DEMENTA

VA ROG DESENATI UN CEAS!

Potriviti limbile ceasului la ora indicata aici!   11:10

Evaluarea si cotarea rezultatelor din testul desenarii ceasului

1.”perfect” ( cifrele)
  1-12 desenate corect
  doua semne care arata corect ora 11:10
2.” deteriorare generala-vizuala usoara”
   semnele dintre cifre nu corespund
  cifrele nu sunt asezate simetric.Trasarea limbilor arata o anume
orientarea subiectului
3. O oarecare dezordine in plan vizual(usoara spre medie)
numai un semn(limba)
10 dupa 11
nu este desenata nici o ora precisa
4. Dezorganizare medie dar poate exista o desenare corecta a orei
   cifrele sunt uitate
de observat: cifrele sunt de la 1 la 12 dar nu sunt in ordine
dreapta-stanga(cifrele sunt in ordine dar nu se imbina spre sfarsit)
5. Dezorganizarea cea mai grava vizuala
  Se descriu cele 4 cadrane dar prost impartite
6.nu exista nici un fel de regula a orei(in special depresie/delir!)
  nu poate descrie nici o ora, nu poate desena nici o ora
ceea ce scrie nu are nici o legatura cu ceasul(ora)
 este posbil sa scrie un cuvant sau un nume.
            Interventii terapeutice in dementa Alzheimer. Contributia psihologului in
actul terapeutic din demente:
            Rolul psihologului este esential in terapia dementelor, tinand cont de faptul ca
aceste boli ii afecteaza pe toti membrii familiei prin presiunea materiala si
psihologica pe care o implica. Prin consiliere psihologica se urmareste imbunatatirea
calitatii vietii familiilor  in cadrul carora exista bolnavi cu dementa degenerativa de
tip Alzheimer.
            Munca cu familia pacientului cu dementa implica un potential
imens.Psihologii  care trateaza membrii acestor familii trebuie sa cunosca
imbatranirea normala, dementa si impactul acestora asupra familiilor. Adesea, primul
contact cu familia nu este rezervat terapiei, ci evaluarii a ce stie familia despre
situatia pacientului si despre prognosticul bolii.Aceasta evaluare ajuta familia sa-si
clarifice scopurile, sa observe modificarile survenite, sa identifice potentiale
probleme sau situatii din istoricul familial. Adesea ajuta la clarificarea relatiilor si
sentimentelor inter si intrageneratii.
            Comunicarea trebuie abordata in functie de etnie, cultura, experienta rasiala a
familiei sau de alte caracteristici. Intalnirile nu sunt foarte frecvente, dar se intretine
un contact telefonic regulat si mai frecvent in momentele de criza sau cand trebuie
luate anumite decizii. Psihologul e bine sa afle ce si cat anume cunosc membrii
familiei si prietenii despre problema pacientului. Unele familii sunt secretoase si au
pactizat sa nu spuna pacientului sau prietenilor nimic despre ce se intampla. Exista si
situatii in care membrii familiei pacientului cu dementa sunt distanti sau traiesc
separat si, de aceea, pot aparea conflicte deoarece fiecare vede altfel disabilitatea
pacinetului. Daca boala este familiala, familia va fi influentata de experienta
anterioara avuta.
            Este delicat, dar relevant ca psihologul sa afle daca in familie exista probleme
legate de alcool, boli mintale acute/cronice, prescriptii de medicamente, sau probleme
cu legea.
            Scopul  psihologului este sa ajute familia sa faca fata situatiei, sa invete cum
sa depaseasca momentele grele si nu sa cerceteze obiceiurile familiale gresite, care
exista de multa vreme.
            Nu exista solutii ideale, de aceea psihologului ii sunt necesare flexibilitate si
creativitate in rezolvarea problemelor. Scopul este de a preveni disabilitatea
excesiva  a pacientului si apoi cea a ingrijitorului. Strategiile terapeutice includ:
Individualizarea informatiei necesare,
Incurajarea adaptarii la noua situatie,
Catarsisul
Incurajarea membrilor familiei sa-si imparta responsabilitatile si sa apeleze la
servicii,
Ajutorarea familiilor sa faca fata durerii sufletesti si eventual pierderii
membrului bolnav in familie.
Va confruntati in familie cu o persoana varstnica care:
 Foloseste notite pentru reamintire?
Nu mai recunoaste valoarea banilor?
Uita nume, numere de telefon, discutii?
Se rataceste frecvent?
Are probleme de memorie ce-i afecteaza actvitatile de zi cu zi?
Are dificultati in invatarea informatiilor noi?
Tulburari de vorbire si de gandire?
Este dezorientat in timp si spatiu?
Se inchide in sine?
Ezita in raspunsuri?
Activitati de training mintal:
1.Stimulare cognitiva prin jocuri si exercitii logice.
2.Prevenirea marginalizarii si stigmatizarii varstnicului.
3.Imbunatatirea  nivelului de cunostinte despre boala si ingrijire.
Boala Alzheimer, asa cum a fost descrisa la inceputul secolului, este arhetipul
dementei presenile. Aceasta abordare are inconvenientul de a lua drept criteriu varsta,
lasand deoparte simptomatologia. O tipologie din ce in ce mai utilizata actualmente ia
drept criteriu natura simptomelor.Se pot distinge astfel demente reversibile si
demente ireversibile. Primele cedeaza la tratament , in timp ce ultimele sant in
prezent incurabile.
Din categoria dementelor reversibile, putem cita pseudodementele si delirum
tremens. Din categoria dementelor ireversibile si degenerative, cele mai curente sunt
boala Parkinson, boala Alzheimer, singura pe care o vom prezenta in continuare.
             
INVOLU|IA
In mod conventional, dupa 45 de ani incepe varsta a treia. Tot conventional, in
Romania, pana la data pensiei (60 de ani femei, 65 barbati) se cheama perioada
preinvolutionala; dupa aceea urmeaza perioada involutiei. Din punct de vedere al
psihiatriei nu este o corelatie stransa intre anii de pe butetin si starea mintala. Se stie
ca o multime de oameni mor cu o minte foarte limpede si se poate spune ca
varsta  aduce nu senilitate, ci seninatate, adica o maturitate tarzie, adica se pune
ordine in casa lui, in capul lui, in capul lui si incepe sa modereze o serie de aspecte
care au avut prioroitate la un moment dat in viata lui, devin mai in telepti. Se
intalnesc persoane  care prezinta tulburari, datorate unor concomitente organice.
Preinvolutia poate sa aiba doua sau mai multe forme de demente senile: boala Pick si
boala Alzheimer. Dementele sunt statia terminus pentru toate bolile psihice de natura
organica., dar si pentru involutia fiecarei persoane, care se poate accentua si scurta pe
o cale vasculara si pe o cale atrofic-degenerativa.
In boala Alzheimer bolnavul se dovedeste apraxic in sensul ca gesturile cele mai
banale pe care le-a facut toata viata fara probleme incepe sa le complice, sa le faca pe
dos, astfel ca fara a fi asistat el face din actul de imbracare, dezbracare, folosirea WC-
ului, spalare, manipularea  aparaturii casnice-face totul pe dos sau nu mai stie sa le
faca.
Deci nu mai stie sa vorbeasca, sa mearga, nu mai cunoaste pe nimeni, nu mai stie ce a
stiut si devine dintr-un profesionist un “nimeni” definitiv ratacit in propria intimitate.
El devine o povara pentru familie, un test de fidelitate al partenerului, a rudelor, a
grijii copiilor. Traim intr-o lume in care fiecare are are din ce in ce mai mult treaba
lui, autonomia lui, cariera lui, idealul lui si aparitia bolii Alzheimer ii incurca pe toti
in sensul ca toti se scuza ca sa evite sau in cel mai bun caz ar plati oricat sa-l stie
internat undeva. Aici intervin societatile Alzheimer, care cuprind membrii familiilor
care au sau avut  un caz  si care faciliteaza internarile si controleaza internarile si
controleaza finantarea institutiilor  specilizate ca si mentinerea standardelor de
ingrijire mergand pana la  penalizarea neglijentelor ca si  asigurarea serviciilor
religioase si chiar a unor inmormantari decente, cu reglarea aspectelor legate de
mostenire.
Durata totala a bolii este de 5-7 ani, dar s-au descris si cazuri de evolutie mai
indelungata. Evolutia depinde si de calitatea ingrijirii, devotamentul apartinatorilor,
de institutiile specializate in acest sens. In prezent , notiunea de boala
Alzheimer  tinde sa-si largeasca conturul si sa cuprinda toate dementele tardive. Se
crede ca este o fortare , o exagerare si ca trebuie sa ramanem la notiunea de boala
Alzheimer in care in tabloul clinic trebuie sa existe sindromul demential si sindromul
neurologic AAA.
Boala Alzheimer, prin leziunile sale difuze, reprezinta cazul tipic de deteriorare
progresiva si globala a functiilor activitatii nervoase superioare. Etiologia dementelor
degenerative primare ramane inca prea putin cunoscuta: predispozitie ereditara,
factori congenitali, tulburari metabolice diverse, intoxicatii, infectii cu virus lent,
etc. Toate cauzele raman inca ipoteze de cercetare. Imbatranirea progresiva a
populatiei occidentale a facut din ce in ce mai frecventa aceasta afectiune, pentru care
nu exista preventie posibila. Doar ingrijirea medicopsihologica intensivea poate sa-l
mentina pe pacient in cadrul sau de viata cat mai mult posibil. De asemenea, ajutorul
din partea familiei, o organizatie de asistenta medicosociala foarte diversificata
permit intarzierea unei evolutii din nefericire inevitabila.
Boala Alzheimer este un naufragiu lent si inexorabil al fiintei umane. Tratamentele
farmacologice nu atenueaza decat simptomele. Speranta de viata a unui bolnav este
cuprinsa intre cinci si zece ani. In cursul acestei degradari, pacientul isi pierde treptat
autonomia, ceea ce ridica dificila problema a preluarii sale in asistenta.
Daca batranetea poate fi un moment de inflorire, ea poate fi insotita si de tulburari
psihopatologice grave. Dintre acestea, starile depresive si boala Alzheimer sunt cele
mai frecvente. In forma lor paroxistica, starile depresive pot conduce la suicid, a
carui frecventa este cea mai ridicata la varstnicii de peste 65 de ani. Este vorba
totusi  de sindroamele cel mai bine tratate in clinica psihiatrica. Spre deosebire de
tulburarile depresive, boala Alzheimer este la ora actuala incurabila, fiind asociata cu
leziuni cerebrale ireversibile, in pofida progreselor farmacologice. Persoana isi
pierde  treptat autonomia si demnitatea, ceea ce pune intregii societati problema
dificila si dureroasa a preluarii in ingrijire a batranilor nostrii cazuti victime acestei
patologii.
Utimele studii au ajuns la concluzia ca fumatul, depresia, diabetul favorizeaza
instalarea bolii Alzheimer
Dementa. Boala Alzheimer
Cuvantul dementa are origine latina fiind creat din prefixul de cu sens privativ
semnificand „separare, cedare sau scadere-micsorare” si un substantiv derivat
din mens (suflet, spirit, inteligen). În consecinta, prin dementa s-ar intelege o
„miscorare a mintii”. O alta traducere a termenului demens din latina este cea de
„afara din mintea proprie”.
DIAGNOSTICUL DE DEMEN|~
DSM III-R considera necesara prezenta a cinci criterii pentru diagnosticul de
dementa:
A. Afectarea memoriei de scurta si lunga durata
B. Unul dintre urmatoarele:
1) Tulburarea gandirii abstracte;
2) Tulburarea judecatii;
3) Afazie, apraxie, agnozie;
4) Modificare a personalitatii.
C. Afectare a relatiilor sociale si/sau, a activitatilor de munca.
D. Simptomele sa nu apara exclusiv in timpul deliriumului.
E. Evidentierea sau presupunerea unui factor etiologic organic.
DSM–IV priveste diagnosticul de „deteriorare mintala generala” caracteristic
dementei ca pe o dezvoltare de multiple deficite cognitive. În aceastadefinitie,
deficitele includ „deteriorarea memoriei” si „trebuie sa fie suficient de severe pentru
a provoca deteriorare in functionalitatea sociala si ocupationala”. De asemenea,
trebuie sa reprezinte un declin de la nivelul anterior de functionare.
În viziunea celei de-a zecea revizii a clasificarii internationale a bolilor dementa este
un sindrom datorat unei boli cerebrale, de obicei de naturacronica sau progresiva, in
care exista o deteriorare a multiplelor functii corticale superioare, incluzand
memoria, gandirea, orientarea, intelegerea, calculul, capacitatea de a invata,
limbajul si judecata. Campul de constiinta nu este alterat. Deteriorarile functiei
cognitive sunt in mod obisnuit insotite (si ocazional precedate), de deteriorarea
controlului emotional, comportamentului social sau a motivatiei. Acest sindrom apare
in boala Alzheimer si boala cerebrovasculara ca, si in alte
afectiuni ce afecteaza primar sau secundar creierul. Dementa produce un declin
apreciabil in functionarea intelectuala si, ulterior, perturbari ale activitatilor cotidiene
obisnuite. Modul de manifestare a acestui declin depinde in mare masura de nivelul
social si cultural in care traieste subiectul. Afectari in performanta de a indeplini
rolurilor sociale, cum ar fi scaderea si disparitia capacitatii de a  mentine sau de a gasi
un loc de munca, nu vor fi considerate drept criterii de dementa, tinand cont de marile
diferente transculturale existente.
Etiolgia dementelor este multipla:
- Demente de tip Alzheimer – cea mai frecventa aprox. 50%;
- Demente vasculare;
- Demente mixte;
- Alte demente:
- Dementa cu corpi Lewy;
- Dementa alcolica;
- Dementa care insoteste uneori boala Parkinson;
- Demente infectioase (ex., HIV, sifilis etc.);
- Demente traumatice (ex., dementa boxerilor);
- Demente datorate unor tumori cerebrale;
- Demete reversibile prin tratament datorate unor carente vitaminice sau unor boli
endocrine (ex., Hipotiroidismul)
BOALA ALZHEIMER
Definitia operationala a boli Alzheimer cuprinde:
Tulburare neurodegenerativa progresiva;
Caractere clinice si trasaturi patologice specifice;
Variatii individuale, privind varsta de debut, modalitatea progresiunii, ritmul
deteriorarii;
Etiologii multiple care conduc la distrugere neuronala in regiunea hipocampului si in
ariile corticale asociative.
Definitie si istoric. Descriere
Dementa Alzheimer este o afectare progresiva a celulelor nervoase ale creierului care
sunt distruse lent. Afectiunea a fost descriesa de dr. Alois Alzheimer in anii 1904-
1906 pe baza examenului anatomopatologic efectuat unei femei in varsta de 51 de
ani. Boala Alzheimer incepe de obicei dupa 70 de ani. Într-un studiu extensiv s-a
gasit varsta medie a debutului de 73 de ani la barbati si 75 la femei .
Epidemiologie
În populatia generala se estimeaza un risc de 0,1%. S-a estimate ca 5% din populatia
de peste 65 de ani are Alzheimer si riscul creste cu varsta. Pe la 85 de ani una din 3
persoane are Alzheimer. Boala Alzheimer este cea mai frecventa forma de dementa.
Aproximativ 50% dintre pacienti cu dementaau Alzheimer, 15% au
dementa vasculara, iar 15% au ambele forme de dementa. Dementa secundara bolii
Parkinson, hidrocefaliei cu presiune normala sau depresie, dementa fronto-
temporala sau dementa cu incluziuni au restul de 20%.
Evolutia bolii
Debutul bolii este, de obicei, lent, progresiv si poate dura de la cateva luni la 2-4 ani,
deseori este greu de stabilit un timp. În mod normal, evolutia bolii variaza dar, de
obicei, implica un declin gradat al abilitatilor cognitive in 7 pana la 10 ani. Sunt
afectate toate functiile creierului, limbajul, abilitatile motorii, gandirea, gandirea
abstracta, comportamentul si personalitatea, la fel ca si memoria. Evolutia acestor
schimbari seamana dezvoltarii umane normale, dar in sens invers. Astfel, copilul
invata la inceput sa inghita, apoi sa deprinda aptitudinile sociale, cum ar fi: zambitul
sau „conectarea” cu cei care il ingrijesc. Chiar daca in aceasta etapa ei nu pot merge,
pot totusi vocaliza si repeta cuvinte. Nu sunt inca fluenti verbal cand incep
sa mearga, de asemenea, cand sunt in stadiul in care abia incep sa umble, ei nu au
continenta fecalelor si a urinei. Aptitudinile verbale incep sa se dezvolte. În curand
obtin si continenta sfincteriana. Pe masura ce trece timpul, vorbirea si memoria se
imbunatatesc. În final, li se dezvolta judecata. Acest proces se inverseaza la pacientii
cu Alzheimer. Astfel, de timpuriu sunt evidente tulburarile de gandire, memorie si
limbaj, chiar daca functia motorie si controlul sfincteral sunt pastrate. În scurt timp
apare incontinenta, dar pacientii sunt inca capabili sa mearga, dar numarul cazaturilor
incepe sa creasca. Daca pacientii traiesc destul, ei nu vor mai fi capabili sa mearga si
posibil nici sa inghita. Pacientii mor adesea din cauza pneumoniei de aspiratie.
Persoanele cu boala Alzheimer dezvolta la inceput modificari ale personalitatii si de
pierdere a memoriei aproape imperceptibile. Ei obosesc mult mai usor si se
enerveaza mult mai repede. Nu pot face fata schimbarilor, astfel ei ar putea merge pe
un traseu cunoscut, dar calatoria intr-un loc nou ii dezorienteaza si se pierd usor. Ei
gasesc cu greu cuvintele pentru o conversatie oarecare. Dezorientarea este, de regula,
un  semn precoce si poate deveni evidenta pentru prima data atunci cand subiectul se
gaseste intr-un mediu care nu-i este familiar, de exemplu in vacanta. Dispozitia poate
fi predominant deprimata, euforica, aplatizata.

Autoingrijirea si comportamentul social se prabusesc, desi unii pacienti isi

pastreaza o buna fatada sociala in ciuda deteriorarii cognitive severe.
În stadiile timpurii trasaturile clinice sunt substatial modificate de catre personalitatea
premorbida, iar orice defect de personalitate tinde spre exagerare.
Perioada de stare nu este bine determinata, apar tulburi afazoagnozo- apraxice.
Afazia are aspect senzorial – bolnavul nu intelege limbajul, da raspunsuri parafrazice,
gaseste cu greu sau deloc numele unor obiecte uzuale, prezinta intoxicatie prin
cuvinte. În unele cazuri limbajul ia aspectul logoreei neinteligibile din cauza
tulburarilor dizartrice si a logocloniilor. Iteratia verbala exprimata clinic prin
ecolalie si palilalie si, mai ales, prin logoclonii este considerata ca fiind
caracteristica acestei demente.
Agnozia optica (a culorilor, formelor, fizionomiilor), desi greu de diferentiat de
tulburarile mari de memorie si de atentie, face parte din boala Alzheimer fiind
explicata prin leziunile atrofice corticale care intereseaza polul occipital. Se
considera ca fiind tipica pentru boala Alzheimer agnozia structurilor spatiale si
actiunilor in spatiu care constituie suportul destul de timpuriu al dezorientarii nu
numai in situatii noi, ci si in cele obisnuite.
Înca din perioada incipienta apar tulburarile apraxice, exprimate prin diminuarea
progresiva a indemanarii si a capacitatii de executare a unor actiuni obisnuite
(imbracatul, dezbracatul, incheierea nasturilor, spalatul, descuiatul usii cu cheia,
aprinderea unui chibrit). Mai tarziu, pierderea memoriei se inrautateste asa incat
pacientii cu Alzheimer pun de mai multe ori aceeasi intrebare, nu pot lua decizii
coerente si devin furiosi cand membrii familiei incearca sa-i ajute in activitati
obisnuite (calcului sumei de pe CEC). Viata sociala devine mai dificila, iar acestia
incep din ce in ce sa se izoleze mai mult. Conditia lor poate fi, de asemenea,
agravata de catre reactii la medicamente sau de catre un mediu de
viata necorespunzator, iar alterarea treptata a relatiilor de prietenie poate creste
suferinta acestor bolnavi.
Stadiul terminal se caracterizeaza printr-o dementa generala si profounda in care
tulburarile afazo-agnozo-apraxice se confounda cu dementa. În aceasta faza apar
reflexele orale si de prehensiune fortata (la apropierea unui obiect bolnavul
misca buzele, plescaie din limba sau face gestul de a apuca obiectele cu gura).
Bolnavii duc obiectele la gura, le sug sau mesteca maneca halatului, a camasii,
colturile lenjeriei de pat asa incat intreaga musculaturea bucala se afla intr-o miscare
automata aproape continua. Moartea survine fie ca urmare a unor infectii intercurente
(in formele prelungite), fie in timpul crizelor de aspect epileptic.
ETAPE ÎN INVESTIGAREA DEMEN|EI
Anamneza trebuie sa se concentreze pe stabilirea prezentei sau absentei simptomelor
unei boli cerebrale organice, descrierea comportamentului si capacitatii functionale
premorbide a individului, starea generala medicala si tratamentele prezente si trecute.
Este important sa se excludea o stare acutaconfuzionala sau o
boala psihiatrica functionala primara.
Informatiile se vor obtine atat de la pacient, cat si de la anturaj, de obicei o
ruda apropiata sau un prieten; fiecare va povesti medicului propria versiune, separat
(astfel incat unul sa nu auda versiunea celuilalt).
Ordinea in care materialul este colectat trebuie sa fie flexibila si
adaptabila. Un sistem rigid ar putea inhiba pacientul care l-ar putea simti pe
intervievator ca nefiind un bun ascultator fata de ceea ce el ar dori sa
spuna. Daca pacientul simte ca stapaneste situatia, va fi mai putin defensiv si mai
dornic „sa divulge” informatiile revelatoare. Interviului i se va acorda timpul necesar.
Este necesara multa rabdare mai ales daca informatiile revelatoare trebuie discutate
adecvat. Investigatorul trebuie sa-si raspunda unei serii de intrebari ale caror
raspunsuri devin in acelasi timp elemente de anamneza: Exista in cabinet surse de
stimulare care ar putea distrage atentia pacientului? Auzul si vazul pacientului sunt
bune? Sta el confortabil? Se va acorda atentie comunicarii nonverbale a pacientului.
Priveste el unde trebuie? Comportarea lui sugereaza depresie sau anxietate? Este el
imbracat si aranjat corespunzator? De asemenea, se va acorda atentie starii
emotionale si fizice a persoanelor apropiate afectiv de bolnav, intrebarile ale caror
raspunsuri sunt cautate de la acestia fiind: Cata grija si ce fel de supraveghere isi
asuma acestia? Cat inteleg despre natura conditiei pacientului? Care sunt nevoile si
sperantele lor pentru viitor? Ce efort depun pentru pacient?
Analiza antecedentelor patologice ale pacientului trebuie facuta sistematic in
urmatoarele directii:
- trasarea unui arbore familial, notand varsta fiecarui membru, cauzele deceselor si
starile de sanatate ale fiecaruia.
- Se vor nota separat:
Boala Parkinson; Sindrom Down; Boli cardiovasculare/cerebrovasculare,
hipertensiune; Depresia, dementa, senilitatea, si alte boli psihiatrice; Internarile
psihiatrice.
Pentru fiecare din simptomele prezente, anamneza va incerca sa evidentieze felul in
care acestea au aparut (acut sau progresiv), remisiunile sau exacerbarile acestor
simptome, modul de evolutie al acestora.
Examinarea somatica generala va respecta regulile generale punand un accent
special pe modificarile functionarii aparatului cardiovascular.
Examinarea medicala va cauta o serie de semne si simptome care ar putea sa fie
relevante pentru diagnosticul de dementa. Va fi urmarita cu atentie intreaga istorie
medicala a pacientului notandu-se existenta oricaror semne privind:
Simptome ale tulburarilor cerebrale organice
- Tulburari de memorie;
- Tulburari de vorbire (capacitate de conversatie saraca, probleme in a
gasi      cuvintele, neintelegere, repetitie);
- Tulburari la scris, citit, calcul matematic;
- Tulburari ale atentiei;
- Apraxie, agnozie;
- Judecata greoaie.
Simptome de comportament sau psihiatrice
- Halucinatii;
- Depresie;
- Anxietate;
- Agresiune;
- Tulburari de somn;
- Vagabondaj;
- Obsesii.
Posibilitatea de a-si desfasura activitati le de zi cu zi
- Îngrijirea personala (baie, imbracare, aranjare);
- Mobilitate;
- Cumparaturi;
- Finante;
- Calatorii;
- Conducere auto.
Stare medicala prezenta si trecuta
- Boli sistemice sau neurologice;
- Traumatisme craniene;
- Depresii in antecedente sau boli psihiatrice.
Medicatie curenta
- Ce i s-a prescris?
- Ce ia pacientul in momentul de fata?
- Ce efecte (bune sau rele) are terapia curenta?
Probleme educationale si ocupationale
- Varsta la care a parasit scoala;
- Studii medii sau superioare;
- Natura meseriei;
- Probleme la locul de munca;
- Împrejurarile pensionarii.
Mediul social
-Structura familiala;
- Contactele sociale curente;
- Cererile emotionale si fizice ale persoanelor apropiate din punct de vedere afectiv;
- Implicare in conventiile vietii sociale;
- Împrejurarile financiare.
Personalitate anterioara (si schimbarile de data recenta)
- Puncte de interes si hobbyuri;
- Canalizarea energiei in anumite directii;
- Grija pentru altii;
- Relatiile cu prietenii si familia.
Consumul de alcool
Examinarea medicala va respecta criteriile obisnuite ale examenului medical
subliniind unele modificari care ar putea sugera existenta dementei sau a unei
posibile etiologii a acesteia. tinuta si mersul reprezinta o sursa importanta de
informatii diagnostice. În demente, s-au inregistrat urmatoarele tulburari
psihologice si de comportament in ordine descrescatoare:
Agitatie – mai mult de 75%;
Ratacire – mai mult de 60%;
Depresie – mai mult de 50%;
Tulburari psihotice – mai mult de 30%;
|ipete – mai mult de 25%;
Violenta – mai mult de 20%;
Tulburari de comportament sexual – mai mult de 10%.
Examinarea neuropsihologica este in opinia multor autori prima de
investigare a dementei, deoarece ofera posibilitatea evaluarii unor variate domenii ale
functiei cognitive. Evaluarea neuropsihologica implica observarea comportamentului
unui individ legata de stimuli aplicati, selectionati dupaprobabilitatea provocarii unui
raspuns anormal cazul unor leziuni ale unor structuri neuroanatomice specifice. Baza
teoretica a evaluarii neuropsihologice este derivata, pe de o parte, din psihologia
cognitiva care se ocupa de elaborarea testelor cognitive pentru  demonstra modelele
teoretice ale functionarii cognitive normale, iar pe alta parte, din neurologia
comportamentala .
Cel mai cunoscut instrument de acest tip este MMSE (Mini Mintal State
Examination) care practic ar trebui sa fie un instrument la indemana oricarui medic
sau psiholog clinician. Alte teste folosite in evaluarea dementei sunt: CDR = Scala de
cotare a dementei clinice, GDR = Scala deteriorarii globale, ADAS-Cog = Scala de
evaluare a cognitiei in boala Alzheimer.