Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
proprietăţii. Proprietatea asupra mijloacelor de producţie determină în mîinile cui se află atît
puterea economică , cît şi cea politică în societate.
În categoria economică, proprietatea reprezintă un ansamblu de relţii dintre oameni în legătură
cu însuşirea bunurilor existente în societate, relaţii guvernate de norme sociale, specifice diferitor
perioade istorice. Categoria de proprietate, poate fi examinată în trei aspecte: juridic, economic şi
filozofic.
În aspect juridic, proprietatea reprezintă un bun economic, ce aparţine cuiva şi care se exprimă în
trei forme de drept:
-dreptul de a poseda bunurile, care constă în stăpînirea afectivă a bunurilor;
-dreptul de a folosi bunurile, care constă în determinarea destinului bunurilor;
În aspectul economic, proprietatea reprezintă relaţii economice de gospodărie, care apar între
oameni în procesul de producţie şi care includ următoarele elemente:
-relaţii de folosire economică a mijloacelor materiale, care apar în condiţiile, cînd proprietarul
mijloacelor de producţie personal nu se ocupă cu utilizarea lor, ci transmite dreptul de utilizare a
acestora altor persoane (ex:relaţii de arendă, relaţii de concesiune);
-relaţiile de realizare economică a proprietăţii, care au loc numai în cazul dacă aduce
proprietarului un anumit nivel în formă de profit, de dobîndă, de rentă.
În aspect filozofic, proprietate reprezintă relaţiile , în care omul se implică şi se realizeasă ca
fiinţă totală, iar individul îşi manifestă responsabilitatea prin proprietatea, pe care o posedă şi pe
care integrează social prin folosire eficientă.
Proprietatea exprimă unitatea dintre subiectul şi obiectul ei. Subiecţii la proprietate sunt
personale care deţin anumite bunuri în proprietatea lor exclusivă şi care îşi exercită direct şi
nemijlocit drepturile asupra acestora. În calitate de subiecţii pot fi (persoanele fizice, juridice,
statul şi organizaţiile Internaţionale). Obiectul la proprietate se formează bunurile în jurul cărora
se creează relaţii de proprietate. Ca obiecte pot fi (pământul, clădirile, utilajul, banii, hîrtie de
valoare etc).
Dreptul de proprietate apare pe următoarele căi:
-pe baza activităţii de muncă şi de producţie ;
-pe calea moştenirii;
-pe calea restabilirii dreptului de proprietate;
-pe alte căi care nu contravin legislaţiei în viiigoare.
Relaţiile de proprietate pot funcţiona normal numai în condiţiile unui stat democratic întemeiat
pe relaţiile de drept, stat care apără toate formele de proprietate. În ţările economiei de piaţă sînt
caracteristici trei tipuri de proprietate: privată, publică, mixtă.
DREPTUL DE PROPRIETATE
Drepturile pe care au oamenii asupra bunurilor se numesc drepturi de proprietate. Iar posesorul
unui bun are puterea de a interzice altora să-l utilizeze. De aceea, drepturile de proprietate
implică întotdeauna relații între oameni, fiecare fiind obligat să respecte posesia celorlalți.
Proprietarii au drept de control asupra bunurilor pe care el posedă, cît și drepturi asupra
veniturilor pe care le adduce bunul respective. Aceasta înseamnă că ei le pot folosi sau înstrăina
după cum doresc.
Dreptul de proprietate este un aparat de lege, care pedepsește încălcarea lui. Astfel se întîmplă în
caz de furt, tâlhărie sau abuz în administrarea unor bunuri. Bunurile furate sunt adeseori vândute.
Pentru cumpărători există riscul ca bunurile să le fie confiscate spre a fi restituite proprietarilor
de drept.
După el de al doilea Război Mondial, în țările din Europa Centrală și de Est care au intrat în sfera
de influență a fostei URSS, a fost desființată, în cea mai mare parte, proprietatea private, prin
naționalizarea caselor, terenurilor, întreprinderilor, încălcîndu-se dreptul de proprietate.
Deci, pentru a răspunde la următoarele întrebări referitoare la ce, cât și pentru cine să producă,
oamenii s-au orientat după indiciile pe care le oferă piața. Pe piața, producătorii oferă spre
vînzare produsele realizate. Producătorii sunt interesați să-și vândă marfa la preț cît mai bun.
Dacă prețul este prea mare, nu vor avea cumpărători, iar dacă prețul este prea mic, vor fi în
pierdere. Ei trebuie să stabilească și cît trebuie să producă, în funcție de încasările realizate,
pentru a obține câștigul maxim posibil. Dar, pentru a decide în legătură cu toate aceste problem,
producătorii ttrebuie să fie proprietary, să dispună de bunurile pe care le folosesc pentru a
produce cee ace vând.
La baza economiei de piață se află proprietatea private, care îi dă invidului dreptul de a iniția în
afaceri, de a organiza după cum crede că este mai bine, de a angaja lucrători care seă folosească
bunurile sale în activități economice și de a-și însuși câștigul realizat.
După anul 1989 s-a trecut la crearea unui system economic de piață, capabil să satisfacă
trebuințele oamenilor. Principala problem în cadrul acestui process este privatizarea, adică
trecerea întreprinderilor din proprietatea statului în proprietatea particular. Tot începînd și
procesul de restituire a pămînturilor, locuințielor etc. persoanelor expropriate abuziv în timpul
regimurilor comuniste.
Dreptul de proprietate private rămîne a fi, cea mai dicutată instituție a dreptului civil, reeșind din
etapele istoriei sale de dezvoltare considerabile. În Republica Moldova, care trece prin etapele de
aderare la Uniune Europeană, spiritual timpului este agitat de chestiunea proprietății. Acest lucru
este de de înțeles, deoarece în ultimele secole atitudinea față de proprietate și de existența sa, ca
fenomen și ca instituție, s-a schimbat radical.Astfel, noile cerințe ale dezvoltării sociale explică
interesul sporit de proprietate private.
Articolul 127Proprietatea
(1) Statul ocroteste proprietatea.13
(2) Statul garanteaza realizarea dreptului de proprietate in formele solicitate de titular,daca
acestea nu vin in contradictie cu interesele societatii.(3) Proprietatea publica apartine statului sau
unitatilor administrativ-teritoriale.(4) Bogatiile de orice natura ale subsolului, spatiul aerian,
apele si padurile folosite ininteres public, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului
continental, caile decomunicatie, precum si alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al
proprietatii publice.
Articolul 128Proprietatea cetatenilor straini si a apatrizilor
(1) In Republica Moldova este ocrotita proprietatea altor state, a organizatiilor internationale, a
cetatenilor straini si a apatrizilor.(2) Modul si conditiile de exercitare a dreptului de proprietate al
persoanelor fizice si juridice straine, precum si al apatrizilor, pe teritoriul Republicii Moldova
sintreglementate prin lege. reglementate prin lege. reglementate prin lege.
Concluzie
În concluzie, putem spune că, dreptul de proprietate în Republica Moldova, astăzi nu-şi pierde
semnificaţia economico-juridică care este bine cunoscută de către toţi, dar peste aceasta este
factorul psihologic, poate un alt aspect rudimentar sau conservator al mentalităţii noastre, potrivit
căruia bunul imobiliar, teren sau casă, într-o lume zguduită de atâtea frământări sociale,
înseamnă mai mult ca la alte popoare un element de stabilitate. Pe cetăţean poate nu-l doare atât
de mult nerealizarea dreptului său de proprietate, cât îl apasă lipsa unei dreptăţi sociale şi lipsa
unor reglementări care să aibă la bază valorile morale tradiţionale. Proprietatea individuală există
de la originea perioadei istorice şi o durată de mai multe ori milenară i-a consacrat soliditatea. Ea
se prezintă ca un fenomen natural, şi faptul că a existat la toate popoarele şi în toate vremurile
dovedeşte că rădăcinile ei pornesc din însăşi structura organică a societăţii omeneştiÎn aşa
fel,dreptul la proprietate, ca libertate publică, nu are alte limite decît dreptul egal al celuilalt.
Atunci cînd scopul social este considerat a fi individual, împlinirea personalităţii umane,
libertăţile sînt exercitate de fiecare după bunul său plac, cu singura limitare de a nu aduce
atingere libertăţilor celorlalţi, căci aceste libertăţi publice sînt stabilite egal pentru toţi.
Bibliografie
Teoria Economică.Curs.scribd.com
Economia Ediția V, Editura Economică, București, 2000.
”Bazele teoriei economice” de Andrei Cojuhari, Chișinău, 1993.
Constituția Republicii Moldova din 29.07.94, MO al RM nr.1, din 12.08.1994.
Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor omului și a libertăților fundamentale
(Roma, XI 1950) și Protocolul Adițional nr.1 http//cedo/md.