MECANICĂ I, 2020 Constantin Văcărescu

Curs 13: Statica sistemelor de corpuri rigide

Curs 13

GRINZI CU ZĂBRELE

1. Introducere
Definiţie:
Grinzile cu zăbrele sunt sisteme de solide rigide, alcătuite din bare drepte,
articulate între ele la extremităţi în puncte numite noduri, şi care au ca legături cu
mediul exterior, numai articulaţii şi/sau reazeme simple.
Grinzile cu zăbrele sunt structuri inginereşti care au o mare utilizare, deoarece, în
comparaţie cu alte structuri, grinzile cu zăbrele prezintă avantaje certe de execuţie şi montaj,
au greutate proprie redusă şi îndeplinesc cu succes condiţiile de rezistenţă impuse.
Există o mare varietate de tipuri de grinzi cu zăbrele (fig. 13.1 – 13.3). Se poate face o
scurtă clasificare a grinzilor cu zăbrele, în funcţie de următoarele criterii:
• După configuraţia (forma) generală, grinzile cu zăbrele sunt: plane sau spaţiale.
Grinzile cu zăbrele plane au toate barele, S.F.D. şi S.F.Lg., dispuse în acelaşi plan.
• După forma conturului, grinzile cu zăbrele pot fi:
− grinzi cu zăbrele dreptunghiulare (fig. 13.1, a);
− grinzi cu zăbrele triunghiulare (fig. 13.1, b şi c);
− grinzi cu zăbrele trapezoidale (fig. 13.1, d);
− grinzi cu zăbrele lenticulare (fig. 13.1, e);
− grinzi cu zăbrele poligonale (fig. 13.1, f) etc.
• După structura internă (modul de alcătuire) există trei categorii de grinzi cu
zăbrele:
− grinzi cu zăbrele simple (fig. 13.1);
− grinzi cu zăbrele compuse (fig. 13.2);
− grinzi cu zăbrele complexe (fig. 13.3).
Grinzile cu zăbrele simple sunt sistemele de corpuri obţinute prin alăturare de
triunghiuri formate din bare, având noduri (articulaţii) în toate punctele de intersecţie ale
barelor.
Grinzile cu zăbrele compuse se obţin prin suprapunerea sau combinaţia mai multor
grinzi cu zăbrele simple.
Grinzile cu zăbrele complexe, spre deosebire de cele simple, au în alcătuirea lor şi
bare care nu formează noduri (articulaţii) în toate punctele de intersecţie ale acestora, ci trec
pur şi simplu unele pe lângă altele; de regulă în nodurile grinzilor cu zăbrele complexe,
concură minimum trei bare.
• După numărul de necunoscute introduse de legăturile sistemului sau gradul de

Pagina 1 din 11
MECANICĂ I, 2020 Constantin Văcărescu
Curs 13: Statica sistemelor de corpuri rigide

nedeterminare statică a reacţiunilor, se disting:

− grinzi cu zăbrele static determinate (numărul ecuaţiilor scalare independente de
echilibru static este egal cu numărul necunoscutelor scalare introduse de legături,
N .Ec. = N .Nec. );
− grinzi cu zăbrele static nedeterminate ( Ec. < Nec. ).

F1 F2 F3 6
2 3 4 5 6 F5
4 8
2 10

1 7 1 12
10 9 8 3 5 7 9 11
F4

a b

F6 F8

F7

F9

c d

F10 F12 F13

F11

e f

Fig. 13.1

În acest curs, vom studia numai grinzile cu zăbrele plane, simple, static determinate
(fig. 13.1).

2. Elementele specifice ale unei grinzi cu zăbrele

O grindă cu zăbrele are în componenţă două tipuri de elemente: noduri şi bare.
Nodurile sunt punctele din extremităţile barelor şi se notează cu cifre arabe (vezi
figurile 13.1, a şi b unde structurile au 10 şi respectiv 12 noduri).

Pagina 2 din 11
MECANICĂ I, 2020 Constantin Văcărescu
Curs 13: Statica sistemelor de corpuri rigide

Barele sunt elementele (corpurile rigide) care leagă două noduri.

Totalitatea barelor care definesc conturul (mărginesc structura) grinzii cu zăbrele la
partea superioară, formează talpa superioară (S).
Toate barele care mărginesc grinda cu zăbrele la partea inferioară alcătuiesc talpa
inferioară (I).
Barele care leagă (solidarizează) tălpile între ele se numesc zăbrele. Zăbrelele sunt
compuse din: montanţi (M), barele verticale şi diagonale (D), barele înclinate. Suprafaţa
delimitată de doi montanţi succesivi şi tălpile superioară şi inferioară se numeşte panou.
Grinda cu zăbrele din figura 13.1, a, are talpa superioară formată din 4 bare:2-3, 3-4,
4-5 şi 5-6. Talpa inferioară conţine, în mod întâmplător, tot 4 bare: 1-10, 10-9, 9-8 şi 8-7.
Bara 3-10 este un montant, bara 4-10 este o diagonală, suprafaţa definită de nodurile 3-4-9-
10 este un panou etc.

3. Ipoteze simplificatoare
În vederea simplificării calculelor statice ale grinzilor cu zăbrele (studiului stării de
echilibru static), se adoptă o serie de ipoteze simplificatoare, în urma cărora se obţin
rezultate aproximative în raport cu structura reală, dar care sunt considerate ca fiind valabile
şi acoperitoare. Aceste ipotezele simplificatoare, se ȋncearcă să se respecte şi ȋn realitate, la
execuţia grinzilor cu zăbrele.
Ipotezele simplificatoare pentru grinzile cu zăbrele sunt următoarele:
1) Barele grinzilor cu zăbrele sunt drepte şi au secţiunea neglijabilă în raport cu
lungimea.
2) Barele grinzilor cu zăbrele sunt perfect axate în noduri, adică axele geometrice ale
barelor sunt concurente în acel punct.
3) Nodurile grinzilor cu zăbrele sunt articulaţii ideale (fără frecare).
4) Încărcările exterioare ale grinzilor cu zăbrele sunt exclusiv forţe concentrate şi se
aplică numai în noduri.
5) Greutăţile proprii ale barelor grinzilor cu zăbrele sunt neglijabile în raport cu
încărcările. Dacă greutăţile barelor nu se pot neglija, atunci ele se vor considera ca forţe
concentrate acţionând în noduri. De exemplu, pentru o bară, greutatea ei se va diviza în
două forţe egale care acţionează fiecare în câte unul dintre nodurile de la capetele barei.
6) Legăturile grinzilor cu zăbrele cu mediul exterior sunt aplicate doar în noduri.
Ţinând cont de ipotezele simplificatoare enunţate, dacă considerăm o bară i-j a unei
grinzi cu zăbrele plane, care se află în stare de echilibru static, ea este acţionată numai în
nodurile extreme de două forţe Ri şi respectiv R j , care reprezintă rezultantele S.F.D. şi
S.F.Lg. din nodurile „i” şi respetiv „j” (fig. 13.2, a). Fiecare rezultantă se descompune în câte
două componente, una N , pe direcţia axei barei ( ∆ ij ) şi alta T , pe direcţia normală la bară
(fig. 13.2, b). Sistemul de ecuaţii scalare de echilibru pentru bara i-j are forma:

Pagina 3 din 11
MECANICĂ I, 2020 Constantin Văcărescu
Curs 13: Statica sistemelor de corpuri rigide

Tj
R j =  Fj
Nj
Ti
Ri =  Fi
j j
↔
lij lij
i Ni i

a b

Fig. 13.2

 ∆ ij = 0 → − N ij + N ji = 0 → N i = N j = N ij

 (M i )i = 0 → T j ⋅ lij = 0 → T j = 0

 (M i ) j = 0 → −Ti ⋅ lij = 0 → Ti = 0

În concluzie, orice bară a unei grinzi cu zăbrele este solicitată numai de forţe de
legătură (reacţiuni) care au direcţia axei barei, sunt constante pe toată lungimea barei şi se
numesc forţe axiale (eforturi axiale sau simplu eforturi). Sub acţiunea acestor forţe, o bară
poate să fie sau întinsă (dacă are tendinţa de a-şi mări lungimea, vezi fig. 13.2, b) sau
comprimată (dacă tinde să-şi scurteze lungimea). Astfel, orice bară a unei grinzi cu zăbrele,
se consideră solicitată de o singură forţă axială N ij , având mărimea şi sensul necunoscute
şi direcţia axei barei.

4. Notaţii şi convenţii de reprezentare a eforturilor

Eforturile din barele grinzii cu zăbrele se notează, de regulă, cu simbolul Ni j , unde
cei doi indici reprezintă numărul nodurilor din extremităţile barelor.
În mod convenţional, pentru fiecare tip de solicitare al barei, există reprezentări
specifice ale eforturilor (forţelor axiale) şi se pot afirma următoarele:
• dacă bara este întinsă (fig. 13.3, a), atunci reacţiunea din bară se numeşte efort de
întindere (tensiune), are sensul astfel încât să „iasă” din bară (să „tragă” de bară) şi este
considerat pozitiv.

N ij N ij bară întinsă N ji N ji
a
i j

N ij N ij bară comprimată N ji N ji
b
i j

Fig. 13.3

Pagina 4 din 11
MECANICĂ I, 2020 Constantin Văcărescu
Curs 13: Statica sistemelor de corpuri rigide

• dacă bara este comprimată (fig. 13.3, b), atunci reacţiunea din bară se numeşte
efort de compresiune, are sensul astfel încât să „intre” în bară şi este considerat negativ.
În calcule, eforturile se reprezintă ȋn nodurile de la capetele barelor, conform
principiului acţiunilor reciproce, astfel:
• eforturile de compresiune (cele cu valori negative) vor „intra” în noduri (vor
„apăsa” nodurile);
• eforturile de întindere (cele cu valori pozitive) vor „ieşi” din noduri (vor „trage”
de noduri);
În figura 13.3, au fost reprezentate sensurile convenţionale ale eforturilor de
întindere (fig. 13.3, a) şi eforturilor de compresiune (fig. 13.3, b), atât în noduri, cât şi pe
barele grinzilor cu zăbrele. Se observă că eforturile se figurează ca perechi, fie în noduri
(varianta pe care o vom utiliza în calculul grinzilor cu zăbrele), fie în capetele barei.

5. N.G.L. pentru o grindă cu zăbrele

Vom determina gradul de mobilitate al unei grinzi cu zăbrele plane static
determinate.
Reamintim că, într-o problemă static determinată există condiţia (condiţia de
determinare statică): N .Ec. = N .Nec. ⇔ N.LEG.S. = N.LEG.S.(IND.)
Pentru a calcula mai uşor N.G.L. , grinda cu zăbrele plană, care de altfel este un
S.S.R., o considerăm ca fiind un sistem de P.M. alcătuit din noduri, conectate între ele prin
legături simple reprezentate de bare. Vom aplica formula structurală cunoscută şi obţinem:
N.G.L. = N.MAX.G.L. − N.LEG.S.(I ND.) = 2n − (b + r ) (13.1)
unde:
n reprezintă numărul de noduri ale grinzii cu zăbrele;
b este numărul de bare ale grinzii cu zăbrele;
r este numărul de legături simple exterioare.
Dacă grindă cu zăbrele plană este static determinată şi fixată cu ajutorul legăturilor,
atunci există relaţia:
N.G.L. = 0 ↔ 2n − (b + r ) = 0 (13.2)
Observăm că 2n = N.MAX.G.L. = N.Ec. (numărul maxim de ecuaţii scalare de
echilibru), iar b + r = N.LEG.S.(IND.) = N.LEG.S = N .Nec. (numărul de necunoscute ale
sistemului de ecuaţii); aşadar, relaţia (13.2), reprezintă totodată şi condiţia de determinare
statică.
Dacă b + r = N .Nec. > 2n = N.Ec. , atunci grinda cu zăbrele plană va fi static
nedeterminată.
O grindă cu zăbrele, ca orice structură de rezistenţă, trebuie să îndeplinească şi
condiţia de invariabilitate geometrică şi fixare în plan.
Condiţia de invariabilitate geometrică presupune ca structura în ansamblu să fie
indeformabilă, adică să aibă o comportare de S.R. Fixarea în plan este asigurată implicit de

Pagina 5 din 11
MECANICĂ I, 2020 Constantin Văcărescu
Curs 13: Statica sistemelor de corpuri rigide

relaţia relaţia (13.2), iar pentru că 2n, reprezintă şi numărul necesar de legături simple
independente pentru a fixa cele n noduri (P.M.), atunci relaţia (13.4) reprezintă de asemenea
şi condiţia de invariabilitate geometrică şi fixare în plan.
Observaţii:
• O grindă cu zăbrele simplă este întotdeauna un S.S.R. indeformabil (invariabil
geometric), deoarece, este realizată prin alăturare de triunghiuri formate din bare, iar
triunghiul este cea mai simplă figură nedeformabilă.
• Pentru o grindă cu zăbrele plană, simplă şi static determinată, cu N.G.L. = 0 ,
numărul de legături simple exterioare este r = 3 .
Imobilizarea (fixarea) grinzii se realizează cu 3 legături simple independente, în două
variante posibile: cu 3 reazeme simple sau cu un reazem simplu şi o articulaţie, ţinând cont
de restricţiile impuse pentru evitarea formelor critice.

6. Metode de studiu al echilibrului static al unei grinzi cu zăbrele

Când ne referim la studiul echilibrului static al grinzilor cu zăbrele, plane, static
determinate, cu N.G.L. = 0 , înseamnă calculul static al eforturilor din bare (reacţiunile
interioare) şi al reacţiunilor exterioare.
Principalele metode analitice de calcul al eforturilor din barele grinzilor cu zăbrele,
sunt:
• metoda izolării nodurilor;
• metoda secţiunilor (Ritter).

6.1 Metoda izolării nodurilor

Metoda izolării nodurilor decurge din metoda echilibrului static al părţilor indivizibile,
în care părţile indivizibile sunt chiar cele „n” noduri ale grinzii cu zăbrele, iar cele „b” bare ale
acesteia sunt considerate legăturile interne ale nodurilor.
Schema de forţe specifică metodei izolării nodurilor, după cum sugerează şi
denumirea metodei, se realizează prin „izolarea” tuturor nodurilor grinzii cu zăbrele. Această
operaţie se efectuează prin suprimarea barelor şi a legăturilor exterioare. În conformitate
cu axioma legăturilor, barele sunt înlocuite cu eforturile corespunzatoare, iar legăturile
exterioare cu reacţiunile exterioare forţe, specifice.
În figura 13.4, a, se consideră o grindă cu zăbrele plană, dreptunghiulară, simplă,
încărcată cu trei forţe. Pentru calculul static al acesteia, utilizând metoda izolării nodurilor,
rezultă schema generală de forţe din figura 13.4, b.
Se observă că, în figura 13.4, b, apar de fapt 10 scheme de forţe, specifice, cunoscute
de la statica P.M., corespunzătoare celor 10 noduri ale grinzii cu zăbrele, considerate puncte
materiale.
Eforturile din bare sunt perechi de forţe axiale, conform figurii 13.4, b, care au fost
reprezentate în noduri, adoptând următoarea convenţie pentru sensul eforturilor: pe
schemele de forţe, toate eforturile necunoscute se consideră iniţial ca fiind eforturi de

Pagina 6 din 11
MECANICĂ I, 2020 Constantin Văcărescu
Curs 13: Statica sistemelor de corpuri rigide

întindere (care „ies” din nod sau care „trag” de nod), adică eforturi pozitive. În acest mod,
sensurile eforturilor sunt nedeterminate, dar nu necunoscute, ele definitivându-se în urma
calculului, în mod similar cu sensurile reacţiunilor.

F17
2 4 6 8 1 F19
0
a
1 9
3 5 7
F18
F17

2 N 24 N 42 4 N 46 N 64 6 N 68 N 86 8 N 8,10 N 10 ,8 10 F19

N 21 N 43 N 87 N 10 ,9
N 41 N 63 N 67 N 89

N12 N14 N 34 N 36 N 56 N 76 N 78 N 98 N 9 ,10

1 7
9
H1 N 13 N 31 3 N 35 N 53 5 N 57 N 75 N 79 N 97
V1 V9
F18
b

Fig. 13.4

În metoda izolării nodurilor, teorema echilibrului static al părţilor indivizibile, se

exprimă matematic prin următoarele ecuaţii:
 m



X i = k =1
Xk = 0
Ri = 0 ⇔  m
, i = 1, K , n (13.3)
Y = Y = 0
 i  k =1
k

unde:
Ri ( X i , Yi ) reprezintă rezultanta sistemului de „m” forţe concurente care
acţionează asupra nodului „i”.
Pentru fiecare nod, se pot exprima 2 ecuaţii scalare independente de echilibru, deci
în total va rezulta un sistem algebric determinat de 2n ecuaţii şi având tot atâtea
necunoscute b + r = 2n , care va oferi soluţia unică pentru toate necunoscutele calculului
static al grinzii cu zăbrele: eforturile din bare şi reacţiunile din legăturile exterioare.
Dacă efectuăm calculul manual şi nu unul automat cu programe specializate, apare

Pagina 7 din 11
MECANICĂ I, 2020 Constantin Văcărescu
Curs 13: Statica sistemelor de corpuri rigide

dezavantajul rezolvării unui sistem algebric care conţine un număr mare de ecuaţii. În
exemplul de faţă sistemul va avea 20 de ecuaţii.
Metoda izolării nodurilor devine avantajoasă şi relativ uşor de aplicat pentru un
calcul manual, dacă se aplică astfel:
• Se determină mai întâi reacţiunile exterioare ale grinzii cu zăbrele.
Calculul reacţiunilor se face prin metoda solidificării: grinda cu zăbrele se consideră
un singur corp (S.R.) iar cele 3 reacţiuni exterioare rezultă din 3 ecuaţii scalare de echilibru,
scrise pe structura în ansamblu.
• Se continuă cu aplicarea metodei izolării nodurilor urmărindu-se să se evite
rezolvarea sistemului algebric general, care conţine un număr mare de ecuaţii, prin
descompunerea sa în subsisteme de ecuaţii şi rezolvarea acestora în mai multe etape.
Se va izola succesiv câte un nod care să conţină maximum 2 bare de efort
necunoscut, astfel încât, în fiecare etapă, cele 2 ecuaţii scalare independente de echilibru,
scrise pentru un nod, să conţină maximum 2 necunoscute. Necunoscutele determinate într-o
etapă precedentă vor deveni cunoscute într-o etapă ulterioară şi astfel rezolvarea este facilă.
Observaţie: Deoarece în prima etapă s-au folosit 3 ecuaţii de echilibru provenite dintr-o altă
metodă (a solidificării), vor apărea la sfârşitul etapei a doua, 3 ecuaţii suplimentare, care
vor fi folosite ca şi ecuaţii de verificare.

6.2. Bare de efort nul

Există situaţii când, în funcţie de modul de dispunere al barelor şi al S.F.D., grinzile cu
zăbrele pot avea bare în care efortul să fie egal cu zero. Astfel de bare sunt cunoscute sub
denumirea de bare de efort nul sau bare inactive.
Prin identificarea barelor de efort nul, se reduce numărul de necunoscute şi astfel se
obţine o simplificare a calculului grinzilor cu zăbrele. Această operaţie se poate aplica
facultativ indiferent de metoda de calcul aleasă.
Cazurile în care apar bare de efort nul în problema plană, sunt:
Cazul 1) Dacă un nod neîncărcat este format din două bare atunci ambele bare sunt

N3 = 0
N1 = 0 N1 = F
N1 ≠ 0 N2 ≠ 0
F
N2 = 0 N2 = 0 N1 = N 2

a b c

Fig.13.5
D
de efort nul (fig. 13.5, a).
Cazul 2) Dacă un nod este format din două bare şi nodul este încărcat cu o forţă

Pagina 8 din 11
MECANICĂ I, 2020 Constantin Văcărescu
Curs 13: Statica sistemelor de corpuri rigide

exterioară pe direcţia uneia dintre bare, atunci cealaltă bară este de efort nul (fig. 13.5, b).
Se observă că bara coliniară cu forţa exterioară, are efortul egal cu mărimea forţei şi
produce acelaşi efect ca şi forţa asupra nodului.
Cazul 3) Dacă un nod neîncărcat este format din trei bare dispuse astfel încât două
bare să fie coliniare (în prelungire), atunci cea de-a treia bară este de efort nul (fig. 13.5, c).
Se observă că eforturile din barele coliniare sunt identice (ambele de întindere sau
ambele de compresiune).
Aceste cazuri se pot demonstra, dacă se exprimă condiţiile de echilibru pentru S.F.
concurente, care acţionează în nodurile respective.
Precizăm că un nod neîncărcat este un nod în care nu acţionează nici un S.F.
exterioare (date sau de legătură).
Observaţie: Barele de efort nul, se pot considera eliminate (suprimate) doar din
punct de vedere al calculului, nu şi din configuraţia reală a grinzii cu zăbrele. Se obişnuieşte
ca barele inactive să se noteaze fie cu două liniuţe paralele (ca în figura 13.5), fie cu cifra
zero, scrise pe bara în cauză.
De exemplu, pentru grinda cu zăbrele din figura 13.4, a, avem următoarele bare de
efort nul:
− N 21 = 0 şi N 24 = 0 , deoarece nodul 2 se încadrează în cazul 1);
− N10,9 = 0 , deoarece nodul 10 corespunde cazului 2);
− N 56 = 0 , deoarece nodul 5 este specific cazului 3).

6.3. Metoda secţiunilor (Metoda Ritter)

Metoda secţiunilor, este fundamentată pe metoda echilibrului părţilor.
O parte a unei grinzi cu zăbrele se obţine prin practicarea unei singure secţiuni,
realizată numai prin barele grinzii cu zăbrele. În urma acestei operaţii, structura este divizată
(împărţită, separată) în două părţi distincte, considerate fiecare rigide (S.R.) ca şi grinda cu
zăbrele în ansamblu.
Metoda secţiunilor se aplică parcurgându-se următoarele etape:
• Se determină mai întâi reacţiunile exterioare ale grinzii cu zăbrele, folosind
metoda solidificării. Etapa este identică cu cea din metoda izolării nodurilor.
• Se aplică ulterior metoda secţiunilor.
Schema de forţe corespunzătoare metodei secţiunilor se realizează în urma
secţionării grinzii cu zăbrele şi alegerii unei părţi dintre cele două părţi distincte rezultate.
Pentru fiecare secţiune practicată, va rezulta o altă schemă de forţe specifică.
Schema de forţe pentru partea grinzii cu zăbrele aleasă pentru calcul, rezultă, în
concordanţă cu axioma legăturilor, prin suprimarea şi înlocuirea barelor secţionate cu
eforturile corespunzatoare şi aplicarea reacţiunilor exterioare (determinate în etapa
precedentă) şi a S.F.D. care aparţin acelei părţi.
Sensurile eforturilor figurate pe schema de forţe, respectă convenţia adoptată în
calculul static al grinzilor cu zăbrele, adică se consideră iniţial că toate eforturile necunoscute
sunt de întindere („ies” din nod).

Pagina 9 din 11
MECANICĂ I, 2020 Constantin Văcărescu
Curs 13: Statica sistemelor de corpuri rigide

Operaţia de secţionare a barelor grinzii cu zăbrele trebuie să respecte următoarele

condiţii:
− secţiunea să fie completă, adică după secţionarea grinzii cu zăbrele să rezulte două
părţi distincte (separate);
− secţiunea să intersecteze maximum 3 bare de efort necunoscut;
− barele de efort necunoscut, pe care secţiunea le intersectează, să nu fie toate
paralele sau toate concurente într-un punct.
Observaţii:
• Dacă condiţiile de mai sus nu sunt îndeplinite, atunci nu este posibilă determinarea
celor 3 eforturi din barele secţionate. Se pot secţiona mai mult de 3 bare cu condiţia ca
celelalte bare să aiba eforturile deja cunoscute.
• Pentru un calcul static complet, folosind metoda secţiunilor, trebuie realizate, în
mod succesiv, mai multe secţiuni judicios amplasate, astfel încât să rezulte eforturile din
toate barele grinzii cu zăbrele.
În figura 13.6, a, am reluat grinda cu zăbrele plană simplă, utilizată ca exemplu la
metoda izolării nodurilor şi au fost făcute, pentru exemplificare, două secţiuni: secţiunea I-I
şi apoi secţiunea II-II.

I II
F17
2 4 6 8 1 F19
0

1 9
3 5 7
F18
I II

a
Secţiunea I-I Secţiunea II-II

F17
F17
2 4 N 46 2 4 6 N 68

N 36 N 67
1 1 N 65
H1 3 N 35 H1 3 N 35
V1 V1

b c

Fig. 13.6

Pagina 10 din 11
MECANICĂ I, 2020 Constantin Văcărescu
Curs 13: Statica sistemelor de corpuri rigide

Exprimarea matematică în cazul metodei secţiunilor, constă în impunerea condiţiilor

de echilibru ale subsistemelor de forţe (SS.F.) care acţionează asupra părţilor alese după
fiecare secţionare, adică torsorii tuturor SS.F., calculaţi în raport cu puncte arbitrare fixe O,
să fie nuli:
 Ri = 0
τ O (SS.F.)i = 0 ⇔  (13.4)
M O i = 0

unde:
Ri şi M O i reprezintă rezultanta şi respectiv momentul rezultant ale
subsistemului de forţe, (SS.F.)i , care aparţine părţii „i” a grinzii cu zăbrele rezultate în
urma efectuării secţiunii i-i.
Aşadar, pentru orice parte a unei grinzi cu zăbrele plane se pot scrie 3 ecuaţii
scalare independente de echilibru, din care se pot calcula maxim 3 eforturi necunoscute.
Pentru simplificarea calculului, se recomandă, să se exprime ecuaţii scalare de
echilibru, care să conţină o singură necunoscută (ecuaţii decuplate sau independente).

Pagina 11 din 11