Laborator Chimie 2 - Facultatea de Biotehnologii – 12. 10.

2020
TIPURI DE REACTII CHIMICE - Reactii de precipitare + Reactii protolitice

Notiuni generale
Reactia chimica implica existenta a doua categorii de parteneri: reactantii si produsii
de reactie. Reactiile chimice pot fi procese reversibile, adica in anumite conditii reactantii se
transforma in produsi, iar in conditii diferite produsii reactioneaza regenerand reactantii.
In general, pentru ca o reactie chimica sa se produca, este necesar ca o serie de
legaturi dintre particule sa se rupa, iar altele sa se formeze. Conform teoriei cinetico-
moleculare, particulele constituente ale materiei sunt intr-o continua miscare avand energii
diferite. Conform teoriei complexului activat, pentru a avea loc o reactie chimica, particulele
reactante trebuie sa se ciocneasca, dar nu toate ciocnirile sunt eficace, ci numai acelea care
satisfac conditia geometrica si cea energetica.
Daca energia particulelor care se ciocnesc depaseste o anumita valoare E – denumita
energie de activare – reactia se produce, iar particulele care satisfac aceasta conditie sunt
activate. Prin ciocnirea dintre acestea se formeaza o asociatie temporara bogata in energie,
denumita complex activat.
Dupa natura chimica a particulelor reactante, procesele chimice se pot considera
impartite in doua mari categorii:
● reactii ionice;
● reactii de oxido-reducere (redox).
Reactii ionice
Reactiile ionice sunt procese chimice care au loc intre ioni . Ionii pot fi formati din
unul sau mai multe elemente. Sunt particule de substanta incarcate cu sarcina electrica
pozitiva sau negativa :
- cationii – sunt ioni cu sarcina electrica pozitiva ;
- anionii – sunt ioni cu sarcina electrica negativa.
Reactiile ionice se pot clasifica in functie de modul in care se desfasoara si dupa
natura produsilor rezultati, astfel:
a) reactii de precipitare;
b) reactii cu formare de combinatii complexe;
c) reactii protolitice (reactii cu transfer de protoni):
- reactii de neutralizare;
 - reactii de deplasare a unui acid din sarea sa de catre un alt acid;
- reactii de hidroliza.
A) Reactii de precipitare
Precipitarea este procesul prin care dintr-o solutie, in urma unei reactii se separa un
compus, complet sau partial insolubil, sub forma de cristale, pulbere, fulgi.
Reactiile de precipitare sunt reactii cu formare de compusi greu solubili, care se depun
sub forma de sedimente, fiind nedisociate ionic. Compusul care se depune se numeste
precipitat, iar faza lichida ramasa se numeste supernatant. In cazul acestor procese chimice
unul dintre participantii la reactie iese din sistemul omogen initial. Reactiile de precipitare
sunt ireversibile.
Exemple de reactii de precipitare:
1) NaCl + AgNO3 → AgCl↓ + NaNO3
Luand in considerare valentele elementelor si faptul ca precipitatul este un compus
nedisociat ionic, ecuatiei chimica de mai sus se scrie ionic astfel:
(Na+ + Cl-) + (Ag+ + NO3-) → AgCl↓ + (Na+ + NO3-)
Se observa ca ionii de sodiu si ionii azotat se regasesc neschimbati in mediul de reactie
si dupa aparitia precipitatului de clorura de argint. Prin urmare, reactia ionica care a avut loc
in mod real este redata de ecuatia chimica:
Cl- + Ag+ → AgCl↓

2) Pb(CH3COO)2 + 2KI → PbI2↓ + 2CH3COOK

(Pb2+ + 2CH3COO-) + 2(K+ + I-) → PbI2↓ + 2(CH3COO- + K+)
Ecuatia chimica a procesului ionic real este:
Pb2+ + 2I- → PbI2↓

3) CuSO4 + 2NaOH → Cu(OH)2↓ + Na2SO4

(Cu2+ + SO42-) + 2(Na+ + HO-) → Cu(OH)2↓ + (2Na+ + SO42-)
Ecuatia chimica a procesului ionic real este:
Cu2+ + 2HO- → Cu(OH)2↓
Reactia de precipitare poate avea loc nu numai din solutii propriu-zise, ci si din solutii
coloidale. Unii coloizi precipita (coaguleaza) sub influenta incalzirii, proces ce apare, de
exemplu, la incalzirea albuminelor (albusului de ou), pe cand altii pot coagula sub influenta
sarurilor. In acest fel se separa sapunul de restul alcoolilor, alcaliilor si de glicerina, prin
adaugarea de clorura de sodiu (sarea de bucatarie). Clorura de sodiu fiind perfect solubila in
apa, mareste diferenta de densitate dintre cele doua faze, separarea facandu-se mai usor.
B) Reactii protolitice
Conform Teoriei protolitice a acizilor si bazelor elaborata de Brőnsted si Lowry, se
numeste acid o substanta care are tendinta de a ceda un proton. Analog, se defineste ca baza o
substanta care are tendinta de a accepta un proton. Cele doua specii, acidul si baza, cedeaza
respectiv accepta proton in tendinta neutralizarii. Dupa cedarea protonului, acidul se
transforma in baza sa conjugata. Dupa acceptarea protonului, baza genereaza acidul sau
conjugat. Un acid nu poate ceda protoni decat unei baze.
HA + B ↔ A- + HB+
unde: HA - acid; A- - baza conjugata a acidului HA;
B - baza; HB+ - acidul conjugat al bazei B.
O astfel de reactie chimica in care apa functioneaza ca solvent pentru un acid sau o
baza, se numeste reactie de ionizare a acidului respectiv bazei in solutie apoasa.

Ionizarea acizilor in solutie apoasa

Acizii se clasifica, in functie de numarul protonilor din molecula in : monoprotici si
poliprotici ( cu un proton si cu mai multi protoni).
Acizii monoprotici ionizeaza intr-o singura etapa, anionul rezultat reprezentand baza
conjugata a acidului. Exemple de acizi monoprotici: HCl, HBr, HNO3, CH3COOH.
Exemplificam pe cazul unui acid monoprotic ( HCl ) care ionizeaza in solutie apoasa:
HCl + H2O ↔ Cl- + H3O+
acid baza conjugata
Acizii poliprotici ionizeaza in etape succesive, fiecare etapa corespunzand ionizarii
unui singur proton si fiind caracterizata de o anumita constanta de ionizare. Exemple de acizi
poliprotici : H2SO4, H2CO3, H2S, H2C2O4, H3PO4.
Exemplificam pe cazul unui acid diprotic care ionizeaza in solutie apoasa:
H2SO4 + H2O ↔ HSO4- + H3O+
acid baza conjugata
HSO4- + H2O ↔ SO42- + H3O+
acid baza conjugata
Anionul sulfat acid prezinta caracter amfoter, adica se comporta ca acid in mediu bazic
si ca baza in mediu acid. In mediu acid accepta protonul formand acidul sulfuric; se comporta
ca o baza. In mediu bazic, cedeaza protonul pe care il mai are si formeaza anion sulfat neutru;
se comporta ca un acid.
H2SO4 ← H+ + HSO4-
HSO4- - H+ → SO42-

Ionizarea bazelor in solutie apoasa

Bazele sunt substante compuse in a caror compozitie intra un atom de metal si un
numar de grupari hidroxil, egal cu valenta metalului. Reactia de ionizare a unei baze in solutie
apoasa este:
H2O + B ↔ HO- + HB+
Se vor considera si vor ioniza in solutie apoasa doar hidroxizii alcalini, deoarece doar
aceasta categorie este solubila in apa. Toti hidroxizii metalelor alcalino - pamantoase,
pamantoase si tranzitionale sunt compusi greu solubili (precipitate in mediu apos) si ionizeaza
in foarte mica masura.

Notiunile de pH, pOH

Semnificatia si masurarea pH-ului ocupa un loc important in numeroase domenii
practice si stiintifice: in analiza chimica, in controlul si reglarea proceselor biochimice si
biotehnologice, in studierea echilibrelor chimice. Fiecare este familiarizat cu termenul de
valoare a pH-ului de la ploile acide sau de la balanta pH-ului din cosmetice. Pentru experti,
valoarea pH-ului reprezinta una dintre cele mai importante valori ce caracterizeaza calitatea
unui fluid. Comportarea chimica a fluidului este determinata de natura sa acida, neutra sau
alcalina.
Cateva exemple: raurile sau lacurile care sunt prea acide nu sunt propice vietii animale
sau vegetale; apa potabila care este prea acida este nesanatoasa si totodata corodeaza tevile de
transport ale apei; si, in sfarsit, valoarea pH-ului este un factor decisiv pentru o mare varietate
de procese biotehnologice, de la obtinerea plasticului pana la desulfurizarea gazului.
Exprimarea matematica, adica evaluarea cantitativa a caracterului acid, neutru sau
bazic al unei solutii se face prin intermediul notiunilor de pH respectiv pOH.
Notiunea de pH a fost introdusa de Sorensen in anul 1909 sub denumirea de exponent
de hidrogen. pH-ul unei solutii se defineste ca logaritm zecimal negativ al concentratiei
molare a ionilor de hidroniu, dupa Sorensen:
pH = - lg [H3O+]
Notiunea de pOH se defineste analog cu cea de pH:
 pOH = - lg [HO-]
Notiunile de pH si pOH se completeaza una pe alta. Acest fapt se demonstreaza daca
luam in considerare expresia produsului ionic al apei la 25oC:
[H3O+] [HO-] = 10-14 / x – lg →
- lg ([H3O+] [HO-]) = - lg 10-14
- lg [H3O+] - lg [HO-] = 14
- lg [H3O+] + (-lg [HO-]) = 14 →
pH + pOH = 14 ( la t = 25 oC )
- pentru mediu neutru, apa pura: pH = pOH = 7 ( la t = 25 oC )
[H3O+] 100 10-1 …………........10-7 ………………....10-14
pH 0 1 ……….……… 7 …………………. 14
[HO-] 10-14 10-13 …………10-7 …………………100
pOH 14 13 ………..….7 …….…….……..0
domeniu: acid neutru bazic
([H3O+] > [HO-]) [H3O+] = [HO-] ([H3O+] < [HO-])
Valoarea pH-ului se evalueaza cu ajutorul indicatorilor acido - bazici. Acestia sunt
substante chimice organice care isi schimba culoarea si structura chimica in functie de
caracterul acid sau bazic al mediului de reactie. Sunt ilustrate in continuare cateva exemple
dintre cei mai uzuali indicatori de pH:
Indicator Mediu acid Mediu bazic
(pH < 7) (pH > 7)
-----------------------------------------------------------------------------------
fenolftaleina incolor rosu carmin
metilorange rosu galben
turnesol rosu albastru
Pentru stabilirea cu exactitate a valorilor pH-ului se utilizeaza hartiile indicatoare de
pH ce reprezinta amestecuri de indicatori care sunt mult mai selective in raport cu variatiile de
pH ale mediului de reactie. De asemenea, pH-ul unei solutii se poate masura cu ajutorul pH-
metrelor electronice.
Pentru determinarea experimentala a pH-ului se tine cont de faptul ca: solutii ale unor
substante puse in contact cu aceeasi cantitate de indicator, daca dau aceeasi culoare inseamna
ca au acelasi pH.