Enron - Cei mai "tari din parcare" 

ENRON - The Smartest Guys In The Room

Pe site-ul old.bihoreanul.ro am descoperit un articol deosebit de bun, care face o istorie a
marilor "tunuri " pe care aceşti "săraci patroni" care suferă de dragul nostru şi al democraţiei,
le-au dat cu sânge rece şi "miserupism" maxim, articol pe care îl preluăm şi noi în totalitate.
Binenţeles că se vorbeşte în acest articol despre hoţii prinşi, că vorba aia, "hoţul neprins este
negustor cinstit".
Credem că numărul hoţilor neprinşi este în realitate "fără număr", iar cel menţionat mai jos
nesemnificativ, tendinţa către corupţie fiind inerentă unui sistem putred, orientat către trezirea
şi amplificarea individualismului acerb, a egoului, iar în Romania cel puţin, există senzaţia de
fond conform căreia sistemul te împinge să fii necinstit ca să rezişti, să supravieţuieşti şi astfel
devi şantajabil şi obedient în faţa autorităţilor mafiote.
Din punctul nostru de vedere, unele dintre cele mai mari escrocherii au fost crearea Rezervei
Federale şi această criză financiară din prezent, deasemenea evenimentele din 11 septembrie
2001 (care au determinat intrarea într-un război fără sfârşit, în care anumite companii , de
armament de exemplu, câştigă anual mii de miliarde de dolari) , evenimente care au precipitat
orientarea către o Nouă Ordine Mondială şi către această criză financiară (precursoare a
acestei Noi Ordini Mondiale), atent orchestrată de marii finanţişti internaţionali, criză care
înghite triliarde de euro din banii contribuabililor prostiţi la maxim, escrocherii care menţin
marea parte a omenirii într-o sclavie economico-financiară care în esenţă este spirituală.
Sigur, există numeroase alte înşelătorii pe care nici noi nu le menţionăm acum nici acest
articol, dar e bine să luăm la cunoştinţă şi să ne amintim şi de aceste escrocherii, pe deplin
cunoscute şi acceptate de conştiinţa publică.
Poate că una dintre cauzele generatoare de corupţie este şi structura ierarhică piramidală
lipsită de transparenţă din societatea noastră "democratică", structură inexistentă într-un
organism funcţional, sănătos. Celulele din vârful degetului mic de la picior ştiu instantaneu ce
fac celulele decizionale din creier, celulele din rect ştiu instantaneu ce intenţii au celulele din
măduva şirei spinării. Nu există secretoşenie, nu există o structură piramidală. Nu există
celule superioare şi inferioare, ci specializări diferite şi o împărţire echitabilă a energiei
organismului. Celulele care formează creierul nu sunt superioare şi separate de o celulă din
anus sau de celulele din vezica urinară care se scaldă în pipi. Fără vezică creierul moare. În
esenţă suntem cu toţii una şi, suntem oameni care formăm un organism mai mare numit
OMENIRE (în analogia noastră, suntem în esenţă, celule stem care ne-am specializat şi care
formăm un corp comun) , iar egourile superiorităţii sau inferiorităţii nu-şi au rostul.
În documentarul de ieri, numit "The Take" ni se prezintă şi un alt model de organizare, pe care
unul dintre comentatorii filmului îl consideră anarhism-sindicalist, dând o tentă negativă acestui
curent deoarece , implică dictatura maselor. Dictatura maselor asupra cui? Asupra patronilor corupţi,
secretoşi , ascunşi? Dictatura maselor , a mulţimii, a"prostimii" (conform gândirii elitiste), asupra
finilor şi "superiorilor" intelectuali , marii întreprinzători dornici de bine ai acestei lumi? Binenteles,
ca nu toti patronii sunt rai sau rau intentionati, dar din pacate, sistemul te cam impinge sa te
"descurci", eşti împins să furi, să înşeli, să te porceşti, să devi un nesimţit lipsit de suflet şi închis în
carapacea ta de "superior" de succes. Din păcate, marea majoritate a patronilor, mai ales în mariile
corporaţii sunt nişte "negustroi cinstiţi" neprinşi încă. E cam greu să fii cinstit şi să rezişti în acest
sistem profund bolnav. Nu este imposibil, dar pe aproape ...

"Nu este un semn de sănătate adaptarea la un sistem profund bolnav" - Krishnamurti

Sincer să fim, am prefera să se mai întoarcă roata o perioadă de timp. Să mai fie şi marii majorităţi
bine şi câtorva "jmekeri" să le fie rău (că nu deţin controlul complet, că nu se mai simt zei).
Dintotdeauna a existat o dictatură a bogaţilor, a elitei, a regalităţii, a sângelui albastru, a acestor
"profunzi"şi oculţi asupra populaţiei "de rând" (chiar şi în comunism). Poate e cazul să se mai
schimbe ordinea socială. Indivizii se pot autoguverna. Nu mai avem nevoie de stăpâni, de faraoni, de
regi ... Poate este cazul să se mai dilueze un pic difernţa dintre bogaţi şi săraci, să se redistribuie
prosperitatea mai echitabil în această lume unită. Şi nu ne referim la un comunism imbecil, de faţadă,
în care individul nu contează absolut de loc, decât ca imagine, cum s-a întâmplat de fapt şi se cam
întâmplă şi în prezent în societăţile comuniste, deoarece există un feedback şi o cale de mijloc. Binele
majorităţii este dat şi de binele tuturor indivizilor luaţi separat. Este bine să se evite atât excesele
individualismului dar şi cele ale comunităţii, şi a oricărui tip de sistem social, bunul simţ fiind calea
regală de mijloc ...

"TUNURI" FĂRĂ FRONTIERE

09 Mai 2005

de Gruia Ursu
 Răsunătoarele falimente ale concernelor Enron, WorldCom
sau Parmalat au marcat istoria recentă a economiei mondiale
* Din păcate, milioane de români au fost afectaţi şi ei, în
ultimii ani, de escrocherii financiare care, păstrând
proporţiile, seamănă cu cele de anvergură globală.

Istoria marilor scandaluri financiare ale lumii nu este una scurtă.

Ea începe de pe la 1700, întinzându-se până în zilele noastre, cu
falimente răsunătoare, gen Enron sau Parmalat. Fără vreo tradiţie în acest sens, românii par să
încerce să recupereze un aşa-zis teren pierdut. Cazuri ca FNI, Caritas, SAFI, Bancorex,
Banca Turco-Română şi, mai nou, RAFO au lăsat sute de mii de oameni fără economiile de o
viaţă şi au umplut peste noapte buzunarele largi ale unui grup de profitori.

Great South Sea Bubble

Istoricii economiei mondiale susţin că prima mare escrocherie financiară datează din secolul
al XVIII-lea. Într-un singur deceniu, între 1711 şi 1720, o afacere pusă la cale de Guvernul
Marii Britanii a sărăcit sute de mii de oameni din întreaga lume. Scandalul a intrat în istorie
cu numele de Great South Sea Bubble (Uriaşul balon de săpun al Mării Sudului).
La acea vreme, Anglia era înglodată în datorii după un război cu Spania. Ideea ieşirii din
impas i-a venit primului ministru, lordul Oxford, care a înfiinţat o companie aflată sub
supravegherea statului. Planul era ca din capitalul acesteia, obţinut prin subscripţie publică,
să fie achitate datoriile statului. S-au promis câştiguri fabuloase pe termen scurt, o nadă
ideală pentru englezul de rând. Piesa principală a manipulării a fost anunţul Guvernului că
noua societate va avea exclusivitate pe exploatarea minelor de aur din America de Sud.

Monopol

Parlamentul a oferit exclusivitate noii firme pentru comerţul cu toate porturile şi ţările din
America de Sud. Mai mult, compania a primit dreptul să-şi înfiinţeze armată proprie cu care
să-şi apere drepturile date de către Parlament. Au fost înfiinţate astfel, sub aprobarea şi
oblăduriea statului, un monopol şi o ”piraterie” legale.
În numai doi ani, câştigurile au depăşit orice aşteptări. Lordul Oxford a intrat din nou în
scenă, solicitând directorilor companiei să găsească soluţii pentru acoperirea datoriilor
statului. Aşa au fost aruncate pe piaţă acţiuni de peste 5,5 milioane de lire sterline. De aici a
pornit o adevărată avalanşă. Dornici de câştig rapid, directorii au ridicat artificial preţul
acţiunilor, promiţând dividende mari. S-a ajuns până acolo încât valoarea totală a acţiunilor
era de 5 ori mai mare decât numerarul de care dispunea întreaga Europă!
Dezastrul avea să vină tot pe mâna directorilor de la societatea Marea Sudului. Dorind să
distrugă ”concurenţa”, ei au cerut intervenţia Parlamentului. Astfel, statul a dat o serie de legi
şi restricţii extrem de dure, ce s-au întors împotriva propriei societăţi. Până la urmă, o anchetă
a scos la iveală că directorii sustrăseseră din fondurile companiei peste 12 milioane de lire
sterline (o sumă imensă la acea dată). În poveste au fost implicaţi mai mulţi membri ai
Parlamentului.
 Regele chibriturilor

Secolul care a urmat a purtat amprenta unuia dintre cele mai mari
genii financiare ale istoriei, suedezul Ivar Kreuger (foto, pe
coperta revistei "Time"), supranumit şi "regele chibriturilor". El a
investit tot ce avea în fabricile de chibrituri din ţara de baştină,
iar în scurt timp avea să devină proprietarul lor.
Profitând de primul război mondial, Kreuger a achiziţionat sute
de întreprinderi de profil din Polonia, Germania, Grecia, Japonia,
Franţa, Ecuador sau Peru. A ajuns să monopolizeze 75% din
producţia mondială de chibrituri. Mai mult, a reuşit să-şi
aservească politic şi economic mai multe ţări. Elocvent este
împrumutul de peste 6 milioane de dolari acordat Poloniei, în
octombrie 1925. A urmat Germania, cu un împrumut de peste
125 de milioane de dolari. În schimb, Kreuger cerea concesionarea unor sectoare economice
importante.
Împrumuturile date sau luate nu au fost acoperite niciodată în realitate. Escrocheriile au fost
descoperite după ce Kreuger a făcut un schimb de acţiuni între compania sa, Ericson, şi firma
americană International Telephone and Telegraph. Suedezul ceda 600.000 de acţiuni în
schimbul a 400.000. Valoarea tranzacţiei depăşea 11 milioane de dolari. Americanii au
constatat însă că firma Ericson nu avea nici un ban în cont. De aici a pornit o anchetă ce a
scos la lumină faptul că bilanţurile contabile prezentate de Kreuger erau falsificate. La scurt
timp, suedezul s-a sinucis. În urmă au rămas datorii de aproape un miliard de dolari.

Banca teroriştilor

Cea mai mare fraudă din istorie este, conform specialiştilor, cea pusă la cale prin intermediul
Băncii de Credit şi Comerţ Internaţional (BCCI). Patronată de miliardarul pakistanez Agha
Hassan Abedi, banca şi-a dezvoltat filiale în peste 70 de ţări. În 1982, Abedi a reuşit să
achiziţioneze banca americană First Generals Bankshares.
L-a numit în funcţia de preşedinte pe Clark Clifford (foto), fost secretar al Apărării în SUA şi
eminenţa cenuşie a Casei Albe la acea vreme. Şase ani mai târziu, CIA scotea la iveală faptul
că banca era implicată în operaţiuni de spălare a banilor proveniţi din traficul de droguri al
cartelurilor columbiene. Banca a fost amedată cu 15 milioane de dolari, iar activele ei au fost
cumpărate de emiratul Abu Dhabi.
Activitatea băncii a continuat fără probleme până în 1991, când presa a făcut dezvăluri
senzaţionale. Revista "Time" a scris că CIA a utilizat BCCI mai mult decât ca pe o simplă
bancă de acoperire, agenţii săi colaborând cu "reţeaua neagră" în mai multe operaţiuni”.
În Belgia, "Le Soir" a găsit legături directe între asasinarea fostului viceprim-ministru Andre
Cools şi vânzările de arme către Irak prin aceeaşi bancă. Au fost descoperite conturi secrete
de finanţare a unor grupări teroriste siriene, libiene şi palestiniene. Totul s-a năruit când mai
multe ţări au acuzat banca de manevre frauduloase. Ancheta a dovedit că pierderile depăşeau
10 miliarde de dolari. A urmat falimentul.
 Prăbuşirea Enron

Faliment a dat şi compania energetică Enron, declarat la sfârşitul

anului 2001 şi considerat cel mai mare din istoria Statelor Unite.
Scandalul a luat amploare şi din cauza amiciţiei fostului patron al
Enron, Kenneth Lay, cu George W. Bush. Lay a fost unul dintre
principalii sponsori ai campaniei prezidenţiale a lui Bush din
2000. Totul a început pe 16 octombrie 2001, când Enron a
anunţat că este în stare de faliment. Comisia de supraveghere a
UN FILM-LECŢIE. operaţiunilor de la bursa americană a deschis o anchetă oficială,
Cazul Enron este care a scos la iveală două cauze ale dezastrului economic.
subiectul unui film Prima a fost folosirea unor practici contabile foarte complicate,
documentar lansat luna prin care Enron ascunsese datorii de miliarde de dolari. A doua
trecută, care face săli era legată de firma de consultanţă Arthur Andersen, acuzată atât
pline în SUA şi în de neglijenţă în informarea investitorilor, cât şi de distrugerea
Europa. Intitulat unui număr impresionant de documente.
"Enron: The Smartest Efectele falimentului n-au fost evaluate pe deplin nici până în
Guy in the Room" (Cel ziua de astăzi.
mai deştept tip din
cameră), filmul a Procesele continuă
surprins dedesubturile
celui mai mare faliment La nici câteva luni după falimentul Enron, un alt scandal de
din istoria Americii, proporţii a zguduit lumea afacerilor americane şi mondiale.
lansând o previziune Concernul WorldCom, a doua companie de telecomunicaţii din
sumbră şi înfricoşătoare SUA, care asigura jumătate din traficul mondial pe Internet, a
asupra viitorului anunţat că acumulase datorii de 41 de miliarde de dolari,
corporaţiilor americane. solicitând protecţia legii privind falimentul.
Sunt incluse câteva Plasarea companiei sub protecţia acestei prevederi presupunea că
dialoguri reproduse după grupul va putea continua să opereze în perioada de restructurare.
cele din realitate, care A urmat o anchetă a Securities Exchange Commision (SEC),
şochează prin duritatea arbitrul pieţei americane de capital, care a scos la iveală că
şi lipsa de scrupule cu WorldCom şi-a "deghizat" cheltuielile de operare în investiţii de
care directorii companiei capital pe termen lung, mişcare ce i-a permis să raporteze costuri
mânuiau miliarde de mai mici şi profituri mult mai mari faţă de cele reale.
dolari. În imagini, foştii Consiliul de administraţie al concernului a recunoscut că, în mod
preşedinţi ai Enron Jeff eronat, 3,8 miliarde de dolari fuseseră trecuţi în acte la capitolul
Skilling (foto, pozând în "cheltuieli". Piaţa mondială de IT şi de telecomunicaţii a fost
faţa impunătorului sediu serios zdruncinată de scandal. Procesele legate de WorldCom
al concernului) şi continuă şi astăzi, suma totală a pagubelor depăşind 10 miliarde
Kenneth Lay, prieten şi de dolari!
sponsor al lui G.W. Bush
 Afacerea Parmalat

Cel mai recent faliment răsunător din Europa l-a constituit

prăbuşirea companiei italiene Parmalat. La sfârşitul lui februarie
2003, o emisiune de obligaţiuni Parmalat, în valoare de 300
milioane euro, a eşuat pe piaţa bursieră, din cauza lipsei de
Fabrica Parmalat din transparenţă a grupului emitent. Nu a fost decât un semnal,
localitatea Collechio, apărând pentru prima oară suspiciuni legate de stabilitatea firmei.
lângă Parma. La Lovitura de graţie a venit pe 19 decembrie, când Bank of
momentul falimentului, America a negat că deţine în conturi suma de 4 miliarde euro,
concernul italian avea care ar fi fost depusă de Bonlat, o societate din Insulele Cayman
datorii de circa 8 ori mai controlată de Parmalat. Suma figura în ultimul bilanţ al grupului
mari decât cele pe care le Parmalat şi era certificată printr-un document datat 6 martie
declarase oficial echipa 2003. Documentul a fost catalogat ca “un fals grosolan”, fiind, de
de management fapt, o fotocopie pe care era adăugat antetul BoA (Bank of
America).
Alte falsuri au început să iasă la iveală, cu toate că, înainte de percheziţiile poliţiei italiene,
contabilii grupului primiseră ordin să elimine toate datele din computere. Pentru siguranţă,
câteva computere au fost distruse cu ciocanul. Pe 26 decembrie, Parmalat a fost declarată
oficial în faliment. Rezultatul: peste 100.000 de investitori au fost escrocaţi, în timp ce
împrumuturi de peste 16 miliarde de dolari au rămas neacoperite.
Numărul scandalurilor financiare la nivel mondial este, fireşte, cu mult mai mare. Cele
descrise mai sus impresionează însă prin sumele pierdute şi prin efectele dezastruoase asupra
a milioane de investitori. În mod cert, ele nu se vor opri aici. Economia de piaţă, dincolo de
beneficiile şi posibilităţile de dezvoltare, oferă şi căi ascunse prin care mari concerne,
conduse de o mână de directori sau de un singur geniu financiar, pot da peste cap un întreg
sistem. Din păcate, mai totdeauna, păgubiţi ies tot oamenii de rând.

"Tunuri" antebelice
Unul din cele mai mari scandaluri financiare din România a fost afacerea Strussberg. În
1865, statul român a concesionat concernului prusac cu acelaşi nume porţiuni însemnate din
reţeua de transport feroviar. Presa vremii scria că afacerea a fost făcută cu ajutorul unor
membri importanţi din conducerea statului, România plătind cu 27 de milioane de lei aur mai
mult decât în cazul în care ar fi concesionat altor companii. Între timp, Strussberg a dat
faliment, iar statul român a fost nevoit să răscumpere obligaţiunile emise de concern, ceea ce
a dus la o avalanşă de pierderi pentru economia ţării.
Alte scandaluri în care corupţia şi escrocheria au atins cote inimaginabile sunt cele privind
afacerea Skoda (1933) sau rafinăria Steaua Română. În ambele cazuri, pagubele au atins cote
imense, depăşind, în total, 30 de milioane de lei aur.
 "Portretul robot" al marilor inginerii financiare

Profesorul Paul Ştefănescu, una dintre cele mai cunoscute figuri

ale criminalisticii din România şi un specialist recunoscut în
istoria masoneriei, a făcut, în cartea "Marile scandaluri
financiare", un "portret robot" al marilor escrocherii. Iată câteva
Sute de investitori FNI dintre cele mai importante "semnalmente":
din toată ţara au * Toate se bazează pe dorinţa nemărturisită de înavuţire a
protestat în dese rânduri majorităţii oamenilor;
la Bucureşti, în faţa * Reclama agresivă în mass-media, care promite siguranţa
Guvernului, cerându-şi operaţiunilor (gen "dormi liniştit... veghează la siguranţa ta...");
banii înapoi. Au recurs la * Practicarea corupţiei la toate nivelurile;
manifestări extreme, * Credite bancare care nu mai sunt returnate de solicitanţi;
însă, până acum, nu s-au * Şantajarea, prin coruperea unor oameni politici şi a unor factori
ales cu nimic. În afară de de răspundere influenţi;
certitudinea că afacerea * Apelarea la serviciile unor avocaţi cu renume, scump plătiţi,
FNI a fost una dintre cele care au relaţii în cercurile puterii;
mai mari escrocherii * Utilizarea unor documente de valoare false;
financiare puse la cale în * Numirea în consilii de administraţie a unor persoane cu
România după 1989 influenţă.

Topul devalizarii băncilor din România

1. Bancorex - 2 miliarde de euro
2. Bankcoop - 1,5 miliarde de euro
3. Banca Agricolă - 800 de milioane de euro
4. Banca Internaţională a Religiilor - 70 de milioane de euro
5. "Rostogolirea" BID-BRS - 25 de milioane de euro"

VEDEŢI FILMUL, TRADUS, AICI: