ÎNGRIJIRI ACORDATE NOU- NĂSCUTULUI ŞI COPILULUI

DEZVOLTAREA PSIHOMOTORIE

PRIMA LUNĂ

Fizic – întoarce capul de pe o parte pe alta ; pus în DV , reuşeşte să ridice capul pentru puţin timp ;
flectează degetele în pumn

Psihic - este atent la vorbe şi la zgomote, simte,vede clar de la la 20 cm( îl atrag obiectele în alb şi
negru), studiază feţele, studiază mişcările celor din jur, începe să recunoască membrii familiei,
emite sunete, plânge

Îi place - să fie ţinut în braţe, să fie schimbat, să facă baie ; apreciază contactul cu pielea mamei,
mângâierile şi suptul.
2 LUNI

Fizic – ridică capul când este culcat pe burtă, de la câteva secunde – 1 minut; muşchii cefei încep să
se dezvolte dar încă trebuie sprijinit în poziţia verticală; mânuţele se deschid şi se strâng în jurul
unui obiect pe care îl atinge.

Psihic - răspunde la surâsuri şi reacţionează la vocile familiare; îşi descoperă mâinile şi poate
urmări cu ochii un obiect în mişcare (îi plac obiectele viu colorate)

Stimulare – aşezare pe burtă ; oferire de obiecte în mână; vorbiţi-i, dezmierdaţi-l

3 LUNI

Fizic – menţine capul ridicat 3-4 minute, sprijinindu-se pe antebraţe ; în poziţie verticală îşi menţine
capul drept 3-4 minute;

 ochii lui urmăresc cu atenţie obiectele care îi sunt prezentate;

 prinde obiectele cu mâna ; ultimele 2 degete flectate în palmă.

Psihic - gângureşte, face vocalize ; îi place să fie dezmierdat.

4 LUNI

Fizic –se întoarce pe o parte;

se joacă cu mâinile;

prinde jucăriile.

Psihic - apar primele hohote de râs;

descoperă că obiectele sunt diferite la atingere: moi, dure, rugoase, netede... ;

Îi place să agite obiectele care se găsesc în faţa lui (de exemplu, pe o etajeră), să-şi prindă
picioarele, să-şi observe anturajul, să “dialogheze”, să sugă, să fie dezmierdat.
Se stimulează râsul şi se urmăreşte mimica.

5 LUNI

Fizic –stă în poziţie şezând între perne / îşi menţine coloana în această poziţie cu mâinile câtva
timp ; susţinut de axile, îşi va fixa MI pe plante pe un plan dur un anumit timp ; flectează şi
deflectează activ ultimele 2 degete

Psihic - distinge figurile familiare şi necunoscute; surâde văzându-şi imaginea în oglindă ; îi place să
apuce obiectele de pe etajeră, să muşte şi să mânuiască obiectele din cauciuc; să observe
ambientul ; pronunţă grupuri de sunete ; reacţionează la stimulare prin joc.

6 LUNI

Fizic – culcat pe burtă, bebeluşul se ridică, preţ de cateva momente, întinzându-şi braţele pentru a
se sprijini pe ele ; în poziţie şezând, coloana vertebrală se menţine un anumit timp; ridică singur
jucăriile din jur ; apucă cu plăcere obiectele mici cu mâna între degete şi palmă şi dă drumul unuia
pentru a-l apuca pe altul.

Psihic - integrare în mediul familial şi reacţia la vederea chipurilor cunoscute ; articulează silabe
izolate ; îşi exprimă clar voinţa ; se opune când îi luaţi un obiect şi vă împinge când îi ştergeţi gura.

7 LUNI

Fizic –se ridică singur în şezut din decubit dorsal ; prinde obiectele mici între degetele 2,3 şi palmă
(apar primii dinţi)

Psihic - caută jucăria pierdută ; începe să pronunţe silabe: ba...ba, mumm...mumm, ma...ma,
pa...pa ; se ataşează de o jucărie de pluş, care îl ajută să uite momentele de absenţă ale mamei
sale. Îi place să apuce, să roadă obiectele, să observe...
8 LUNI

Fizic –susţinut de axilă – tendinţă de a face paşi, să salte; mers „de-a buşilea” ; prinde obiectele
mici cu mai multă siguranţă folosind primele trei degete ; îşi lărgeşte câmpul de observaţie cu
premergătorul.

Psihic - interes pentru joc şi jucării ; identifică obiectul pronunţat – îl arată cu mâna = înţelege
semnificaţia cuvântului ; se amuză să lase obiectele din mână pentru a le face sa cadă. Îi este
teamă de feţele necunoscute.

9 LUNI

Fizic –sugarul sprijinit merge cu uşurinţă ; apucă obiectele cu vârful primelor trei degete ; se
deplasează în patru labe, stă în picioare ţinându-se de ţarc şi se aşează singur. Se repede prin casă
cu ajutorul premergatorului.

Psihic - imită şi participă la joc cu plăcere ; pronunţă una - două cuvinte bisilabice ; începe să
înţeleagă anumite cuvinte: numele său, numele părinţilor, “ţine", "prinde"... Îi place să fie admirat
şi poate să plângă atunci când îl certaţi.

10 LUNI

Fizic – în ţarc: se ridică din şezând în picioare, se mişcă pe marginea ţarcului ; prinde jucării, cuburi
şi le lasă jos ; pentru a evita să i se spună în permanenţă "nu" (ceea ce i-ar omorî curiozitatea),
părintele va fi sfătuit să-I asigure o securitate a casei (să îndepărteze toate obiectele periculoase).

Psihic – capătă deprinderi igienice; începe să aibă relaţii cu alţi copii;

 repetă şi reţine cuvintele simple: nas, gură, ochi, etc.

 asistenta instruieşte copilul pentru evitarea obiceiurilor negative

11 LUNI

Fizic – copilul merge susţinut de o mână ; prinde un fir de aţă cu două degete – stimulare

Psihic - copilul răspunde la unele solicitări: înapoierea jucăriei

 înţelege şi execută acţiuni precum: „vino la mine”, „deschide guriţa” etc.

 face "pa" cu mana; imită persoanele din jur.

 Îi place să privească cu părinţii albumul de familie, cărţile. Îi place să întindă un obiect (de
exemplu tetina).

 Vrea să asculte telefonul. Îi place să se joace de-a prinselea şi să lase să cadă obiectele.

12 LUNI

Fizic – mers cu uşurinţă cu sprijin uşor sau fără

 se apleacă din poziţie verticală să apuce jucăria

 îşi perfecţionează mişcările generale şi de fineţe

Psihic - recunoaşte obiectele cunoscute, unele porţiuni ale corpului

 deprinderi de autoservire şi educaţie

 progrese în exprimare

 ! se urmăresc toate cuvintele pronunţate de copil

15 LUNI (1 an si 3 luni)

Fizic – siguranţă în mers, urcarea treptelor cu ajutorul palmelor

 prinde linguriţa şi încearcă să mănânce singur; introduce cuburile în cutie.

Psihic - cooperează atunci când trebuie să se îmbrace; îi plac hainele;

  reproduce 8-10 cuvinte cunoscute; arată cu mâna ce doreşte .

18 LUNI (1 an si jumatate)

Fizic – urcă treptele sprijinit de o mânuţă; aleargă cu genunchii neflectaţi;

 răsfoieşte o carte câte trei patru pagini o dată;

Psihic - manifestă plăcere şi solicitudine la micile acţiuni care i se cer: „te rog adu-mi căniţa de pe
masă”; participă la jocuri în colectiv ; apar şi accese de furie atunci când nu poate face ceva de unul
singur;

 foloseşte verbul în propoziţii simple.

24 LUNI (2 ani)

 Fizic – urcă scările alternând picioarele, se apleacă şi revine fără să cadă, prinde mingea şi o
aruncă înapoi ; poate deschide singur uşile;

 fixează formele în incastru (joc cu piese ce trebuiesc inserate)

Psihic - reflexe formate – solicită oliţa

 foloseşte pronumele „ mie, ţie, al meu” – în propoziţii de 3-4 cuvinte

 Este în stare să povestească mici istorioare, iar vocabularul lui cuprinde până la 300 de
cuvinte ; întelege toate gesturile cotidiene.
Pune multe întrebări... şi aşteaptă raspuns la ele!

30 LUNI (2 ani si jumatate)

Fizic – aleargă şi se opreşte la comandă, sare pe loc, pe ambele picioare;

 ţine creionul corect în mână, desenează; poate reconstitui din bucăţi un obiect cunoscut.

Psihic - copilul instruit îşi cunoaşte: numele, sexul, adresa şi răspunde corect;

 execută acţiuni precum: spălarea, hrănirea, îmbrăcarea;

 ştie foarte bine cine este - > foloseşte pronumele „eu” şi pluralul substantivelor.

36 LUNI (3 ani)

Fizic – execută mişcări complexe: stă într-un picior;

 participă la diferite jocuri;

 se poate încheia şi descheia la nasturi.

Psihic - Vocabularul lui cuprinde acum în jur de 1000 de cuvinte! Învaţă culorile, înţelege contrariile
(mic-mare, cald-rece...). Ştie să numere până la 5.
Formulează fraze complexe la timpul prezent sau trecut. Conjugă verbele, foloseşte articolul,
pronumele, adverbele. În schimb, pronunţă încă prost cuvintele.
Începe să aibă noţiunea duratei, de înainte şi după.

Psihic - Vrea să participe la activităţile casei: să pună masa, să ajute la dat cu aspiratorul, să-şi facă
ordine în cameră; Îi plac sărbătorile cu prietenii.

!!! Aprecierea gradului de dezvoltare psihomotorie a copilului se face în raport cu vârsta: normal,
întârziat, în avans faţă de vârstă. !!!

Rolul propriu şi delegat al asistentei medicale în:

 educaţia sanitară

 efectuarea actelor de investigaţie

 efectuarea tratamentelor

 tehnici speciale de îngrijire a nou-născutului şi sugarului

 tehnici speciale de îngrijire a copilului mic

 alimentaţia copiilor - particularităţi

 Îngrijirea NN cu asfixie,

 Îngrijirea copilului cu malnutriţie

 Îngrijirea copilului cu distrofie

 Îngrijirea copilului cu convulsii

 Îngrijirea copilului care a aspirat un corp străin

 educarea părinţilor privind măsurile ce trebuie luate în perioada sarcinii pentru a preveni
îmbolnăvirile şi malformaţiile viitorului copil;

 explicarea importanţei imunizării şi încurajarea părinţilor să-şi aducă copii la vaccinări

conform programului naţional de vaccinare;

 educarea părinţilor să prevină apariţia accidentelor (de circulaţie, din casă);

 părinţii se vor lămuri asupra necesităţii controlului periodic al sugarului;

 educarea copiilor cum să reacţioneze în caz de abuz fizic sau psihic;

 educarea copiilor în privinţa consumului de droguri licite (cafea, alcool, fumat) sau ilicite.

 Rolul AM în efectuarea actelor de investigaţie

 Rolul AM în efectuarea tratamentelor

Administrarea medicamentelor la copil:

  în funcţie de vârstă;

 dificultăţi datorate lipsei de colaborare din partea copilului,

 intoxicaţii accidentale (se face educaţia copilului şi a aparţinătorilor în acest sens).

1. CALEA ORALĂ

 pregătirea asistentei (spălare pe mâini);

 pregătirea medicaţiei (linguriţe, pisarea tabletelor şi divizarea după indicaţii, seringi

dozare, căpăcele dozare);

 corectarea gustului neplăcut (zahăr, miere, suc);

 pregătirea copilului: prosop în jurul gâtului, poziţie decubit dorsal cu trunchiul uşor ridicat
pentru sugari şi şezând pentru copilul mic;

 imobilizarea cu blândeţe;

 stimularea deschiderii cavităţii bucale prin atingerea buzelor cu linguriţa sau comunicare
verbală,

1. CALEA ORALĂ

 administrarea medicamentului: se administrează în timpul expirului, urmărind deglutiţia,

după care se face controlul cavităţii bucale;

 repunerea copilului în poziţie comodă;

 reorganizarea locului de muncă;

 supravegherea copilului.

! În caz de aspiraţie accidentală pe căile respiratorii, se întoarce copilul în decubit ventral susţinut
pe mâna stângă şi i se aplică tapotări repetate în zona occipitală şi toracică posterioară!

2. INTRAMUSCULAR

 pregătirea psihică a copilului (pentru că „este bolnav”, nu pentru că „este rău”);

 alegerea locului de elecţie (supero-extern fesier, treimea mijlocie anterioară a coapsei

pentru imunizări);

 imobilizarea copilului cu ajutor (decubit ventral asigurând respiraţia normală, fixarea

membrelor inferioare cu mâna pe faţa posterioară a genunchilor şi regiunea sacro-
lombară, sau alte poziţii;

 nu se pregăteşte medicamentul injectabil în faţa copilului; se vorbeşte blând în continuu cu

copilul, întărind convingerea copilului după injecţie că „nu a durut tare”.

3. INTRAVENOS
  pregătirea psihică şi a materialului necesar conform tehnicii învăţate;

 locul de elecţie: venele epicraniene, plica cotului, faţa dorsală a pumnului sau a piciorului şi
jugulara;

 imobilizare cu blândeţe pentru reuşita puncţionării; efectuarea injectării sau montării

perfuziei după tehnica cunoscută (în cazul perfuziei se imobilizează cu atela mâna sau
piciorul, înfăşarea braţelor pe lângă corp pentru venele epicraniene + colac moale sub
capul copilului);

 la indicaţia medicului, copii agitaţi vor fi sedaţi în prealabil pentru evitarea incidentelor sau
accidentelor de tehnică.

4. ADMINISTRAREA SUPOZITOARELOR

 asigurarea igienei: a asistentei, a zonei perianale;

 pregătirea supozitorului (dezambalare şi adaptare la posibilităţile copilului);

 pregătirea poziţiei copilului (în DL cu genunchii uşor flectaţi/ DD cu picioarele ridicate);

 administrarea supozitorului: cu mâna stângă se depărtează fesele iar cu dreapta se

introduce supozitorul complet în orificiul anal, apoi se strâng fesele între police şi degetele
mâinii drepte circa 1 minut (favorizează ridicarea supozitorului în rect);

 supravegherea copilului: dacă este mai mare i se explică cum trebuie să învingă senzaţia de
defecare; se strâng materialele; spălare pe mâini.

Tehnici speciale de îngrijire a nou-născutului şi sugarului

I. Primele îngrijiri acordate NN

II. Vaccinarea BCG

III. Îngrijiri ale NN la salon

IV. Îngrijirea prematurului, dismaturului

V. Baia şi înfăşatul sugarului

VI. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative la sugari şi copilul mic

I. PRIMELE ÎNGRIJIRI ACORDATE NN

1. Permeabilizarea căilor respiratorii superioare.

2. Legarea, secţionarea şi pensarea cordonului ombilical.

3. Aprecierea stării fătului la naştere (scor Apgar).

4. Prevenirea oftalmiei gonococice.

5. Observarea aspectului, comportamentului şi eventualelor malformaţii; stabilirea sexului,
măsurarea şi cântărirea, stabilirea identităţii.

6. Îngrijirea tegumentelor şi înfăşarea.

!!! Toate se efectuează în condiţii riguroase de igienă şi asepsie, evitând pierderile de temperatură
ale NN.

1. PERMEABILIZAREA C.A.S.

= tehnica prin care se realizează permeabilizarea căilor respiratorii şi e facilitată respiraţia NN ; se

efectuează imediat după naştere, fără pregătire prealabilă

MN - sondă Nelaton nr. 8 sau 10 sau cateter din polietilenă nr. 8-10 cu balonaş, mască tip Ambu

Tehnica:

 se aşează sub masă radiantă;

 aspirarea secreţiilor din nazo-faringe se face cu o sondă Nelaton sterilă, adaptată la o

seringă sau aspirator, în modul cel mai blând, pentru a evita lezarea mucoaselor - > !
înaintea instalării primei respiraţii

 dacă e în apnee se aspiră secreţiile din căile aeriene profunde

 dacă e în continuare în apnee se ventilează pe mască cu balon

 ! în obstrucţia nazală sau hipoplazia mandibulară se foloseşte calea orală

 dacă e cu insuficienţă respiratorie trebuie îngrijit într-un incubator şi se va administra

oxigen

! dacă pulsul e sub 80/min şi e în apnee se face atât resuscitare respiratorie cât şi masaj cardiac
extern.

2. PENSAREA ŞI SECŢIONAREA CORDONULUI OMBILICAL

= tehnica prin care se realizează separarea nou-născutului de placenta maternă, după naştere.

MN - foarfece, fir de in, cânepă sau mătase steril/ clemă ombilicală de unică folosinţă, tinctură de
iod, comprese sterile, vată, pansament

Tehnica:

 se aplică două pense hemostatice(după încetarea pulsaţiilor cordonului fetal):

 prima la 10-15cm de la inserţia abdominală a ombilicului, a doua înspre vulva parturientei,

 se secţionează cordonul, între cele 2 pense, cu foarfecele chirurgical.

  se aplică pensa ombilicală SAU se ligaturează cordonul cu fir de in, cânepă sau mătase
steril, mai întâi circular la 2cm deasupra inserţiei abdominale a cordonului, încrucişând
firele de două ori

 se taie cordonul la 1cm deasupra ligaturii,

 cu cele 2 capete de fir libere se face un nod de siguranţă peste bont (în „dop de şampanie”)
– dacă se folosesc fire

 se secţionează firele

 se tamponează bontul cu tinctură de iod

 se aplică comprese sterile peste bont, crestate pe una din laturi până la jumătate şi stropite
în prealabil cu alcool

 peste comprese se aplică un strat fin de vată şi se fixează cu o faşă pansamentul.

I.U - se supraveghează în primele 24 de ore (! la o eventuală hemoragie)

!!! cordonul ombilical este calea de acces în urgenţe pentru administrarea de medicamente sau
reechilibrare hidro-electrolitică;

 cateterizarea venei ombilicale e uşor de făcut în primele 4-5 zile; în cazul arterei ombilicale
e necesară dilatarea blândă.

Accidente, incidente

în perioada neonatală pot să apară:

 granulomul = granulaţie la nivelul implantării cordonului + secreţie purulentă

 infecţia ombilicală = omfalita

 hernia ombilicală - > accentuată de tuse şi plâns, reductibilă (poate să dispară spontan
până la 1 an).

3. SCORUL APGAR = manevră obligatorie prin care se apreciază starea nou-născutului.

 Prima evaluare medicală a NN are loc la 60 de secunde după expulzie, chiar în sala de
naştere, şi apreciază următorii parametrii:

 respiraţie spontană - se apreciază apariţia spontană a respiraţiei, reflectată de un

ţipăt sau plâns viguros şi prezenţa mişcărilor respiratorii,

 frecvenţa cardiacă - se apreciază numărul de bătăi cardiace pe minut,

 culoarea tegumentelor (aspect) - culoarea tegumentelor este importantă deoarece

ea relevă gradul de oxigenare a sângelui,

 excitabilitatea reflexă (reactivitatea la stimuli) - excitabilitatea reflexă sau

reflectivitatea, este răspunsul nou-născutului la stimuli externi; se apreciază prin
 observarea reacţiei la introducerea sondei în cavitatea nazală pentru dezobstrucţia
căilor respiratorii

 tonusul muscular (activitatea) - se apreciază în funcţie de mişcările active şi pasive.

 parametrii vor fi notaţi cu puncte de la 0 la 2, fiecare; prin însumare se obţine un punctaj

de la 0 la 10,

!!! Este util ca în cazul unui scor sub 10, aprecierea scorului să se repete şi la 5 - 10 minute după
naştere

NN cu scorul sub 7 necesită măsuri de reanimare !!!

DE REŢINUT

  Scorul Apgar este doar un indice relativ de apreciere a stării de sănătate a NN, care
apreciază starea clinică post-natal precoce şi ghidează atitudinea terapeutică imediată a
neonatologului, fără însă a se constitui într-un factor de prognostic pe termen lung în
privinţa evoluţiei ulterioare a nou-născutului.

 În secţia de nou-născuţi, se va efectua un examen clinic complet care va aprecia

maturitatea neonatală, greutatea, talia, perimetrul cranian, prezenţa unor malformaţii sau
boli congenitale.

4. PROFILAXIA OFTALMIEI GONOCOCICE

= tehnică ce se aplică imediat după naştere şi prin care se previne apariţia oftalmiei gonococice.

MN - nitrat de argint 1%, comprese sterile, ser fiziologic steril

Tehnica:

 se îndepărtează secreţiile palpebrale şi oculare cu ajutorul compreselor sterile umezite în

ser fiziologic;

 se instilează în fundurile de sac conjunctivale câteva picături de soluţie proaspătă de nitrat

de argint 1%;

 se masează uşor pleoapele în sens circular şi se şterg ochii cu ser fiziologic steril.

5. EXAMINAREA SUMARĂ A NN

= tehnici de evaluare iniţială a nou-născutului efectuată în sala de naştere.

MN - pediometru, panglică metrică, leucoplast, cântar

Tehnica:

 se stabileşte sexul şi se cercetează integritatea organismului pentru depistarea

eventualelor malformaţii vizibile;
  se măsoară lungimea (cu pediometru), circumferinţa capului, toracelui, abdomenului (cu
banda metrică) şi se cântăreşte nou-născutul;

 identitatea se stabileşte prin fixarea unei brăţări la încheietura mâinii cu numele şi datele
măsurătorilor;

6. ÎNGRIJIREA TEGUMENTELOR ŞI ÎNFĂŞAREA

= tehnică de asigurare a igienei tegumentului şi îmbrăcare a NN.

MN - scutece sterile, mediu ambiant corespunzător

Tehnica:

 se usucă tegumentele prin tamponare cu scutec cald, îndepărtându-se numai surplusul de

„vernix caseosa” (rol de înveliş protector împotriva infecţiilor şi a pierderilor de căldură);

 nou-născutul se înfaşă în scutece sterile, încălzite şi se transportă cu blândeţe, în condiţii

de protecţie termică la salonul de nou născuţi;

II. VACCINAREA BCG

= administrarea vaccinului antituberculos pe cale i.d. ; se efectuează tuturor nou-născuţilor care

au o greutate de peste 2.500 g, la vârsta de 4-7 zile, în momentul părăsirii maternităţii.

 Ca măsură de precauţie, nou-născuţilor cu o greutate mai mică de 2.500 g li se va efectua

vaccinarea BCG înainte de împlinirea vârstei de 2 luni, când ajung să depăşească această
greutate.

 Copiii care au fost expuşi la scurt timp după naştere la o sursă cu spută pozitivă pentru
bacilul Koch vor fi vaccinaţi BCG numai după terminarea curei de 6 luni de chimioprofilaxie
cu izoniazidă.

MN - instrumentar şi materiale sterile:

 seringi 0,5 – 1ml, de 5ml; ace pentru injecţii (3-4 ace intradermice; ace lungi de tip
intramuscular);

 pense anatomice mici; casoletă mică; tampoane de vată; comprese sterile;

 alcool sanitar;

 câmp de material plastic sau tifon;

 material biologic de vaccinat:

 fiole de vaccin B.C.G (= bacil – biliat – Calmette-Guérin, constituit din bacili tuberculoşi
bovini vii, care şi-au pierdut virulenţa prin numeroase treceri pe medii cu bilă) liofilizat şi
fiole de solvent (se păstrează prospectul din ambalaj).

Tehnica:
  spălare pe mâini;

 examinarea fiolei, fiola se înveleşte strâns într-o foiţă de material plastic - din ambalaj ,
după care gâtul fiolei se rupe cu mâna.

 Cu o seringă cu ac lung se introduc 2 ml din lichidul de suspensionare (Sauton diluat) în

fiola de vaccin, după care conţinutul fiolei se amestecă prin aspirare şi respingere în
seringă, de 2-3 ori. Suspensia obţinută este incoloră, omogenă, uşor opalescentă.

 se injectează i.d. în regiunea deltoidiană a braţului stâng:

 se dezinfectează tegumentul şi se lasă să se usuce,

 cu seringa de 1ml se aspiră soluţia şi se injectează i.d. 0,1 ml formându-se o papulă

de 6-7 mm,

 după extragerea rapidă a acului se tamponează uşor locul cu compresă sterilă,

 spălare pe mâini.

!!! papula dispare în aproximativ 30 de minute;

  după 24-48 ore, în jurul punctului de inoculare apare un eritem care persistă 2-3 zile (fără
semnificaţie);

 între a 7-a şi a 14-a zi după vaccinare se formează un nodul mic care creşte în dimensiuni
timp de 1-2 săptămâni, uşor indurat cu suprafaţă lucioasă şi roşie în centru şi roz - pal spre
periferie;

 nodulul se subţiază formând un orificiu prin care se elimină conţinutul nodului după care se
formează o crustă centrală înconjurată de o zonă roşie, care se elimină după câteva
săptămâni;

 local rămâne o cicatrice depigmentată.

De reţinut:

 în timpul tehnicii de vaccinare, suspensia trebuie protejată împotriva luminii directe a zilei ;
vaccinul va fi utilizat în decurs de cel mult o oră după suspensionare.

 Timp de 6 săptămâni de la vaccinare (perioada de instalare a alergiei), vaccinatul nu va fi

supus unor intervenţii chirurgicale sau unui tratament medicamentos imuno-depresiv şi va
fi ferit de contaminare tuberculoasă.

 La aplicarea vaccinului BCG se va asigura un interval minim de 1 lună faţă de alte vaccinări.

 Revaccinările se efectuează la grupele de vârstă stabilite de Ministerul Sănătăţii, după

testare tuberculinică prealabilă.

 III. ÎNGRIJIREA NN LA SALON

1. TRANSPORTUL DE LA SALA DE NAŞTERE ŞI INSTALAREA ÎN SALON

  După înfăşare, NN se transportă de către AM la salonul de NN, se instalează în pat în
decubit lateral;

 Se asigură condiţii corespunzătoare – temperatură, umiditate, curăţenie, luminozitate,

lenjerie curată

2. SUPRAVEGHEREA FUNCŢIILOR VITALE ŞI A MODIFICĂRILOR TRANZITORII

 supravegherea regiunii oro-nazale (îndepărtarea mucozităţilor);

 se controlează cavitatea bucală, deglutiţia (tulburările respiratorii care apar concomitent

cu încercările de alimentare), regiunea anală, uro-genitală;

 se urmăresc: respiraţia, tegumentele, tonusul, reflexele;

 observarea clinică a nou-născutului pentru depistarea malformaţiilor sau deficienţelor

funcţionale (respirator – cardio vascular – digestiv – renal – sistem nervos);

 se măsoară funcţiile vitale şi vegetative, greutatea şi lungimea (perimetrele) – pentru

aprecierea somatică, observând modificările fiziologice tranzitorii:

a. scăderea în greutate,

b. icterul fiziologic,

c. criza hormonală (zona mamară şi uro-genitală)

d. descuamaţia fiziologică;

a. Scăderea în greutate:

 Fiziologică - începe imediat după naştere, atinge maximul în ziua a 3 - a, iar în zilele
5 - 7 se revine la greutatea de la naştere.

 Până la 10% din G iniţială

 Datorată în principal pierderilor de apă (intestinal, renal, perspiraţie)

b. Icterul fiziologic = coloraţie icterică (mascată adeseori de eritrodermie) ce apare la 85% din NN

 Apare la 48 ore de la naştere şi durează 3-5 zile

 Se datorează în principal hiperhemolizei fiziologice şi a unei insuficienţe tranzitorii

a funcţiilor hepatice (hiperbilirubinemie)

c. Criza hormonală:

 Datorată prezenţei hormonilor estrogeni materni în circulaţia fetală ; apare la 3-6

zile după naştere la ambele sexe şi durează 2 săptămâni.

 Constă în tumefierea glandelor mamare + mică secreţie opalescent-gălbuie a

acestora (nu se stoarce - > infecţie)
  Tumefierea labiilor mari – uneori mică sângerare fiziologică; acumulare de lichid în
vaginala testiculară (hidrocel tranzitoriu)

d. Descuamaţia fiziologică:

 Eliminarea stratului keratinizat sub forma furfuracee sau lambouri mici

 Între 7 –14 zile

3. ÎNGRIJIREA TEGUMENTELOR

 se efectuează baie parţială, zilnic (inghinal, genital, fese, evitând zona ombilicală), iar la 2-3
zile după căderea cordonului ombilical baie generală;

 ungere cu ulei + vit A(cu compresă de tifon sterilă) ;

 asigurarea igienei nou-născutului: schimbarea scutecelor/pampers ori de câte ori este

nevoie;

4. ÎNGRIJIREA PLĂGII OMBILICALE

a. înaintea căderii bontului ombilical:

 supravegherea pansamentului;

 termometrizare;

 se va controla evoluţia bontului, a eventualelor hemoragii, mirosul, starea generală a nou-

născutului;

 se mumifică la 6-8 zile după naştere;

 în caz de infecţii:

 toaletă cu apă oxigenată, badijonare cu tinctură de iod,

 introducere de sulfamidă pulbere (Baneocin)în plagă,

 aplicare de compresă sterilă fixată cu faşă,

b. după căderea bontului ombilical:

 se controlează plaga, marginile plăgii, ţesuturile şi tegumentele din zonă,

 se aplică pansament steril şi se fixează cu faşă până la cicatrizare; cicatrizarea plăgii se

produce în decurs de 12-15 zile,

 în caz de infecţii:

 blenoragie ombilicală (secreţie seroasă sau purulentă în plagă produsă de gonococ):

 toaletă cu apă oxigenată, atingerea plăgii cu soluţie de nitrat de argint 1-

2%,
  aplicare de pansament steril;

 granulom (mugure roşiatic, pediculat – lung şi îngust, cu suprafaţă zemuindă):

 toaletă cu apă oxigenată, se atinge mugurul cu soluţie de nitrat de argint

5%,

 se aplică pansament steril cu alcool de 70 grade;

 omfalite (secreţie purulentă în plagă cu inflamarea

ţesuturilor din jur) - > toaletă cu apă oxigenată şi
pansament cu alcool 70%.

5. ALIMENTAŢIA

 la sân:

 cât mai devreme, în primele 24 de ore;

 în prima zi 5 minute cu interval de 2-3 ore între supturi;

 a doua zi 10 minute,

 a 3- a 4-a zi 15 minute,

 din ziua a 5-a copilul poate fi lăsat la sân maximum 20 de minute,

 se menţine acest program în cazul creşterii ponderale normale,

 mama va fi educată să înveţe şi să respecte tehnica,

 mixtă: lapte de mamă şi preparate de lapte praf (de start)

 artificială: formule de start (o-4 luni)

 III. ÎNGRIJIREA NN LA SALON

6. RECUNOAŞTEREA BOLILOR SPECIFICE PERIOADEI NEONATALE

 sindrom neuro-vascular = polipnee, adinamie, geamăt, criză de agitaţie;

 infecţie tetanică = apariţia trismusului, copilul nu poate suge;

 simptomele infecţiei aparatului respirator, digestiv, etc.;

 boală hemolitică = apariţia culorii icterice a tegumentelor, de intensitate mare, cu debut

rapid, la 2-3 ore de la naştere (se observă culoarea urinei, starea generală – alterată);

 IV. ÎNGRIJIREA PREMATURULUI ŞI DISMATURULUI

PREMATUR = născut înainte de termen (sub 37 săptămâni) cu greutate corespunzătoare vârstei

sarcinii (sub 2500g)
DISMATUR = născut la termen ; cu greutate sub cea normală vârstei

 Caracteristicile prematurului:

 ombilic implantat mai aproape de simfiza pubiană

 piele subţire, ţesut adipos absent

 musculatură subdezvoltată, hipotonă

 capul reprezintă 1/3 din lungime (NU ¼ ca în mod normal)

 aspect pseudohidrocefalic al capului

 homeostazie termică deficitară

 rezistenţă la infecţie şi imunitate scăzute

 zestre redusă de anticorpi de la mamă

 homeostazie hidro-electrolitică şi acido-bazică labilă

 glicemie şi calcemie scăzute

 rahitism – consecinţa carenţei de calciu

 risc mare de detresă respiratorie datorită insuficientei produceri de factor fosfolipidic

(surfactant)

 toleranţă digestivă redusă:

 capacitate mică a stomacului,

 evacuarea cu întârziere,

 tendinţă la vărsături,

 fimoză

 testiculele nu sunt coborâte în scrot;

 labiile mari nu acoperă labiile mici

 funcţie renală deficitară

 icter fiziologic mai intens, care se remite mai greu

 imaturitate neurologică şi endocrină evidentă

 reflexul de deglutiţie insuficient dezvoltat

 absenţa reflexului de tuse

 criza genitală poate lipsi sau e discretă.

 1. ASIGURAREA MICROCLIMATULUI

 spaţiu suficient (circa 3 m2 pentru fiecare pat), saloane mici (cel mult 4-5 paturi);

 temperatura constantă (25-27°C), umiditate peste 50%

 prevenirea infecţiilor nozocomiale

2. COMBATEREA DEFICIENŢELOR FUNCŢIONALE

 controlul permeabilităţii căilor respiratorii superioare,

 dezobstruări blânde şi repetate cu ajutorul sondelor Nelaton,

 poziţie favorabilă scurgerii mucozităţilor (omoplaţii pe un rulou de scutece),

 la indicaţia medicului oxigenoterapie,

 stimularea respiraţiei: analeptic respirator Karion ¼ fiolă i.m. la 6 ore sau 1-2 picături din 3
în 3 ore;

 controlarea cavitaţii bucale după mese spre a nu rămâne resturi de lapte neînghiţit (pericol
de embolie endobronşică);

 incubatoare a căror temperatură e reglată după greutatea copilului(sau înfăşarea copilului

cu un strat subţire de vată);

 eliminarea manoperelor inutile reducând tehnicile de îngrijire imediată la strictul necesar:

cântărirea, măsurarea, termometrizarea - după 3-4 ore, toaleta tegumentelor - după 4-7
ore;

 asepsia în îngrijirea prematurilor trebuie condusă ca într-o sală de operaţie;

3. ASIGURAREA ALIMENTAŢIEI ADECVATE

 la sân;

 cu linguriţa sau pipeta;

 prin gavaj, după aspirarea conţinutului gastric;

 ! prematurul / dismaturul alimentat corect nu varsă şi nu regurgitează;

 în cazul alimentaţiei artificiale se asigură condiţiile de asepsie corespunzătoare;

 se va institui alimentaţia cu lapte matern (conform schemei );

4. PARTICULARITĂŢI ÎN ÎNGRIJIREA TEGUMENTELOR

 tegumentele se curăţă prin tamponări cu vată sterilă îmbibată cu ser fiziologic încălzit, cu
apă sterilă sau ulei fiert şi răcit;

 baia va fi efectuată la indicaţia medicului.

  V. BAIA ŞI ÎNFĂŞATUL SUGARULUI

MATERIALE NECESARE

 cadă specială (care poate fi dezinfectată şi apoi clătită) aşezată pe un suport, termometru
de baie,

 vase cu apă caldă şi rece, un vas cu apă pentru clătit

 mănuşă din bumbac, săpun neutru, comprese, tampoane pentru toaleta conductului
auditiv extern, foselor nazale şi a ochilor,

 recipiente pentru colectarea tampoanelor folosite şi pentru rufele murdare,

 perie şi pieptene pentru păr, forfecuţa dezinfectată,

 pudra de talc, unguent,

 cearşaf, prosop de baie, lenjerie curată şi încălzită pentru corp şi pat.

 pregătirea apei în cadă: t = 37-38°C – se verifică cu termometrul sau cu cotul, iar cantitatea
de apă nu va depăşi umerii copilului aşezat în poziţia semişezând.

 după terminarea băii:

 se va aşeza sugarul pe cearşaf sau prosop de baie;

 se acoperă, se şterge prin tamponare;

 toaleta ochilor cu tampoane înmuiate în ser fiziologic de la comisura externă la cea

internă;

 fosele nazale şi urechile se curăţă cu tampoane de vată alungite şi răsucite, speciale

pt copii;

 tăierea unghiilor; ungere cu ulei steril

 baia nu va dura mai mult de 5 minute la sugarul mic şi 15 minute la sugarul mare.

 îmbrăcare, înfăşare corespunzator vârstei

 VI. SUPRAVEGHEREA FUNCŢIILOR VITALE ŞI VEGETATIVE LA SUGARI ŞI COPILUL MIC

 supravegherea temperaturii:

 se măsoară de două ori/24 ore; rectal 10 minute; temperatura rectală este cu 0,3 – 0,5°C
mai ridicată decât cea axilară;

 supravegherea pulsului:

 se măsoară conform tehnicii, evitând starea de agitaţie, plânsul;

 în primele luni se măsoară în timpul somnului la nivelul fontanelei anterioare;

 mai târziu precordial sau radial;

 valori normale: nou-născut = 130-140; 1 an = 100-120; 2 ani = 100-110; 3-4 ani = 90 – 110; 5-
7 ani = 80-100; 8-10 ani = 80-90; 11-16 ani = 80 pulsaţii/minut;

 supravegherea respiraţiei:

 prin inspecţie în timpul somnului sau prin aplicarea mâinii pe toracele copilului;

 valori normale: nou-născut = 45-55; un an = 30-40; 3 ani = 30 respiraţii/minut;

 supravegherea tensiunii arteriale:

 se procedează ca şi la adult dar cu ajutorul tensiometrului pentru copil;

 valoarea normală se calculează după formula: T= 80+2A, unde A = vârsta copilului,

 supravegherea scaunului:

 în primele zile este de culoare verde – brun închis (meconiu);

 nou-născutul alimentat la sân are scaun galben auriu care în contact cu aerul devine verzui,
cu aspect de pastă moale omogenă, grunji mici albi sau gălbui cu miros acru;

 sugarul alimentat artificial are scaun galben deschis mai consistent şi inodor, redus ca
număr cu 1-2/24 ore;

 în momentul diversificării alimentaţiei, scaunul devine brun-închis;

 scaunele patologice:

 prezintă modificări de consistenţă, cantitate, compoziţie, culoare,

 muco-grunjoase: semilichide neomogene cu mucus, galben – verzui,

 lichide şi semilichide: eliminate în jet cu caracter spumos ± mucus sau grunji – 30 în

24 ore,

 mucoase: lichide, grămezi vâscoase, galben-cenuşii,

 muco-purulente: mucus + puroi, galben verzui,

 muco-sangvinolente: mucus + sânge + grunji de materii fecale,

 observarea simptomelor asociate modificărilor patologice: dureri abdominale,

tenesme;

 supravegherea diurezei şi particularităţi în recoltarea urinei:

 la copilul mic se colectează urina pe 24 ore folosind recipiente cât mai puţin traumatizante,
sterile, după toaleta şi dezinfecţia organelor genitale externe;
  pentru sumar de urină la sugar se pot utiliza punguliţe speciale, de unică folosinţă, care se
aplică pe zona genitală (copilul putând fi înfăşat iar punguliţa se detaşează la 2-3 ore);

 nu se recoltează prin sondaj (infecţii);

 se acordă îngrijiri necesare tegumentelor iritate în cazul aplicării leucoplastului pentru

fixarea recipientului de recoltare.

Îngrijirea copiilor în staţionarul de copii:

SCOP

 înlocuirea mamei, în cazul în care copilul este internat fără mamă pentru a nu fi privat de
îngrijirile necesare,

 să-i fie asigurat un mediu corespunzător din punct de vedere psihic pentru a se acomoda
mediului din staţionar;

TEHNICA

 asigurarea condiţiilor de mediu: salon curat, dezinfectat, cu temperatură, umiditate,

luminozitate, aerisire şi ordine corespunzătoare; lenjerie de pat şi de corp curate
(schimburi suficiente), jucării diverse, corespunzătoare vârstei, dezinfectate, care să nu
producă accidente;

 îngrijirile generale: igienă corporală (baie parţială), schimbarea lenjeriei de câte ori este
nevoie; poziţia în pat este de decubit dorsal fără pernă, pe saltea rezistentă;

 evaluarea dezvoltării somatice şi psihomotorii: cântărire, măsurarea lungimii şi a

perimetrelor (toracic, cranian, abdominal) şi notarea acestora în F.O.;

 evaluarea clinică generală: măsurarea zilnică a funcţiilor vitale şi vegetative; orice

modificare survenită va fi anunţată medicului;

 evaluarea simptomelor specifice bolii: atenţie sporită asupra simptomelor pentru care este
tratat copilul; aprecierea efectului terapiei asupra simptomelor; intensificarea simptomelor
va fi anunţată medicului;

 recoltarea produselor biologice şi patologice corespunzător indicaţiei medicului;

 administrarea medicamentelor: se respectă toate indicaţiile din FO;

 alimentaţia copilului: se asigură igienă (echipament de protecţie), regimul prescris (se

verifică alimentele); respectarea tehnicii corecte de alimentare corespunzătoare vârstei (se
verifică orificiile tetinei – la sugari, se repartizează alimentele în vase separate – la copii
mari; sugarii se alimentează conform tehnicii iar copii mari vor fi supravegheaţi în timpul
mesei), într-un climat corespunzător; se apreciază toleranţa digestivă (apetit, greţuri,
vărsături, diaree) şi cantitatea de alimente consumată – notare în FO;

 educaţia sanitară privind toate îngrijirile necesare însănătoşirii copilului: se efectuează în

timpul spitalizării (când mama este internată) sau la externarea copilului.
 I. ALIMENTAŢIA SUGARULUI

 Creşterea şi dezvoltarea armonioasă a sugarului este în corelaţie strânsă cu alimentaţia

acestuia, care trebuie să fie adaptată necesităţilor sale.

Tipuri de alimentaţie:

1. Alimentaţie naturală

2. Alimentaţie artificială

3. Alimentaţie mixtă

4. Alimentaţie diversificată

Alimentaţia copilului - particularităţi

I. ALIMENTAŢIA SUGARULUI

1. ALIMENTAŢIA NATURALĂ = alimentaţia cu lapte exclusiv matern

Avantaje:

 Furnizează o raţie alimentară echilibrată, cuprinzând principiile nutritive necesare

dezvoltării copilului;

 Asigură protecţie antiinfecţioasă şi antialergică;

 Creează o legătură afectivă fundamentală, cu o importanţă deosebită în dezvoltarea

ulterioară a copilului dpdv neuropsihic;

 Are implicaţii economice foarte importante, fiind cel mai ieftin preparat de lapte;

 Asigură prevenirea malnutriţiei protein calorice.

Compoziţia laptelui de mamă – 3 variante

a. Colostrul = lichid gălbui, secretat din ultimul trimestru de sarcină şi câteva zile după naştere.

 Cantitate între 10-100 ml/zi

 Bogat în proteine

 Conţinut mai mic de lactoză , grăsimi şi vitamine hidrosolubile

 Cantităţi mari de vitamine liposolubile şi imunoglobuline

 Cel mai bine suportat în perioada neonatală

Secreţia creşte progresiv şi compoziţia se modifică treptat spre laptele de tranziţie.

b. Laptele de tranziţie – durează de la ziua 4-6 până în ziua 10-30 - > perioadă în care compoziţia
laptelui este în permanentă modificare

 Creşte concentraţia de lactoză, fosfor, vitamine din grupul B

 Scade concentraţia de proteine şi săruri minerale

Compoziţia laptelui de mamă – 3 variante

c. Laptele matur – îşi definitivează compoziţia

! Copoziţia variază totuşi de la un supt la altul, de la un sân la altul şi chiar în timpul aceluiaşi supt
(mai apos la început şi bogat în grăsimi la sfârşitul suptului)

Tabel 1. Compoziţia laptelui de mamă comparativ cu laptele de vacă:

Proprietăţi antiinfecţioase prin:

 Ig A secretorie (inhibă aderenţa bacteriană în mod direct),

 Lactoferina (leagă Fe, rol antiinfecţios, antiinflamator, stimulează imunitatea)

 Lizozim - proprietăţi bactericide

 Macrofage

 Anticorpi (antivirali şi antibacterieni)

!!! Pregătirea pentru alimentaţia naturală începe din ultimul trimestru de sarcină prin:

 fricţiunea mameloanelor după baie cu un prosop aspru;

 masarea mamelonului cu evacuarea câtorva picături de colostru în scopul dezobstruării

canalelor galactofore.

Pregătirea sugarului:

 ! Sugarul sănătos este pus la sân în primele 24 ore de la naştere(la 6 ore)

 Înainte de supt – toaleta şi schimbarea scutecului.

Pregătirea mamei:

 Spălarea sânilor cu apă şi săpun neutru

 Îmbrăcare halat şi bonetă

 Asigurarea poziţiei:

• DL imediat după naştere, apoi

• pe scaun, cu piciorul de partea sânului din care se alăptează sprijinit pe un scăunel

iar copilul sprijinit pe antebraţul din partea sânului.
Tehnica:

 mama introduce areola mamară în gura copilului;

 va supraveghea apetitul copilului, deglutiţia;

 îl va lăsa să se odihnească şi îl va lăsa să sugă până se satură

 îl va ridica şi sprijini cu faţă anterioară pe trunchiul său favorizând eructaţia prin tapotare
uşoară pe spate de 1-2 ori;

Îngrijiri ulterioare:

 repaus după alăptare: decubit lateral, învelit, timp de 15 minute pe partea stg, apoi pe
dreapta, urmărindu-se eventualele regurgitaţii, colici, vărsături, scaune postprandiale;

 efectuarea igienei sânilor: cu apă sau ceai de muşeţel; dacă copilul nu a supt tot laptele din
ambii sâni se vor goli manual sau cu pompa de mulgere; aplicare de lanolină sau vaselină
pe mameloane.

Dieta mamei - regim alimentar echilibrat:

 mese în cantităţi mici şi dese;

 lichide în cantitate mai mare cu 700 – 850 ml pe zi;

 evitarea tutunului, alcoolului, condimentelor şi a alimentelor greu digerabile;

 medicamente doar la indicaţia medicului;

Accidente, incidente:

 angorjarea sânilor - sâni calzi, dureroşi, grei, datorită neevacuării complete,

 comprese calde pe sân + muls,

 ragadele mamelonului - fisuri ale epidermului ce apar după erupţia dinţilor de lapte,

 necesită: dezvelirea sânului între supt, pomezi epitelizante, vitamina A,

 mastita – infecţia sânului

 tratamentul infecţiei,

 ! sugarul nu poate suge la sânul sănătos pentru că laptele e nesteril datorită

bacteriemiei; laptele trebuie muls şi fiert,

 hipogalactia mamei - lapte insuficient,

 spasme pe canalele galactofore datorită stresului,

 CI materne tranzitorii
  Infecţii ale sânilor

 Ragade mamelonare sângerande

 Infecţii acute tratate cu AB

 CI materne permanente

 TBC pulmonar activ

 Septicemie

 Eclampsie

 Boli neoplazice, tratamente citostatice

 Boli psihice grave

 Insuficienţă renală, cardiacă

 DZ decompensat,

 Sarcina > 20 săptămâni

 Tratamente cu diazepine, anticoagulante, radioizotopi

 Mama cu Ag HBS pozitiv

 Infecţia HIV

CI tranzitorii copil

 Sindrom icteric produs de laptele matern

CI permanente copil

 Galactozemie (deficit ereditar de transferază = enzima care participă la transformarea

galactozei în organism)

 Intoleranţa congenitală la acizi graşi nesaturaţi

 Intoleranţa la lactoză

2. ALIMENTAŢIA ARTIFICIALĂ

= administrarea în primele 5 - 6 luni de viaţă a unui preparat de lapte în cazul imposibilităţii

efectuării alimentaţiei naturale.

PREPARATE

a. Lapte de vacă:

 folosit de secole în alimentaţia sugarilor, fiind alimentul cel mai uşor de procurat şi cel mai
ieftin.
  nemodificat nu se recomandă sugarilor mai mici de 6 luni, deoarece conţine proteine şi
săruri minerale în concentraţii prea mari, dăunătoare acestora.

 dacă, totuşi, alimentaţia se face cu lapte de vacă, este obligatoriu să i se aducă unele
modificări, care să-i corecteze inconvenienţele - > diluarea, zahararea, fierberea.

a. Lapte de vacă

 În prima lună diluţia se face în proporţie de 1/2 cu apă fiartă sau decoct de orez,

 În lunile următoare se trece la o diluţie de 2/3, apoi de 3/4 cu mucilagiu de orez,

 Ulterior se poate folosi şi laptele de vacă integral, nediluat,

 Se acidulează cu acid lactic sau zeamă de lămâie;

 Se adaugă zahăr 5%

b. Formulele de lapte = formule speciale de lapte praf cu o compoziţie cât mai apropiată de cea a
laptelui de mamă. Aceste produse sunt făcute pe bază de lapte de vacă, care a fost modificat în
mod special pentru a deveni cât mai asemănător laptelui matern.

 Formule de start (de început) – destinate sugarilor între 0-4 luni

Exemple:

 Preparate de start pentru prematuri – Humana O ; Milupa Prematil ; Preaptamil,

Prenan

 Preparate de start pentru sugarul la termen – Humana 1, Hipp, Nan 1, Aptamil 1,

Milumil etc

 Formule de continuare – destinate sugarilor > 4luni ; se administrează paralel cu

diversificarea alimentaţiei şi vor putea fi oferite până la 1 an

Exemple – Aptamil 2, Bebelac 2, Milupa Milumil, Nan 2, Humana 2, Topfer 2, Hipp 2 etc

 Formule speciale – formule dietetice destinate sugarilor cu diferite probleme (fără lactoză,
preparate de soia, formule hipoalergenice)

Exemple:

Humana HA=formula specială de lapte pentru sugarii cu risc alergic ridicat;

Humana SL=formula specială de lapte indicată în intoleranţa la lactoză, la proteinele din laptele de
vacă, galactozemie, sau în cazul dietei vegetariene, în urma consultarii medicului specialist.Conţine
proteine din soia cu valoare biologică ridicată.Nu conţine: proteine din lapte de vacă, lactoză,
fructoză, galactoză, zaharoză, gluten.

Humana HN - recomandat atât pentru sugari şi copii în cazul diareei, urmând indicaţiile medicului;
permite normalizarea rapidă a scaunului şi revenirea în scurt timp la greutatea normală; efect
antidiareic rapid, datorită conţinutului scăzut de lactoză, grasimi.
Humana Elektrolyt - recomandat în tratamentul deshidratării consecutive diareei; compensează
rapid pierderile de apă şi electroliţi.

Pregomin AS – Neocate - formula specială elementară pentru sugari ; hipoalergenică, completă

nutriţional, pe bază de aminoacizi ; de la naştere până la 1 an ; Nu conţine: gluten, lactoză, sucroză,
fructoză, proteine din lapte de vacă, proteine din soia, proteine din ou. Indicaţii - alergii şi
intoleranţe alimentare severe; intoleranţe multiple la proteine (soia ,lapte de vacă); malabsorbţie/
malnutriţie / maldigestie; realimentare post-enterocolită.

MN – biberoane, tetine (perforarea tetinei se face cu un ac înroşit, efectuându-se mai multe

puncţionări (orificii mici care să permită picurarea şi nu curgerea în jet), formula de lapte, apa
fiartă /decoct de orez

Pregătire

 Sugarul se pregăteşte la fel ca pentru alimentaţia naturală

 Mama se spală pe mâini

 Asamblează biberonul şi tetina (se sterilizează în sterilizator )

 Se prepară laptele în diluţia corespunzătoare (vezi lapte de vacă), se introduce în biberon

 Se verifică temperatura laptelui

Tehnica

 respectarea tehnicii corecte de alimentare: biberonul se ţine vertical pe gura copilului în

timpul alimentării, cu toată bula de aer în fundul sticlei şi nu în tetină;

 se respectă timpii alăptării – vezi alimentaţia naturală;

 nu se va depăşi cantitatea de 700-800 ml/24 h până la 5-6 luni, 500-600ml după vârsta de 6
luni;

 alimentaţia nou-născutului:

 se introduce un preparat de lapte praf în cantitate de 30 ml la 3 ore,

 se creşte progresiv cantitatea de lapte cu 10-20 ml/masă/zi, până la 80-100 ml

lapte,

 se fixează aproximativ 3 ore intervalul între mese.

 repartizarea cantităţii de lapte pentru o masă: în funcţie de numărul de mese/24 ore:

aproximativ 6-7 în prima lună, cu repaus nocturn; 6 mese în luna a 2-a şi a 3-a; 5 mese după
luna a treia;

3. ALIMENTAŢIA MIXTĂ

= alimentaţia în primele 6 luni cu lapte de mamă, la care se adaugă un preparat de lapte adaptat,
atunci când secreţia mamei este insuficientă.
Se recurge la alimentaţie mixtă dacă:

 NN nu depăşeşte greutatea de la naştere în 15-20 zile de viaţă

 sporul ponderal este mai mic de 150 g/ săptămână

Se verifica dacă:

 Există erori în tehnica alimentaţiei la sân - > aerofagie, mese administrate la intervale prea
mari de timp;

 Existenţa unor factori materni de hipogalactie care pot fi corectaţi - > dietă săracă în
lichide, program de odihnă, reducerea stărilor de stres, negolirea sânilor după fiecare supt

Indicaţii – hipogalactie reală

Metode:

a. Complementară – copilul va fi pus să sugă la ambii sâni, iar în completare se va administra lapte
praf până la acoperirea necesităţilor = metodă fiziologică

b. Alternativă – se va alterna o masă de lapte praf cu o masă de supt la sân

Dezavantaj – în scurt timp, secreţia lactată scade şi mai mult deoarece laptele stagnează mult timp
în sâni, lipsind stimularea secreţiei lactate

!!! Pentru a menţine cât mai mult timp secreţia lactată, laptele nou se va administra cu linguriţa ;
preparatele vor fi adaptate vârstei

Pregătire, tehnica şi IU – ca la celelalte tipuri de alimentaţie

= trecerea treptată de la o alimentaţie exclusiv lactată, la o alimentaţie variată

Diversificarea se începe:

 La 6 luni pentru sugarul eutrofic alimentat la sân (mai devreme dacă sporul ponderal este
nesatisfăcător);

 La 5 luni pentru sugarul eutrofic alimentat artificial.

PRINCIPII:

 Se începe numai la sugarul sănătos;

 Introducerea alimentului se face progresiv, prin testarea toleranţei digestive

(progresivitate)

 Alimentul nou introdus se administrează pe tot timpul cât durează creşterea cantitativă
progresivă;

 Alimentul nou va fi administrat înainte de masă, cu linguriţa;

 NU se introduc simultan 2 alimente noi;

  Dacă la introducerea unui aliment nou apar semne de intoleranţă ( diaree, vărsături), acel
aliment va fi suprimat 1-2 săptămâni, până la refacerea digestivă, după care se va încerca
reintroducerea lui cu prudenţă;

 Noul aliment se introduce conform vârstei şi stării de nutriţie (selectivitate)

 Nu trebuie insistat la introducerea unui aliment nou dacă copilul îl refuză - există riscul
apariţiei anorexiei psihogene ; copilul va fi stimulat printr-un climat optim şi igienă

 după 9 luni va fi lăsat să mănânce singur;

 se evită supraalimentarea şi hiperzahararea alimentelor;

 de la 6 luni se pot administra sucuri de fructe;

ORDINEA DIVERSIFICĂRII:

 6 luni:

 supă clară cu 3% zeamil (făină de porumb) şi 3% ulei vegetal, ulterior cu

morcov

 piure de fructe (sugar eutrofic)

 fiertură din făină de orez, zeamil în lapte – la malnutrit

 brânză de vaci

 7 luni:

 se diversifică la a doua masă

 supe de zarzavat/legume cu mici cantităţi de carne

 pireu de legume cu carne

 biscuiţi sfărâmaţi în lapte

 carne slabă (pui, viţel, vită, peşte oceanic) în pireul de zarzavat

 făină de grâu, griş cu lapte

 gălbenuş în pireu de zarzavat, când nu primeşte carne

 ficat în pireu de zarzavat, alternând gălbenuşul cu carnea

 iaurt alternativ cu făinosul în lapte

 8 luni:

 mămăligă cu brânză de vaci, alternativ cu făinosul în lapte

 bucăţi de cornuri, biscuiţi, pâine înmuiată în lapte

  carne proaspătă măcinată (tocată)

 zarzavat

 10 luni:

 şuncă presată în pireu de zarzavat alternativ cu ficat, carne, ou

 creier în pireu de zarzavat alternativ cu ficat, carne, ou

 1 an:

 dacă dentiţia e corespunzătoare: budinci de zarzavat, făinoase, papanaşi,

pilaf de orez, ciorbă, perişoare.

!!! nu se folosesc metode „de amăgire” (jucării pentru stimularea apetitului).

II. ALIMENTAŢIA COPILULUI MIC 1-3 ANI

Nevoi energetice = 90kcal/zi – cu variaţii în funcţie de activitatea fizică

Nevoi de lichide = 90-10 ml/kg/zi

PROTEINE– 2 g/zkg/zi (15% din raţia calorică) ; vor fi asigurate din:

 Lapte (500 ml/zi) ; 1 ou la 2-3 zile ; 50 g carne pasăre, vită, peşte, ficat, creier – administrată
de 3 ori/ săptămână ; proteine vegetale

LIPIDE – 4-5 g/kg/zi (35% din raţia calorică) – unt, ulei vegetal, smântână, frişcă, etc

GLUCIDE – 12 g /kg/zi ( 50% din raţia calorică) – paste făinoase, griş, pâine, mămăligă, orez, biscuiţi,
fructe, legume, produse zaharoase

Legume recomandări:

 Cartofi, morcovi, fasole verde, dovlecei, mazăre, fasole verde, rădăcinoase, spanac,
conopidă, roşii

 Între vârsta de 1-2 ani, se dau sub formă de supe-cremă, pireuri, iar după 2 ani sub formă
de soteuri

 Până la 2 ani nu se dă fasole uscată, varză

 Fructele se vor administra ca suc de fructe, piure, compot sau fructe crude întregi

Carne recomandări:

 De pasăre, vită, ficat,

 Nu carne de porc

 Sub formă de bucăţele mici sau tocată

  Fiartă sau la grătar

Orarul meselor – 3 mese principale şi 2 gustări

Exemplu:

Ora 7 – lapte, cacao cu lapte cu pâine cu unt, gem, brânză,

Ora 10-11 – gustare formată din fructe cu biscuiţi / pâine cu unt / iaurt cu biscuiţi / pâine şi brânză

Ora 13 – supă sau ciorbă cu tăiţei, găluşte / perişoare (felul 1) ; piure de legume cu chifteluţe, carne
fiartă, pilaf, sufle de legume cu brânză şi salată (felul 2) ; prăjituri de casă (desert)

Ora 17 – fructe cu biscuiţi, iaurt cu biscuiţi

Ora 20 -21 – mămăliguţă cu brânză de vaci, unt şi smântână, clătite cu brânză şi smântână sau cu
unt de alune, budincă / lapte cu pâine cu unt / griş cu lapte

III. ALIMENTAŢIA COPILULUI PREŞCOLAR ŞI SCOLAR

PREŞCOLAR – 80 kcal/kg/zi din care 15-18% P, 25-30% L şi 55-60% G ; lichide – 80 ml/kg/zi

Proteine – 2 g/kg/zi (2/3 animale şi 1/3 vegetale) ; surse: lapte, iaurt, carne , ouă (fierte sau
ochiuri), brânză

Lipide – 2-3 g/kg/zi – unt , smântână, uleiuri vegetale, frişcă

Glucide – 10 g/kg/zi – pâine şi produse de panificaţie (150 g /zi), paste făinoase, prăjituri, fructe,
legume ; se preferă pâinea intermediară, care este mai bogata în vitamine din grupul B

Orar mese – 3 mese principale şi 2 gustări

ŞCOLAR – 50-60 kcal/kg/zi din care 15% P, 30% L şi 55% G ; lichide – 60 ml/kg/zi

Proteine – 2 g/kg/zi (50-50% de origine animală)

Lipide – 1,5-2 g/kg/zi

Glucide - 8 g/kg/zi

Orar mese – 3 mese principale şi 1-2 gustări

IV. ALIMENTAŢIA ADOLESCENTULUI

Diferă în funcţie de vârstă şi sex, fiind în medie: 2800-3000 kcal/zi pentru băieţi şi 2100-2400 kcal/zi
pentru fete.

Lichide – 50-60 ml/kg/zi pentru fete şi 60- 85 ml/kg/zi pentru băieţi

Proteine – 13-16% din raţia calorică (70% de origine animală) – carne, lapte, brânză, ouă

Lipide – 30-35% din raţia calorică (50% de origine animală) – unt, ulei vegetal
Glucide – în jur de 55% din raţia calorică (75% sub formă de zaharuri naturale – pâine şi derivate de
cereale, cartofi, legume, fructe şi doar 25% zaharuri rafinate)

Orar mese – 3 mese principale şi 1-2 gustări ; mese la ore fixe, atmosferă placută, igienă

!!! NU se consumă la aceasta vârstă cafea, alcool, tutun, condimente