Suntem oare într-un razboi bacteriologic?
Să nu ne temem, deoarece nu răul are ultimul cuvânt,
omul fiind deja răscumpărat prin jertfa Mântuitorului și prin martirii veacului nostru. Regimurile
totalitare au sporit numărul martirilor, contribuind indirect nu la controlul aceste lumi, ci la temelia
unei lumi noi. ,,Nu vă temeți! Eu am biruit lumea!", spune Mântuitorul.
Ajutorul meu, de la Dumnezeu!
Conf. Dr. Elena Gligor
Când ne confruntăm cu o pierdere, să nu ezităm să Îi cerem ajutorul lui Dumnezeu. Când
apar lucruri pe care nu le putem schimba, să Îi cerem curajul de a le accepta. O hotărâre ni se cere
să o luăm în fiecare zi: să ne lepădăm de egoism, să ne luăm crucea şi să Îl urmăm pe Hristos. În
fiecare zi ne concentrăm asupra cuvintelor Lui, nu doar la marile sărbători. Raportarea zilnică la
Cruce este extrem de încurajatoare, deoarece primim putere din biruința Lui. Tocmai de aceea este
bine să ştim că nu vom fi părăsiți de Dumnezeu niciodată. El nu ne va respinge, ci va aştepta
mereu întoarcerea noastră în brațele Sale. Marius Butaciu, student teolog
Biserica noastră Prof. dr. Nicolae Miu
Deși am o vârstă, sunt fericit că Dumnezeu m-a adus în această Sfântă Biserică unde rugăciunea
este mai puternică. Deși se spune că rugăciunea poți s-o rostești în orice loc și indiferent de timp,
eu ,,am trăit” mai profund rugăciunea în biserica noastră când mi-am dat seama că cea mai
puternică rugăciune nu este cea mai lungă, ci una scurtă care pornește din adâncul sufletului meu,
însoțită de lacrimile mele, nu exteriorizate, dar care sunt martorele rugăciunii mele. Rugăciunea
cea mai puternică este spre slava lui Dumnezeu Care ne cunoaște prin fapte, dăruire și în necazuri.
Am învățat că rugăciunea nu trebuie doar citită, ci simțită, spusă din tot sufletul! La orice rugăciune,
în biserică sau acasă, la locul de muncă, în călătorie, orinde ne-am afla, trebuie să avem evlavie,
sinceritate și umilință și să fie pornită din inimă. Pentru aceasta le mulțumesc tuturor preoților
parohiei noastre, începând cu Părintele Nicolae Buda de la care am învățat tot ceea ce am spus.
Despre profeție ca temei al credinței (urmare în nr. următor)
Profețiile în general și profețiile mesianice în special sunt un bun temei pentru întărirea în credință.
Aceste proorocii s-au împlinit la interval de foarte mulți ani. În Noul Testament, avem peste 200 de
texte citate și peste 3000 de aluzii din Vechiul Testament, dintre care cele mai multe se referă la
persoana Mântuitorului. Toate acestea s-au împlinit. Iată câteva exemple: ,,Iată Fecioara va lua în
pântece și va naște Fiu și va chema numele lui Emanuel.”. (Is. 7, 14). ,,Spatele le-am dat spre bătăi
și obrajii mei spre pălmuiri și fața Mea nu am întors-o de la rușinea scuipărilor.” (Is. 50, 6). ,,Toți cei
ce M-au văzut M-au batjocorit, grăit-au cu buzele, clătinat-au capul zicând: nădăjduit-a spre
Domnul, izbăvească-L pe El, mântuiască-L pe El, că-L voiește pe El.” (Ps. 21, 7-8). Vasile Țibre
Recunoștință Marilena Asanică
Preoților care înalță Casă Domnului, ridicând biserici de zid și de suflete, nu le putem mulțumi
niciodată îndeajuns! Pentru grija, timpul și truda pe care le-au așezat din destul la temelia sfintelor
locașuri și totodată la temelia inimilor noastre, unind în jurul lor credincioșii într-o familie mare care
urmează pe păstorul cel bun, așa cum din iubire și jertfă, păstorul urmează Mântuitorului Hristos.
Însemnări din Litughier
Duminică, 5 februarie 2012, I.P.S. Mitropolit Andrei a săvârșit Sf. Liturghie în biserica noastră,
soborul fiind alcătuit din preoții Iustin Tira, vicar admin., Ioan Chirilă, decan, diaconul Claudiu
Grama, Gheorghe Braica, protopop Cluj II, Dorel Man, preot îmbisericit, conf. La Facultatea de
Teologie, Valentin Bochiș, Nicoale Buda. A fost hirotonit un diacon ce va fi preot la Căianu Mare.
Din viata parohiei: 24 iulie-pelerinaj la Măn. Dealu Mare, Ruoaia, Rohia, Cășiel; 9 aug.-Liturghie
arhierească: a slujit P.S. Benedict Bisitrițeanul, înconjurat de un sobor de preoți; 22 aug.-pelerinaj
Măn. Cârțișoara, Sâmbăta de Sus, Cetatea Făgărașului, Măn. Făget; 6 sept - ziua bisericii noastre;
Servicii religioase: Botezuri: Nagy Cataleya, Andrii Raul, Stoica Diana, Dijmărescu Thomas,
Hedeșiu Andrada, Panțiru Darius, Simon-Bodea Maria, Pop Teodora, Gațachiu Roua, Perșa
Gabriel, Gârboan Sorina, Dodea Paula, Ghirca Tudor, Gocan Raul, Oanță Albert, Crișan Thea,
Șuteu Sergiu, Spătar Anastasia, Ursachi Ștefan, Petre Maya, Lovaș-Iancu-Eva, Bâlc Mayra, Muscă
Ana; Cununii: Bucur-Dobrin Paul și Comăniță Mariana, Gocan Rareș și Toma Ioana, Dioszegi
Tibi și Pripon Ioana; Înmormântări: Suciu Dumitru (82 ani), Hirișcău Vasile (62), Bărăian Iuliu
(66), Bacos Cecilia (92), Sicoe Dora (94), Ungur Maria (84), Lorincz Eugenia (87), Teodorescu Ana
(85), Oprea Alexandru (82), Hurducaș Ileana (76), Tripon Ana (92), Tășnadi Clara (88), Șaitiș
Viorica (79), Radu Nicolae (77), Șuteu Mihai (63), Pădurariu Dumitru ((90)
Adresa de internet: http://www.nastereadomnuluicluj.ro Foaie religioasă, distribuită gratuit!
Troiţa
Foaie redactată de Parohia Ortodoxă Română “Naşterea Domnului”, Cluj-Napoca,
Str. Răşinari 1A
Cluj-Napoca, Anul XIII, Nr. 5, Septembrie 2020
,,Intra-voi în casa Ta, închina-mă-voi în Biserica Ta cea sfântă, întru frica Ta, Doamne, povăţuieşte-
mă pentru dreptatea Ta, pentru vrăjmaşii mei, îndreptează înaintea Ta calea mea”.
Parohia „Naşterea Domnului ” - 10 ANI de la sfinţirea Bisericii
Rolul esenţial al Bisericii în viaţa credincioşilor este subliniat de Sfântul Ciprian al
Cartaginei care, prin reformularea unor expresii ale lui Tertulian, afirma: „Cine nu are Biserica de
mamă, nu poate avea pe Dumnezeu de Tată” şi „în afara Bisericii nu există mântuire”. Hramul
Bisericii noastre „Naşterea Domnului” ne aşază deopotrivă sub protecţia Mântuitorului Iisus Hristos
şi desigur sub ocrotirea Maicii Domnului, Născătoarea de Dumnezeu. De câţiva ani încoace,
sărbătoarea hramului a fost dublată de o altă zi importantă pentru comunitatea noastră, ziua
hramului de vară, ţinută în prima Duminică după data de 4 septembrie a fiecărui an. Această dată
marchează momentul sfinţirii demisolului Bisericii noastre de către vrednicul de pomenire Î.P.S.
Bartolomeu Anania în anul 1994, dar ne aduce aminte şi de sfinţirea Bisericii săvârşită de către
P.S. Irineu Pop Bistriţeanul la 5 septembrie 2010. Pentru credincioşii comunităţii noastre acest
moment este unul aniversar, marcând 10 ani de la sfinţirea Bisericii şi 30 de ani de existenţă, dar
este şi un prilej de bilanţ al proiectelor administrative, misionar-filantropice, cultural-educative sau al
celor desfăşurate cu copiii şi tinerii parohiei care, de-a lungul timpului, au făcut şi fac din parohia
noastră o familie mai mare. Această privire retrospectivă ne provoacă la a privi cu credinţă şi
nădejde înspre viitor, unul în care ne propunem să continuăm lucrarea pastoral-misionară şi, de ce
nu, să o intensificăm acolo unde este necesar. La acest ceas aniversar se cuvine să aducem
mulţumiri tuturor credincioşilor din parohia noastră şi tuturor colaboratorilor care au susţinut, au
ajutat şi au contribuit la lucrările şi activităţile de la Biserica noastră. Vă binecuvântăm pe toţi cu
familiile şi casele dumneavoastră, şi Îl rugăm pe Bunul şi Milostivul Dumnezeu să vă dăruiască
sănătate, minte înţeleaptă şi toate cele de folos pentru mântuire! Înscrie, Doamne, în Cartea Vieţii
pe toţi ctitorii, ostenitorii şi binefăcătorii sfântului locaşului acestuia! Pr. Cornel Coprean
Buchet de gânduri la ceas de sărbătoare….
Frânturi de aduceri aminte îmi străfulgeră memoria! Crâmpeie de cronică nescrisă a
începutului mărturisite cu voci puține, de credincioși cu palme aspre și frunți asudate, ce nu au
pregetat sa-și pună jertfelnicia la loc de cinste spre slava lui Dumnezeu, întru zidirea bisericii Sale,
creștini dreptmăritori, ostenitori fără zăbavă în a înălța Casă lui Dumnezeu pe pământ. În dorul lor
nespus de a-și vedea lucrarea crescută ca dintr-o plămadă, când tânguirea domoală a clopotelor își
înălța spre cer chemarea, fără zăbavă, se îndreptau cu mic, cu mare, spre locul binecuvântat, să
pună temelie bisericii ziditoare. Acum, la ceasul vremii, lăcașul primenit în strai de sărbătoare își
așteaptă fiii, risipiți de spaime și îndoieli, să se reunească sub puterea binecuvântată a icoanelor,
cu nădejdea că truda lor nu se va risipi. Căci Sfânta Biserică este acolo unde coexistă credinţa şi
iubirea. Ea ne îndeamnă să construim în sufletele noastre ziduri de iubire, cărămidă cu cărămidă,
să umplem toate golurile, să nu mai simțim niciodată însingurarea, pentru că oriunde trăieşte un
suflet curat, acolo este un altar al dumnezeirii. Geta Plăcintar
La mulți ani binecuvântați!
Mă gândeam la cei 10 ani, la zilele de la început când îmi șopteam rugăciunile printre
schele și pictori, la oamenii de atunci și de acum, la familia din care am ajuns să fac parte, la
lucrurile frumoase pe care le-am făcut împreună, la forma pe care a luat-o sufletul meu în tot acest
timp. Am recitit vechi materiale pe care le-am scris și am regăsit urarea de demult, de după
începuturi, de acum 7 ani. Atunci am zis: „Parohia „Nașterea Domnului” este un colț de lume în
care, prin multă strădanie, se fac multe, se fac toate și se fac bine. Este o biserică ce rămâne în
sufletul fiecărui om ce-i trece pragul [...], un loc în care bunătatea și facerea de bine sporesc, în
care e vorba despre adevăratele valori. Un mic colțișor de Rai, un mic colțișor din sufletele
noastre!” Și azi simt la fel; și azi cred la fel! Și îmi doresc din suflet să se eternizeze asta…La mulți
ani binecuvântați! Andreea Carla Mureșan
O vedere fără ramă
Prima dată când am păşit în această biserică, pe pereţii străjuiţi de un soi de covoare se
căţărau umbrele unei Vecernii patriarhale. Slujba se ţinea la subsol, mirosul era întrucâtva specific
catacombelor. Fireşte, îmi imaginez asta în chip proustian, nu ştiu cum sunt catacombele, dar
mirosul trebuie să fie similar. Icoanele, ici-colo, nu păreau deloc stinghere. La un moment dat,
preotul a ieşit din altar, cântând „Lumină Lină”. Din biserica aproape goală, o persoană, nu i-am
văzut chipul, care până atunci şedea într-un scaun cu rotile, s-a ridicat cumva, cu greu, ajutată de
cel care o însoţea conştiincios, lângă cărucior. A vrut probabil să marcheze momentul când preotul
iese înspre mireni. Aşa cum s-a ridicat ea, aşa s-au închis şi ochii mei umeziţi, iar apoi s-au deschis
pe dinăuntru. De fiecare dată când uit acest fapt, pierzându-mă cu ochii în feerii artificiale, îmi face
bine să-mi aduc aminte: pereţii, subsolul, covoarele, icoanele, glasul, scaunul cu rotile şi ridicarea
aceea chinuită, tremurândă. Au trecut 10 ani de la sfinţirea picturii. Şi au trecut, poate, 20 sau mai
mult de la acea Vecernie aprinsă de slava lui Dumnezeu. Să nădăjduim cu luciditate că vom trece
şi peste astfel de vremuri triste şi că vom fi, poate, din nou liberi. ,,Cred, Doamne, ajută necredinţei
mele”. Adrian Mureşan
Aveam 5 ani când s-a sfințit Sfântul Altar și biserica cea mare
Au trecut 20 de ani de când am fost botezat în această biserică, am crescut și m-am
format în acestă parohie. Îmi amintesc cu bucurie cum bunicul meu mă ridica pe umerii săi puternici
și mă aducea la biserică în fiecare duminică și la toate sărbătorile. În locul poveștilor, el îmi spunea
cum a început construcția bisericii și cât de mult își dorea să o vadă finalizată. Slujbele se țineau la
demisolul bisericii, iar curtea era toată un șantier. Aveam 5 ani când s-a sfințit Sfântul Altar și
biserica cea mare a devenit neîncăpătoare. Părintele Nicolae m-a chemat în fața altarului și mi-a
încredințat toiagul P.S. Irineu Bistrițeanul. Nu voi uita niciodată emoțiile pe care le-am trăit atunci.
Peste puțin timp părintele Nicolae m-a întrebat dacă vreau să intru în altar și să ajut după puterile
mele. Ascultam cu sfințenie sfaturile părintelui. Pregăteam cădelnița și lumânarea și ieșeam în fața
altarului după rânduială. Nu voi uita niciodată ziua în care am îmbrăcat primul stihar, iar pe
doamna care mi l-a dăruit o pomenesc în rugăciunile mele. Am participat la concursul “Lăsați copiii
să vină la mine” și la câteva ediții am fost și premiat. Am urmat apoi Seminarul Teologic.
Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunile și în acest an am terminat și Facultatea de Teologie Ortodoxă.
Pentru toate binecuvântările primite, dau slavă lui Dumnezeu și mulțumesc tuturor preoților care au
avut încredere în mine și m-au susținut. Dragoș Anton
Ne-au învățat zi de zi să creștem în Hristos
Când privesc în urmă, îmi amintesc cu emoție de început, de slujbele de la subsolul
bisericii, de toate împlinirile care au rămas în memoria fiecăruia dintre noi. Au trecut 10 ani și astfel,
Bunul Dumnezeu a lucrat pentru noi în întunericul acestei lumi, în care răul este la el acasă, în
care omul este preocupat de lucruri efemere și mai puțin de sacru, dar există și “lumini” prin care
Bunul Iisus, în milostivirea Sa, le păstrează aprinse pentru noi. Personal, mă bucur de toate
realizările preoților noștri, dar pe care le consider ca fiind ale credinței noastre, ale participării
efective la slujbe, la activitățile desfășurate, fiind convinși că Iubirea lui Iisus va triumfa. Ne-au
învățat zi de zi să creștem în Hristos, au construit un dialog continuu cu noi ca să-L descoperim tot
mai bine pe Iisus. La ceas de sărbătoare pentru Biserica noastră, sunt recunoscătoare pentru
rodnica slujire, dorindu-le părinților noștri ca Biserica să fie ca un far călăuzitor, să rămână cu
adevărat o ,,Lumină” pentru toți care îi trec pragul. Dumnezeu să vă dăruiască putere, să vă
continuaţi misiunea, cu dragoste faţă de semeni. “La mulți și binecuvântați ani!” Maria Cantor
Din ce ai, fă Rai!
Prezența lui Dumnezeu face grădină din orice loc. Tocmai de aceea omul trebuie să
înseteze după Dumnezeu apoi să-l caute cu dor. Cum Îl putem găsi pe Dumnezeu? Sfinții Părinți
ne spun că doar cu luare aminte și mult efort. Moise a postit 40 de zile și doar după această
perioadă L-a întâlnit pe Dumnezeu. Postul și rugăciunea sunt antrenamentul creștinului. Dacă nu
reușim, atunci ne rămâne bucuria de a face rai din ceea ce avem. Mulțumirea sufletească și
credința în Dumnezeu fac din inima noastră o grădină. Cuvântul Euharistie înseamnă Mulțumire.
Teologia nu trebuie povestită, ci trăită. E vremea potrivită să-i mulțumim Domnului pentru toate.
Bunica mea nu a văzut niciodată marea și nu s-a plâns. A făcut rai din ceea ce avea. Și-a făcut
inima o grădină pentru că era mulțumită și de un chip de copil ce-l întâlnea pe drum. Biserica
noastră împlinește 10 ani. Am crescut cu ea și noi. Îmi amintesc fiecare Crăciun când bradul se
întindea până spre altar să ni-l arate pe Pruncul Iisus. Îmi e dor de schela din biserică care
ascundea pictura. Îmi e dor de Părintele Dorel Man care părea desprins din icoane. Vecerniile îmi
amintesc de Părintele Nicolae, care, în lumina serii, deschidea Biblia și rostea cuvântul dătător de
viață. Am cunoscut bucuria copiilor prinși într-o poveste muzicală de Părintele Ciprian. I-am auzit
cântând în sărbători; un cor de îngeri părea să se fi așezat în biserică. Am înțeles seriozitatea
Părintelui Cornel când ne-a depănat Viața Sf. Eufrosin Bucătarul. Câtă bucurie s-a adunat în cei 10
ani! Să facem rai din ceea ce avem și să mulțumim Domnului pentru toate! Prof. Daniela Necula
Miza e viața în Hristos
Acum ceva vreme scriam într-o agendă:,,Cred că mi-am reamintit că miza nu-i nota, salariul
sau reputația... Miza e viața în Hristos și trebuie să trăiesc ca atare. Setează-ți prioritățile. Prima e
Hristos". Și frunzărind prin paginile pe care mi-am așternut gândurile de-a lungul timpului, am aflat
același și același drag de a fi în Hristos reformulat. Dar același. Suntem flori, raze, gâze și iarbă
care, prin vrerea Domnului, s-au întâmplat minunat să FIE. Biserica aceasta continuă să-mi
scrijeleasca în suflet această nevoie, această minune a vieții și drag de a o trăi frumos. Și o face
mereu. Și continuă neîncetat. Cu Har și cu dragoste. Iarăși și iarăși. Întâmplându-se să fiu, trebuie
să trăiesc. Frumos. Prin și cu Hristos. Iar dragii mele Biserici prin care mi se reamintește aceasta
mereu și prin care Dumnezeu lucrează în mod minunat, îi urez mulți ani plini de Har și de slujitori
luminați....Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Teodora Tohănean, 16 ani
Amintiri
Îmi amintesc cu drag slujbele, pelerinajele și activitățile din cadrul parohiei “Nașterea
Domnului”… În sânul acestei biserici te simți ca în compania familiei tale. Ești primit și acceptat cu
prietenie și căldură. Eu, personal, nu am participat la multe pelerinaje organizate de această
parohie, dar din cele în care am mers și din povestirile spuse de bunicii mei, știu că aceste
,,călătorii de suflet” sunt minunate! Îți lasă amintiri plăcute pe care nu le poți uita. Momente
amuzante, triste, fericite și multe altele. Unele din cele mai frumoase amintiri le am din primul
pelerinaj în care am participat împreună cu enoriașii parohiei ,,Nașterea Domnului”. Pe drum, am
cântat, ne-am rugat, am împărtășit povești și ne-am simțit foarte bine! În acel pelerinaj am câștigat
încrederea și prietenia oamenilor minunați din această parohie! Elena Gherman, elevă
Singura noastra speranta si ajutor este tot Dumnezeu Florentina Gageanu
Momentele cele mai frumoase le petrecem în biserică. Poate nu realizăm acest lucru și îl luăm ca și
o normalitate. Avem nevoie de biserică de când venim pe această lume și până plecăm din ea. Ea
ne însoțește în cele mai importante etape ale vieții noastre, la bucurie și la tristețe. În ea ne
regăsim duminicile și în sărbători, ca și la cina din familie, unde ne bucură momentul de a fi cu cei
dragi și nu ne putem imagina viața fără prezența ei. Sunt cazuri când o vizităm mai des în
necazuri, când ne simțim singuri, când toți ceilalți ne întorc spatele și înțelegem că singura noastră
nădejde este tot Dumnezeu. Uneori după ce primim ajutorul cerut, uităm să aducem mulțumiri, și la
fel când în viața noastră este bunăstare, uităm să mergem la biserică așa de des. Dar biserica, ca
și casa părintească, este singurul loc care mereu ne va primi cu brațele deschise, ea ne va face să
ne simțim ACASĂ oriunde am fi în lumea aceasta, chiar dacă suntem fii risipitori și o uităm o vreme!
Nu vă temeți!
,,Nu vă temeți!” le spune Domnul Iisus femeilor dupa Înviere. În aceste vremuri tulburi, are
nevoie de îmbărbătare lumea întreagă, iar în conștiința oamenilor trebuie sa renască certitudinea,
că există Cineva care conduce destinul acestei lumi, că acel Cineva este Iubire. O Iubire întrupată
ca Om, o Iubire umilită de om și răstignită, dar Înviată într-o magnifică Victorie... Acum, în această
pandemie, trecem ca niciodată printr-o perioadă de mare încercare. O simțim cu toții, iar frica a
devenit prezentă în viața tuturor. Să nu ne fie teamă, deoarece avem aliați incontestabili: credința
în Dumnezeu, iubirea, sprijinul familiei... Opusul fricii din aceste zile, frica de Domnul cel iubitor este
cu totul altceva, este o frică creativă, ea generând oameni adevărați cărora viitorul lumii le va
aparține. Credem că răul actual trebuie învins printr-o acțiune coordonată, concretă și energică a
tuturor celor implicați în cercetare și sănătate publică. Să nu uităm însă că orice societate bazată
pe sisteme filozofice în care Dumnezeu nu este prezent are potențial distructiv sau autodistructiv.