Ministrul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Modova

Colegiul Politehnic din mun. Bălți

Referat:
.

La disciplina Electronica aplicată

Instrumente virtuale

Elaborat : Onisim Ariadna

Gr.A-315
Verificat: Madan Alexandru

Bălți 2018

1
 Cuprins :
1. Noțiuni generale despre instrumente virtuale

2. Enumerarea componentelor de bază a instrumentelor virtuale

3. Enumerarea principalelor elemente ale instrumentelor virtuale

4. Clasificarea instrumentelor virtuale

5. Modurile funcționale de lucru ale instrumentelor virtuale

6. Concluzie

2
Se manifestă, în ultima perioadă, o tendinţă de creştere a flexibilităţii instrumentaţiei,
concretizată în obţinerea unor arhitecturi deschise care permit dezvoltările necesare unui larg
domeniu de aplicații . Acest lucru se manifestă atât la nivelul hardware-ului , cât și la nivelul
software-ului , fiind susținute și de avantaje economice ( cost , rapiditate , ușurință în utilizare ).

Instrumentele de măsurare inteligente reprezintă entități independente , funcționând separate de

un sistem de calcul , capabile să comunice un set redus de parametric și să execute o serie de
comenzi . Toate echipamentele de măsurare dezvoltate în ultemii ani conțin interfețe prin
intermediul cărora se transmit datele achiziționate , precum și comenzi unor relee cu care sunt
echipate .

Indiferent de tipul de mărime măsurată, instrumentele inteligente sunt echipate cu relee care
comandă direct echipamente externe, în funcţie de valorile parametrului măsurat. După gradul de
complexitate, pot fi însoţite de un pachet software aferent, executabil pe un sistem de calcul
compatibil IBM-PC, pentru a putea executa citirile şi comenzile la distanţă. Foarte multe
asemenea sisteme dispun de mijloace de memorare externă, care stochează variaţia în timp a
parametrului măsurat sau valorile instantanee, la anumite intervale de timp.

Astfel, conceptul de aparat de măsură autonom este treptat înlocuit de un ansamblu modular,
evolutiv, uşor adaptabil. Se asistă, în cadrul instrum ntaţiei, la o trecere de la funcţionalitatea
definită de constructor (constând într-o multitudine de aparate ce pot fi asamblate într-un sistem
de măsură) la ncţionalitatea definită de utilizator (constând din sisteme programabile, șasiuri
conținând module ce permit dezvoltarea și implementarea a unui număr cu adevărat
impresionant de aplicații ).

Trebuie de menționat ca în acest cadru rolul determinant al calculatoarelor , care prin puterea de
calcul și mijloacele eiciente de afișare , au accelerat evoluția instrumentației . Dacă analizăm
structura unui lanț de măsurare , se poate observa faptul că un sistem de calcul poate spori
funcționalitatea instrumentelor prin interacțiunea sa asupra celor trei componente de bază :

 Achiziția datelor ,
 Analiza datelor ,
 Prezentarea rezultatelor .

3
În cadrul software-ului utilizat sunt înglobate biblioteci care servesc la programarea achiziției ,
la prelucrarea datelor , la afișarea rezultatelor , conducând astfel la crearea de instrumente
virtuale .

Un instrument virtual cuprinde , în principiu , următoarele elemente :

 Unul sau mai multe elemente de calcul ,

 Interfețe de rețea ,
 Software,
 Dispozitive de intrare-ieșire ,
 Instrumente de măsura clasice , interfațabile,
 Procesul controlat sau unitatea de testat ,fiind o combinație a instrumentelor
programabile cu calculatoarele .

Calculatorul , prin versatilitatea pe care o prezintă , poate spori posibilitățile limitate ( fixe) ale
instrumentelor tradiționale .

Prin interconectarea în diverse combinații și programarea sistemelor de achiziție de date , a

instrumentelor de măsură de care se dispue , folosind aplicații software specifice , exista
posibilitatea de instrumentație , denumite sisteme de intrumentație virtuală .

Datorită abilităţii de a construi sisteme de instrumentaţie chiar de către utilizator se câştigă timp,
se economisesc bani şi se poate interveni rapid în cadrul sistemului de măsurare sau de control.

Principalele caracteristici ale instrumentaţiei virtuale - modularitatea şi ierarhia - atât la nivel

hardware, cât şi software, îi conferă acesteia caracterul de flexibilitate și deschidere către noi
domenii de aplicație .

Din punct de vedere al domeniului utilizării , sistemele de instrumentație virtuală pot fi

clasificate în :

 Sisteme pentru testare și măsurări ;

 Sisteme de control automat al proceselor ;
 Sisteme pentru efectuarea de cercetări științifice .

Trebuie să remarcăm aici faptul că instrumentaţia virtuală are aplicabilitate în aproape toate
compartimentele funcţionale din cadrul unei organizaţii, şi anume: cercetare-dezvoltare,
proiectare, producţie, calibrare, controlul şi asigurarea calităţii, testare “in situ”, service.

4
Din punct de vedere al modului în care poate funcționa un instrument virtual putem menționa :

 Modul de lucru ”Live” , în care se configurează fizic echipamentul de măsurare , cuplat

la sistemul de calcul și care achiziționează date din procesul studiat , urmat de procesull
de analiză, interpretare și afișsare a rezultatelor ;
 Modul de lucru ” Non live ” ( stimulare) , în care se poate doar simula funcționarea
echipamentului de măsurare asupra eșantioanelor unor semnale generate prin mijloace
software .

Concluzie :

Datorită utilizării pe scara largă al instrumentelor virtuale acestea au fost perfecționate

.Astfel acestea funcționează separate de un system de calcul , capabile să comunice un set
redus de parametric și să execute la rândul său o serie de comenzi .