Capitolul 2

BARAJELE AMENAJĂRILOR
HIDROENERGETICE
 Fortele care actioneaza asupra barajelor
În dimensionarea barajelor de diferite tipuri se ţine seama de diferite forţe, care, după natura
lor, se clasifică în:
•forţe masice, direct proporţionale cu masa barajului care se datorează câmpului gravitaţional
(greutatea proprie) sau mişcărilor scoarţei terestre (forţe seismice);
•forţe hidrostatice, datorate împingerii apei din bieful amonte şi din bieful aval asupra
construcţiei;
•forţe de subpresiune, datorate presiunii apei care se infiltrează pe sub talpa de fundaţie a
barajului;
•forţe hidrodinamice, care sunt date de apele deversate peste baraj, îndeosebi în perioadele
de ape mari;
•forţe datorate variaţiilor de temperatură;
•forţe date de împingerea gheţii în regim static sau în regim dinamic;
•forţe date de împingerea aluviunilor depuse la piciorul amonte al barajului;
•forţe datorate vântului;
•forţe speciale, care se referă la încărcările date de diferite echipamente, de mijloacele de
transport care trec peste corpul barajului, de ridicarea nivelului apei peste cotele normale;
•forţe datorate valurilor.
Din punct de vedere al duratei exercitării forţelor enumerate mai sus, acestea pot avea
caracter permanent, cum este cazul forţelor de greutate proprie, hidrostatice sau de
subpresiune, sau caracter nepermanent, precum forţele seismice, forțele datorate gheţii,
valurilor, vântului.
Fortele care actioneaza asupra barajelor
• Greutatea proprie constituie forţa principală care acţionează
asupra tălpii de fundaţie a barajului, asigurându-i acestuia
stabilitatea. Expresia acestei forţe:
1
FG = γ b × V = γ b (l + l1 ) × H c2
2
• Presiunea hidrostatică se calculează cu relaţia
fundamentală a hidrostaticii. Acţiunea forţelor de
presiune hidrostatică pe paramentele amonte şi aval se
descompune pe cele două axe de coordonate (verticală
şi orizontală) expresiile acestora fiind:
1 1
FHam = γ × H c2 FVam = γ × λ1 × H c2
2 2

1 1
FHav = γ × hav2 FVav = γ × λ × hav2
2 2
• Subpresiune apei reprezintă presiunea de la contactul dintre beton
şi rocă, care se exercită de jos în sus de către apa care se
infiltrează din lacul de acumulare şi care circulă prin fisurile şi
crăpăturile rocii.
é 1 ù
Fs = γ × êh av + × m × (H c - h av )ú × (λ + λ 1 ) × H c
ë 2 û
1
Fs = m × γ × H c2 × (λ + λ 1 ) pentru hav = 0.
2
• Forţele seismice solicită barajele în cazul oscilaţiilor elastice
ale scoarţei pământului produse la cutremure şi acţionează
atât asupra masei barajelor cât şi asupra masei de apă din
lac, fiind proporţionale cu acestea.
1
FCG = c s × α × FG = α × c s × γb ( λ + λ1 ) × H c2
1
2
FCW = α × c s × γ × H c2
2
• Presiunea aluviunilor apare datorită acţiunii aluviunilor cantonate
în lacul de acumulare, iar acţiunea acestora se poate calcula cu
formulele de împingere a pământurilor. Presiunea aluviunilor se
exprimă prin:
p al = [γ al - γ(1 - n )] × hal
cu hal grosimea stratului de aluviuni (m), iar n şi gal porozitatea şi
respectiv greutatea specifică a aluviunilor. Pentru baraje înalte sau
straturi de aluviuni de grosimi mici presiunile exercitate sunt
reduse şi pot fi neglijate.
• Presiunea gheţii apare datorită acţiunii statice sau dinamice a gheţii care
se formează în lacul de acumulare în sezonul rece.
• Presiunea statică se exercită de către stratul de gheaţă care la creşterea
temperaturii aerului începe să se dilate şi se exprimă prin:
tg
Fg = 0 ,9 × hg × (t g + 1) × × (t g + 1)
3 2

în care hg este grosimea stratului de gheaţă în (m) şi tg este creşterea maxima

a temperaturii în timp de n ore. Pentru România se admit valori ale forţei
datorate presiuni gheţii în intervalul 5 - 10 tf/m.
• Presiunea dinamică a gheţii se exercită în timpul curgerii gheţurilor şi
depinde de compactitatea, dimensiunile, forma şi înclinarea faţă de
orizontală a parţilor construcţiei de care se lovesc sloiurile de gheaţă.
Această componentă a presiunii, deosebit de complexă, se poate aproxima
cu expresia:
Fg = K × hg × v × b × l
unde K este un coeficient cu valori cuprinse între 4 şi 6 tf s/m3, v este viteza de
curgere a sloiurilor în (m/s) iar l şi b sunt lungimea şi respectiv lăţimea
sloiurilor, în (m).
• Presiunea valurilor apare datorită acţiunii vântului la nivelul
lacurilor de acumulare şi depinde atât de înclinarea
paramentului amonte cât şi de lungimea şi înălţimea valurilor.
Forţele datorate presiunii vântului se iau în considerare la
calculul stabilităţii doar pentru baraje cu parament amonte
vertical sau cu o înclinare mai mare de 1:1. Expresia forţei
este:
1 1
Fval = γ × (H c + 2hv + h0 ) × (H c + a ) - γ × H c2
2 2

unde hv este înălţimea valurilor, h0 este supraînălţarea liniei

medii a valului faţă de nivelul normal, a intensitatea presiunii
valului la adâncimea Hc.
Pentru barajele de mică înălţime (< 20 m), efectul valurilor
devine important, ajungând la valori de (12,5 – 27,5) % din
presiunea hidrostatică.
 Baraje de beton
• Materialul cel mai larg folosit în construcţiile
hidrotehnice este betonul/betonul armat.
• Betonul = mixtură minerală formată din agregate
(nisip și pietriș), care reprezintă scheletul de
rezistență, ciment și apă, care reprezintă liantul
hidraulic.
• Betonul hidrotehnic are proprietăţi speciale, datorate
complexităţii ansamblului de factori care pot acţiona
asupra acestuia: sarcinile mecanice, infiltraţia apei,
îngheţul-dezgheţul repetat, acțiunea corozivă a apei,
variaţiile de temperatură şi umiditate, uzura
hidrodinamică, ş.a.
Proprietăţile betonului hidrotehnic
• Căldura de hidratare: reacția care are loc la
amestecarea cimentului cu apa este exotermă, la 1
kilogram de ciment degajându-se în timp de 7 zile circa
60 – 120 kcal, ceea ce are ca rezultat încălzirea
betonului, a cărui temperatură poate ajunge la valori de
(50 -60)0 C.
• Marca betonului: reprezintă rezistenţa mecanică de
rupere la compresiune a unei epruvete de beton la 28 de
zile de la turnare, atunci când se consideră că betonul
este complet întărit. Rezistenţa la compresiune a
betonului este influenţată de dimensiunile şi forma
epruvetei, de compoziţia şi condiţiile de păstrare ale
betonului. Există betoane cu mărci diferite, mergând de
la B100 până la B500.
• Factorul apă – ciment: reprezintă raportul dintre
cantitatea de apă necesară formării betonului şi
cantitatea de ciment. Acest factor este cu atât mai mare
cu cât dozajul de ciment este mai mic. Valorile uzuale
ale factorului apă-ciment pentru betoanele hidrotehnice
sunt de 0,5 până la 1. Apa de amestec are o influenţă
negativă asupra calităţii betonului deoarece prin
evaporarea ei în masa acestuia apar goluri, ceea ce
măreşte porozitatea şi apar variaţii de volum.
• Gelivitatea betonului: reprezintă rezistenţa acestuia la
acţiunea repetată de îngheţ-dezgheţ. Această rezistenţă
depinde de calitatea agregatelor, a cimentului şi a
aditivilor, dar şi de porozitatea betonului. Gelivitatea
betonului hidrotehnic trebuie să fie de cca. 100 – 150 de
cicluri succesive de îngheţ-dezgheţ.
 Baraje de greutate

• Barajele de greutate sunt construcţii masive din

beton armat care transmit terenului de fundaţie
sarcinile preluate din diversele încărcări cu ajutorul
greutăţii proprii. Stabilitatea acestor baraje la
răsturnare şi alunecare este asigurată prin masa
proprie şi prin forţele de frecare care iau naştere
între baraj şi terenul de fundaţie, forţe care sunt
direct proporţionale cu greutatea barajului.
 Elementele componente ale unui baraj de greutate
Secţionarea unui baraj de greutate cu un plan vertical, în
zona de înălţime maximă, permite reliefarea profilului
barajului în secţiunea maestră.
 Rosturile barajelor de greutate

Rosturile transversale sau de dilataţie, fragmentează barajul în

ploturi pe toată înălţimea acestuia. Ele au ca scop permiterea
variațiilor de volum ale blocurilor de beton adiacente și tasarea
inegală a fundației.
• Rosturile de fundaţie: suprafeţele de contact ale
barajului de beton cu roca de fundaţie sănătoasă. Pentru
o stabilitate la alunecare cât mai bună, această
suprafaţă se tratează (pentru înlăturarea stratului de
oxizi format la suprafața rocii datorită contatulului cu
aerul) prin spălarea cu jet de apă sub presiune şi
uscarea cu jet de aer. Fundaţia barajelor poate prezenta
înclinări spre amonte şi adâncituri în secţiune
transversală, cu valori cuprinse între 1:20 până la 1:10,
sub forma unor pinteni şi redane.
•Rosturile de lucru: suprafeţele de separaţie dintre două
lamele de beton turnate în corpul barajului la un anumit
interval de timp.
 Dimensionarea barajelor de
greutate
• La determinarea înălţimii de calcul a barajului,
notată cu Hc, se admite pentru acesta un profil
triunghiular, cu înclinarea paramentelor 1: l1
(amonte) şi 1:l (aval). Înălţimea Hc este dată de
următoarele relaţiile:
H C = H r + hal + hra + hv + hg , pentru a > 0,85

H C = H r + hdmax + hal + hra + hv + hg , pentru a £ 0,85

• Determinarea profilului barajului implică precizarea
valorilor l şi l1, care dau înclinarea paramentelor.
Stabilitatea unui baraj poate fi periclitată prin alunecare
spre aval pe terenul de fundaţie, prin ridicare datorită
subpresiunilor şi prin răsturnare în jurul piciorului aval.
• În general un baraj stabil la alunecare este stabil şi la
plutire şi la răsturnare. Se admite că piciorul amonte al
barajului nu trebuie să se ridice de pe fundaţie, iar
coeficientul de stabilitate la alunecare trebuie să fie mai
mare sau la limită egal cu un coeficient admisibil.
n
s am
tot = å s iam ³ 0
i =1
• Efortul pe talpa de fundaţie se calculează cu formula
solicitărilor compuse:
N M
s am = ± ±
av A W

în care se admite semnul plus pentru eforturile de compresiune

şi semnul minus pentru cele de tracţiune, N este forţa care
solicită normal secţiunea tălpii de fundaţie, A este aria tălpii
de fundaţie, M este momentul acestei forţe faţă de centrul
tălpii de fundaţie şi W este modulul de rezistenţă al secţiunii.

A = ( λ + λ1 ) × H c
b × h 2 ( λ +λ1 ) × H c2
2

W= =
6 6

Condiţia de stabilitate la alunecare este:

f åN
ks ³ k ad
ks = = k sad
s
åH