Frențiu Maria-Andrea

Dioxidul de carbon (CO2):

importanța igienico-sanitară
Aerul interacţionează permanent cu organismul şi acţiunea lui asupra organismlui poate fi nu
numai pozitivă, ci şi negativă. Acesta este un amestec de gaze care formează straturile inferioare ale
atmosferei. Un gaz important care intră în compoziția chimică a atmosferei e dioxidul de carbon.
CO2 este al patrulea gaz cel mai abundent din atmosfera terestra. La temperatura camerei,
dioxidul de carbon este un gaz incolor, inodor, neinflamabil. La alte temperaturi și presiuni, CO2 poate fi
lichid sau solid. Dioxidul de carbon solid se numește gheață uscată deoarece se schimba lent dintr-un
solid rece direct într-un gaz. Dioxidul este un produs secundar al proceselor metabolice, fiind eliminat in
procesul de expirație. CO2 este produs, de asemenea, în procesul de ardere a combustibililor fosili sau
în procesul de degradare a vegetației. Solurile de suprafață pot conține uneori concentrații ridicate ale
acestui gaz, cand vegetația este în descompunere sau în modificări chimice ale rocilor litificate.
În forma sa solida, dioxidul de carbon este utilizat în singătoarele de incendiu, în laboratoare și
în producțiile de teatru și scenă, ca gheață uscată pentru a produce efectul de ceață. Utilizarea gheții
uscate poate ridica concentrația CO2 din interior daca aerul nu este ventilat. În cazul în care nivelurile de
CO2 în soluri sunt ridicate, gazul se poate infiltra în subsoluri prin ziduri de piatră sau fisuri în podele și
fundații. CO2 se poate afla, de asemenea, în clădiri care găzduiesc o mulțime de oameni sau animale, și
este un semn al problemelor cu circulația aerului proaspăt în clădire sau casă. Un nivel ridicat de CO2
poate deplasa oxigen (O2) și azot (N2), potențial cauzează probleme de sănătate.

Compoziţia chimică a aerului în procesul respiraţiei:

Inspirat Expirat
Azot 78.09 78.26
Oxigen 20.95 16-17
Bioxid de carbon 0.03 3-4

Vicierea aerului este rezultatul unor procese fiziologice şi se produce în încăperi închise, fiind un
fenomen complex rezultat din suprapopularea sau aglomerarea încăperilor.
Pe lângă importanta fiziologica, CO2 are şi importanţă igenică, şi anume concentraţia CO2 este
indicator de viciere a aerului. La baza vicierii stă procesul respirator, care produce în aer modificări
chimice, şi anume scade concentraţia O2, creşte concentraţia CO2, se modifică proprietăţile fizice ale
aerului, şi anume creşte temperatura, umiditatea. Cu aerul expirat în mediu se elimină produse de
metabolism, microorganisme. Modificari care au efecte nocive.
Determinarea vicierii aerului poate fi efectuată prin determinarea separată a temperaturii,
umidităţii, vitezei de mişcare a aerului. S-a constatat că la o concentraţie 0,07 - 0,1% proprietăţile fizice
sunt modificate, încât aerul e considerat viciat. Deci CO2 este indicator de viciere a aerului.
Frențiu Maria-Andrea

Impactul negativ apare la creşterea presiunii parţiale a CO2, care crește pe seama creşterii
concentraţiei.
- creşterea până la 1-2% se observă o polipnee. Aici CO2 este excitant al centrului respirator.
Această acţiune este utilizată în practica medicală şi anume în anesteziologie.
- creşterea concentraţiei CO2 până la 2-3% se observă creşterea amplitudinii şi ritmului
respirator şi apare dispnee.
- concentraţii de 4% dispneea devine accentuată. Apare senzaţia de constricţie toracică.
- concentraţii de 5% apar şi manifestări digestive – greţuri, vomismente.
- concentrații de 6-7%, la simptomele enumerate se mai adaugă vertij, cefalee.
- creşterea până la 10% apare o stare depresivă, pierderea cunoştinţei. Se produce stopul
respirator şi cardiac.
- concentrații 15% are loc pierderea cunoştinţei, exitus.
- concentrații 20% sfârşitul letal se instalează în câteva minute.

O alta metoda de masurare ale nivelurilor de CO2 este parti per milion(ppm). În funcție de
aceasta avem urmatoarele limite:
- 250 - 400 ppm: fundal (normal) nivelul aerului exterior
- 400 - 1.000 ppm: nivel tipic găsit în spațiile ocupate cu un schimb bun de aer.
- 1.000 - 2.000 ppm: nivel asociat cu reclamații de somnolență și aer slab.
- 2.000 - 5.000 ppm: nivel asociat cu dureri de cap, somnolență, și stagnante, stătut, aer
înfundat. Concentrare slabă, pierderea atenției, creșterea ritmului cardiac și greață ușoară pot fi, de
asemenea, prezente.
- 5.000 ppm: acest lucru indică condiții neobișnuite de aer în care ar putea fi prezente și niveluri
ridicate de alte gaze. Toxicitate sau privarea de oxigen. Aceasta este limita de expunere admisă pentru
expunerile zilnice la locul de muncă.
- 40.000 ppm: acest nivel este imediat dăunător din cauza privării de oxigen.

Expunerea la dioxid- ul de carbon (CO2) prezintă riscuri directe pentru sănătatea umană la
niveluri mai scăzute decât se credea anterior, avand efecte dăunătoare asupra organismului uman la
niveluri mult mai mici, cauzând probleme de sănătate, ar fi inflamația, performanța cognitivă redusă și
probleme renale și osoase. Aceste probleme de sănătate pot fi cauzate de expunerea la niveluri de CO2
la fel de scăzut ca 1.000 de părți pe milion (ppm) - o limită mult mai mică decât nivelul de 5.000 ppm
care au fost acceptate pe scară largă. 1.000 ppm – un prag care este deja depășit în multe medii
interioare, cu o ocupare sporită a încăperii și rate reduse de ventilație a clădirilor. Din pacate, cercetarile
asupra efectelor nocive a CO2 sunt mai putine comparativ cu cele realizate asupra oxidului de azot, de
exemplu.
S-a analizat un total de 18 studii privind expunerea umană la CO2, precum și efectele CO2
asupra sănătății atât asupra oamenilor, cât și asupra animalelor. Cercetatorii au descoperit că nivelurile
de CO2 la fel de scăzute ca 1000 ppm poate provoca probleme de sănătate, chiar dacă oamenii sunt
expusi la ele doar pentru o oră sau două. Ei au descoperit că nivelurile de CO2 care depășesc 1.000 ppm
au fost deja observate în încăperi aglomerate și slab ventilate, cum ar fi săli de clasă, birouri și
dormitoare, precum și transport public, avioane cu aer condiționat - toate locurile în care oamenii pot
Frențiu Maria-Andrea

petrece mai multe ore la un moment dat. Corelaționând concluziile a numeroase studii, academicienii au
rezumat că expunerea acută la niveluri ridicate de CO2 poate avea "rezultate adverse asupra sănătății",
citând studii care au observat efecte ca: inflamații, reducerea performanței cognitive la valori peste
1.000 ppm. Expunerea cronică la niveluri între 2000ppm și 3000ppm poate avea un impact și mai mare,
cum ar fi, calcifierea rinichilor și demineralizarea oaselor.

Principalele căi de expunere:

Inhalare: Concentrațiile scăzute nu sunt dăunătoare. Concentrațiile mai mari pot afecta funcția
respiratorie și pot provoca excitație urmată de depresia sistemului nervos central. O concentrație mare
poate deplasa oxigenul din aer. Dacă mai puțin oxigen este disponibil pentru a respira, simptomele ar fi:
respirație rapidă, ritm cardiac rapid, neîndemânare, supărări emoționale și oboseală. Cu cat mai puțin
oxigen devine disponibil, pot aparea: greață și vărsături, colaps, convulsii, comă și moarte. Simptomele
apar mai repede in timpul efortului fizic. Lipsa de oxigen poate provoca leziuni permanente ale
organelor, inclusiv asupra creierului și inimii.
Contact cu pielea: Nu este iritant. Contactul direct cu gazul lichefiat poate răci sau congela
pielea (degerături). Simptomele de degerături ușoare includ amorțeală, înțepături și mâncărime.
Simptomele de degerături mai severe includ o senzație de arsură și rigiditate. Pielea poate deveni ceros
alb sau galben. Contact cu pielea: Nu iritant. Contactul direct cu gazul lichefiat poate răci sau congela
pielea (degerături). Simptomele de degerături ușoare includ amorțeală, înțepături și mâncărime.
Simptomele de degerături mai severe includ o senzație de arsură și rigiditate. Pielea poate deveni cerată
alb sau galben. Vezicule, moartea țesuturilor și infecția se pot dezvolta în cazuri severe.
Contact cu ochii: Poate provoca iritație ușoară. Contactul direct cu gazul lichefiat poate îngheța
ochiul. Pot rezulta leziuni oculare permanente sau orbire.
Ingestia: Nu este o cale relevantă de expunere (gaz).
Efectele expunerii pe termen lung (cronice): Nu este dăunător.
Cancerigenitate: Nu este cunoscut de a provoca cancer.
Teratogenitate / Embriotoxicitate: Cu frecvență necunoscută a fătului.
Toxicitate asupra funcției de reproducere: Nu este cunoscut a fi un pericol de reproducere.
Mutagenitate: Nu este cunoscut a fi un mutagen.

Masurile de prim ajutor sunt:

Inhalare: Dacă respirația este dificilă, personalul instruit trebuie să administreze oxigen de
urgență. În cazul în care inima s-a oprit, personalul instruit ar trebui să înceapă resuscitare
cardiopulmonară (RCP) sau defibrilație externă automată (DEA).
Sunați imediat la un centru de toxicologie sau la un doctor. Tratamentul urgent este necesar.
Transportul la un spital.
Contactul cu pielea: cu gaz lichefiat, îndepărtați rapid victima din sursa de contaminare. NU
încercați să reîncălziți zona afectată la fața locului. NU frecați zona și nu aplicați căldură directă.
Îndepărtați ușor îmbrăcămintea sau bijuteriile care pot restricționa circulația.
Tăiați cu grijă în jurul hainelor care se lipesc de piele și îndepărtați restul îmbrăcămintei.
Acoperiți zona afectată cu un pansament steril.
NU permiteți victimei să consume alcool sau fum.
Frențiu Maria-Andrea

Sunați imediat la un centru de toxicologie sau la un doctor. Tratamentul este urgent necesar. Transport
la un spital.
Contactul cu ochii: cu gaz lichefiat, imediat și scurt se spală cu apă călduță, ușor curgătoare.
Acoperiți ambii ochi cu un pansament steril. NU permiteți victimei să consume alcool sau fum. Sunați
imediat la un centru de toxicologie sau la un doctor. Tratamentul este urgent necesar. Transport la un
spital.

În concluzie, concentraţia CO2 poate pune probleme de sănătate atunci când valoarea sa creşte
foarte mult, peste 3-4%, fapt ce se întâmplă în zone declive, cum ar fi fântâni, puţuri părăsite, gropi
adânci, latrine, pivniţe închise, insuficient ventilate, unde se produc procese de fermentaţie, precum şi în
unele industrii, unde procesele tehnologice decurg cu degajare importantă de CO2, când se pot declanşa
simptomele intoxicaţiei cu CO2. Pentru a preveni expunerea la efectele negative ale CO2, se pot lua
urmatoarele masuri profilactice: instituirea unei bune ventilaţii în încăperile de locuit, utilizarea măştilor
de protecţie în locurile cu risc crescut (fântâni, pivniţe, conducte de canalizare etc.), educaţia sanitară a
populaţiei pentru evitarea zonelor periculoase.

Cuvinte cheie: dioxid de carbon, efecte negative, niveluri de CO2, intoxicatie, măsuri de prim ajutor,
profilaxie.
Frențiu Maria-Andrea

Bibliografie:

Laslau Caterina-Monica, Igiena- note de curs.

https://www.ccohs.ca/oshanswers/chemicals/chem_profiles/carbon_dioxide.html

https://toxtown.nlm.nih.gov/chemicals-and-contaminants/carbon-dioxide

https://airqualitynews.com/2019/07/10/co2-affects-human-health-at-lower-levels-than-previously-
thought/

https://www.dhs.wisconsin.gov/chemical/carbondioxide.htm

https://sanitaracraiova.spiruharet.ro/images/scoala-sanitara/c1_igiena_aerului.pdf

https://www.siad.com/ro/dioxid-de-carbon

Studentă: Frențiu Maria-Andrea, MG II, seria I, gr.5