Ion este un personaj controversat: daca pentru George Călinescu,personajul reprezinta o

brută,o ființă stăpânită de viclenie instinctuală, pentru criticul Eugen Lovinescu, Ion este  o

figură simbolică ,mai mare decât natura.

Personajul este drastic sancționat de către autor, deoarece este vinovat de propria sa

decădere, de moartea Anei și a copilului, de liniștea casei și a colectivității

Statutul initial al celor doua personaje ii aseaza la polii opusi ai ierarhiei sociale. Ana este
fiica celui mai instarit om din sat, pe cand Ion este un taran harnic, dar sarac, insa dornic de a
obtine avere. Astfel pentru Ion instinctul posesiunii este puternic, setea de pamant il
stapaneste. Pe cand Ana ilustreaza cel mai clar tipologia victimei : indragostita de Ion si
traumatizata de un tata dur, lipsita de afectiune materna sau orice fel de comunicare, Ana i
se ofera lui Ion cautand la el afectiunea de care nu a avut parte . „Era singurul om in
ale carui cuvinte tremura, mangaierile ravnite in fundul inimii ei“ „Ea nu
stia nici de planuri, nici de viclesuguri“ Naiva si supusa autoritatii masculine, ea
nu poate fi decat o victima. Faptele savarsite sub imperiul obsesiei de a avea
pamant il arata ca fiind ticalos. Cand Ana, batjocorita si lasata de rasul
satului, e zdrobita in bataie de tatal ei, rosteste cu un „ranjet
rautacios“: „Las’ ca bine i-a facut! Lasa s-o bata zdravan, ca i se
cade !“

Din dorina de a pune mana pe pamant Ion isi duce la bun sfarsit planul de a-l determina pe
Vasile Baciu sa i-o de pe Ana tot odata cu pamanturile, lasand-o insarcinata. Ana, asadar, e
doar un pion, un obiect al razbunarii intre cei doi. Mai tarziu, cand relatia cu sotia se
dovedeste dezastruoasa, izbucneste violent: „Da’ omoara-te dracului, ca poate asa
am sa scap de tine!“ Astfel, Ana este impinsa tot mai mult spre deznadejde catre suicid.
Ea realizeaza ca toate sacrificiile ei au fost in zadar, toate acele lovituri si vorbe au fost
degeaba. In consecinta, se spanzura, iar singurul responsabil pentru fapta ei este insusi Ion.
Daca Ion nici de dragul propriului sau copil, sange din sangele lui nu a fost in stare sa
pastreze o anumita liniste a propriei colibe atunci ce ii mai putem cere? Si sa luam in vedere
faptul ca desi nu este drept fata de Ion sa fie impreuna cu o femeie pe care nu o iubeste, de
ce sa ii provoace atata suferinta? Inca de la inceput ,infatisarea ei il determina pe Ion,  in momentele
de sinceritate,  sa-si zica: „Cat e de slabuta si de uratica!Cum sa-ti fie draga?“ „Uite
pentru cine rabd ocari si sudalmi ! Iar astfel Ion si-a lasat copilul fara mama, si
nu dupa mult timp moare si acesta. Nesuriprinzator Ion coopereaza destul de bine cu
decesele acestea caci nu dureaza mult si se intoarce la unica sa iubire Florica.

In concluzie, nu vad niciun motiv concret pentru care

 

Ana ar fi vinovata in relatia sa cu Ion si doresc sa inchei

cu urmatoarea intrebare: E un motiv naivitatea Anei
care sa justifice faptele lui Ion?

Ca sa dobandeasca pamantul mult ravnit si sa iasa din conditia de

umilinta, Ion desfasoara o intreaga strategie de cucerire a Anei. Din
perspectiva morala, ambele personaje sunt victimele propriului destin,
manipulati de doua dorinte diferite: dorinta lui Ion de a obtine pamant si
dorinta Anei de a obtine afectiune. Asa cum mentioneaza si invatatorul
Herdelea, Ion era „un băiat cumsecade, harnic şi isteţ „. Relatia dintre cei
doi poate fi comparata cu o afacere, astfel incat Ion isi primea
pamanturile, iar Ana avea parte de asa zisa afectiune dorita. Dar
daca Ana isi dorea asa mult sa fie iubita si ascultata, nu ar fi trebuit
sa conteze cine era „alesul” ei. Pana la urma, tatal ei, Vasile Baciu, ii
aranjase un viitor cu George, fiul lui Toma Bulbuc, ce avea
posibilitatea de a-i oferi comfortul necesar, pe cand Ana ce face?
Ana refuza cu orice pret sa se casatoreasca cu acesta deoarece ea
si-l dorea pe Ion. In niciun moment Ana nu s-a simtit obligata sa il
aleaga pe Ion in locul lui George. Inlusiv noptile in care il astepta cu
nerabdare pe Ion sunt dovada naivitatii . Dragostea ei oarba pentru
Ion a condus-o la decaderea acesteia, inclusiv moartea sa. De
asemenea, Ana putea anticipa urmatoarea miscare a lui Ion inca din
scena nuntii. „Fiindca Ana, cu sarcina ei, s-ar fi ostenit prea tare, ii
tinu locul drusca intai, adica Florica.” Iar pe parcurs ii spune „ Numai
tu mi-esti draga in lume, Florica, auzi tu?”

In concluzie, Ana a refuzat sa vada adevarul si in schimb a preferat

sa indure toate nefericirile ce au condus-o la propria moarte. Daca
nu era Ion, putea fi oricine altcineva, Ana insa ramanea aceeasi fata
credula si plina de speranta.